George Călinescu (n. 19 iunie 1899, București — d.

12 martie
1965, Otopeni ) a fost un critic, istoric literar, scriitor,
publicist, academician român, personalitate enciclopedică a
culturii și literaturii române, de orientare, după unii critici,
clasicizantă, după alții doar italienizantă sau umanistă. Este
considerat drept unul dintre cei mai importanți critici literari
români din toate timpurile, alături de Titu Maiorescu sau
Eugen Lovinescu. Își semnează întotdeauna articolele cu
pseudonimul G. Călinescu, după o modă destul de răspîndită
în perioada interbelică.

Pe 19 iunie 1899, se naște la București Gheorghe Vișan, fiul

Mariei Vișan. Copilul e crescut de impiegatul C.F.R. Constantin
Călinescu și de soția sa, Maria, în casa cărora mama băiatului
lucra ca menajeră. Familia Călinescu, împreună cu ”femeia în
casă” și copilul, se mută la Botoșani, apoi impiegatul
Călinescu este transferat la Iași. Aici Gheorghe Vișan (viitorul
scriitor) e înscris la Școala ”Carol I”, de pe lîngă Liceul
Internat. În 1907, Maria Vișan (mama sa naturală) acceptă ca
soții Călinescu, care nu aveau copii, să-l înfieze. De acum, se
va numi Gheorghe Călinescu ( și se cuvine precizat că acesta a
rămas, pe tot parcursul vieții, numele său oficial, utilizarea –
evitată consecvent de scriitorul însuși –, atît în exprimarea
orală, cît și în scris, a prenumelui ”George”). Se mută la
București în 1908. În copilărie nu a excelat cu nimic, s-a lăsat
învăluit în aura mediocrității.