Sunteți pe pagina 1din 11

Facultatea de Drept “Simion Bărnuțiu”

Contestația la executare

Disciplina: Drept Execuțional Civil


Profesor coordonator: Conf. univ. dr. Sebastian Spinei
Student: Pîrvu Bogdan Marian grupa 4, an IV
NOȚIUNE. NATURA JURIDICĂ

Contestația la executare, instituție reglementată în continuare de codul de procedură civilă,


reprezintă o cale de atac ce-și regăsește aplicabilitatea exclusive în faza executări silite, ce are scopul
de a conferi debitorului urmarit, terțelor persoane interesate și chiar creditorului urmăritor posibilitatea
de a supune controlului judecătoresc, anumite acte précis delimitate și sub anumite condiții din faza de
executare silită.
Din punct de vedere al sediului materiei, instituția este reglementată de prevederile codului de
procedură civilă, art. 712-720, dreptul comun în materie dar și de prevederile din codul de procedură
fiscală, art. 260-262 care se completează cu prevederile dreptului comun.
Deși în general se admite că ea are natura juridică a unei căi de atac, se consideră ca atunci când
este introdusă de un terț care urmăreșste scoaterea de sub urmărire a bunurilor sale, categorisite în mod
eronat ca fiind bunurile debitorului urmărit, contestația este aptă de a declanșa un adevărat litigu
petitoriu cu privire la dreptul de proprietate. 1 Aceasta calificare a instituției a suscitat diverse discuții în
doctrină2, unde s-a susținut printr-un argument complex compus din trei motive principale că o
asemenea clasificiare dihotomică este incorectă pentru că, în primul rând, textul legal evită să facă o
distincție clară între calificarea instituției după subiectul care o exercită ( astfel că în codul de
procedură este precizat că terții au la îndemână tot posibilitatea introducerii unei constestații la
executare și nu un alt tip de acțiune ), în al doilea rând, se evidențiază că în principal, contestația la
executarea este o cale de atac asupra actelor de executare ( fie ele eronat întocmite ), iar doar în
subsidiar se poate ajunge la rezolvarea unei acțiuni cu fizionomii petitorii, în fine, un ultim argument
costă în critica tendinței greșite de a califica diferit aceeași instituție juridică.
Prin uzitarea acestei căi, se poate realiza controlul judecătoresc asupra: actelor de executare
privite ut singuli, întreaga executare silită, încheierile întocmite de executorul judecătoresc. De
asemenea, încheierea prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, contestarea
refuzului judecătoresc de a împlini un act și lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titului
exectuoriu reprezintă și ele cereri cu care se poate investi instanța de executare.
Așadar, ea se prezintă ca o instituție exhaustivă care pune la îndemână părților interesate
posibilitatea contestării fiecărui aspect al fazei executării silite care ajunge să-i prejudicieze.
1
Gabriel Boroi, Drept Procesual Civil, Ediția a 5-a, Editura Hamangiu, București 2020 pg. 1254
2
Ion Deleanu, Valentin Mitea, Sergiu Deleanu, Tratat de procedură civilă, Executarea silită , Volumul III, Editura
Universul Juridic, București 2013, pg. 346
OBIECTUL CONTESTAȚIEI LA EXECUTARE

