lecsandri

porneşte
a rădăcină.
-nvârteşte...
vină.

vin', drăguţă,
ânge de mână
, la fântână;
ţă!

mă! Piei-Nălucă!
cobză, sună,
spetele strună
iucă.

cu giubea lungă!
ge mai tare,
am un par mare
în pungă!

în deseară!
ă-mi e puicuţa,
imăvară,
ţa!

oiniceşte!
măi, de ruşine,
e-mi zâmbeşte
mine.

ori la pălărie,
ori, mi-am pus mărgele
mândrie
e.

cu altiţă,
e mătasă,
-o durduliţă...
mi pasă!

c, nici de dracul,
ciocoiască,
nici de cazacul...
scă!

r-o lovire
 fund pământul;
gă să se mire,
u sfântul!

e biruri grele
de lopată,
zapciele
tă.

sunt pline!
a opincuţă,
joc cu tine,
ţă!

ar jocul cel vechi al romanilor şi care era cunoscut sub

us. În timpul horei este obicei ca unul din dănţuitori să
şi să deie astfel tonul danţului.