Liceul de Informatică „ Spiru-Haret ” Suceava

Elev : Alexevici Cătălin

Profesor coordonator: Oanea Călin

1
CUPRINS

1. MATRICI …………………………………………………………………………pg. 1
1.1. Despre matrici
1.2. Operaţii cu matrici
1.2.1. Egalitatea a două matrici
1.2.2. Adunarea matricilor
1.2.3. Înmulţirea cu scalari a matricilor
1.2.4. Înmulţirea matricilor
2. DETERMINANŢI ………………………………………………………………. pg. 5
2.1. Definiţia determinantului de ordin n ≤4
2.2. Definiţia determinantului de ordin n
2.3. Proprietăţile determinanţilor
2.4. Calculul inversei unei matrici
2.5. Ecuaţii matriciale
3. APLICAŢII ……………………………………………………………………pg. 12

Adresă de e-mail: alexey@mail2grandpa.com

Copyright C 2003 Alexey

2
 MATRICI ŞI DETERMINANŢI

MATRICI

1.1. Despre matrici

Acest concept l-am întalnit înca din primul an de liceu, atunci când s-a pus problema

 a x+ b y= c
rexolvarii unui sistem de două ecuaţii cu două necunoscute x, y, de forma  .

a x+ b y = c
' ' '

Acestui sistem i-am asociat un teblou pătratic, care conţine coeficienţii necunoscutelor (în
prima linie sunt coeficienţii lui x, y din prima ecuaţie, iar in a doua linie figurează coeficienţii lui x,

ab
 ' '
ab
y din ecuaţia a doua): .

 
Am numit acest tablou matrice pătratică (sau matricea sistemului). Pe cele două coloane ale
matricei figurează coeficienţii lui x (pe prima coloană a, a ' ) şi respectiv coeficienţii lui y (pe a doua
coloană b, b ' ).

Definiţie. Se numeşte matrice cu m linii şi n coloane (sau de tip m × n ) un tablou cu m

linii şi n coloane

3
  a1 1 a1 2 . . . a1n 
 
 a2 1 a2 2 . . . a2n 
 . . . . . . . . . . . .
 
 a a . . .a 
 m1 m2 m n
ale cărui elemente a ij sunt numere complexe.

Uneori această matrice se notează şi A = ( ai j ) unde i =1, m şi j =1, n . Pentru elementul a ij

, indicele i arată linia pe care se află elementul, iar al doilea indice j indică pe ce coloană este situat.
Mulţimea matricilor de tip m × n cu elemente numere reale se notează prin Μm, n ( R ) .
Aceleaşi semnificaţii au şi mulţimile Μm,n ( Z ) , Μm, n (Q ) , Μm, n ( C ) .

Cazuri particulare
1) O matrice de tipul 1 ×n (deci cu o linie şi n coloane) se numeşte matrice linie şi are forma
A = ( a1 a 2 ... a n ) .
2) O matrice de tipul m ×1 (cu m linii şi o coloană) se numeşte matrice coloană şi are forma

 a1 
 
 a2  .
B=  
...
 
a 
 m
3) O matrice de tip m × n se numeşte nulă (zero) dacă toate elementele ei sunt zero. Se notează cu
O

 0 0 . . . 0
 
 0 0 . . . 0 .
O= 
. . . . . . . . . .
 
 0 0 . . . 0
 
4) Dacă numărul de linii este egal cu numărul de coloane, atunci matricea se numeşte pătratică.

4
  a1 1 a1 2 . . .a1n 
 
 a2 1 a2 2 . . .a2n  .
A= 
. . . . . . . . . . ..
 
 a a . . .a 
 n1 n2 n n
Sistemul de elemente ( a11 a 22 ... a nn ) reprezintă diagonala principală a matricii A,
iar suma acestor elemente a11 + a 22 +... + a nn se numeşte urma matricii A notată Tr(A)
n
= ∑ai i . Sistemul de elemente ( a1n a 2 n −1 ... a n1 ) reprezintă diagonala secundară a matricii
i =1
A.
Mulţimea acestor matrici se notează Μn ( C ) . Printre aceste matrici una este foarte
importantă aceasta fiind

 1 0 . . .0 
 
 0 1 . . .0 
In = 
. . . . . . . . . .
 