După cum codul de procedură civilă indică în mod clar, obiectul aceste instituții se împarte în
trei mari categorii de acte ce pot fi contestate. Actuala reglementare aduce un plus din punct de vedere
al clarității și simplității.3
În primul rând, contestația la executare propriu-zisă, în cadrul căreia orice act de executare
privit ut singuli poate fi contetat, cât și întreaga executare per ansamblu. În mod obișnuit, temeiurile
pentru care o astfel de contestație poate fi promovată sunt cu titlu exemplificativ: lipsa titlului
executoriu, lipsa caracterului executoriu al hotărârii puse în executare, alegearea procedurii
execuționale, prescripția executării silite, perimarea excutării, vicii de formă ale titlului executoriu și
ale actelor de executare, invocarea plății și a compensației legale, dreptul la retentive, inopozabilitatea
titlului executoriu față de o terță persoană, invocarea confuziunii, nerespectarea condițiilor privind
întocmirea procesului-verbal, beneficiul de discuțiunea etc 4
În cadrul acestei contestații, instanța poate cerceta doar aspecte ivite după momentul obținerii
titlului executoriu. Deoarece prin intermediul contestației se urmărește anularea unor măsuri executorii
și nu a titlului exectoriu în sine, fapt ce ar determina o reluare a fondului
Tot în cadrul acestei categorii intră și contestația executării silite de către terțul vătămat prin
executare. Codul de procedură civilă are în vedere acele situații când bunurile unui terț sunt în mod
eronat considerate ca aparținând debitorului urmărit. În aceste circumstanțe, terțul vătămat în drepturile
sale poate exercita acest tip de contestație la executare punând în discuție fondul dreptului. De cele mai
multe ori,/indiferent dacă instanța este investită cu o acțiune în constatare sau o acțiune în realizare,
terțul este ținut să facă dovada dreptului real pretins. Într-o astfel de situație, promovarea unei acțiuni
de contestare a executării prin care se urmărește realizarea dreptului, terțul nu mai poate promova o
acțiune în constatatre pe cale separată.5
Codul de procedură instituie în privința încheierilor date de executorul judecătoresc posiblitatea
de a fi atacate atunci când legea prevede acest lucru. Astfel, încheierile prin care se dispune amânarea,
încetarea executării silite, eliberarea sau distribuirea sumelor obținute din executare, stabilirea
cheltuielilor de executare, calculul dobânzilor ( enumerare cu titlu exemplificative ), pot fi atacate
numai prin intermediul contestației la executare. Tot în categoria încheierilor intră și posiblitatea
contestării încheierii de încuviințare a executării silite.
3
Caius OLTEANU, Contestatia la executare conform NCPC în JURIDIC https://www.juridice.ro/211755/contestatia-
la-executare-conform-ncpc.html
4
Gabriel Boroi, Mirela Stancu, Fișe de procedură civilă , ed. 2019, editura Hamangiu, București, pg. 701
5
Gabriel Boroi, Drept Procesual Civil, Ediția a 5-a, Editura Hamangiu, București 2020 pg. 1259
În al doilea rând, o a doua categorie de cotestație la executare este contestația la titlu, procedeu
prin care se pot cere lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea titlului executoriu. Procedeul
reglementat are în vedere simple clarificări și nu e prevăzut ca un mod de a contesa însuși titlul pe
fondul său. Se admite, așadar, că doar măsurile cuprinse în dispozitivul hotărârii pot fi contestate și nu
și eventuale capete de cerere formulate în timpul litigiului și rămase nerezolvate. Datorită
particularităților contestației la titlu, partea interesată nu poate recurge la clarificarea unui titlu
executoriu hotărâre judecătorească dacă nu a uzitat anterior de procedura lămuririi hotărârii
judecătorești ( situație aplicabilă și în cazul hotărârii arbitrare, când trebuie parcursă procedura privind
lămurirea, îndreptarea și completarea hotărârilor arbitrare.
În al treilea rând, o a treia categorie de contestație la executare este cea împotriva refuzului
executorului judecătoresc de a îndeplini executarea silită ori a unui act de executare. Subiectul pasiv al
acestei. Instituția de mai sus nu trebuie confundată cu plangerea împotriva executorului judecătoresc
care nu-și exercită atribuțiile de la art. 7, lit. b)-j) din legea 188/2000.
În ceea ce privește apărările de fond, trebuie făcută o distincție esențială, în funcție de natura
titlului pus în executare.
Executarea unei hotărâri judecătorești îl aduce în imposibilitate pe debitor de a invoca motive
de drept si fapt ce țin de fond și pe care le-ar fi putut invoca în cursul judecății în primă instantă.
Evident că, în continuarea raționamentului, cauzele care pot fi opuse instanței sunt cauzele de stingere a
dreptului de creanță ivite ulterior momentului judecății. Legiuitorul nu menajează partea aflată în culpa
procesuală, pentru a nu ajunge în situații în care debitorul manifestă o atitudine pasivă asupra
procesului pendent, pentru a întreprinde în faza de executare silită o reluare a fondului, fâcând o
veritabilă judecată într-o presupusă „a treia instant”. Nici măcar atunci când există în mod obiectiv o
sumă de plăți, care deși se puteau opune instanței de fond nu au fost invocate, debitorul urmărit nu le
poate opune cu ocazia contestației la executare.
Desigur că, regimul juridic al apărărilor de fond în cazul hotărârilor este dat de logica și
rigurozitatea procesului civil. Același regim juridic nu se poate aplica și în cazul altor tipuri de titluri
executorii, unde apărările de fond se pot uzita, cu argumentul că nu a existat un cadru procesual
anterior. Toate aceste aspect trebuie privite cu rezerva că existența unei căi procesuale specifice pentru
desființarea titlului supus executorii obligă partea interesată să foloseacă această cale prevăzută din
urmă. Cu toate acestea, apărările ce se îndreaptă împotriva nevalabilității titlului executoriu pot fi
6
primie chiar și atunci când există o cale specifică pentru desființarea titlului respective.

