Sunteți pe pagina 1din 28

1

CUPRINS:
INTRODUCERE........................................................................................................................3
I. ANALIZA SURSELOR BIBLIOGRAFICE ȘI BREVETELOR PRIVIND
PRELUCRAREA LAPTELUI…………………………………………………………………5
1.1 Cerințe de calitate pentru lapte și produsele lactate…………………………………..5
1.2 Dispoziții generale.........................................................................................................5
1.3 Cerințe de calitate pentru lapte-materie primă………………………………………...7
II. COMPOZIȚIA CHIMICĂ A LAPTELUI………………………………………………...8
2.1 Substanțele organice din compoziția laptelui………………………………………….8
2.2 Substanțele anorganice din compoziția laptelui……………………………………….9
2.3 Lipidele laptelui……………………………………………………………………….9
2.4 Proteinele laptelui……………………………………………………………………10
2.5 Glucidele laptelui……………………………………………………….……………10
2.6 Vitaminele laptelui.......................................................................................................11
2.7 Enzimele din lapte.....................................................................................................11
III. TEHNOLOGIA DE OBȚINERE A LAPTELUI DE CONSUM………………………..12
3.1 Transportarea laptelui….……………………………………………………………12
3.2 Operații tehnologice generale………………………………………………………..13
Schema bloc-tehnologică de fabricare a laptelui de consum………………………………...17
CONCLUZII……………………………………………………….…………………………..18
ANEXA Nr.1 ANALIZA FIZICO-CHIMICĂ ȘI ORGANOLEPTICĂ A LAPTELUI DE
CONSUM......................................................................................................................................19
ANEXA Nr.2 SM 104 Condiții de calitate a laptelui ………………….……………….……….26
BIBLIOGRAFIE…………………………….…………………………………………………27

2
INTRODUCERE
Introducere în temă: Industria laptelui ocupă un loc deosebit în industria alimentară a
sectorului agroindustrial. Această poziţie este condiţionată de faptul că materia primă în
industria laptelui o reprezintă laptele, care este un produs alimentar biologic foarte preţios.
Laptele ca materie primă este un produs “voluminos şi greu” , care se obţine zilnic, dar se
păstrează un timp scurt şi cu costuri mari.
Calitatea acestei materii prime este influenţată de mai mulţi factori şi în primul rînd de
condiţiile de obţinere şi tratament primar în gospodăriile furnizoare, de aceea în legislaţia
privind calitatea laptelui – materie primă trebuie să fie incluse criterii concrete şi multilaterale
în comparaţie cu alte produse.
Laptele are proprietăţi curative asupra organismului uman, făcînd ca organismul să se
alimenteze cu necesarul de vitamine, proteine, grăsimi, săruri minerale, enzimi şi fermenţi.
Substanţele nutritive din lapte sunt considerate cele mai valorase substanţe nutritive
naturale. Savanţii au constatat că laptele conţine mai mult de o sută de componente, care sunt
uşor asimilate de către organismul uman.
Omul consumă în decursul vieţii aproape 10 mii litri de lapte, însă numai laptele şi
produsele lactate de calitate superioară din punct de vedere alimentar şi sanitar posedă însuşiri
folositoare. Conform unor cercetări, cel puţin 1/3 din cantitatea zilnică de proteină din hrana
oamenilor, trebuie s-o constituie proteinele din lapte şi brînză.
Dacă nu se respectă regulile tehnologice, se încalcă condiţiile sanitaro-igienice de
producere, prelucrare şi transportare a laptelui, produsul nu numai că-şi pierde valoarea
nutritivă, dar devine şi foarte periculos pentru sănătatea omului.
Laptele este unicul produs alimentar natural ce asigură creşterea şi dezvoltarea
organismului tânăr. El pe bună dreptate este numit „suc al vieţii”. Fiecare produs alimentar
poate fi înlocuit prin lapte, dar nici unul din ele nu-l poate înlocui în întregime. În natură nu
există alt produs care, după calităţile sale nutritive ar fi asemănător cu laptele.
Laptele posedă un număr însemnat de substanţe trebuincioase organismului. În general,
laptele este alcătuit din două părţi principale:
Apa – 87,3% şi SU(substanţa uscată) – 12,7%.
SU include următoarele părţi componente:
 grăsime – 3,8%
 proteine – 3,5%
 lactoză – 4,8%
 substanţe minerale – 0,7%

3
Actualitatea temei: Laptele este alimentul cel mai frecvent consumat de om și animale
încă din cele mai vechi timpuri. Este hrana de bază a copiilor nou-născuți și a puilor de
animale, care îi ajută să se dezvolte și să crească. Cel mai bun lapte este acel proaspăt muls de
la animale, deoarece conține multe vitamine, în special calciu, care împiedică infecțiele sau
intoxicațiile care pot aparea în organismul uman. De asta este foarte important să cunoaștem
totul despre acest aliment.
Obiectivele lucrării:
 să descriu compoziția fizico-chimică a laptelui;
 să descriu beneficiile acestui produs;
 să studiez procesul tehnologic de fabricare a laptelui de consum;
 să descriu schema bloc tehnologică a laptelui de consum.

4
I. ANALIZA SURSELOR BIBLIOGRAFICE ȘI BREVETELOR PRIVIND
PRELUCRAREA LAPTELUI
1.1 Cerințe de calitate pentru lapte și produsele lactate
Prezentele cerințe transpun parțial:Partea III, Partea IV și Apendicele II din Partea VII
a Anexei VII din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al
Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor
agricole și de abrogarea Regulamentelor (CEE) nr.922/72, (CEE) nr.234/79, (CE) nr.
1037/2001 și (CE) nr.1234/2007 ale Consiliului, publicat în Jurnalul oficial al Uniunii
Europene L 347 din 20 decembrie 2013”,astfel cum a fost modificat ultima dată prin
Regulamentul (UE) 2017/2393 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 decembrie
2017,CODEX STAN GENERAL 206-1999cu privire la utilizarea termenilor privind
produsele lactate (actualizat 1999), Codex STAN 207-1999 cu privire la laptele praf şi
smântâna dulce praf(actualizat 2018), Codex STAN 208-1999privind brânzeturile în
saramură(actualizat 2018), CODEX STAN 221-2001cu privire la brânză nematurată, inclusiv
brânză proaspătă (actualizat 2018), Codex STAN 243-2003cuprivire la laptele fermentat
(actualizat 2018), Codex STAN 279-1971cu privire la unt (actualizat 2018), Codex STAN
281-1971Standard pentru laptele concentrat (actualizat 2018),CODEX STAN 282-1971 cu
privire la laptele concentrat cu zahăr (actualizat 2018); Codex STAN 283-1978cu privire la
brânzeturi (actualizat 2018), Codex STAN 284-1971 Standard pentru brânzeturi din zer
(actualizat 2018), Codex STAN 289-1995Standard pentru zerul praf (actualizat 2018).

