Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Capitolul II
0,290
= 0,1928 $ / leu
1,504
sau
1,504
= 5,1862 leu / $
0,290
c. Cursul de schimb reprezintă preţul unei monede naţionale sau
internaţionale, exprimat într-o altă monedă cu care se compară. Ca ordin
de mărime paritatea monetară este sinonimă cu cursul oficial. În
condiţiile etalonului aur valorile paritare au fost menţinute multă vreme
nemodificate şi pe această bază parităţile erau şi ele fixe, reflectându-se
în final în fixitatea cursurilor oficiale (paritare). În perioada de aplicare a
etalonului aur, comparaţia unităţilor monetare se realiza, prin raportare la
o altă monedă ($ USA). În cadrul sistemelor monetare actuale cursul de
schimb este dat de piaţă, de raportul cerere-ofertă.
concurentele. Cum apoximativ 75% din rezervele de aur ale lumii erau
deţinute de SUA şi cum tot aici, se afla şi cea mai mare parte a
potenţialului productiv şi militar, evident, propunerile americane au avut
câştig de cauză.
Sistemul monetar internaţional se defineşte ca fiind ansamblul de
principii, reguli şi reglementări convenite la nivel internaţional pe baza
acordurilor dintre state, privind desfăşurarea raporturilor de plăţi şi de
lichidare a angajamentelor existente între ţări, determinate de
schimburile comerciale, de mişcările de capital şi de creşterea
economică.
Scopul principal al sistemului monetar internaţional creat în 1944 şi
cunoscut ca Sistemul Monetar Internaţional de la Bretton Woods, l-a
constituit asigurarea, prin intermediul mecanismelor sale de funcţionare,
a unei largi cooperări monetare şi pe această bază creşterea echilibrată
a comerţului internaţional, ca o condiţie a dezvoltării economice a
fiecărei ţări şi a economiei mondiale în ansamblul său.
Urmărind realizarea acestor deziderate, la baza sistemului de la
Bretton Woods au fost puse următoarele principii mai importante:
autorizată cea mai ridicată în raport cu dolarul SUA. (vezi graficul nr.
2.1).
10 În1944 rezervele de aur ale SUA erau de 24,6 mld. dolari iar în 1968 acestea scăzuseră la 16,6 mld. dolari
11 Începând din acest an au fost abandonate treptat principiile care au stat la baza sistemului: convertibilitatea la 15
august 1971, parităţile şi cursurile fixe începând cu anul 1971, marja de fluctuaţie creşte de la ± 1% la ± 2,25%,
generalizându-se din 1973 cursurile flotante ca urmare a acordului Smithsonian. Din 1978 odată cu ratificarea
modificărilor aduse la statutul FMI hotărâte în 1976 la Kingston -Jamaica, aurul se demonetizează pierzându-şi funcţiile
monetare
40 Monedă Credit Bănci şi Burse
12
Dacă la instaurarea sa relaţiile economice internaţionale atingeau 50 mld USD acestea au crescut la 300 mld în 1970,
2100 mld. în 1981, 3500 mld. în 1991, 5500 mld în 1997
13
Grupul celor 8 ţări cuprinde 7 ţari industrializate; SUA, Germania, Franţa,Japonia, Anglia, Italia, Canada la care s-a
alăturat şi Rusia
Monedă Credit Bănci şi Burse 41
15
Cotele-parti iniţiale pentru membrii fondatori ai FMI erau calculate, dar nu în mod strict, pe baza mai multor variabile:
2 % din venitul naţional; 5 % din rezervele în aur şi dolari; 10 % din media importului; 10 % din variaţia exporturilor.