6
Gabriel Boroi, Drept Procesual Civil, Ediția a 5-a, Editura Hamangiu, București 2020, pg. 1262
În logica rigurozității de până acum, trebuie afirmat că o contestație promovată de aceeași parte
nu poate conține motive care existau și erau îndeobște cunoscute la momentul primei contestații. Sub
sancțiunea decăderii, partea care invoca conestația la executare trebuie să invoce toate motivele despre
care avea cunostină. Contestatorului îi este permisă totuși, modificarea cererii prin adăugarea de motive
noi sub rezerva respectării termenului de contestație la executare.

SUBIECTELE CONTESTAȚ IEI LA EXECUTARE. COMPETENȚ A DE


SOLUȚ IONARE. TERMENUL DE EXERCITARE A CONTESTA Ț IEI LA
EXECUTARE

Calitatea procesuală activă în cadrul contestației la executarea aparține debitorului urmărit ori
tețului dobâditor al bunurilor supuse executării. De asemenea, creditorul urmăritor alături de creditorii
intervenienți pot formula contestație la titlu sau contestație împotriva refuzului executorului a realiza
executarea silită. Procurorul poate exercita în virtutea drepturilor conferite prin art. 92 contestația la
executare în calitate de subiect active.
Calitatea procesuală pasivă în cadrul contestației la executarea aparține celorlalte părți. Biroul
executorului judecătoresc nu are calitate procesuală fiind investiți cu îndeplinirea unui serviciu de
interes public, mai puțin atunci când este exercitată o contestație împotriva refuzului executorului de a
efectua un act de executare.
În ceea ce privește competența de soluționare a contestației la executare, competența de
soluționare diferă în funcție de ce categorie de constestație analizăm.
Contestația la executare propriu-zisă se judecă de de instanța de executare. În cazul urmăririi
silite a imobilelor, predării silite a bunurilor imobile, urmării silite a fructelor și a veniturilor generale
ale imobilelor. avem o competență alternativă care instituie competența instanței de la locul situării
imobilului ( daca se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de
executare ).
Constestația împotriva refuzului executorului judecătoresc se judecă de asemena, tot de instanța
de executare, fiind instituita o competență alternativă precum cea amintită mai sus.
Contestația la titlu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. Aspect ce
determină posiblitatea ca această contestație să fie judecată de judecătorie, tribunal. curtea de apel și
Înalta Curte de Justiție. Dacă totuși titlul nu emană de la un organ jurisdictional, atunci competența
aparține instanței de executare.
Termenul la 15 zile pentru exercitarea contestației la executare propriu-zisă curge de la data la
care parte interesată ia cunoștință de actul de executare pe care îl contestă , de la data la care debitorul
primește încheierea de încuviințare a executării sau somația, ori de la data când ia cunoștință de primul
act de executare ( atunci când nu primește somația sau încheierea ), în cazul în care se contestă
executarea silită însăși.
Termenul pentru contestația împotriva refuzului executorului judecătoresc de a săvârși
executarea sau actul de executare curge de la data la care cel care contestă ia cunoștință de refuzul
executorului. În cazul contestației împotriva încheierilor executorului judecătoresc care nu sunt
definitive, de la data comunicării încheierii către partea interesată.
Pentru contestația la titlu, ea se poate exercita oricând în interiorul termenului de prescriptive a
dreptului de a obține executarea silită, fără a deosebi dacă se urmărește lămurirea, înțelesului, întinderii
sau aplicării titlului executoriu este cerută de debitor sau creditor.