1.2 Dispoziții generale


1. Cerinţele de calitate pentru lapte și produse lactate (în continuare -Cerințe) stabilesc
cerințe de calitate, ambalare, etichetare, transportare pentru laptele de consum şi produsele
lactate, provenite atât din producţia autohtonă, cât şi din import.
2. Prezentele cerințe nu se aplică produselor fabricate din colostru și produselor
fabricate în gospodării individuale pentru consum propriu.
3. Sub incidenţa prezentelor Cerinţe cad grupele de produse cu următoarele poziţii
tarifare, conform Nomenclaturii combinate a mărfurilor, aprobate prin Legea nr. 172 din 25
iulie 2014, prezentate în modul următor: 0401, 0402, 0403, 0404, 0405 și 0406.
4. Laptele și produselor lactate pot fi plasate pe piață sub următoarele denumiri legale
și trăsături caracteristice:
1) Lapte-produs de secreție mamară normală, obținut prin una sau mai multe
mulgeri, fără niciun fel de adăugare sau extracție;
5
2) Lapte crud-lapte care nu a fost tratat termic la peste 400C și nici nu a fost supus
unui tratament cu un efect echivalent;
3) Ingredient -orice substanță, inclusiv aromele, aditivii alimentari și enzimele
alimentare, precum și orice constituent al unui ingredient compus, utilizat/utilizată în
fabricarea sau prepararea unui produs alimentar și prezent/prezentă în produsul finit,eventual
sub o formă finită modificată;
4) Produse lactate-produse derivate exclusiv din lapte, putând fi adăugate unele
substanțe necesare fabricației lor, cu condiția ca aceste substanțe să nu fie utilizate în vederea
înlocuirii, totale sau parțiale, a vre-unui constituent al laptelui;
5) Conținut de grăsime–este raportul de masă exprimat în părți de grăsime din lapte la
o sută de părți de lapte din laptele respectiv;
6) Lapte de consum–lapte normalizat, supus unui tratament termic corespunzător, care
are punctul de îngheț apropiat de punctul mediu de îngheț al laptelui crud, ambalat în
recipiente de desfacere şi destinat comercializării;
7) Lapte de consum integral-lapte tratat termic care, în privinţa conţinutului de
grăsimi, îndeplineşte una dintre următoarele condiţii;
-Lapte de consum integral standardizat-lapte cu un conținut de grăsime de cel puțin
3,50%;
-Lapte de consum integral nestandardizat-lapte cu un conținut de grăsime care nu a
fost modificat de la stadiul de mulgere prin adăugarea sau eliminarea de grăsimi din lapte sau
prin amestecarea cu lapte al cărui conținut de grăsime naturală a fost modificat. Cu toate
acestea, conținutul de grăsime nu poate fi mai mic de 3,5%;
-Lapte de consum semidegresat-lapte tratat termic al cărui conținut de grăsime a fost
redus la cel puțin 1,50% și la cel mult 1,8%;
-Lapte de consum degresat-lapte tratat termic al cărui conținut de grăsime a fost redus
la cel mult 0,5%.
8) Lapte de consum pasteurizat-laptele obținut printr-un proces de tratare la
temperatură înaltă în timp scurt (nu mai scăzut de 72°C timp de 15 secunde sau orice altă
combinație echivalentă) sau printr-un proces de pasteurizare în cadrul căruia se utilizează
diferite combinații de timp și temperatură pentru a se obține un efect echivalent;
9) Lapte de consum sterilizat-laptele obținut printr-un proces de încălzire la
temperatura de peste 100°C cu sau fără menţinerea laptelui la aceste temperaturi;
10) Lapte de consum UHT-lapte obținut printr-un proces de tratare la temperatură
înaltă, cel puțin de 135°C timp de 2-4 secunde, după care laptele este răcit rapid la 20-25°C şi
ambalat în condiţii aseptice;
6
11) Lapte de consum vitaminizat–lapte în care au fost adăugate vitaminele sau
elementele minerale, în scopul sporirii valorii nutritive a produsului respectiv, şi care sînt
absente în starea iniţială a produsului ori au fost pierdute în procesul obişnuit de producţie;
12) Lapte de consum proteinizat–lapte în care au fost adăugate proteine lactate, în
scopul sporirii valorii nutritive a produsului respectiv. Conținutul proteic al laptelui îmbogățit
trebuie să fie de 3,8% sau peste această valoare;
13) Lapte de consum cu conţinut redus de lactoză–lapte în care lactoza este
hidrolizată sau eliminată parţial;
14) Lapte de consum fără lactoză–lapte în care lactoza este hidrolizată sau eliminată
total;
15) Lapte fermentat-produs obținut prin fermentarea laptelui, fără a fi îndepărtat
zerul, cu sau fără modificarea compoziției, prin acțiunea de microorganisme specifice care
determină reducerea pH-ului cu sau fără coagulare;
1.3 Cerințe de calitate pentru lapte-materie primă
36. Laptele trebuie să provină de la animale, care nu prezintă nici un simptom de boală
infecţioasă transmisibilă la om prin lapte care sunt enumerate de Organizația Mondială pentru
Sănătatea Animală.
37. Laptele crud-materie primă recepţionat la întreprinderile de procesare a laptelui
trebuie să corespundă caracteristicilor senzoriale, fizico-chimice (ANEXA Nr.2) și de igienă.
38. Laptele de vacă, utilizat pentru prepararea produselor lactate trebuie să corespundă
Anexei nr.1, cu un conţinutul de germeni mai mic de 300.000 per ml la o temperatură de 30°C.
39. Laptele de vacă tratat termic, utilizat pentru prepararea produselor lactate trebuie să
conţină un număr de germeni mai mic de 100.000 per ml la o temperatură de 30°C.
40. Laptele crud provenit de la alte specii decât bovine, destinat pentru fabricarea
produselor lactate, trebuiesă corespundă cerinţelor stipulate la pct.126 sbp.3), din Hotărîrea
Guvernului nr. 435/2010.V.