 0 0 . . .1 
 
şi se numeşte matricea unitate (pe diagonala principală are toate elementele egale cu 1, iar în rest
sunt egale cu 0).

1.2. Operaţii cu matrici

1.2.1. Egalitatea a două matrici

Definiţie. Fie A = ( a i j ) , B = (bi j ) ∈ Μm, n (C ) . Spunem că matricile A, B sunt egale şi

scriem A = B dacă ai j = bi j , (∀) i =1, m , (∀) j =1, n .

Exemplu: Să se determine numerele reale x, y astfel încăt să avem egalitatea de matrici

5
  x+ 1 + yx   2 x−− 1
  =   .

0 − 2yx   0 − 29 x
R. Matricile sunt egale dacă elementele corespunzătoare sunt egale, adică:
x+ 1= 2
x+ y = −x−1

 Rezolvând acest sistem găsim soluţia x = 1, y = -3.
0 = 0
 x − 2 y = 9 − 2 x.

1.2.2. Adunarea matricilor

Definiţie. Fie A = ( a i j ) , B = (bi j ) , C = ( ci j ) ∈ Μm, n ( C ) . Matricea C se numeşte suma

matricilor A, B dacă: c i j = a i j + bi j , (∀) i =1, m , (∀) j =1, n .

Observaţii
1) Două matrici se pot aduna dacă sunt de acelaşi tip, adică dacă au acelaşi număr de linii şi acelaşi
număr de coloane, deci A, B ∈ Μm, n ( C ) .
2) Explicit adunarea matricilor A, B înseamnă:

 a1 1 a1 2 . . . a1n   b1 1 b1 2 . . . b1n   a1 1+ b1 1 a1 2+ b1 2 . . .a1n + b1n 

     
 a2 1 a2 2 . . . a2n   b2 1 b2 2 . . . b2n   a2 1+ b2 1 a2 2+ b2 2 . . .a2n + b2n 
 . . . . . . . . . . . . +  . . . . . . . . . . . . =  . . . . . . . . . . . .  .
     
 a a . . . a   b b . . . b   a + b a + b . . .a + b 
 m1 m2 m n  m1 m2 m n  m1 m1 m2 m2 m n m n
Exemplu: Să se calculeze A + B pentru:

6
  1 − 1 2   0 5 − 3
1.
A=   ,B=   ;

3 0 1 1 1 5 0
 1  0 1
2.
A=  ,B=  .
− 1  1 0
R. 1. Avem

7
  1 − 2   0 5 − 3  1 + 0 - 5 2 - 3   1 4 − 
A+B= + = = 
3 01  15 3+1 0 1+5  106 0 3
2. Avem

8
  1  0 1 + 0 1  1 2
A+B= + .= = .

−1  0 −1+ 0  1
Proprietăţi ale adunării matricilor
A 1 (Asociativitatea adunării). Adunarea matricilor este asociativă, adică:
( A + B ) + C = A + ( B + C ) , (∀) A, B, C ∈ Μm,n (C ) .
A 2 (Comutativitatea adunării). Adunarea matricilor este comutativă, adică:
A + B = B + A , (∀) A, B ∈ Μm, n ( C ) .
A 3 (Element neutru). Adunarea matricilor admite matricea nulă ca element neutru, adică
∃ Om ,n ∈ Μm, n (C ) astfel încât A + Om ,n = A, (∀) A ∈ Μm, n (C ) .
A 4 (Elemente opuse). Orice matrice A ∈ Μm, n ( C ) are un opus, notat − A , astfel încât
A + ( − A) = Om , n .

