Kmus HIcERUP

FnTITA
CARE VOIA
\,

s A SATYEZE

CARTITE

I IUSTRATI I DE
[rs* ArsATo
TRADUCERE DIN NORVEGIANA DE
CnnnnEN LnxcsETH

Editura ff Uri.r.r,
 Anna segindea.
Dacd volumele care nu erau citite erau distruse, aveau s[ dispari gi
oamenii din c[4i1e acelea.
Ca o frunz[ toamna.
Care se ofileste.
,

Pe urmi se fhrimileazd, gi se face pulbere.

Apoi se risipegte in vint. Pentru totdeauna.
Era groaznic s[ se gindeasc[ la xta.
Anna era aproape s[ izbucneasci in plins, dar pe urm[ s-a infuriat.
- Tiebuie s[ salvlm c[4i1e, a spus.

,\*'.
 e
. i:i:+l
irffi

rffi
.,-1",'iikir'
=-'nLl:=:,.

Anna nu era fricoasi de felul ei.

Dar era ceva care-o frdmdnta.
Intr-o noapte a avut un vis urdt:
a visat cd, erabitran[.

int6.i s-a chircit si s-a rdsucit ca o frunzd,

toamna.
Pe urmi s-a {brimigat si s-a fhcut pulbere.
Apoi a risipit-o v6.ntu1.
Anna nu voia si creascd mare. '=':.

ts
 :f..,i
-i$irl

l..,' ',:F{.
B
' -d;t :,. :r' 11-r:+..J.:;i
ii ,.1-;.,-c&.{i,3
:.:: !];.{!{.-:....v
\*? : :' :..::]; ii
: ': ''::: :1:
k !..
' l'r
/' ;
":'::l1i-1. '
I v. )
;"i,!:{ ,:i':.i.i:i.j :-:-:'.:::::1...?=::,\&
:)&:.:a.r,:.':a.:.:::ar::::.. . t. ..att.: 1 !
,,..,::!itt'::. : ::'i1:::.1::.+,:=:r:.:tr,::,t
,:,::.,: : ttl_,.r:. . ...::.:.-, ...-'..,..:.:..:.::at:.

:.:r4...::;.::-a:a: .aa;
r:.*..:&+*
'i!ili:.:Xl
i.,:t.li:ri:: t :l
! ..:a:::.:: : :.
Gindul s[ imb[trineascl o ingtozea 9i o intrista'
cd. avea

Cel mai tare se intrista de ziua ei.

Nu mai era mult pdnd,laurmltoarea ei aniversare'
Curind avea s[ fie o fetil[ de zece ani implinili'
Gindul acesta o speria.
Singurul lucru care-o mai linigtea erau c[4i1e Pe care le citea.
Pentru Anna, cI4ile erau mai adevilrate decit viala'
Dac[ murea cineva intr-o catte,putea oricdnd s[ o reciteasc[ de la inceput'
din nou in vialfl'
$i atunci oamenii care muriser[ erau
Lafelde vii ca 9i ea.

Anna iubea clrlile.

Citea toatd.ziua.
Citea dimineafa, inainte s[ se scoale din pat'
Citea seara, inainte s[ mearg[ la culcare.
Citea noaptea, dupi ce se blga in pat.
Cind intrau mama sau tatIl ei, se prefhcea c[ doarme'
Dar nu dormea.
Citea sub plapuml.
$i-a fhcut sute de noi prieteni
in clrli'
Erau 9i c\ivacare nu-i Phceau.
Dar asta-i vt4a.
 Povestea noastri incepe la bibliotec[.
Anna se ducea acolo in fiecare zi dupd, ce iesea de la gcoali.
Doamna Monsen, bibliotecara, iubea 9i ea c[4i1e.
Avea aproape cincizeci de ani.
$i totugi, doamna Monsen si Anna erau prietene bune.
Dar amd.ndoul erau foarte mioape.
Cind Anna isi scotea ochelarii de citit, trebuia s[ se aplece
atit de mult incit ajungea cu nasul intre paginile clrgilor.

Cnnd nu era lume in bibliotecl, ftceau concurs de citit.

La inceput, doamna Monsen cigtiga mereu.
Dar n-a trecut mult timp si Anna a intrecut-o.
,,E pentru c[ ai nasul mai ascufit", spunea doamna Monsen.
Doamna Monsen se preftcea c[ e furioas[, dar nu era.
Aproape intotdeauna se purta cu blinde1e.

Dar intr-o zi cdndAnna a venit la bibliotec[, a glsit-o pe

doamna Monsen tristl.
- De ce egti supirat[? a intrebat Anna.
- Din carLza tuturor acestor cilrti,a rlspuns doamna
Monsen. A cirtilor pe care nu le imprumutl nimeni.
- Nu mai imprumut[ nimeni nici o carte? a intrebat Anna.
- Dr, Lprcape nimeni.
- De ce nu le mai imprumut[ nimeni?
- Pentru ci sunt mul1i oameni care habar n-au ce pierd,
a spus doamna Monsen.
 ,i
.+i
ii

rlr
l:

.:
I
i?" i. r'i+i.,;ii::-' qqt.
 Exact atunci, cineva a strlnutat in spatele Annei.
Fetiga s-a intors. Pe un taburet, infalaunui raft, stltea cocolat un om
scund gi pricljit, cu un teanc de clrli intr-un cog mare.
- Scuze pentru strlnut, a goptit el.
Apoi s-a dat jos de pe scaun gi a iegit din inclpere.

- Cine era? aintrebat Anna.

- Milton Berg, a spus doamna Monsen. Ltcreazd,in depozitul de la subsol.
- Arilta aga de trist, a zis Anna. Cred c[ e trist fiindcl incepe sl
imbltrineasc[.
- Nr, a rlspuns doamna Monsen. E trist pentru c[ trebuie si distrugl
c[r,tile pe care nu le imprumutl nimeni.
- Le distruge? a guierat Anna.
- Dar el nu wea si facl asta.razis doamna Monsen. O face pentru ci e
nevoit. Directorul bibliotecii spune c[ ocup[ prea mult spafiu c[4i1e astea.
Milton Berg iubegte c[rfile la fel de mult ca mine si ca tine. Dar, dac[ nu le
distruge, igi pierde slujba.
- Ar putea s[ glseascl altara spus Anna.
- Dar nu e vina lui c[ vor fi distruse clrfile, a spus doamna Monsen.
Si nu mai arc prca mult pinl la pensie. DacI pleac[, o s[ vind in locul lui
altul care va face asta.
Brusc, doamnei Monsen i-a displrut culoarea din obraji.
- Poate c[ o s[ fiu obligat[ s[ distrug eu ci4ile, a goptit ea. Sper s[ nu
plece Milton.