44 Monedă Credit Bănci şi Burse
Cota parte a României, care este membră a FMI din anul 1972,
este în prezent de 1030.2 milioane DST, iar a Republicii Moldova de 90
milioane DST. Cotele părţi sunt formate din fracţiuni echivalente cu
100.000 DST şi ele dau dreptul de vot deţinătorilor.
Numărul de voturi se determină astfel: fiecărei ţări i se acordă 250
de voturi pentru calitatea de membru FMI şi în plus, câte un vot pentru
fiecare cotă parte de 100.000 DST subscrisă şi vărsată. Astfel România
cu o participare la capitalul fondului de 1.030.200.000 DST, dispune de
250 + 1.030.200.000 / 100.000 = 10.552 voturi, pe când SUA care au o
contribuţie de 37.149.300.000 DST dispun de 250 + 37.149.300.000 /
100.000 = 371.743 voturi.14
F.M.I. are doua categorii de membrii: membrii originari şi alţi
membrii. Membrii originari sunt considerate acele ţări care au ratificat
acordul de creare a F.M.I. pâna la intrarea lui în vigoare (27 decembrie
1945). Alţi membrii sunt socotite toate celelalte ţări care au aderat la
F.M.I. după intrare în vigoare a acordului. Această delimitare a
membrilor F.M.I. în membrii originari şi alţi membrii are, în principal,
caracter onorific, dar uneori se ţine cont de acest lucru în desfăşurarea
activităţii F.M.I.
Conform statutului F.M.I, orice ţară membră se poate retrage
oricând de la Fond, pe baza unui aviz scris. Totodată, orice ţară membră
poate să fie privată de drepturile sale de a folosi resursele F.M.I, dacă
nu-şi îndeplineşte obligaţiile asumate prin semnarea acordului.
Conducerea FMI
14
Elena Drăgoescu , Fondul Monetar Internaţional, Ed. "Dimitrie Cantemir " Tg. Mureş, 2000, pag 32
Monedă Credit Bănci şi Burse 45
Banca Mondială
18
Vezi Daniel Dăianu, Încotro se îndreaptă ţările postcomuniste? Ed. Polirom Iaşi.2000 pag79-89
Monedă Credit Bănci şi Burse 53
18
Prin acordul Smithsonian marja de fluctuaţie a fiecărei monede în raport cu dolarul s-a mărit la ± 2,25% (în total 4,5%).
Aceasta însemna că între celelalte monede marja de fluctuaţie permisă era de ±4,5% , deci în total de 9% Prin mecanismul
şarpelui în tunel această marje dintre monedele europene s-a limitat la maxim 4,5%
60 Monedă Credit Bănci şi Burse
Sursa: Daniel Gros, Niels Thygesen, "European Monetary Integration", Longman Ltd., 1998
Ca urmare a acestor dese şi repetate mişcări la 5 decembrie
1978, mecanismul "şarpelui monetar" s-a desfiinţat. În aceste condiţii,
şefii de state europene au hotărât să reconstruiască o zonă de stabilitate
monetară în Europa. Astfel, la 13 martie 1979, Consiliul Europei, la
reuniunea de la Paris, a hotărât crearea Sistemului Monetar European
(SME). Acest sistem face parte din categoria sistemelor cu flexibilitate
limitată, fiind o combinaţie între cursurile fixe şi fluctuante. Sistemul
Monetar European a fost gândit astfel încât să reziste presiunilor
speculative exercitate pe pieţele de schimb asupra monedelor
comunitare şi a avut la bază două mecanisme:
- un sistem de intervenţii pe pieţele de schimb;
- un acord asupra manierei de finanţare a acestor intervenţii.
Faza I
La 1 iulie 1990 a debutat prima fază a Uniunii Economice şi Monetare
care a durat până la finele anului 1993. În această perioadă s-au pus
bazele pieţei europene unice, s-au liberalizat mişcările de capitaluri
dintre statele membre ale Uniunii.
În 1 ianuarie 1993 s-a instituit piaţa unică, iar începând cu 1
noiembrie 1993 s-a definitivat compoziţia coşului valutar de la baza ECU
şi a intrat în vigoare tratatul asupra Uniunii Europene semnat la
Maastricht.