1.2.3. Înmulţirea cu scalari a matricilor

Definiţie.Fie λ ∈ C şi A = ( ai j ) ∈ Μm, n ( C ) . Se numeşte produsul dintre scalarul λ ∈

C şi matricea A, matricea notată λA ∈ Μm, n ( C ) definită prin λA = (λai j ) .
Obs.: A înmulţi o matrice cu un scalar revine la a înmulţi toate elementele matricii cu acest scalar.

9
  λ a1 1 λ a1 2 . . .λ a1n 
 
 λ a 2 1 λ a 2 2 . . .λ a 2 n 
Deci λA =
 . . . . . .. . . . . .  .
 
 λ a λ a . . .λ a 
 m1 m2 m n
1 
 − 3 5  3 − 1 83  0
Exemplu Fie A= 

2
2 
 . Atunci 6A =
  .

0
 3 
1  0 4 6
Proprietăţi ale înmulţirii matricilor cu scalari
S 1 λ( µA) = ( λ µ) A , (∀) λ, µ∈ C, (∀) A ∈ Μm, n ( C ) ;
S2 λ( A + B ) = λA + λB , (∀) λ ∈ C, (∀) A, B ∈ Μm, n ( C ) ;
S 3 ( λ + µ ) A = λA + µA , (∀) λ, µ∈ C, (∀) A ∈ Μm, n ( C ) ;
S4 1 ⋅ A = A ,1 ∈ C, (∀) A ∈ Μm, n ( C ) ;

1.2.4. Înmulţirea matricilor

Definiţie. Fie A = ( a k i ) ∈ Μm,n ( R ) , B = (bi j ) ∈ Μn, p ( R ) . Produsul dintre matricile A şi

B (în aceasta ordine), notat AB este matricea C = (c k j ) ∈ Μm, p ( R ) definită prin
n
c k j = ∑ a k i bi j , (∀) k =1, m , (∀) j =1, n .
i =1

Observaţii
1) Produsul AB a două matrici nu se poate efectua întotdeauna decât dacă A ∈ Μm,n ( R ) , B ∈
Μn, p ( R ) , adică numărul de coloane ale lui A este egal cu numărul de linii ale lui B, când se
obţine o matrice C = AB ∈ Μm, p ( R ) .
2) Dacă matricile sunt pătratice A, B ∈ Μn ( R ) atunci are sens întotdeauna atât AB cât şi BA, iar, în
general, AB ≠ BA adică înmulţirea matricilor nu este comutativă.

Proprietăţi ale înmulţirii matricilor

I 1 (Asociativitatea înmulţirii). Înmulţirea matricilor este asociativă, adică

10
 ( AB )C = A( BC ) , (∀) A ∈ Μm,n (C ) , (∀) B ∈ Μn, p (C ) , (∀) C ∈ Μp, s (C )
.
I 2 (Distributivitatea înmulţirii în raport cu adunarea). Înmulţirea matricilor este
distributivă în raport cu adunarea matricilor, adică
( A + B )C = AC + BC , C ( A + B ) = CA + CB , (∀) A, B, C matrici pentru
care au sens operaţiile de adunare şi înmulţire.
I 3 Dacă I n ∈ Μn ( C ) este matricea unitate, atunci
I n A = AI n = A, (∀) A ∈ Μn ( C ) .
Se spune că I n este element neutru în raport cu operaţia de înmulţire a matricilor.

