Predica de la Krefeld

(Altarul casei)
Sâmbătă, 2 octombrie 1976

Ewald Frank

Laudă şi mulţumire Domnului nostru pentru marea prioritate

de a putea fi aici în prezenţa Lui, ca să-L trăim din nou, să ascultăm
Cuvântul Lui, să vedem şi să gustăm ce bun şi ce prietenos este
Domnul nostru. Până în această zi El nu ne-a făcut niciun rău. El doar
ne-a binecuvântat şi ne-a ajutat în ziua mântuirii. Dreapta Domnului
este ridicată, dreapta Domnului face lucrări mari, dreapta Domnului
câştigă biruinţa. Noi ne bazăm pe aceste lucruri şi ştim că El va aduce
totul la bun sfârşit într-un mod minunat.
Noi dorim ca în adunările noastre să avem întotdeauna o
armonie şi un echilibru în vestire. Tot aşa este cu traducerea predicilor
fratelui Branham; aceste predici au devenit nişte binecuvântări foarte
mari pentru noi. Noi ştim că Dumnezeu l-a trimis pe el ca mesager cu
un mesaj pentru poporul lui Dumnezeu pentru acest timp. Noi suntem
mulţumitori pentru acest lucru. Este o hrană care a fost depozitată iar
acum este împărţită. Şi noi facem aceasta cu adevărat şi în toată
credincioşia, cu toată inima şi din tot sufletul. Noi ne bucurăm de
aceste lucruri. Noi ne bucurăm că Dumnezeu ne-a păzit de orice
extremism şi de orice fanatism. Şi noi am adus din nou crucea în
centrul vestirii noastre.
Noi ştim că în acest timp se vorbeşte foarte mult despre
noţiunile din predicile fratelui Branham. Se discută despre pecetea a
şaptea, se discută despre cele şapte tunete şi despre tot felul de lucruri.
Binecuvântarea lui Dumnezeu nu s-a găsit niciodată în vreo discuţie.
Binecuvântarea lui Dumnezeu este numai în Cuvânt, şi această
binecuvântare este în aceia care primesc descoperirea Cuvântului.
Acum, la sfârşit, se descoperă dacă crucea de la Golgota şi Cel
răstignit stă din nou în mijlocul Bisericii ca la început.
1
 Pavel a spus: „N-am avut de gând să ştiu între voi altceva
decât pe Isus Hristos Cel răstignit, Cel înviat din morţi, Cel care va
reveni”. El a avut de vestit mari taine. El a putut scrie efesenilor:
„Taina lui Hristos, care n-a fost făcută cunoscut fiilor oamenilor în
celelalte veacuri, în felul cum a fost descoperită acum sfinţilor
apostoli şi proroci ai lui Hristos, prin Duhul”. Fiecare lucru la locul
lui: învăţătura profetică, tainele lui Dumnezeu, partea evanghelistică,
rugăciunea pentru păcătoşi, rugăciunea pentru cei bolnavi, rugăciunea
pentru cei legaţi, totul îşi are locul potrivit. Dar Isus Hristos trebuie să
fie punctul central. Pentru că răscumpărarea noastră a avut loc pe
crucea de la Golgota, noi nu vom ajunge în cer prin cunoştinţă, ci doar
prin răscumpărare. Noi avem nevoie de Răscumpărătorul. În cer nu va
fi nicio persoană care nu a fost răscumpărată. De aceea este nevoie de
o mântuire deplină, de o răscumpărare deplină în Isus Hristos. Şi dacă
pe El, Răscumpărătorul, Îl avem ca punct central şi Îl vestim ca punct
central, atunci El va fi înţelepciunea noastră, El va fi cunoştinţa
noastră, puterea noastră. Căci aşa este scris în 1 Cor. 1:30: „El a fost
făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi
răscumpărare”. El a devenit totul în toate pentru noi.
O cunoştinţă care nu-L are pe Isus Hristos ca punct central nu
are nicio valoare. O învăţătură care nu-L are pe Isus Hristos în centru
este fără valoare. Dacă Isus Hristos nu este în centrul tuturor
lucrurilor... Fratele Branham a spus: „Dacă voi citiţi Biblia şi nu-L
găsiţi pe Isus Hristos în fiecare capitol şi în fiecare verset, atunci mai
citiţi o dată, până-L găsiţi acolo în acel verset. El este punctul central
al întregii istorii de mântuire.
În Col. 1 este spus: „Prin El au fost făcute toate lucrurile care
sunt în ceruri şi pe pământ.... Toate au fost făcute prin El şi pentru
El”. Şi El trebuie să aibă întâietate în toate lucrurile.
Noi Îi suntem mulţumitori Domnului că El ne-a călăuzit în
acest fel. Prin aceasta noi recunoaştem că nu oamenii, ci Duhul lui
Dumnezeu ne-a călăuzit în tot adevărul. Ce ne-ar folosi ca noi să ne
îndeletnicim cu lucruri mari, de o cunoştinţă înaltă, dacă viaţa lui
Dumnezeu nu se poate descoperi prin noi? În Col. 3:4 Scriptura spune
că dacă Hristos Se poate descoperi în viaţa noastră, atunci şi noi vom
2
fi descoperiţi cu El în slavă „Când Se va arăta Hristos, viaţa voastră,
atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă”. Despre aceasta
este vorba. Nu dacă noi avem o cunoştinţă înaltă. O cunoştinţă înaltă
şi toate celelalte lucruri ne sunt dăruite de Dumnezeu, aşa cum este
scris: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui
şi dreptatea acestei Împărăţii, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe
deasupra” (Mat. 6:33). Şi dacă noi căutăm mai întâi aceste lucruri de
sus, să-L vedem pe Isus Hristos, să-L trăim pe Isus Hristos şi să-I dăm
locul care I Se cuvine, atunci toate celelalte lucruri: descoperirea
profetică, învăţătura, cunoştinţa, înţelepciunea, binecuvântările,
darurile, roadele Duhului Sfânt, toate aceste lucruri ni se vor da pe
deasupra.
Deja în Vechiul Testament, prorocul spune: „Nu căutaţi
Betelul, nu vă duceţi la Ghilgal. Căutaţi pe Domnul, şi veţi trăi!”
(Amos 5:5-6). El este Calea, Adevărul şi Viaţa. Noi suntem foarte
mulţumitori. Noi nu putem altfel, decât să fim mulţumitori.
Eu revin încă o dată la miercuri seara. Noi toţi câţi am fost
prezenţi aici să dăm mai departe ce a vorbit Dumnezeu cu noi prin
descoperirea profetică şi anume că: în fiecare familie, în fiecare casă
să fie rezidit altarul casei; să fie citit un Cuvânt, şi toţi care sunt în
casă, toţi care aparţin familiei să aibă parte la adunarea casei, să se
găsească un timp din zi în care noi să ne adunăm, să citim un Cuvânt
din Scriptură şi să ne rugăm împreună.
Probabil, aceasta voi nu trebuie s-o înţelegeţi dintr-o dată, dar
şi acesta este un punct pe care fratele Branham l-a accentuat. El a dat
ca exemplu pe mama lui Wesley, care a spus: „Să ai o adunare de
casă, să aduni copiii în jurul mesei şi să citeşti Cuvântul din Scriptură,
iar după aceea să te rogi împreună cu toţi. Dacă nu faci aşa, atunci
totul va fugi încoace şi încolo, ca nişte oi fără păstor, de la trezirea de
dimineaţă până la mersul la culcare, fără ca cineva să fi ridicat altarul
casei şi toţi să se fi rugat împreună”.
Iar aici, miercuri seara Domnul a vorbit cu noi printr-o
prorocie într-un mod foarte puternic, ca: „Nimeni să nu treacă şi
nimeni nu poate trece pe lângă acest lucru!!!”. Eu doresc să vă spun

