Sunteți pe pagina 1din 6

1.

Cauţiunea judiciară:
a) atunci când este oferită de un garant al debitorului, cu încuviinţarea instanţei, va fi data doar prin înscris
autentic prin care acesta declară că este de acord să garanteze până la nivelul sumei stabilite de instanţă;
b) se stabileşte întotdeauna în camera de consiliu, fără citarea părţilor;
c) atunci când se solicită restituirea ei, la cerere, se dispune prin sentinţă sau decizie, după caz, care nu este
supusă niciunei cai de atac;
d) atunci când constă în instrumente financiare, indiferent de natura acestora, presupune acordul părţii în
favoarea căreia se depune cauţiunea.

2. În cazul probei cu expertiză:

a) părerea expertului desemnat de instanță nu trebuie să fie obligatoriu cuprinsă într-un raport de expertiză
scris;
b) dacă expertul este recuzat, instanţa se va pronunța asupra recuzării prin încheiere care are un caracter
preparatoriu;
c) aceasta nu este admisibilă pentru dovedirea conținutului unor reglementări legale;
d) expertul poate fi ascultat și oral, în ședința de judecată, părerea acestuia fiind consemnată în procesul verbal
întocmit de grefier și cuprinsă în încheierea de ședință ce se va întocmi la respectivul termen.

3. Amânarea judecății:

a) nu intervine atunci când partea care a propus un martor s-a obligat să îl prezinte la proces, iar acesta nu a
venit, fără a fi citat, caz în care instanța poate păși la judecata pricinii;
b) dacă nu provoacă dezbateri, poate fi dispusă de către un singur judecător la instanțele la care completul
este compus din mai mulți judecători.
c) pentru soluționarea amiabilă a litigiului nu poate fi dispusă decât o dată în cursul procesului, după o
asemenea amânare cauza urmând a fi suspendată în mod obligatoriu.
d) pentru lipsă de apărare poate fi dispusă, din oficiu sau la cererea părții interesate, numai în mod excepțional,
pentru motive temeinice şi care nu sunt imputabile părții sau reprezentantului ei.

4. În materia probelor:

a) înscrisul sub semnătură privată, dacă nu respectă formalitatea multiplului exemplar, este lovit de nulitate
relativă;
b) mărturisirea extrajudiciară verbală poate fi invocată în cazurile în care proba cu martori este admisibilă;
c) instanța la care se face expertiza prin comisie rogatorie va numi expertul şi va stabili suma cuvenită
acestuia.
d) se poate folosi procedura falsului și împotriva celor reținute de expertul desemnat de instanță să efectueze
un raport de expertiză, în legătură cu consemnarea de către acesta a cercetărilor efectuate în prezența părților,
precum și cu privire la susținerile părților.

5. Hotărârea judecătorească:

a) nu poate fi pronunțată, în cazul rejudecării cauzei în primă instanță, în niciun caz, de același
judecător care a participat la judecată și cu ocazia primului ciclu procesual;

1
b) se va comunica din oficiu părților, în copie semnată de membrii completului, chiar dacă este
definitivă;
c) prin care au fost soluționate și cereri accesorii este supusă în întregul ei căii de atac prevăzute de
lege pentru cererea principală, termenul de apel sau, după caz, de recurs, fiind cel de drept comun,
chiar dacă prin legi speciale se prevede altfel;

d) are forța probantă a unui act autentic, dacă prin lege nu se prevede altfel.

6. Apelul incident:

a) se depune de către intimat odată cu întâmpinarea la apelul principal, ambele fiind comunicate apelantului
principal de îndată, punându-i-se în vedere totodată posibilitatea de a depune la dosar răspunsul la
întâmpinare și întâmpinare la apelul incident, de care intimatul apelant incident va lua cunoștință de la
dosarul cauzei;
b) formulat de intimatul pârât va fi anulat, dacă apelantul reclamant care a formulat apel principal renunță la
judecata cauzei;
c) se timbrează potrivit acelorași reguli ca și cererea de chemare în judecată;
d) depus la primul termen de judecată în apel va fi respins ca tardiv formulat.