1.2.5. Puterile unei matrici

Definiţie. Fie A ∈ Μn ( C ) . Atunci A1 = A , A 2 = A ⋅ A , A 3 = A 2 ⋅ A , …, A n = A n −1 ⋅ A , (∀)

n∈ N * . (Convenim A = I 2 ).
0

TEOREMA Cayley – Hamilton. Orice matrice A ∈ Μn ( C ) îşi verifică polinomul

caracteristic det ( A − λI ) = 0 .
Pentru n = 2.

 a b a b
A =   ⇒ d A = e = at − b d c
c d  c d

11
 ab 10  −λ ba 
A−λI= −λ =  .

c d 01  c d−λ
a− λ b 2
d − λIA = 0⇔ e = 0 ( −⇔ t)(da − λλ ) b = 0⇒ a − (a d)λ ++ c − b =d0⇒ c
c d− λ
⇒ λ2 − ( a + d ) λ + ad − bc = 0
polinom caracteristic

Generalizat.
A n − ( Tr A) ⋅ A n −1 + ( det A) ⋅I n= 0

1. DETERMINANŢI

2.1. Definiţia determinantului de ordin n ≤ 4

Fie A= ( ai j ) ∈ Μn ( C ) o matrice pătratică. Vom asocia acestei matrici un număr notat

det(A) numit determinantul matricii A.

Definiţie. Dacă A= ( a11 ) ∈ Μn ( C ) este o matrice pătratică de ordinul întâi, atunci

det(A) = a11 .

12
  a1 a1  2
Definiţie. Determinantul matricii
A =   este numărul

 a2 a12  2
a1 1a1 2
det ( A) = a11 a 22 − a12 a 21
=
a2 1a2 2
şi se numeşte determinant de ordin 2. Termenii a11 a 22 , a12 a 21 se numesc termenii dezvoltării
determinantului de ordin 2.
Definiţie. Determinantul matricii

 a1 1a1 2a1 3
 
A =  a 2 1a 2 2 a 2  3
este numărul

a a a 
 3 1 3 2 3 3
det( A) = a11 a 22 a 33 + a13 a 21 a 32 + a12 a 23 a 31 − a13 a 22 a 31 − a12 a 21 a 33 − a11 a 23 a 32
şi se numeşte determinant de ordin 3. Termenii care apar în formulă se numesc termenii
dezvoltării determinantului.

Pentru calculul determinantului de ordin trei se utilizează trei tehnici simple:

Regula lui Sarrus

Fie determinantul de ordin 3, d =a . Pentru a calcula
i j i, j =1, 3

a1 1 a1 2 a1 3 un astfel de determinant se utilizează tabelul de mai jos.

a2 1 a2 2 a2 3
(am scris sub determinant

a3 1 a 3 2 a3 3 primele două linii)

a1 1 a1 2 a1 3
13

a2 1 a2 2 a2 3
 Se face produsul elementelor de pe diagonale. Produsul elementelor de pe o diagonală
descendentă este cu semnul plus. Avem trei astfel de produse: a11 a 22 a 33 , a13 a 21 a 32 , a12 a 23 a 31 .
Produsul elementelor de pe o diagonală ascendentă este cu semnul minus. Avem trei astfel de
produse: − a13 a 22 a31 , − a12 a 21 a33 , − a11 a 23 a32 .
Suma celor şase produse dă valoarea determinantului d de ordin 3. Acest procedeu de calcul
se numeşte „regula lui Sarrus”.

Regula triunghiului
Am văzut că determinantul de ordin trei are în dezvoltarea sa şase termeni, trei cu semnul
plus şi alţi trei cu semnul minus.
Primul termen cu plus se găseşte înmulţind elementele de pe diagonala principală, iar ceilalţi
doi, înmulţind elementele situate în vârfurile celor două triunghiuri care au o latură paralelă cu cu
diagonala principală. După aceeaşi regulă, referitoare la diagonala secundară, se obţin termenii cu
minus.
Obs.: Atât „regula lui Sarrus” cât şi „regula triunghiului” se aplică numai determinanţilor de ordin 3.