3
foarte deschis, eu nu i-aş spune nimănui să ia uşuratic aceste lucruri.
Ceea ce trebuie să se descopere în bisericile noastre, în adunare,
trebuie să-şi aibă începutul în casele noastre, în familiile noastre. Dacă
în casele noastre totul merge în sus şi-n jos, atunci să nu ne mirăm că
şi în bisericile noastre, în adunările noastre nu este aşa cum noi ne-o
dorim. Dacă teama de Dumnezeu este în casele noastre, în familiile
noastre, atunci această teamă de Dumnezeu va fi şi în adunările
noastre. Dacă temerea de Dumnezeu şi de Cuvântul Său nu este în
casă, atunci n-are niciun rost ca aici în adunare noi să facem un front
comun. Totul începe în inimă, totul începe în casa noastră şi atunci se
reflectă în Biserica Dumnezeului celui viu. Dacă aceasta începe în
acest fel şi dacă noi în casele noastre începem aşa, atunci se va
întâmpla după cum este scris în prorocul Zaharia: „Atunci voi turna
peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului un duh de
îndurare şi de rugăciune .... Şi fiecare seminţie, fiecare familie va
plânge amarnic şi se va jeli”. Fiecare casă, fiecare familie, toţi vor sta
înaintea lui Dumnezeu, vor plânge amarnic, se vor boci şi vor căuta
Faţa lui Dumnezeu. Aceasta se va întâmpla în timpul când ei vor fi
cercetaţi de Dumnezeu.
Dar, astăzi, acesta este ceasul cercetării noastre. Şi îndeosebi
pentru că în ultima miercuri am fost îndrumaţi direct de Dumnezeu în
această direcţie, dorim ca astăzi să le spunem tuturor şi vă rugăm pe
toţi: Puneţi la inimă aceste lucruri şi faceţi după ele! În fiecare casă, în
fiecare familie, dimineaţa, la amiază sau seara, cândva în zi să aveţi un
timp când strângi familia împreună ca să se poată citi un Cuvânt din
Scriptură împreună şi toţi să vă rugaţi împreună, de la cel mai mic
până la cel mai mare, aşa cum aveţi posibilitatea, şi să-I mulţumiţi lui
Dumnezeu! Dacă noi ridicăm altarul casei noastre în acest fel, atunci
şi altarul din bisericile noastre va fi rezidit. Atunci noi vom veni aici şi
vom fi foarte binecuvântaţi cu binecuvântarea Dumnezeului
atotputernic. Fie ca Dumnezeu să ne ajute la acest lucru şi să ne
dăruiască har! Aceasta să fie rugăciunea noastră a tuturor. Noi ştim că
dacă noi ne punem voia noastră în voia lui Dumnezeu, atunci El ne va
dărui har şi ne va şi ajuta. Amin.