Coordonator: Studentă:
Prof.Dr.Ing Dorel Pârvu Rus Daniela
Anul I, grupa 412 A
Timişoara 2010
1
Cuprins
imperiu.........................................................pag3.
2
Cap.I Roma, cetate eterna
3
REPUBLICA (509-27 î.H.)
DEZVOLTAREA INSTITUŢIILOR POLITICE ŞI A
BIROCRAŢIEI
4
IMPERIUL (27 î.H.-476 d.H.)
AUGURI ŞI ŞANSA UNUI VIS MĂREŢ
ARTELE PLASTICE
5
ARHITECTURA PUBLICĂ ŞI ARHITECTURA PRIVATĂ
Romanii s-au inspirat din culturile care i-au precedat pentru a crea o
arhitectură funcţională şi monumentală. De la greci, au preluat ordinele
arhitectonice şi structura arhitravei, de la mesopotamieni şi etrusci, au
adoptat arcul, respectiv arcada. Romanii au combinat şi au perfecţionat toate
aceste elemente, pentru a crea noi structuri şi edificii publice, cum ar fi
aspeductul, arcul de triumf, bazilica şi amfiteatrul.[3]
6
Astazi, forumul cunoscut sub denumirea de Forum Romanum poate
parea o colectie dezordonata de ruine ochiului celor neinitiati, dar cu putina
imaginatie turisitii pot vedea Imperiul Roman revenind la viata in acest loc.
Parti ale multor cladiri din diverse perioade sunt vizibile.
Forumul era inconjurat de temple, biserici si arcuri de triumf.Trei
arcuri de triumf au fost construite la Forum Romanum. Acestea erau folosite
de imparati pentru a celebra victoriile militare ale Imperiului Roman. Foarte
putin se mai poate vedea din primul arc de triumf, construit de Augustus in
anul 29 i.Ch.
Arcul de triumf al lui Titus, construit in anul 81 d.Ch. comemoreaza
victoria in “Razboiul din Iudeea” cand Imperiul Roman a cucerit
Ierusalimul. Acest monument este asezat la Via Sacra pe partea de est a
forumului. In celalalt capat al forumului, in apropierea Capitoliului, se afla
arcul de triumf al lui Septimius Severus.
Curia
Curia era locul in care se reunea Senatul. Cladirea din caramida putea
gazdui pana la 200 de senatori. Curia a fost construita de al treilea rege al
Romei (intr-o alta locatie). A ars de patru ori, prima data in anul 80 i. Ch.
dar a fost reconstruita de fiecare data. Dupa un incendiu, in anul 53 i.Ch.,
Cezar a mutat Curia in Forumul Roman. Cladirea care poate fi vazuta astazi
a fost construita de Diocletian in anul 283 d.Ch. In secolul al VII-lea, Curia a
fost transformata intr-o biserica si din fericire a reusit sa supravietuiasca
trecerii timpului.
Rostra
7
Templul lui Saturn
Numai trei coloane au mai ramas pana in zilele noastre din Templul
lui Castor si Polux. Templul initial a fost construit in anul 484 i.Ch. iar
ruinele actuale dateaza de la ultima sa reconstructie in anul 6 d.Ch. Templul
a fost ridicat de dictatorul roman Postumius, care a jurat sa construiasca
acest templu daca armata sa invinge regii din dinastia Tarquinius, care
conduceau Roma. Conform legendei, Castor si Polux, gemenii mitologici, au
ajutat armata romana in lupta si au anuntat victoria in Forum Romanum.
8
Basilica Julia
Basilica Aemilia
Basilica Aemilia este cea mai veche biserica din Forum Romanum si a
fost construita in 179 i.Ch. de catre consulii Marcus Aemilius Lepidus si
Marcus Fulvius Nobilor. Scopul era acela de a oferi adapost pentru ca multe
din afacerile si treburile care se desfasurau afara sa poata continua in caz de
vreme rea. A fost modificata pentru ultima oara in anul 22 d.Ch.; in acea
perioada sala mare de marmura cu patru altare cuprindea si un numar de
magazine publice. Basilica a fost distrusa de un incendiu, in timpul jefuirii
Romei de catre Vizigoti in anul 410 d.Ch.
Templul circular al lui Vesta, dateaza din secolul al IV-lea i.Ch. Micul
templu era unul dintre cele mai importante din Roma din cauza ca era
dedicat protectoarei familiei si Statului Roman. Aici virginele vestale,
pazeau eterna flacara sacra, simbol al vietii eterne a Romei. Fecioarele ce
pazeau flacara erau alese de Pontifex Maximus, autoritatea religioasa
suprema in Statul Roman. Fetele care trebuiau sa fie membre ale
aristocratiei, aveau datoria sa serveasca la templu timp de 30 de ani. In
aceasta perioada trebuiau sa ramana virgine, in caz contrar riscand sa fie
ingropate de vii (acest lucru s-a intamplat cu 10 dintre ele). Virginele
Vestale erau foarte bine vazute si primeau o multime de daruri.
9
Templul lui Divus Romulus
10
mai mult către activitatea militară, devenind membri ai gărzii imperiale -
pretorieni, și în garda călare - equites singulares. Inscripțiile pietrelor
funerare ale soldaților ce au aparținut gărzii imperiale țin, în mod deosebit,
să amintească locul de origine al defuncților; de exemplu: natione Thrax -
pentru traci.
