 Proiectul nostru se intituleaza “Vietile celor doisprezece Cezari”

Astazi vom vorbi despre 4 dintre cei mai controversati imparati ai Imperiului Roman
Cel ce s-a ocupat de biografia caesarilor ca nimeni altul a fost Suetonius

 Gaius Suetonius Tranquillus (cca. 70 –după 130 d.Hr.) a fost un biograf şi un istoric roman ce a scris atât
în limba latină cât şi în limba greacă.
A rămas cunoscut pentru lucrările “Despre bărbaţii ilustri” (o culegere de medalioane biografice ale poeţilor,
istoricilor, retorilor, filosofilor şi grămăticilor) precum şi pentru “Vieţile celor doisprezece cezari” (începând cu
Cezar şi până la Domiţian).
Nu se cunoaşte cu certitudine locul şi data naşterii lui Suetonius. Potrivit propriei relatări şi-a petrect adolescenţa şi
tinereţea în Roma. A făcut parte din ordinul ecvestru, urmând în acest fel exemplul tatăl lui, care a servit ca ofiţer-
cavaler pe timpul împăratului Otho.
A îndeplinit o serie de funcţii: cea de pontif al zeului Vulcan la Roma, procurator şi conducător al biroului
documentelor imperiale şi al bibliotecilor principelui sprijinit fiind de Septicius Clarus, procurator ab epistulis latinis
ocupându-se şi de corespondenţa în latină a împăratului sub Hadrian, ajungând chiar unul dintre cei mai importanţi
sfetnici ai acestui împărat. După cinci ani de ascendenţă în cariera sa, în 122 d.Hr., a intrat în dizgraţia împăratului,
împreună cu prietenul său Septicius Clarus, prefectul pretorienilor şi a fost îndepărtat.
I-a cunoscut pe Pliniu cel Tânăr şi pe Tacit. Suetoniu a fost secretar al împăraţilor Traian și al lui Hadrian unde a
îndeplinit o serie de funcţii importante.
Nu se mai cunosc informaţii despre cariera sa ulterioară şi doar se presupune că a decedat la Hippo Regius prin
jurul anilor 130 d.Hr.

 Cartile despre vietile caesarilor sunt in numar de opt

Ceea ce gasim interesant la Suetonius este felul in care a scris biografiile.
Cele opt carti sunt aproape complete desi primele pagini care cuprind prefata si o dedicatie pentru
Septicius Clarus si scrierea despre tineretea lui Iulius Caesar lipsesc.
Cartile au fost si raman extreme de populare. La inceputul secolului al 3-lea Marius Maximus a scris o alta
serie de biografii a celor 12, imitandu-l pe Suetonius.

 Suetonius are un stil diferit de abordare comparativ cu cel al lui Plutarch deoarece:
- Nu provenea dintr-o familie distinsa (la fel ca Plutarch) dar prin ambitie si ajutat de prietenii sai de seama
(Gaius Plinius Caecilius Secundus) a devenit administrator/secretar la curtea lui Hadrian
- Sarcinile sale erau strans legate de biblioteca regala, de intructiuni literare de redactare dar mai ales de
corespondenta lui Hadrian
- Totusi cand Hadrian a renuntat la servicile lui Suetonius (devenise prea familiar cu imparateasa) Suetonius
a continuat sa scrie si a lasat in urma lui o serie de opere ca cele mentionate mai inainte
- Cele mai importante scrieri vorbesc despre “Vietile celor doisprezece Cezari” ( de la Iulius Caesar la
Dominitian)
- Se presupune ca scrierea a fost “sponsorizata” de Traian transformandu-se astfel intr-o scriere cu scop
politic (prin scoaterea in evidenta a defectelor cezarilor)
- Exista totusi 3 imparati ce sunt vazuti dintr-o alta perspectiva Caesar, Augustus si Vespasian
- Acestia sunt persoane demne de lauda si respect
Caesar este un must-have pentru romani, apare ca ceva maret
Augustus este de asemenea o persoana laudabila dupa cum insusi Traian sustinea
Vespasian este un om onorabil
- Restul, pe masura ce citim despre vietile acestora, realizam idiosincrazia (termen preluat din vechea teorie
umorala si constitutie particulara a unui individ, datorita unui anumit amestec al umorilor fundamentale),
excentricitatea si cum acestia erau mai preocupati de satisfacerea placerilor personale decat de
guvernarea Imperiului Roman
- Suetonius este un scriitor precis folosindu-se de corespondenta ce ii sta la indemana
- Acesta putea sa caute in urma si sa se uite peste scrisorile imparatilor (cand acesta ne vorbeste despre
Claudius, ne citeaza din scrisorile lui Augustus catre sotia sa Livia spunand “nepotul tau ma uimeste,
acesta poate sa poarte o discutie inteligenta”.
 - Astfel Suetonius este in masura sa vorbeasca despre cele doua parti ale lui Claudius – acesta era un simplu
nerod si faptul ca isi ascundea calitatile
- Suetonius ne prezinta obiectiv informatiile pentru ca noi sa ne putem forma opinile despre cezari