7. Termenul de formulare a cererii de apel:

a) nu curge pe durata soluționării cererii de îndreptare a erorii materiale din sentința primei instanțe;

b) curge de la data comunicării hotărârii făcută direct către parte, în cazul în care a intervenit decesul
reprezentantului părții după începerea curgerii acestui termen;
c) este în sine suspensiv de executare, în sensul că până la expirarea acestuia, în mod legal, nu poate
avea loc executarea sentinței primei instanțe;
d) curge, în toate cazurile, de la data comunicării hotărârii primei instanțe.

8. Rezultatul deliberării:

a) este consemnat pe scurt, de către grefier, și va face corp comun cu hotărârea care este ulterior
redactată și comunicată;
b) poate consta și în dispoziția de repunere a cauzei pe rol, dacă sunt necesare probe sau lămuriri
noi;
c) consemnat în minută, va cuprinde opiniile minoritare, președintele completului fiind cel care își va
spune părerea primul;
d) va face obiectul pronunțării în ședință publică sau prin punerea soluției la dispoziția părților
prin intermediul grefei.

9. Apelul:

a) va fi admis dacă apelantul face dovada nelegalei sale citări la termenul de verificare a competenței
la prima instanță, cu consecința anulării sentinței și trimiterii cauzei spre soluționare de către instanța
competentă;

2
b) trimis spre rejudecare, de către instanța de recurs, va ține cont în mod obligatoriu de dezlegările
problemelor de drept şi de fapt date de această instanță, în rejudecare instanța de apel neputând
trimite, în nici o situaţie, cauza pentru o nouă rejudecare la prima instanță, față de dispozițiile art. 480
alin. 3 care prevăd că „trimiterea spre rejudecare poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului”;
c) declarat împotriva încheierii de suspendare a judecății poate fi exercitat cât timp durează
suspendarea cursului judecării procesului, fără ca până la soluționarea acestui apel să fie incidentă
instituția perimării cererii de chemare în judecată;
d) soluționat în complet de divergență va fi rejudecat tot în complet de divergență dacă instanța de
recurs a admis recursul și a casat decizia din apel pentru motivul nelegalei citări a părții pe tot
parcursul judecății în apel.

10.Contestația în anulare este admisibilă atunci când:

a) contestatorul nu a fost legal citat în recurs, dar s-a prezentat în fața instanței de recurs și a pus concluzii de
respingere a recursului părții adverse, ca nefondat;
b) contestatorul nu a fost legal citat în instanța de apel, iar recursul pe care l-a declarat invocând acest motiv
a fost respins, întrucât avea nevoie de verificări de fapt incompatibile cu recursul;
c) se invocă faptul că în mod greșit instanța de recurs nu a invocat din oficiu un motiv de ordine publică incident
în cauză;
d) se invocă o eroare materială constând în aprecierea greșită a instanței de recurs că recursul este inadmisibil,
în realitate recursul fiind admisibil și fondat.

11.Sunt hotărâri pronunțate asupra fondului ori care evocă fondul, în sensul dispozițiilor din materia revizuirii:

a) hotărârea primei instanțe prin care acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă pentru nerespectarea
coparticipării procesuale obligatorii (necesare);
b) hotărârea instanței de apel prin care apelul a fost admis, fiind stabilită altă situație de fapt decât
cea apreciată de prima instanță;
c) hotărârea prin care s-a constatat că apelul incident a rămas fără efect, ca urmare a renunțării la
judecata apelului principal;
d) hotărârea intermediară de admitere a recursului, de casare a deciziei recurate și de fixare a unui
termen pentru rejudecarea fondului după casare.