7
II. COMPOZIȚIA CHIMICĂ A LAPTELUI
Laptele poate fi definit ca: “secreția proaspătă, integrală obținută prin mulgerea
completă a mamiferelor sănătoase, excluzând laptele obținut în perioada de 15 zile înainte și
7 zile după fătare (lapte colostru)”. Este un lichid de culoare alb-gălbui, cu gust dulce și miros
caracteristic plăcut, cu o compoziție chimică complexă ce variază în funcție de specie, rasă,
alimentație, vârstă, stare de sănătate. Conform studiilor, laptele conține nouă nutrienți esențiali
de pe urma cărora sănătatea oamenilor are de câstigat:
 Calciu: contribuie la dezvoltarea oaselor, dinților și la menținerea în limite normale a
valorilor densității osoase;
 Proteine: reprezintă o sursă de energie și ajută la repararea țesutului muscular;
 Potasiu: păstrează tensiunea arterială în limitele normale;
 Fosfor: ajută la întărirea oaselor și la generarea energiei;
 Vitamina D: favorizează menținerea sănătății oaselor;
 Vitamina B12: cu rol important în formarea globulelor roșii și menținerea sănătății
țesutului nervos;
 Vitmania A: susține sistemul imunitar, sănătatea ochilor și a pielii;
 Riboflavine: transformă alimentele în energie;
 Niacina: metabolizează zaharurile în acizi grași.
Laptele de vacă are un conținut mediu de apă de 87,3% și substanța uscată totală de
12,7% compus din: grăsime, proteine, lactoză, substanțe minerale, vitamine și enzime.
2.1 Substanțele organice din compoziția laptelui
 Grăsimea – trigliceride, steroli (colesterol, ergosterol, 7-dehidroergosterol),
fosfolipide (lecitina, cefalina, sfingomielina), acizi grași liberi.
 Substanțe azotoase:
 Substanțe proteice: cazeina, proteinele zerului (lactalbumina,
proteozopeptone, lactoglobulina), anticorpi (aglutinine), enzime (oxidaze,
reductaze - lactoperoxidaza, catalaza, reductaza aldehidica; hidrolaze,
fosforilaze – lipaza, fosfataza, proteaza, amilaza).
 Substanțe neproteice: acizi aminați liberi, colina, guanidina, metal-
guanidina, creatinina, creatina, acid carbaminic, uree, acid uric, acid
sulfocianic.
 Substanțe neazotoase – lactoza, oligozaharide, acizi organici (acid lactic, acid citric,
acid butiric, acid piruvic), ceruri.
 Vitamine – A, B1, B2, B3, B4, B5, B6, B12, C, D, E, K, P.
8
2.2 Substanțele anorganice din compoziția laptelui
 Ca, Na, K, Mg, Mn, Fe, Co, Cu, Zn, P, floruri, cloruri, ioduri.
 Gaze: O2, N2, CO2, NH3.
2.3 Lipidele laptelui
Grăsimea este componenta cea mai variabilă, situându-se în limite destul de largi chiar
în cadrul aceleiași specii. Ea se sintetizează în glanda mamară și din punct de vedere chimic
este formată din: gliceride și substanțe de asociație ca: fosfolipide, steroli, pigmenți, vitamine
liposolubile (A) și acizi grași liberi. Lipidele se găsesc în lapte sub formă de globule de
grăsime de formă ușor eliptică, globule ce sunt înconjurate la suprafață de o membrană
lipoproteică. Datorită gradului mare de dispersie găasimea laptelui are câteva particularități:
 se emulsionează ușor și se asimilează aproape integral;
 are un punct de topire sub temperatura corpului uman (sub 37°C) astfel încât în
formă lichidă favorizează unele reacții enzimatice;
 membrana lipoproteică are un pH convenabil acțiunii lipazelor.
Grăsimea propriu-zisă (gliceridele) este formată din mono-, di-, trigliceride ce conțin
acizi grași saturați și nesaturați în diferite proporții, ceea ce conferă anumite proprietăți cu
influență asupra consistenței și conservabilității. Acizii grași saturați sunt:
 volatili – solubili (butiric, caproic);
 insolubili (caprilic (C8), caprinic (C10));
 puțin volatili: acid lauric (C12);
 nevolatili insolubili: acid miristic (C14), acid palmitic (C16), acid stearic (C18), acid
arahnic (C20);
 acizi grași nesaturați cu o legatură dreaptă: acid oleic, C10 – C16;
 acizi grași polinesaturați neconjugați: acid linoleic, acid linolenic, acid arahidonic.
Acidul oleic, palmitic și stearic constituie 70-75 % din totalul acizilor grași și din
aceștia 1/3 o reprezintă acidul oleic.
Globula de grasime:
1. fracțiuni de trigliceride cu punct de topire scăzut;
2. fracțiuni de trigliceride cu punct de topire ridicat;
3. membrană lipoproteică.
Globulele de grăsime au dimensiuni între 0.1 – 10 μ și sunt formate din trei straturi. În
structura membranei intră: fosfolipide, colesterol, vitamina A, enzime (spre interior), proteine
(spre exterior) ce sunt legate de fosfolipide prin legături electrostatice.

