Iarna

Negreşit că, sus în ceruri

Soarele fiind aprins,

Nu se simte frigul, gerul

Care astăzi ne-a coprins.

Negreşit ! focul din soare

Nu-l plăteşte Dumnezeu,

Însă noi plătim, sârmanii,

Lemne şi cărbuni mereu.

Doamne, de-ai veni-ntr-o noapte

Pe pământul îngheţat

Ca să vezi cât e de jalnic

Să tot tremuri nencetat.

Tu, care-ţi iubeşti făptura,

N-ai mai zice un cuvânt

Şi-ai opri crivăţul aspru

Să mai sufle pe pământ !