12.Are, respectiv au autoritate de lucru judecat:

a) considerentele prin care instanța învestită cu o acțiune în revendicare analizează apărările


pârâtului și constată că acesta a uzucapat dreptul de proprietate asupra acelui imobil, acțiunea în
revendicare fiind respinsă, ca neîntemeiată;
b) hotărârea pronunțată asupra unei ordonanțe președințiale, față de o ordonanță președințială
ulterioară, în toate cazurile;
c) încheierea interlocutorie prin care a fost respinsă ca neîntemeiată excepția prescripției extinctive,
în cazul în care reclamantul declară apel împotriva sentinței prin care acțiunea sa a fost admisă doar
în parte, iar pârâtul reiterează prin întâmpinare la apelul declarat excepția prescripției extinctive;

3
d) decizia prin care recursul a fost admis, în ceea ce privește problemele de fapt și de drept dezlegate,
cauza fiind trimisă spre rejudecare instanței de apel.

13.Împotriva sentinței prin care acțiunea reclamantului a fost admisă în totalitate și a fost obligat la restituirea
împrumutului de 100.000 lei, pârâtul a declarat apel, arătând că a fost citat cu rea-credință la prima instanță,
prin publicitate, în tot cursul judecății; deși nu mai locuia la domiciliul declarat la serviciile de evidență a
persoanei, locuința sa efectivă era cunoscută reclamantului, în dovedirea acestei împrejurări fiind propus
martorul M. În finalul motivelor de apel, pârâtul a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Declarația martorului M, audiat în apel, confirmă susținerile apelantului. În aceste condiții:

a) apelul va fi admis, urmând ca sentința apelată să fie anulată și evocat fondul, în măsura în care
cauza mai fusese anterior trimisă spre rejudecare ca urmare a admiterii unui prim apel;
b) apelul va fi respins, ca nefondat, întrucât neregularitatea trebuia invocată în fața primei instanțe,
înainte de terminarea cercetării procesului, sub sancțiunea decăderii;
c) apelul va fi admis, urmând ca sentința apelată să fie anulată și cauza trimisă spre rejudecare
primei instanțe, în măsura în care o asemenea măsură nu a mai fost dispusă anterior în cauză;
d) apelul va fi admis, evocarea fondului de către instanța de apel fiind obligatorie în toate cazurile.

14.Se poate invoca direct în recurs:

a) necompetența materială a primei instanțe, dacă apelul a privit doar chestiuni de apreciere a
probelor;
b) necompetența internațională a instanțelor române;
c) greșita aplicare a legii substanțiale de către prima instanță, în condițiile în care prin apelul (respins
ca nefondat de instanța de apel) s-a invocat doar incompatibilitatea judecătorului primei instanțe;
d) nulitatea deciziei instanței de apel pentru omisiunea de a motiva respingerea motivelor și
apărărilor părții care ulterior declară recurs.

15.În ceea ce privește recursul:

a) după casare, cu reținere sau cu trimitere, sunt admisibile orice fel de probe prevăzute de lege;
b) Înalta Curte de Casație și Justiție casează cu trimitere chiar și atunci când acțiunea urmează a fi
respinsă ca inadmisibilă pentru existența autorității lucrului judecat;
c) Curtea de apel casează cu reținere în cazul în care constată că în mod greșit instanța de apel nu a
intrat în judecata fondului;
d) nu poate fi dispusă casarea cu trimitere, indiferent de nivelul instanței de recurs.

16.Revizuirea pentru descoperirea unor înscrisuri noi:

a) poate fi formulată în termen de 30 de zile de la descoperirea înscrisului nou, dar nu mai târziu de 1
an de la comunicarea hotărârii a cărei revizuire se cere;
b) este admisibilă și când a fost declarată împotriva deciziei intermediare, de admitere a apelului și de
fixare a termenului pentru evocarea fondului;

4
c) este admisibilă și dacă înscrisul nou este reprezentat de o hotărâre judecătorească pronunțată
într-un proces inițiat înainte ca hotărârea a cărei revizuire se cere să fi rămas definitivă;
d)înscrisul nou poate fi reprezentat și de un raport de expertiză întocmit, dacă acesta este de natură să
schimbe soluția a cărei revizuire se cere.