9
2.4 Proteinele laptelui
Conținutul de proteine din lapte variază în funcție de: specie, rasă, alimentație, stadiul
lactației, starea fiziologică a animalului. Proteinele sunt macromolecule formate prin
înlănțuirea a aproximativ 25 resturi de alfa-aminoacizi, proprietățile acestora influențând
proprietățile specifice ale proteinelor laptelui. În lapte există trei grupe de proteine: cazeina,
proteinele zerului și proteozo-peptonele.
Cazeina se scindează în fracțiunile: αS1-CN ; αS2-CN; β-CN; γ-CN; K-CN.
Proteinele zerului: α- lactoalbumina, β - lactoglobulina, serumalbumina, globuline
imune, substanțe azotate neproteice, proteozo-peptone.
Cazeina reprezintă 80 % din proteinele laptelui, restul 20 % reprezintă proteinele
zerului. Cazeina se gaseste sub formă de micelii. Calciu organic 20 % legat de micelii, Calciu
mineral 80 %.
2.5 Glucidele laptelui
Laptele conține o cantitate de glucide sub formă de soluție adevarată imprimându-i
acestuia gust dulceag. Glucidele sunt: neutre (lactoza), azotate (N-glucozamina acetilata, N-
galactozamina acetilata), acide (acidul sialic este legat de lactoză și substanțele azotate).
Galactoza se găsește în lapte în proporție de 4,7– 5,2 % și reprezintă 40 % din substanța uscată
a laptelui. Este de 6,25 ori mai puțin dulce ca zaharoza, iar substanțele proteice din lapte îi
maschează parțial gustul de dulce al lactozei.
Lactoza este sintetizată în glanda mamară din glucoza din sânge și acizii volatili
produși în stomacul animalului. Ea este una din substanțele importante în nutriția omului, fiind
singura sursă de galactoză componentă a galacto-cerebrozidelor din țesutul nervos. Lactoza
este substratul pentru numeroase microorganisme producând fermentația ce are o importanță
tehnologică: obținerea produselor lactate acide, a acidului lactic și lactațiilor, și la maturarea
brânzeturilor.
În lapte, lactoza se găsește sub două forme izomere α, β care se deosebesc prin poziția
unei grupări hidroxil (–OH) pe un C al glucozei, și care sunt în echilibru. În echilibru sunt și
forma anhidră și hidratată, ele putând trece una în cealaltă: α sau β lactoza anhidră trece
reversibil în α sau β lactoza hidrat și α lactoza (anhidra sau hidratată trece în β lactoză (anhidră
sau hidratată). În lapte se mai găsesc în cantități foarte mici oligozaharide importante datorită
activității lor biologice. Oligozaharidele neproteice – glucoza, fructoza, galactoza, arabinoza;
azotate – N-acetil glucozamina, N-acetil galactozamina, care sunt factorii de creștere pentru
Lactobacillus bifidus, specie predominantă a microflorei sugarilor. Glucidele acide din lapte
sunt reprezentate de: acidul lactamic, acidul neuraminic (sunt acizi sialici).

10
Laptele trebuie să fie: curat (lipsit de impurități și sedimente) cu un conținut cât mai
redus în celulele somatice și germeni. Normele Uniunii Europene prevăd maximum 400.000
celule somatice /ml și sub 100.000 germeni /ml lapte.
2.6 Vitaminele laptelui
Laptele este o sursă importantă de vitamine necesare dezvoltării nou-născuţilor.
Cantităţile de vitamine sunt variabile, factorul determinant fiind regimul alimentar al
animalului. Vitaminele liposolubile se găsesc cu preponderenţă în smântână şi unt, iar cele
hidrosolubile în laptele smântânit şi în zer. Vitaminele sunt: A, B1, B2, B3, B4, B5, B6, B12, C, D,
E, K, P.
2.7 Enzimele laptelui
Enzimele sunt substanţe chimice complexe, de natură organică, proteino-coloidal
solubile, dotate cu activitate catalitică. Se mai numesc şi biocatalizatori. În lapte există 16
sisteme enzimatice. Originea lor poate fi endogenă sau exogenă (atunci când enzimele provin
din sânge prin traversarea ţesutului mamar sau atunci când sunt secretate de microorganisme).
În funcţie de tipul reacţiei pe care o catalizează se împart în 6 mari clase: oxidoreductaze,
transferaze, hidrolaze, liaze, izomeraze, ligaze. În mod obişnuit, în lapte se găsesc enzime din
primele 3 clase care prezintă importanţă sub următoarele aspecte: sensibile la căldură, unele
sunt factori de degradare a unor componente ale laptelui, folosesc la determinarea calităţii
igienice a laptelui, au acţiune bactericidă, asigură protecţia limitată a laptelui.
Principalele tipuri de enzime din lapte:
 oxidoreductaze: peroxidaza, xantinoxidaza, catalaza, sulfhidriloxidaza;
 transferaze: ribonucleaza, lactozosintelaza;
 hidrolaze: lipaza, fosfataza alcalină, proteaza, amilaza, lizozimul.

Compoziția chimică a laptelui variază de la o specie la alta, iar în cadrul speciei, în


funcție de rasă, stadiul secreției lactate, nivelul și structura rației furajere, condițiile de
microclimat.

11
III. TEHNOLOGIA DE OBȚINERE A LAPTELUI DE CONSUM
Materia primă o constituie laptele crud integral.
Laptele crud integral se recepţionează calitativ prin efectuarea analizelor senzoriale,
fizico – chimice, bacteriologice şi din punctul de vedere al însuşirilor sale tehnice. Verificarea
calitativă se face pe loturi asupra unor probe de lapte recoltate în termen de cel mult 6 ore de la
recoltare, timp în care probele trebuie menţinute la max. 8 0C . Dacă probele se analizează după
6 ore de la recoltare, acestea se conservă prin adăugare de bicromat de potasiu cristalizat sau
bicromat de sodiu cristalizat. Analiza calităţilor senzoriale ale laptelui se face: apreciind
aspectul, consistenţa, culoarea, gustul, mirosul şi impurităţile vizibile. Examenul fizico–chimic
al laptelui constă în determinarea acidităţii, gradului de impurificare, densităţii, pH – ului şi în
dozarea componentelor principale: grăsimea şi proteinele.
Tehnologia de obținere a laptelui de consum trebuie să asigure obținerea unui produs
„gata de consum”, fiind pasteurizat și normalizat la un conținut de grăsime constant.
Principalele faze tehnologice pentru obținerea laptelui de consum sunt următoarele:
1. recepție calitativă și cantitativă;
2. curățire și filtrare;
3. normalizaredupă conținutul de grăsime;
4. omogenizare
5. pasteurizare;
6. depozitare tampon -lapte pasteurizat;
7. răcire;
8. ambalare;
9. depozitare, marcare, transport și livrare -lapte de consum;
Procesul tehnologic de obținere a laptelui de consum în mod normal începe cu
condiționarea laptelui după mulgere, urmând apoi prelucrarea propriu-zisă în fabrică. Laptele
colectat trebuie să fie natural, integral (laptele integral este laptele obținut de la animale
sănătoase, netratat termic, din compoziția căruia nu s-a extras nimic și nici nu i s-au adăugat
substanțe străine).
3.1 Transportarea laptelui
Transportarea laptelui de la locul recoltării spre fabrică are loc cu ajutorul
autocisternelor. Transportarea laptelui în autocisterne izoterme prezintă avantajul de a preveni
ridicarea temperaturii laptelui pe perioada transportării. Transportarea în autocisterne este
avantajos în condițiile aprovizionării de la un număr mai mic de furnizori, însă apar probleme
în ce privește selecționarea laptelui colectat de la mai mulți furnizori. Din acest punct de