În ceea ce privește contestaţia prin care o terţă persoană pretinde că are un drept de proprietate
sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă în tot cursul executării silite, dar nu mai
târziu de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului.
Termenele prevăzute au natura unor termene de decădere. Intervenirea decăderii nu împiedică
partea care pretinde un drept de proprietate sau alt drept real să își realizeze dreptul pe calea unei cereri
separate. Este de precizat că instanța de executare poate invoca din oficiu, oricând, independent de
termenul legal, nulitatea absolută a actelor de executare și cea referitoare la actul juridic constatat prin
titlul executoriu.7
Nu în ultimul rând, trebuie precizat că adesea, în practică, petenții au invocate de nenumărate
ori prevederile jurisprudenței CJUE, pentru a promova contestația la executare chiar și atunci când
termenul de drept comun era depășit.
Este relevantă viziunea CJUE în ceea ce privește contractele de credit ce conțin clauze abuzive,
pentru că astfel de titluri executorii pot avea un regim diferit în ceea cep privșeste termenul de
exercitare a contestației. Curtea Europeană de Justiție, în cauza C-26/2013 a statuat faptul că toate
prevederile unui contract de credit ar trebui să fie clare și astfel încât consumatorul să poată să
evalueze, pe baza unor criterii clare și inteligibile, consecințele economice care rezultă din aceasta în
ceea ce îl privește. De asemenea, Curtea Europeană de Justiție în cauza C-618/10 Banco Espanol de
Credito SA/Joaquin Calderon Camino a statuat: „ Curtea amintește, în al doilea rând, că, potrivit
directivei, o clauză abuzivă inclusă într-un contract încheiat între un vânzător sau un furnizor și un
consumator nu creează obligații pentru acesta din urmă și că un contract care cuprinde o astfel de
7
Gabriel Boroi, Drept Procesual Civil, Ediția a 5-a, Editura Hamangiu, București 2020, pg. 1277
clauză continuă să angajeze părțile în aceiași termeni în cazul în care poate continua să existe fără
această clauză abuzivă.[…]Curtea consideră că, în cazul în care instanța națională ar avea o astfel de
posibilitate, aceasta din urmă ar putea să elimine efectul descurajator pe care îl are asupra
vânzătorilor sau furnizorilor faptul că clauzele abuzive nu sunt pur și simplu aplicate în ceea ce
privește consumatorii.”
În lumina Ordonanței Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțată în cauza C75/19, potrivit
căreia Directiva 93/13/CEE a Consiliului privind clauzele abuzive în contracte încheiate cu
consumatorii trebuie interpretată în sensul că se opune unei norme de drept național în temeiul căreia
un consumator care a încheiat un contract de credit cu o instituție de credit și împotriva căruia acest
profesionist a început o procedură de executare silită este decăzut din dreptul de a invoca existența unor
clauze abuzive pentru a contesta procedura menționată după expirarea unui termen de 15 zile de la
comunicarea primelor acte ale acestei proceduri, chiar dacă acest consumator are la dispoziție, în
temeiul dreptului național, o acțiune în justiție în scopul constatării existenței unor clauze abuzive a
cărei introducere nu este supusă niciunui termen, dar a cărei soluție nu produce efecte asupra celei care
rezultă din procedura de executare silită și care îi poate fi impusă consumatorului înainte de
soluționarea acțiunii în constatarea existenței unor clauze abuzive.

PROCEDURA DE JUDECATĂ A CONTESTAȚ IEI LA EXECUTARE

Codul de procedură civilă reprezintă dreptul comun în materie. Judecata contestației la