17.Indicaţi care dintre afirmațiile următoare sunt corecte:

a) în apel se pot cere probe noi față de cele cerute și administrate în fața primei instanțe, ele putând
fi încuviințate dacă instanța de apel le apreciază necesare pentru soluționarea cauzei;
b) apelul provoacă rejudecarea cauzei în fapt și în drept, fiind verificată stabilirea situației de fapt
și aplicarea legii de către prima instanță, însă în limitele cererii de apel;
c) în apel se poate cere majorarea pretențiilor deduse judecății în fața primei instanțe, dacă această
majorare decurge din adăugarea unor dobânzi, rate, venituri și alte asemenea despăgubiri devenite
scadente după pronunțarea hotărârii primei instanțe;
d) este admisibilă formularea în apel a unei cereri de intervenție accesorie, precum și a unei cereri de
chemare în garanție, însă în acest din urmă caz, cu acordul expres al tuturor părților.

18.În cazul în care pârâtul depune o chitanță semnată de reclamant, din care rezultă că acesta din urmă a primit
o parte din datorie:

a) iar chitanța a fost depusă de pârât odată cu întâmpinarea, reclamantul poate contesta înscrisul și
cere verificarea scriptelor până la terminarea cercetării procesului în fața primei instanțe;
b) reclamantul nu poate declara că nu cunoaște dacă semnătură îi aparține sau nu;
c) în cazul verificării de scripte cerute potrivit legii, instanța va compara înscrisul cu scrierea sau
semnătura făcută în fața sa, cu alte înscrisuri autentice sau sub semnătură privată necontestate și,
dacă nu se poate edifica, va dispune efectuarea unei expertize grafoscopice;
d) iar chitanța a fost depusă de pârât în primă instanță, reclamantul nu poate cere, potrivit legii,
direct în apel, verificarea de scripte în privinţa acestei chitanțe.

19.În cazul în care reclamantul introduce acțiune prin care cere restituirea unui împrumut în valoare de 10.000
lei:

a) pârâtul poate invoca și în apel compensația legală, în măsura în care deține o creanță certă, lichidă
și exigibilă proprie împotriva reclamantului;
b) iar împrumutul este constatat printr-un înscris tehnoredactat (Word timesnewroman 12), semnat
de debitorul-pârât, înscrisul nu are forță probantă deplină, dar poate fi completat cu martori și cu
prezumții;
c) dacă pârâtul afirmă la interogatoriu că a primit suma de 10.000 lei, dar nu cu titlu de împrumut,
ci cu titlu de preț al unui bun vândut, afirmația aceasta nu poate fi scindată, neexistând de fapt o
mărturisire;
d) în măsura în care pârâtul recunoaște că datorează suma de 5.000 lei, reclamantul poate cere
pronunțarea unei hotărâri parțiale, iar instanța va pronunța o hotărâre executorie și supusă numai
recursului pentru suma recunoscută; ulterior judecata va continua pentru diferență.

5
20.În cazul în care în cuprinsul unei hotărâri pronunțate de către tribunal asupra unei ordonanțe președințiale:

a) s-a menționat că aceasta este supusă recursului, iar partea interesată a declarat recurs, Curtea de
apel poate pune în discuție recalificarea recursului în apel, dacă legea prevede calea de atac în acest
sens, caz în care va curge un nou termen pentru declararea, respectiv motivarea apeului, termen care
va curge de la pronunțare pentru cei prezenți și de la comunicare pentru cei lipsă;
b) s-a menționat că aceasta este supusă căii de atac în termen de 10 zile de la comunicare, iar calea de
atac a fost declarată în a 8-a zi de la comunicare, aceasta va fi respinsă, ca tardiv formulată, dacă legea
prevede un termen de 5 zile pentru calea de atac;
c) lipsește mențiunea că aceasta este pronunțată în ședință publică, dar apare mențiunea că a fost
pronunțată prin punerea soluției la dispoziția publicului prin intermediul grefei, hotărârea este nulă
absolut și necondiționat;
d)soluționate cu citarea părților, s-a făcut mențiunea, conformă cu legea, că aceasta este supusă
apelului în termen de 5 zile de la pronunțare, apelul trebuie declarat și motivat în acest termen, sub
sancțiunea anulării acestuia.