Faza II
Cea mai mare parte a statelor francofone din vestul Africii au constituit în
anii '60 o uniune monetară Uniunea Monetară Vest - Africană şi o
comunitate economică CEAO, cu aceeaşi membrii, care după modelul
european, au încercat să realizeze o cooperare economică şi monetară
între ţările din regiune. Acestă uniune a funcţionat cu un relativ succes,
dar mecanismul coordonării macroeconomice şi armonizarea politicilor
financiare a ţărilor membre a rămas la stadiul de intenţie. Uniunea a avut
o monedă comună, francul CFA, care s-a supraevaluat progresiv şi a
fost nevoie ca în anul 1994 să fie devalorizat cu 50 % pentru a da un
nou impuls exporturilor din regiune.
Comunitatea Economică a Africii de Vest (CEAO) a indus un nivel
scăzut de integrare regională în accepţiunea clasică, nu a avut tarif
vamal comun faţă de terţi, programul de liberalizare a schimburilor
comerciale s-a împotmolit, fiecare ţară membră menţinându-şi
posibilitatea practicării unui nivel propriu al protecţiei tarifare şi netarifare
a diferitelor sectoare economice.
Tentativele de liberalizare comercială au prevăzut un mecanism de
compensare fiscală indexat la nivelul de tratament preferenţial pe care
fiecare membru îl practica sau îl obţinea de la ceilalţi parteneri la
grupare.
Monedă Credit Bănci şi Burse 71
Viaţa economică şi socială este marcată încă din cele mai vechi
timpuri dar, cu pregnanţă în perioada actuală, de tranzacţiile economice
şi financiare cu străinătatea. Pentru derularea acestor tranzacţii este
necesară preschimbarea unor monede naţionale cu alte monede
naţionale. Exportatorii şi importatorii sunt interesaţi să cunoască care
este corespondentul în moneda lor naţională a încasărilor şi plăţilor
realizate. Operaţiile de convertire a unei monede în alta sunt necesare
atât în cazul tranzacţiilor comerciale, cât şi în cel al turismului
internaţional şi mişcărilor de capital externe.
Paritatea monetară, aşa cum s-a mai arătat, reprezintă raportul
valoric între două monede, funcţie de conţinutul acestora în metal
Monedă Credit Bănci şi Burse 73
Coşurile valutare
1ECU=0,6242DEM+1,332FRF+0,08784GBP+151,8ITL+0,2198NLG+3,3
01BEF+6,885ESP+0,1976DKK+0,008552IEP+1,44GRD+1,392PTE+0,1
31FRL
Sumar
Temeni cheie
sistem monetar, etalon monetar, unitate monetară, valoare paritară,
paritate monetară, curs de schimb, sistem monetar internaţional, cotare
monetară, sistem monetar regional, moneda coş, instituţii monetare
internaţionale.
Întrebări şi exerciţii
De rezolvat
1.Unitatea monetară propusă de proiectul britanic, prin intermediul
planului lui Keynes, era:
a. DST;
b. UNITAS;
c. ECU;
d. BANCOR;
e. EURO;
Alegeţi soluţia corectă.
2. Fiecare monedă se bazează pe starea economiei sale naţionale.
Pornind de aici , studiaţi raportul actual dintre Euro şi dolar şi
perspectivele acestuia în următorii ani.
3. Apreciaţi în ce măsură integrarea monetară regioanlă corespunde
dezideratului de globalizare a pieţelor fianciare internaţionale.
4. Identificaţi principalele direcţii de urmat pentru reformarea Sistemului
Financiar-Monetar Internaţional
5. Calculaţi cursul DST în dolari la data de 31 dec. 2002 ştiind că aportul
la DST în moneda naţională la această dată este de :
euro 0,3519
yen 27,200
lira st 0.105
dolar 0,582 Utilizaţi cursul dolarului la aceeaşi dată .