12
vedere se recomandă ca cisterna să fie compartimentală, pentru a nu fi necesară amestecarea
laptelui de calități diferite.
3.2 Operații tehnologice generale
Recepția calitativă
Ținând seama de rolul hotărâtor al calității materiei prime în ceea ce privește obținerea
unui produs de calitate, o deosebită atenție se acordă determinării calității laptelui-materie
primă. Recepția calitativă constă în analiza organoleptică și examenul fizico-chimic și
microbiologic, prin analize de laborator. Examenul organoleptic al laptelui se va face pe o
probă medie, recoltată din ambele compartimente ale autocisternei de transport, determinându-
se culoarea, vâscozitatea, mirosul și gustul, pe baza analizei senzoriale. Indicii fizico-chimici
și microbiologici importanți pentru stabilirea calității laptelui materie primă sunt: aciditatea,
conținutul de grăsime, densitatea, temperatura, punctul crioscopic, respectiv numărul total de
germeni aerobi (NTG) și celulele somatice. De asemenea, se determină substanțele inhibitoare
din laptele materie primă (reziduuri de antibiotice). Aciditatea, conținutul de grăsime și
densitatea se determină la recepția laptelui în secția de prelucrare.
Recepția cantitativă
Recepția cantitativă se poate determina prin metode gravimetrice sau volumetrice.
Măsurarea gravimetrică – cu ajutorul pod-basculei cu sarcină maximă de 30 de tone.
Măsurarea volumetrică – discontinuu, prin măsurarea volumului de lapte din bazinul
de recepție cu ajutorul unei tije gradate sau în flux continuu, cu un aparat de măsurare
volumetrică (debit metru- galactometru) – pentru evitarea erorilor de măsurare se previne
pătrunderea aerului în conductele de transport al laptelui. După recepție laptele poate fi trecut
direct la prelucrare, iar în caz contrar se răcește și se depozitează până la intrarea în fabricație,
după ce în prealabil a fost supus curățirii.
Curățirea și filtrarea laptelui
În prima fază a procesului tehnologic propriu-zis se urmărește îndepărtarea
impurităților mecanice pătrunse în lapte pe diferite căi, înainte de umplerea bazinului de
recepție, chiar dacă a fost filtrat la locul de producere, în fermă. Aceste impurități sunt formate
din praf, paie, bălegar și conțin cantități mari de microorganisme care contaminează laptele,
scăzându-i calitatea și conservabilitatea și ducând la creșterea rapidă a acidității. Impuritățile
sunt reținute prin montarea unor site la ștuțurile de golire a laptelui din autocisterne și în
timpul prelucrării ulterioare, în separatorul centrifugal. În toba curățitoarelor centrifugale,
nămolul se depozitează la periferia tobei, în timp ce laptele este evacuat prin partea superioară
a tobei.

13
Răcirea și depozitarea tampon
Atunci când laptele este recoltat în condiții igienice și transportat la fabrică într-un
interval de timp de 3-4 ore de la mulgere la unitatea de procesare și, dacă intră direct în
procesul de fabricație, atunci răcirea la o temperatură 10-12° se consideră suficientă. Dacă
laptele nu se prelucrează imediat după recepția calitativă/cantitativă și filtrare, acesta se răcește
la 2-4°C în răcitor cu plăci și se depozitează în tancuri izoterme orizontale cu capacitate medie
de 5000 L.
Normalizarea laptelui
În vederea asigurării unei calități și valori nutritive constante a laptelui de consum,
conținutul în grăsime al acestuia este adus la o valoare constantă, în funcție de conținutul de
grăsime al sortimentului dorit (lapte smântânit, parțial smântânit, sau lapte integral).
Normalizarea este operația tehnologică prin care laptele se aduce la un anumit conținut
de grăsime dorit.
Se poate realiza prin două căi: prin creșterea sau micșorarea conținutului de grăsime.
Creșterea conținutului de grăsime se realizează prin:
 adăugarea de smântână proaspătă în lapte;
 amestecarea unui lapte cu un conținut de grăsime mai scăzut cu altul mai gras;
Scăderea conținutul de grăsime se realizează prin:
 extragerea unei cantități de grăsime din lapte;
 amestecarea laptelui integral cu lapte smântânit;
Normalizarea laptelui trebuie întotdeauna precedată de analiza laptelui din punct de
vedere al conținutului de grăsime.
Omogenizarea laptelui
Este o operație tehnologică care are drept scop stabilizarea emulsiei de grăsime în
materia primă pentru evitarea separării grăsimii la suprafața produsului finit și obținerea unei
consistențe cât mai omogene.
Omogenizarea laptelui se realizează cu ajutorul unor utilaje speciale, denumite
omogenizatoare. Acest procedeu tehnologic este obligatoriu la fabricare sortimentelor de lapte
cu conținut mărit de grăsime, a laptelui proteinizat, precum și în cazul folosirii în calitate de
materie primă a laptelui praf. Omogenizarea influențează pozitiv și în cazul fabricării
produselor cu un conținut redus de grăsime. Pentru a obține o dispersare mai puternică a
globulelor de grăsime, se practică omogenizarea în două trepte, adică mai întâi laptele se
omogenizează la o presiune mai înaltă, apoi la o presiune mai redusă. Ca rezultat a
omogenizării crește vâscozitatea laptelui, culoarea din alb-gălbuie va fi alb intensă, laptele