executare se face după procedura civilă pentru judecată în primă instantă. Drept consecință firească a
acestui fapt, cererințele de formă și de fond pentru cererile de chemare în judecată trebuie respectate.
Dispozițiile privind regularizare cererii de contestație la executare nu sunt aplicabile, așadar,
aplicabilitatea procedurii pentru judecata în primă insanță nu este cu titlu absolut.
În ceea ce privește judecarea contestației, ea se judecă la termen scurt, cu precădere și urgentă și
cu citarea părților la termen. Instanţa sesizată va solicita de îndată executorului judecătoresc să îi
transmită, în termenul fixat, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare contestate, şi
îi va pune în vedere părţii interesate să achite cheltuielile ocazionate de acestea. La cererea părţilor sau
atunci când apreciază că este necesar, instanţa va putea solicita relaţii şi explicaţii scrise de la
executorul judecătoresc.
Codul de procedură civilă acordul părților posibilitatea de a solicita, până la soluţionarea
contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, pentru motive temeinice, instanţa
competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestaţia la executare
sau prin cerere separată.
Reglementarea flexibilă a motivelor temeince ce permit suspsendarea executării silite permit
instanței să aprecieze după caz, dacă se impune suspendarea ei: ” Invocă existenţa unor clauze abuzive
din contractul de împrumut care constituie titlu executoriu, întrucât deşi a achitat constant ratele, la
scadenţă, începând din anul 2008, a constatat că pentru împrumutul de 43.000 CHF care i-a fost
acordat de creditoare mai are de restituit suma de 44.000 CHF. Susţine că împrumutul acordat a fost
garantat cu ipotecă, conform contractului autentificat sub nr. 2951/2008 al BNP M.M.A. Mai arată că,
în raport de jurisprudenţa CJUE, acolo unde există suspiciunea că executarea silită este rezultatul
aplicării clauzelor abuzive, trebuie să existe un control al instanţei, pentru că pierderea locuinţei de
către debitori este un rău care nu mai poate fi reparat prin mijloace juridice ulterioare. În drept
invocă art.712 şi urm. Cod procedură civilă. „ 8. Promovarea pe cale separată a unei acțiuni menită să
constante clauzele abuzive impune, suspenarea executării pentru că soarta ei depinde de rezultatul
procesului pendinte.
Pentru a se dispune suspendarea, cel care o solicită trebuie să dea în prealabil o cauţiune,
calculată la valoarea obiectului contestaţiei, după cum urmează: a)de 10%, dacă această valoare este
până la 10.000 lei; b)de 1.000 lei plus 5% pentru ceea ce depăşeşte 10.000 lei; c)de 5.500 lei plus 1%
pentru ceea ce depăşeşte 100.000 lei; d)de 14.500 lei plus 0,1% pentru ceea ce depăşeşte 1.000.000 lei.
Dacă obiectul contestaţiei nu este evaluabil în bani, cauţiunea va fi de 1.000 lei.
Legiuitorul prevede trei și trei motive ce impun suspendarea obligatorie a executării silite, cu
menirea de a evita situații în care un debitorul urmărit este executat fără îndeplinirea condițiilor legale:
1.hotărârea sau înscrisul care se execută nu este, potrivit legii, executoriu; 2.înscrisul care se execută a
fost declarat fals printr-o hotărâre judecătorească dată în prima instanţă; 3.debitorul face dovada cu
înscris autentic că a obţinut de la creditor o amânare ori, după caz, beneficiază de un termen de plată. )
În demersul de a solicita contestația la executare, părțile pot uzita de orice probe ce pot fi
folosite în mod obișnuit într-o acțiune în justiție, cu condiția ca ele să fi fost propuse prin cerere de
constestație la executare și întâmpinare. Atunci când se exercită o contestație pentru lămurirea titlului
se pot administra probe noi pentru a se lămuri dispozitivul neclar. Administrarea probelor în acesastă
fază are caracter de ultima ratio, ele se administrează doar după ce instanța s-a convins că fără probe,
nu s-ar putea solutiona corespunzător.
La cererea părților, în cadrul contestației la executare, instanța are posibilitatea de a hotărî
asupra împărțirii bunurilor proprietate comună pe cote-părți sau în devălmășie. Text de lege ce are ca
8
Tribunalul Constanța, Decizia civilă nr. 884/2016, portal.just.ro)
rațiune urmărirea bunurilor debitorului urmărit, evitându-se prejudicierea proprietarului comun