Exemplu. Să se calculeze prin cele două metode de mai sus determinantul

−3 0 1
d= 0 2 −1
31 0
R. Regula lui Sarrus.
d = −3 ⋅ 2 ⋅ 0 + 0 ⋅ 1 ⋅1 + 3 ⋅ 0 ⋅ ( −1) − [ 3 ⋅ 2 ⋅ 1 + ( −3) ⋅1 ⋅ (−1) + 0 ⋅ 0 ⋅ 0] = 0 + 0 + 0 − ( 6 + 3 + 0 ) = −9
Regula triunghiului
d = −3 ⋅ 2 ⋅ 0 + 0 ⋅ (−1) ⋅ 3 + 0 ⋅ 1 ⋅1 − [ 3 ⋅ 2 ⋅ 1 + ( −3) ⋅1 ⋅ (−1) + 0 ⋅ 0 ⋅ 0] = 0 + 0 + 0 − ( 6 + 3 + 0 ) = −9

Recurent (sau dezvoltare după o linie sau o coloană)

Determinantul de ordin 3 are 6 ( = 3!) termeni dintre care trei sunt cu semnul plus, iar ceilalţi
cu semnul minus.
Are loc următoarea proprietate:

14
 a1+ 2 2 1+2 2a 23 1+3 a21 3 12
d )=(−1 aA 1 +(−1)ea1 +(−1) a12 t 3 (
, (1)

a3 3 a23 a13 1 2
a1+ 2 2 2+1 a12 3 3+1 a21 3 2 3
=
(−1) a1 +(−1) 1a2 +(−1) a31 1
. (2)

a3 3 2a3 a2 3 2 3
Observaţii
1) Egalitatea (1) se mai numeşte dezvoltarea determinantului după elementele liniei întâi, iar
egalitatea (2) se numeşte dezvoltarea determinantului după elementele coloanei întâi.

15
2) Formulele (1) şi (2) sunt relaţii de recurenţă, deoarece determinantul de ordin 3 se exprimă cu
ajutorul unor deteminanţi de ordin inferior (2).

2.2. Definiţia determinantului de ordin n

Voi defini în continuare determinantul de ordin n prin recurenţă cu ajutorul determinanţilor

de ordin n – 1. Pentru aceasta sunt necesare unele precizări.
Fie A= ( ai j ) ∈ Μn ( C ) .
Definiţie1. Se numeşte minor asociat elementului ai j determinantul matricii pătratice Ai j
de ordin n – 1 obţinut prin suprimarea liniei i şi coloanei j din matricea A. Se notează acest minor
prin det ( Ai j ) sau Di j .
Definiţie2. Se numeşte complement algebric al elementului ai j numărul ( −1) det ( Ai j ) .
i+ j

Exponentul i + j al lui (–1) este suma dintre numărul liniei i şi coloanei j pe care se află ai j .

Definiţie. Determinantul matricii A= ( ai j ) de ordin n este suma produselor elementelor din

prima linie cu complemenţii lor algebrici adică
det ( A) = a11 D11 − a12 D12 + a13 D13 + ... + ( −1) a1n D1n .
n +1

Observaţii
1) Elementelor, liniilor şi coloanelor matricii A le vom spune de asemenea elementele, liniile şi
coloanele determinantului

a1 1 a1 2 . . .a1n
a2 1 a2 2 . . .a2n
d eA)t =( .
. . . . . .. . . . . .
an1 an2 . . .an n
2) Formula din definiţie spunem că reprezintă dezvoltarea determinantului de ordin n după
elementele primei linii.
3) Definiţia determinantului de mai sus este încă puţin eficientă (o voi ilustra mai jos pentru n = 4).
De aceea se impune stabilirea unor proprietăţi ale determinanţilor care să fie comode atât din punct
de vedere al teoriei şi din punct de vedere calculatoriu. Aceste proprietăţi le prezint în paragraful
următor.
4) Continuând cu explicitarea determinanţilor de ordin n – 1 din definiţie ( D11 , D12 ,..., D1n ) se
obţine pentru det( A) o sumă de produse de elemente din determinant, fiecare produs conţinând
elemente situate pe linii şi coloane diferite.
5) Determinantul este o funcţie det : Μ n ( C ) → C .