14
devine mult mai opac datorită repartizării mai uniforme a grăsimii. Laptele omogenizat,
păstrat în condiții optime își menține timp îndelungat gustul de lapte proaspăt, însă devine mai
sensibil la lumină. Acțiunea directă a luminii solare timp de 15 minute îi imprimă un gust
neplăcut de oxidat. Laptele de consum omogenizat are un gust plin, dând impresia unui lapte
cu conținut de grăsime mai ridicat. El are o aromă plăcută, gust de lapte proaspăt,
digestibilitatea este mai mare, ca rezultat a reducerii consistenței cazeinei, de aceea acest lapte
este apt de a fi consumat de copii, bolnavi și bătrâni.
Pasteurizarea laptelui
Prin această operație tehnologică se distrug formele vegetative ale microorganismelor
și parțial a celor aflate în stare sporulată. Pentru laptele de consum se utilizează următoarea
metodă.
 pasteurizarea înaltă de scurtă durată – prevede încălzirea laptelui la 72-76°C
timp de 15-20 de secunde. Este un procedeu rapid și continuu, dar modificările în compoziția
și proprietățile laptelui sunt mai profunde, se denaturează până la 50% din albumină, 15-20%
globulină, se insolubilizează 3-4% din substanțele minerale, majoritatea enzimelor sunt
inactivate, scade considerabil puterea de coagulare a cazeine sub acțiunea cheagului.
Pasteurizarea înaltă de scurtă durată se aplică la obținerea laptelui de consum.
Pasteurizarea laptelui se realizează folosind vene cu pereți dubli, pasteurizatoare cu
plăci și tubulare. Indiferent de construcție, aparatele pentru pasteurizare trebuie să asigure o
încălzire omogenă, modificări minime în compoziția și structura fizico-chimică a laptelui,
distrugerea maximă a microflorei din lapte și pe cât posibil desfășurarea procesului de
pasteurizare în absența aerului. Cele mai utilizate utilaje sunt pasteurizatoarele cu plăci de
dimensiuni mai mici.
Răcirea laptelui
În scopul evitării modificărilor nedorite în compoziția laptelui, el este răcit la 2-4° C
imediat după pasteurizare. În acest scop se folosesc instalații combinate de pasteurizare răcire,
care asigură atât pasteurizarea, cât și răcirea laptelui în flux continuu.Laptele pasteurizat și
răcit poate fi ambalat imediat sau poate fi depozitat până la ambalare în tancuri izoterme la
temperatura de 2-4°. Uniformizarea temperaturii laptelui depozitat se asigură cu ajutorul unui
agitator cu elice, acționat de un electromotor amplasat în exterior, în partea superioară a
tancului.
Ambalarea laptelui de consum
Pentru distribuirea laptelui de consum în rețeaua comercială este necesar să fie
preambalat în ambalajele de desfacere prevăzute.

15
Ambalarea laptelui de consum se poate realiza în: bidoane de aluminiu, butelii de
sticlă, butelii de material plastic, de carton cerat cu polietilenă, care se poate prelua din role
după care se formează ca ambalaj care se umple și se închide prin termosudare, ambalaj din
carton prefabricat și preimprimat care se umple și se închide. Cartonul se poate cașera și cu
latex pe bază de clorură de poliviniliden. Ambalajul utilizat asigură protecția produsului, îi
conservă valoarea nutritivă și conținutul de vitamine pe toată durata de valabilitate.
Funcțiile principale ale ambalajului sunt:
 asigură distribuția eficientă a produsului;
 menține igiena produsului;
 protejează componentele nutritive și aroma;
 mărește termenul de valabilitate a produsului;
 transmite informații despre produs;
Deoarece laptele este un produs ușor perisabil, iar expunerea la lumină are un efect de
distrugere a vitaminelor și de a influența aroma produsului, ambalajul trebuie să-l protejeze de
șocurile mecanice, de lumină și oxigen.
Depozitarea, marcarea, transportul și livrarea laptelui de consum
Laptele de consum ambalat în diferite tipuri de ambalaje este depozitat până la
expediere în camere, la o temperatură de depozitare de 2-4° C. El poate fi păstrat mai puțin de
36 de ore din momentul fabricării, inclusiv 18 ore la fabrică.
Spațiile unde se depozitează laptele de consum în ambalaje au rolul de a menține
temperatura laptelui la care a fost răcit. Se recomandă ca laptele, imediat după ambalare și
așezare în lădițe de carton, să fie depozitat la rece, în spații suficient de mari, care să permită
depozitarea producției dintr-o zi, în cazul în care livrarea nu începe înainte de terminarea
procesului de pasteurizare-ambalare. Izolarea spațiilor de depozitare trebuie astfel calculată,
încât să asigure pierderi minime, cu ocazia deschiderii și închiderii ușilor, la introducerea sau
livrarea ambalajelor cu lapte. Pentru a reduce schimbul termic în spațiile răcite, acestea sunt
prevăzute cu anticamere denumite sasuri, închise prin perdele suple, care se deschid prin
simpla apăsare și se închid imediat. Rezultatele cele mai bune se obțin prin amplasarea de
ventilatoare speciale, care funcționează automat la deschiderea ușilor, formând o perdea de
aer, pentru a reduce la minim schimbul termic între camere răcite și atmosfera exterioară.
Transportul laptelui de consum, din momentul ieșirii din camera frigorifică și până în
momentul ajungerii în rețeaua de distribuție, va trebui asigurat la o temperatură de maxim 4°C,
cu ajutorul mijloacelor de transport auto dotate cu agregate frigorifice și termoizolate.
Perioada de valabilitate a laptelui pasteurizat pentru consum, ambalat în diferite ambalaje este

16
stabilită de producător, pe baza testelor de stabilitate (analiza periodică a probelor menținute la
o temperatură de maxim 4°C).

17
Schema bloc-tehnologică de fabricare a laptelui de consum
Laptele-materie
Recipient de
primă
desfacere

Recepția cantitativă și
calitativă, t=4-60 C

Curățirea și filtrarea laptelui,


t=35-400 C

Răcirea și depozitarea tampon,


t=2-4°C

Normalizarea laptelui
conform SM

Omogenizarea laptelui, t=45-


800 C, pres12.5±2.5MPa

Pasteurizarea laptelui, t=72-


76°C 15-20 sec

Răcirea laptelui, t=2-4°C

Ambalarea și etichetarea

Controlul calității

Depozitarea, transportul și
livrarea, t=2-60 C, timp de 36 h
din care 18h la fabrică

18
CONCLUZII:

Laptele este cel mai important produs, datorită compoziţiei chimice complexe, valorii
biologice şi gradului înalt de digestibilitate. El conţine peste 100 substanţe necesare
organismului uman, dintre care 20 aminoacizi, 10 acizi graşi, 25 de vitamine şi 45 de elemente
minerale. Un pahar de lapte furnizează organismului – 13% de proteine din doza zilnică
recomandată, 21%- vitamina D, 35%-calciu, 18%- fosfor, 11% selenium, 22% – vitamina B2
și 35 mg de acizi grași. Asigură o bună dezvoltare fizică și intelectuală a tinerilor, mărește
rezistența organismului la boli, prelungește longevitatea și asigură o bună stare de sănătate.
Previne osteoporoza la femeile de peste 40 de ani, în cazul consumării zilnice, favorizează
eliminarea substanțelor toxice din organism ca urmare a formării unor compuși chimici
insolubili cu unele metale grele. Grăsimea din lapte, deși este în cantitate destul de redusă, este
o substanță energetică importantă, grăsimea din lapte conține și cantități însemnate de
vitamina A, dar mai ales de vitamina D, care asigură fixarea calciului și a fosforului din oase,
prevenind apariția rahitismului, conține iod, astfel încât o alimentație bogată în acest produs
poate preveni apariția gușei. 
Laptele este unicul produs alimentar natural ce asigură creşterea şi dezvoltarea
organismului tânăr. El pe bună dreptate este numit „suc al vieţii”. Fiecare produs alimentar
poate fi înlocuit prin lapte, dar nici unul din ele nu-l poate înlocui în întregime.

