Inima sau cordul este organul reprezentativ al aparatului cardiovascular, ea fiind situată în cutia toracică, în

mediastin (spațiul dintre plămâni). Are un rol vital în circulația sângelui și implicit în menținerea vieții.

Râma nu are de fapt „inimă”. La această specie apar cinci arce aortice care deservesc acest rol.

Multe nevertebrate, precum bivalvele (scoicile), au un sistem circulator deschis, unde sângele circulă liber prin
cavitatea corporală. La aceste animale sângele este de obicei colectat într-o serie de cavități specializate, de unde
este îndreptat către inimă și reeliberat în organism.
Vertebrate

Inimile peștilor sunt bicamerale: un atriu și un ventricul. La pești, sistemul este format dintr-un singur circuit.
Sângele trece prin branhii, apoi în organism, iar apoi ajunge la inimă. Inima este unicul mușchi care se contractă
ritmic, pe tot parcursul vieții.

Amfibienii și reptilele (exceptând crocodilii) au inimă tricamerală, în care sângele oxigenat de la plămâni și cel
neoxigenat din organism intră prin atrii separate, și este trimis prin valva spirală către vasul de sânge
corespunzător - aorta pentru cel oxigenat și artera pulmonară pentru cel neoxigenat. Valva spirală este esențială
pentru a reduce gradul de amestecare a celor două tipuri de sânge, permițând astfel animalului o rată metabolică
mai înaltă, o activitate mai intensă decât altfel.

Crocodilii, păsările și mamiferele dețin inimi cu patru camere complet separate. Există astfel două „pompe”, una
pentru atrii și una pentru ventricule. Se consideră că inima tetracamerală a păsărilor a evoluat independent de cea
a mamiferelor.
Anatomie

Inima este localizată la nivelul toracelui,în mediastinul mijlociu, o treime din aceasta fiind localizată la dreapta
față de linia mediană și două treimi fiind localizate la stânga liniei mediene. Inima omului, de altfel ca și inima
tuturor mamiferelor, are patru camere: atriu drept și stâng; și ventricul drept și stâng.
Bătăile inimii, privit la tomografie prin rezonanță magnetică
Configurație externă

Are forma unei piramide triunghiulare, cu vârful orientat spre spațiul 5 intercostal, spre înainte și la stânga,
dimensiunea ei fiind aproximativ egală cu pumnul individului. Prezintă:

trei fețe: o față în raport cu scheletul toracic, o față în raport cu diafragmul și o față în raport cu plămânii;
trei margini: o margine dreaptă, o margine spre anterior și o margine spre posterior;
o bază;
un vârf.
Fața sternocostală intră în raport cu sternul și coastele, iar la acest nivel se pot identifica atriile (în porțiunea
superioară) și ventriculii (în porțiunea inferioară). Ventriculii sunt reprezentați mai bine de ventriculul drept la
nivelul acestei fețe, cei doi ventriculi, stâng și drept, fiind despărțiți de șanțul interventricular anterior. La nivelul
acestui șanț se pot identifica marea venă a inimii și artera descendentă anterioară. Superior, ventriculul drept
prezintă o prelungire ce poartă denumirea de conul arterei pulmonare. Conul arterei pulmonare se continuă cu
trunchiul arterei pulmonare. Ventriculii sunt separați de atrii prin intermediul șanțului coronar. Porțiunea atrială a
feței sternocostale este acoperită în cea mai mare parte de artera pulmonară și aortă. Șanțul coronar este străbătut
în porțiunea dreaptă de către artera coronară dreaptă și mica venă a cordului, iar în porțiunea stângă de artera
circumflexă alături de sinusul coronar. La nivelul bazei cordului se pot observa, pe această față, două prelungiri
ce poartă denumirea de auriculi sau urechiușe, stâng, respectiv drept.

Fața diafragmatică sau inferioară este aproape orizontală și este reprezentată preponderent de către ventriculul
stâng, ventriculul drept reprezentând doar o porțiune foarte mică. Cei doi ventriculi sunt despărțiți prin
intermediul șanțului interventricular posterior la nivelul căruia se identifică artera interventriculară posterioară,
ram din artera coronară dreaptă și vena coronară medie. La nivelul feței diafragmatice se poate identifica crux
cordis ce este reprezentată de intersecția dintre șanțul coronar și șanțul interventricular.

Fața pulmonară este orientată spre posterior și la stânga și este reprezentată preponderent de o porțiune din
ventriculul stâng. Prezintă șanțul coronar stâng la nivelul căruia putem identifica artera atrioventriculară stângă și
marea venă coronară. Acesta din urmă împarte fața pulmonară într-o porțiune atrială ce corespunde atriului stâng,
și o porțiune ventriculară ce corespunde ventriculului stâng.

Marginea dreaptă este în raport direct cu pleura și cu fața medială a plămânului drept. Marginile anterioară și
posterioară nu sunt bine evidențiate. Vârful inimii este reprezentat de vârful ventriculului stâng și este orientat în
jos, înainte și la stânga și poate fi identificat la nivelul spațiului V intercostal stâng, pe linia medioclaviculară.

Baza are o poziție în sus, înapoi și spre dreapta, iar la nivelul ei se poate identifica șanțul interatrial ce o împarte
în două porțiuni și anume:

O porțiune stângă reprezentată de atriul stâng, împreună cu orificiile celor 4 vene pulmonare;
O