 El face ca biografiile sa fie captivante delimitand tematica acestora.

o Prima parte este cronologica. Dupa ce a descris originile familiei imparatului, tineretea si educatia sa,
Suetonius descrie inceputurile carieriei imparatului.
o Urmeaza o descriere a caracterului imparatului, a vietii sale private (inclusiv a obiceiurilor sexuale –
care au facut intotdeauna deliciul publicului),a comportamentului in calitate de cetatean, a succeselor
militare si include unele remarci despre viata politica a imparatului.
o Apoi Suetonius schiteaza circumstantele mortii imparatului, numarul de ani de domnie si o descriere
a inmormantarii imparatului.

 Se pot distinge doua paralele in vietile cezarilor.

-In primul, exista ideea ca o dinastie imperiala este fondata de un om puternic din punct de vedere moral, care
si-a dovedit puterea si virtutea luptand pentru pozitia sa.
Dupa ce a descris modul in care Iulius Caesar a distrus Republica Romana in razboiul civil, Suetonius vorbeste
despre marele Augustus, fondatorul “Dinastiei Iulio-Claudiana”
Succesorul sau, Tiberius, este prezentat ca un om slab: domnia sa fiind o uzurpare egoista- lucru ce devine evident
dupa ce citim despre comportamentul sau sexual.
Succesorul sau, Caligula este un mosntru cinic, Claudius un birocrat iar Nero un incompetent.
Urmeaza cartea a 7-a ce ii are in prim plan pe Galba, Otho si Vitellius.
Dupa acestia, Suetonius descrie viata lui Vespasian, a lui Titus si a lui Dominitian. Povestea Dinastiei Flaviane
demonstreaza ca istoria se repeta.
-Cea de-a doua tema se bazeaza pe o simpla dar importanta intrebare: Cum faci fata puterii?
Daca ai avea puterea absoluta, ai putea ramane corect?

Vietile celor 12 cezari este nu numai o inepuizabila, variata si colorata sursa de informatii istorice, ci si o lectura pur
literara extrem de antrenanta. Seutonius nu are - s-ar putea spune - o adevarata conceptie despre istorie, nici o
structura de “istoric” asemenea marilor sai predecesori. Pe el il intereseaza in primul rand pitorescul ambiantei si
viata privata a personajelor sale - ale caror portrete psihologice si morale se bazeaza pe documentele de arhiva si
pe scrieri ale altor istorici, dar foarte mult si pe anecdote, pe amanunte intime, meschine sau vulgare, pe barfeli;
ceea ce ii dezbraca pe cei 12 cezari de orice prestanta imperiala, aratandu-i in toata simplitatea oamenilor de rand.
Asadar, Suetonius ne reda un portretele unor oameni aparent onorabili pentru a ne invata o lectie.
Acei imparati care sunt corupti moral sunt o reflexie a unei societati care este, ea insasi, corupta si ca nu
putem separa moralitatea publica de cea privata. Ca un conducator rau din punct de vedere al virtutilor
nu va putea fi altfel pe plan politic. Aceasta fiind o tema de dezbatere a zilelor noastre.