nedebitor.
În fine, hotărârea prin care se pronunță instanța este de regulă încheiere executorie, mai puțin
atunci când se soluționează contestația la titlu, când pe lângă cazul când se soluționează de instața de
executare tot prin încheiere, poae fi soluționată prin același fel de hotărâre ca și hotărârea ce constituie
titlu executoriu, atunci când este de competența organului de jurisdicție care a pronunțat hotărârea a
cărei lămurire se cere.
De regulă, hotărârile prin care se soluționează contestația la executare sunt apelabile în 10 zile
de la comunicare. Pe cale de excepție, hotărârile prin care se dispune împărţirea bunurilor proprietate
comună pe cote-părţi sau în devălmăşie și contestaţia prin care o terţă persoană pretinde că are un drept
de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit pot fi atacate în condițiile dreptului comun.
În primul caz, hotărârea fiind supusă apelului în termen de 30 de zile, iar în al doilea fiind supusă
apelului și recursului în termenul de drept comun.
În ceea ce privește hotărârea prin care s-a soluţionat contestaţia privind înţelesul, întinderea sau
aplicarea titlului executoriu este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea ce se execută. Dacă prin
contestaţie s-a cerut lămurirea înţelesului, întinderii ori aplicării unui titlu care nu constituie hotărâre a
unui organ de jurisdicţie, hotărârea prin care s-a soluţionat contestaţia va putea fi atacată numai cu apel
în termen de 10 zile de la comunicare.
Hotărârile asupra contestațiilor la executare pot fi atacate prin intermediul căilor extraordinare
de atac de retractare. Suprimarea căii de atac a recursului nu înseamnă și suprimarea acestor căi
extraordinare de atac în această materie.
Hotărârea dată în judecarea contestației are efecte concrete în ceea ce privește cursul executării
silite.
Evident că este necesară distincția între situația admiterii și respingerii ei.
Situația respingerii contestației la executare determină efecte precum reluarea urmăririi silite a
debitorului, dacă a intervenit suspendarea judecătoreasc. De cele mai multe ori, ca efect al supsendării,
suma cauțiunii depuse pentru suspendarea urmăririi își păstrează caracterul indisponibilizat, urmând a
servi pentru acoperirrea creanțelor generate de prejudiciile pricinuite ca urmare a suspendării,
întârzierii urmăririi silite. Codul de procedură civilă este orientat spre a oferi o protective sporită
creditorului urmăritor, oferind acestuia multiple elemente de siguranță. Orice întârziere și îngreunare a
procesului de executare prin invocarea cu rea-credință a motivelor aduce posibilitatea creditorului de a
obține despăgubiri. Tot în acest caz, contestatorul de rea-credință poate fi amendat cu o amendă între
1000 lei și 7000 lei, sume stabilite prin încheiere, separate sau prin aceeași încheiere de respingere a
contestației.9
Pe de altă parte, admiterea contestației determină efecte diferite în funcție de scopul initial al
contestației.
Instanța poate anula sau îndrepta actul de executare contestat ut singuli sau poate anula întreaga
executare înseși. De asemenea, instanța poate lămuri sau anula titlul. În schimb, dacă scopul
contestației la executare a fost împărțirea bunurilor comune, instanța trebuie să se pronunțe ca urmare a
admiterii și asupra acestui capăt de cerere. Executorul judecătoresc trebuie în ambele situații să se
conformeze, în caz de refuz riscândo amendă judiciară cuprinsă între 1000 si 7000 lei.

BIBLIOGRAFIE

1. Gabriel Boroi, Drept Procesual Civil, Ediția a 5-a, Editura Hamangiu, București 2020

9
Gabriel Boroi, Drept Procesual Civil, Ediția a 5-a, Editura Hamangiu, București 2020, 1288
2. Ion Deleanu, Valentin Mitea, Sergiu Deleanu, Tratat de procedură civilă, Executarea silită, Volumul
III, Editura Universul Juridic, București, an 2013
3. DELEANU ION, VALENTIN MITEA, SERGIU DELEANU, Noul Cod de procedura civila.
Comentarii pe articole vol.2 , Editura Universul Juridic, anul 2013, București
4. Caius OLTEANU, Contestatia la executare conform NCPC în JURIDIC
https://www.juridice.ro/211755/contestatia-la-executare-conform-ncpc.html
5. Gabriel Boroi, Mirela Stancu, Fișe de procedură civilă, ed. 2019, editura Hamangiu, București,