Exemplu Să se calculeze determinantul de ordin 4:

16
 1 0 −1 2
1 −2 0 0
d= .
0 1 1 −1
1 −1 0 0
R. Aplicăm definiţia dată mai sus pentru n = 4 şi dezvoltăm determinantul după elementele liniei
întâi. Avem:

−2 0 1 0 1−2 0 1−2 0
d=1⋅ 1− 0⋅ 1 − +(1)⋅0 1− 2⋅0 1 =

−1 0 1 0 1 − 0 1 − 0
= 0 − 0 −1 + 2 = 1 ,
unde determinanţii de ordin 3 i-am calculat prin una din metodele prezentate la determinanţii de
ordin 3.

2.3. Proprietăţile determinanţilor

P1 . Determinantul unei matrici coincide cu determinantul matricii transpuse, adică dacă A

∈ Μn ( C ) , atunci det ( A) = det ( t A) .

17
  a b  a c
Demonstraţie. Fie
A =   tşi
A =   .

 c d  b d
Atunci det ( A) = ad − bc , iar det ( t A) = ad − bc . Prin urmare det ( A) = det ( t A) .

P2 . Dacă toate elementele unei linii (sau coloane) dintr-o matrice sunt nule, atunci
determinantul matricii este nul.

00 0b
Demonstraţie. Avem
0 d−⋅= 0⋅ c= 0 0 d−⋅= 0⋅b= 0
şi .

dc 0 d
P3 . Dacă într-o matrice schimbăm două linii (sau două coloane) între ele obţinem o
matrice care are determinantul egal cu opusul determinantului matricii iniţiale.

dc ba
Demonstraţie. Prin schimbarea liniilor să arăt că avem egalitatea
= . Avem

ba dc
evident bc − ad = −( ad − bc ) .

P4 . Dacă o matrice are două linii (sau coloane) identice, atunci determinantul său este nul.
Demonstraţie. Verific pentru linii (şi tot odată pentru coloane). Avem:

18
 ba
= a⋅ b− a⋅ b = 0 .

ba
P5 . Dacă toate elementele unei linii (sau coloane) ale unei matrici sunt înmulţite cu un
număr α , obţinem o matrice al cărei determinant este egal cu α înmulţit cu determinantul matricii
iniţiale.
Demonstraţie. Verificăm pentru linii proprietatea.

αα ⋅⋅ ba ab
= ⋅ad− ⋅bc=ααα (a −b)=α d c .

c d cd
P6 . Dacă elementele a două linii (sau coloane) ale unei matrici sunt proporţionale, atunci
determinantul este nul.
Demonstraţie. Verificăm pentru linii.

a b ab
λλ (a )=−== 0 b .

λa b a b
P7 . Dacă linia i a unei matrici A este suma a doi vectori, atunci determinantul ei este egal
cu suma a doi determinanţi corespunzători matricelor care au aceleaşi linii ca A, cu excepţia liniei i
unde au câte unul din cei doi vectori.

19
 a1 .1 a1.n . a1 . a1n. a1. . a1n. .
. . . .. . . .. . .. . .
ai1+ bi1 . ai .+ bni =.nai1 . ai. + nbi1. . bi . n .
.

. . . .. . . .. . . . . .
an1 . a.n . an 1 . an. an1 . an . n.
Demonstraţie. Am de arătat că:

a b++ a b a b
' ' ''
+= .

c d c d dc
20
Într-adevăr membrul stâng este egal cu ( a + a ' )d − c(b + b ' ) = ad + a ' d − bc − b ' c . Membrul drept
este ad − bc + a ' d − b ' c şi egalitatea se verifică.
Obs.: O proprietate analogă are loc şi pentru coloane.

P8 . Dacă o linie (o coloană) a unei matrici pătratice este o combinaţie liniară de celelalte
linii (coloane), atunci determinantul matricii este zero.