19
ANEXA Nr.1
Lucarare practică: ANALIZA FIZICO-CHIMICĂ ȘI ORGANOLEPTICĂ
A LAPTELUI DE CONSUM
Scopul lucrării: familiarizarea cu caracteristicile fizico-chimice și metodele de
apreciere a calității laptelui.
Noțiuni generale:
1. Clasificarea laptelui de consum
Laptele destinat comercializării poate fi crud sau pasteurizat. Crud este considerat
laptele netratat termic, curățit de impurități mecanice și răcit. Pasteurizat este considerat
laptele curățit de impurități mecanice, adus la un conținut de grasime prevăzut, prelucrat prin
încălzire termică în aparate speciale de pasteurizare (t=63…950C) și urmat de o raciere bruscă
până la 80C. Industria de prelucrare a laptelui produce și livrează unităților comerciale
următoarele feluri de lapte:
1. pasteurizat cu 3.2% grăsime;
2. pasteurizat cu 2,5% grăsime;
3.pasteurizat sau înăbușit cu 4% (6%) grăsime;
4.proteic cu 1%, 2,5% grăsime;
5.vitamizat cu vitamina”C”-3,2%, 2,5% grăsime;
6.degrasat cu vitamina “C”;
7.smântânit (degrasat);
8.ultrapasteurizat, din import cu 1,5%, 3,5% grăsime.
Pentru o păstrare mai îndelungată laptele poate fi supus sterilizării. Laptele pasteurizat
normalizat se ambalează în ambalaje nerecuperabile din materiele plastic și carton
impermiabil.
Laptele crud integral este livrat și prezentat cumpărătorilor în autocisterne sau alte
ambalaje de transport ( bidoane sau alte vase emailate).
E necesar de menționat, că una din condițiile examinării cu certitudine a laptelui constă
în recoltarea corectă a probelor pentru analiză.
2.Examinarea calității laptelui
Verificarea calității laptelui se face prin examinarea proprietăților organoleptice, fizico-
chimice și microbiologice.

20
2.1 Aprecierea indicilor organoleptici
Scopul examenului organoleptic constă în aprecierea stării ambalajului de consum,
marcării și determinării indicilor senzoriali: aspectul și culoarea laptelui, consistența, mirosul
și gustul.
Aspectul și consistența se examinează trecând laptele dintr-un cilindru (pahar) în altul,
observându-se dacă este omogen și examinând fluiditatea.
Mirosul și gustul este determinat de constituenții compoziției chimice a laptelui.
Laptele are un miros specific, plăcut, caracteristic produsului proaspăt. Pe parcusul păstrării
laptele capătă un miros slab acrișor, care denotă înăcrirea laptelui. Laptele tratat termic are un
miros caracteristic laptelui fiert (înăbușit), deosebit de mirosul laptelui crud.
Mirosul și gustul laptelui este influențat de hrana animalelor. Gustul laptelui proaspăt
este plăcut, puțin dulceag, fără gust și miros străin (sărat, amar, alcalin, etc.).
Culoarea. Laptele este un lichid opac prin care nu străbate lumina, culoarea este albă
cu nuanță gălbuie pentru laptele care conține grăsimi; și alb cu nuanță albăstruie pentru laptele
degresat.
2.2 Determinarea indicilor fizico-chimici:
2.2.1 Densitatea laptelui
Determinarea densității poate fi efectuată prin una din următoarele 2 metode: metoda
picnometrului și metoda areometrului. Mai uzuală în practica de producere și comerț este
metoda areometrului, reglementată de GOST 3525-85.
Pentru determinarea densității laptelui se folosesc areometre speciale numite
lactodensimetre.
Lactodensimetrul este alcătuit dintr-un corp de sticlă cilindric, partea de jos a căruia
cuprinde o greutate-halteră pentru menținerea echilibrului densimetrului în stare plutitoare.
Partea de mijloc este gradată în unități (grade) lactodensimetrice 1,015; 1,020; 1,030; 1,035;în
partea de sus se află termometrul pentru determinarea temperaturii laptelui, temperatura
laptelui în momentul aprecierii trebuie sa nu fie mai joasă de 100C și nu mai înaltă de 250C.
Petru calcule tehnologige densitatea laptelui poate fi exprimată în grade
lactodensimetrice sau grade areometru (A). Densitatea depinde de compoziția chimică a
laptelui și oscilează între 1,027 și 1,032 g/cm3.
Între densitate și conținutul de substanțe uscate negrase există o corelație directă.
Grăsimea micșorează densitatea laptelui.
2.2.2 Aciditatea laptelui
Aciditatea laptelui este dată de amestecul de acizi liberi şi de săruri cu reacţie acidă şi
constituie un indicator al prospeţimii laptelui. Laptele proaspăt muls are o reacţie uşor acidă,
21
dar aciditatea acestuia creşte în timp ca urmare a fermentaţiei microbiene a lactozei şi
transformării ei în acid lactic. Aciditatea laptelui poate fi apreciată rapid prin anumite reacţii
calitative (proba fierberii, proba cu alcool), iar cantitativ prin metoda titrării (metodă
standardizată). Aciditatea laptelui se exprimă în grade Thörner (ºT) care reprezintă numărul de
mililitri de soluţie hidroxid de sodiu 0,1N necesar pentru neutralizarea a 100 ml de lapte în
prezenţa fenolftaleinei ca indicator.
Laptele crud are aciditatea, exprimată in 0 T - 16-18, lapte de capră și vacă; 17-21- lapte
de bivoliţă ; 20-24- lapte de oaie. Pentru prelucrare nu se admite o aciditate mai mare de: - 19 0
T - lapte de vacă ; 21 0 T - lapte de bivoliţă ; 24 0 T - lapte de oaie.
Modul de lucru:
1. Determinarea densității laptelui
Densitatea laptelui este raportul dintre masa laptelui la 20ºC și masa aceluiași volum de
apă la 4ºC. Exprimarea densității laptelui se face în g/cm3 sau în grade densimetrice (0A).
Aparate necesare:
 Areometru;
 cilindru din masă plastică;
 termometru;
 baie de apă.
Laptele se omogenizează și se aduce la temperatura de 20ºC. Laptele se toarnă cu
atenție în cilindrul din masă plastică ținut înclinat pentru a se evita formarea spumei sau a
bulelor de gaze. Areometrul se introduce în cilindru până la diviziunea 1,030 și se lasă să
plutească timp de 1 minut, după care se citește valoarea densității la nivelul superior al
meniscului. Ochiul operatorului trebuie sa fie la nivelul suprafeței de separare lapte-aer în
momentul citirii. Dacă temperatura laptelui este diferita de 20ºC valoarea densității citite
(densitatea aparentă) trebuie corectată pentru a obține densitatea reală astfel:
 când temperatura laptelui este mai mare de 20ºC se adaugă 0,3 g/cm 3 pentru
fiecare grad de temperatură;
 când temperatura laptelui este mai mică de 20ºC se scad 0,3 g/cm 3 pentru fiecare
grad de temperatură.
2. Determinarea acidității laptelui prin titrare