Astfel, se remarcă cea a lui Lucius Avilius Dacus, al cărui nume e
sculptat în marmură, în anul 70 d.Ch., deci anterior cuceririi Daciei. O altă
inscripție a fost descoperită pe Via Flaminia, și este dedicată memoriei
reginei Zia, văduvei regelui costobocilor, Pieporus, pusă de nepoții ei
Natoporus și Driglisa. Se pare că pe Via Flaminia erau găzduiți ostateci de
origine regală și nobilă. Prezența dacilor la Roma, în garda imperială, este
relevată și de multele inscripții în marmură, dedicate împăraților, și pe care
se aflau și numele soldaților și unde erau precizate și locurile de origine:
Aurelius Valerianus Drubeta, Antonius Bassinass Zermizegetusa, Titus
Lempronius Augustus Apulum. S-a constatat că aproape 120 de nume sunt
dacice, dintre care 15, proveneau din Sarmizegetusa. Printre aceștia se
remarcă Claudiano, centurion din cohorta a VI-a. Mai trebuie amintit cazul
lui Iulius Secondinus, natione Dacus, pretorian rechemat în serviciu, care a
ajuns la vârsta de 85 de ani, în condițiile în care, în acea vreme, rar se
ajungea la vârsta de 60 de ani.[1]
11
Quirinalis) și marele preot (pontifex maximus), funcție care, începând cu
Caesar, va reveni împăratului.
Comparată cu iudaismul și confucianismul, religia romană
împărtășește, cu primul, interesul pentru evenimentul concret, istoric, iar cu
cel de-al doilea - respectul religios pentru tradiție și pentru datoria socială,
exprimată prin conceptul de pietas.
Roma rezerva altarelor zeităților autohtone un cerc interior făcut din
pietre, care se numea pomerium. Locul unde îl venerau pe Mars era situat
dincolo de această zonă intimă, unde puterea militară (imperium militiae) nu
era tolerată. Zeități mai noi, chiar cele mai importante, cum ar fi Iuno
Regina, erau plasate extra pomerium, îndeobște pe colina Aventinului.
Excepție face templul lui Castor, instalat în perimetrul pomerial de
dictatorul Aulus Postumius, în sec. al V-lea. Divinitățile intrapomeriale
arhaice au, deseori, nume, caractere și sărbători bizare: Angerona - zeița
echinoxului de primăvară sau Matuta - zeița matroanelor.
Străvechea triadă Iupiter-Mars-Quirinus, flancată de zeitățile Ianus
Bifrons și Vesta, este înlocuită în perioada Tarquinilor prin noua triadă
Iupiter Maximus-Iuno-Minerva. Acești zei, care corespund lui Zeus, Herei
și Atenei, au acum statui. Dictatorul Aulus Postumius instituie o nouă triadă
pe Aventin: Ceres-Liber-Libera, care corespund lui Demeter, Dionysos și
Kore. Romanii încorporau în religia lor culte locale pe măsură ce ocupau
teritoriul zeilor vecinilor. Între cele mai celebre este cultul zeiței lunare
Diana din Nemi – patroana sclavilor fugari, ce va fi transferat pe Aventin.
Cultul domestic consta în sacrificii de animale și în ofrande
alimentate și florale adresate strămoșilor și geniului protector al locului.
Căsătoria se celebra în căminm, sub auspiciile zeităților feminine Tellus și
Ceres. Mai târziu, Iuno a devenit garanta jurământului conjugal. De două ori
pe an, orașul sărbătorea culturile morților - Manii și Lemurii, care se
reîntorceau pe pământ și se hrăneau cu mâncarea ce le era pusă pe
morminte. Din sec. al III-lea î.Hr. romanii ofereau tot mai multe sacrificii
zeilor grupați în perechi ale căror statui erau expuse în temple.
Sacerdoții romani formau colegiul pontifical, care cuprindea pe rex
sacrorum, pe pontifices - cu căpetenia lor, pontifex maximus, pe flamines
maiores, în număr de trei, și flamines minores, în număr de doisprezece.
Colegiului pontifical i se adăugau șase vestale, având, în momentul alegerii
lor, între șase și zece ani, menite unei perioade de treizeci de ani, timp în
care trebuiau să-și păstreze virginitatea. În caz de încălcare a acestor reguli
erau zidite de vii. O instituție similară e semnalată în imperiul incaș. Sarcina
vestalelor era de a păzi focul sacru.
12
Colegiul augural utiliza cărți etrusce (libri haruspicini, libri rituales și
libri fulgurales) și grecești (oracole la care au existat contrafaceri evreiești
și creștine) pentru a stabili datele faste și nefaste. Existau la Roma și alte
grupări religioase specializate, cum erau fețialii, preoții salieni, Frates
Arvales – ocrotitori ai ogoarelor, Lupercii (lupa = lupoaică) desemnau
sexualitatea dezlănțuită.[1]
13
Concluzia...
14
Bibliografie...
1. http://ro.wikipedia.org/wiki/Roma_Antic
%C4%83#Perioada_monarhiei
2. http://www.iturism.ro/articol_Roma,
%20imperiul%20ce%20a%20dominat%20odata
%20lumea-621.html
3. Eva Bargallo, Civilizaţii antice:Roma, editura
Corint, Bucureşti 2007
15