Aciditatea se determină prin titrare cu soluție alcalină de NaOH până la neutralizarea


probei de lapte în prezența fenolftaleinei ca indicator.

22
Substanțe și aparate:
 pahar Erlenmeyer de 100 ml;
 pipete gradate: 10 ml, 1 ml;
 biuretă gradată;
 hidroxid de sodiu 0,1N;
 fenolftaleina, soluție alcoolică 1 %;
 apă distilată.
Într-un pahar Erlenmeyer se introduc 10 ml de lapte, se adauga 20 ml de apă distilată
cu aceeași pipetă cu care s-a măsurat laptele și 3-4 picături de fenolftaleină.
Amestecul se titreaza cu soluție de hidroxid de sodiu 0,1N, agitând mereu până la
apariția unei colorații roz deschise care nu dispare timp de 1 minut.
Aciditate = 10V ºT, unde
V este volumul de NaOH 0,1 N folosit al titrare.

23
Fișa tehnologică
Analiza Metode de lucru Fotografii Ustensile
efectuată
 pahar
Erlenmeyer de
100 ml;
 pipete gradate:
10 ml, 1 ml;
Aranjarea Pregătirea  biuretă gradată;
locului de reactivelor,veselei  hidroxid de
locului de necesare și a sodiu 0,1N;
lucru laptelui pentru  fenolftaleina,
analiză soluție
alcoolică 1 %;
 apă distilată;
 termometru;
 Areometru;
 cilindru din
masă plastică;
 termometru;
 baie de apă.

 Areometru;
Apreciere Laptele se toarnă  cilindru din
a densității atent pe perete în masă plastică;
laptelui cilindru

24
 pahar
Erlenmeyer de
Apreciere Laptele se titrează 100 ml;
a acidității până la apariția  pipete gradate:
laptelui culorii roz ce nu 10 ml, 1 ml;
dispare timp de 1  biuretă gradată;
min.  hidroxid de
sodiu 0,1N;
 fenolftaleina,
soluție
alcoolică 1 %;
 apă distilată;

Rezultatele obținute:
Culoarea: albă.
Miros şi gustul este plăcut, dulceag, specific laptelui.
Aspect: omogen, fără impurităţi şi sedimente.
Consistență: fluidă.

Denumirea Fotografia Densitatea Aciditatea


produsului , g/cm3 , 0T

Lapte
semidegresat
ultrapasteuriza
t UHT, 1,5% 1,0285 16
grăsime

Denumirea Fotografia Densitatea Aciditatea

25
produsului , g/cm3 , 0T

Lapte 1,027 16
pasteurizat,
2,5% grăsime

Concluzie la lucrare practică: Realizarea acestei lucrări ne-a ajutat să ne familiarizăm


cu caracteristicile fizico-chimice, organoleptice și metodele de apreciere a calității laptelui.
Deoarece laptele este un produs consumat zilnic, atât de copii cât și de maturi, cunoașterea
indicilor de apreciere a calității laptelui este foarte important pentru a procura un produs
calitativ.
Produsele analizate corespund standardelor în vigoare conform aprecierii calității
laptelui (ANEXA Nr.2). Putem fi siguri de ceea ce consumăm.

26
ANEXA Nr.2
Tabelul Nr.1 SM 104 Condiții de calitate a laptelui

Pentru calitatea
Indicii
superioară I II

Dulciu, plăcut de lapte proaspăt. Plăcut Se admite miros și


Miros şi gust specific laptelui, fără nuanțe de gust și miros gust slab de furaj.
străin(apreciat: bun și foarte bun).

Consistență Omogenă, fără sediment și fulgi

Densitatea g/cm3 1,027 1,027


1,027
Aciditatea, °T 16-18
16-18 16-20
Gradul de
curățenie, gr. I I II
Impurificarea Până la 300 300-500 500-4000
bacteriană,mii/ml
Conținutul de 500 500 750
cellule
somatic,mii/ml
Prezența Nu se admite
substanțelor
inhibitoare

27
BLIOGRAFIE:
1. BANU C., Procesarea industrială a laptelui, Editura Tehnică, București, 1998.
2. BANU C., Manualul inginerului de industrie alimentară, vol II, Editura Tehnică, București,
1999.
3. BANU C., MORARU C. - Biochimia produselor alimentare, Editura Tehnica , Bucuresti 1972
4. CIOTĂU C., Controlul și expertiza alimentelor și depistarea falsurilor, Editura Universității
din Suceava, 2009.
5. GUZUN, V., MUSTEAȚĂ G., RUBȚOV S., BANU C., VIZIREANU C., Industrializarea
laptelui. Chișinău,”Tehnica-Info”, 2001.
6. GHMICESCU G. - Chimia si analiza alimentelor, bauturilor si condimentelor - Editura
Junimea, Iasi - 1977.
7. https://gov.md/sites/default/files/document/attachments/intr13_172.pdf

28

S-ar putea să vă placă și