P9 . Dacă la o linie (o coloană) a matricii A adunăm elementele altei linii (coloane)

înmulţite cu acelaşi număr, atunci această matrice are acelaşi determinant ca şi matricea A.
Demonstraţie. Voi aduna la linia întâi L1 linia a doua înmulţită cu λ . Vom nota
acest fapt prin L1 + λL2 . Avem:

a+λ b 11 ab λ1b a ab
+7 PP 6 +0= .

a b11 a1b 1b a1 a1b

P10 . det ( I n ) = 1

P11 . det ( λA) = λn det ( A), A ∈ Μn ( C ) .

21
 P12 . Dacă A= ( ai j ) este o matrice triunghiulară (sau diagonală), atunci
det ( A) = a11 a 22 ... a nn . (Valoarea determinantului este egală cu produsul elementelor de pe
diagonala principală).

P13 . Dacă A, B ∈ Μn ( C ) , atunci det ( AB ) = det ( A) ⋅ det ( B ) (Determinantul produsului a

două matrici pătratice este egal cu produsul determinanţilor acelor matrici).
În particular det ( A n ) = ( det ( A) ) , n ∈ N * .
n

Teoremă. Determinantul unei matrici A ∈ Μn ( C ) este egal cu suma produselor dintre

elementele unei linii Li (i =1, n ) şi complemenţii lor algebrici, adică
det ( A) = ai1 ( − 1) Di1 − ai 2 ( − 1) Di 2 + ai 3 ( − 1) Di 3 + ... + ain ( − 1) Din .
i +1 i +2 i +3 i +n

(Formula lui det ( A) dă dezvoltarea determinantului după elementele liniei i).

Această teoremă permite să calculăm determinantul unei matrici după oricare linie. Se va
alege acea linie care are mai multe zerouri sau pe care se pot realiza (cât mai uşor) mai multe
zerouri.
Observaţie: Ţinând seama de proprietatea P1 teorema precedentă are loc şi pentru coloane
sub forma:
det ( A) = a1 j ( − 1) D1 j − a 2 j ( −1) D2 j + a3 j ( −1) D3 j + ... + a nj ( −1) Dnj .
1+ j 2+ j 3+ j n+ j

2.4. Calculul inversei unei matrici

Definiţie. Fie A ∈ Μn ( C ) . Matricea A se numeşte inversabilă dacă există matricea B ∈

Μn ( C ) cu proprietatea că A ⋅ B = B ⋅ A = I n , I n fiind matricea unitate.
Matricea B din definiţie se numeşte inversa matricii A şi se notează B = A −1 . Deci
A ⋅ A −1 = A −1 ⋅ A = I n .

Teoremă. Matricea A ∈ Μn ( C ) este inversabilă dacă şi numai dacă det ( A) ≠ 0. O astfel

de matrice se numeşte nesingulară.

Construcţia lui A −1 presupune următorii paşi:

Pasul 1. (Construcţia transpusei)

 a1 1 a1 2 . . .a1n 
 
 a2 1 a2 2 . . .a2n 
Dacă A =
 . . . . . . . . . . .  .,
 
 a a . . .a 
 n1 n2 n n

22
  a1 1 a1 2 . . .an1 
 
a a . . .an2 
t  12 22
atunci construim transpusa lui A A =
 . . . . . . . . . . . ..

 
 a a . . .a 
 1n 2n n n
Pasul 2. (Construcţia adjunctei)

 ( − 1) 1+ 1 D1 1 ( − 1) 1+ 2 D1 2 . . . ( − 1) 1+ n D1n 
 
* ( − 1) D2 1 ( − 1) D2 2 . . . ( − 1) D2 n
 2+ 1 2+ 2 2+ n 
Matricea A =  
 ... ... ... ... 
 n+ 1 n+ n 
 ( − 1) Dn1 ( − 1) Dn2 . . . ( − 1) Dn n
n+ 2

obţinută din t
A , inlocuin fiecare element cu complementul său algebric se numeşte adjuncta
matricii A.

Pasul 3. (Construcţia inversei) Se ţine cont de teorema precedentă şi se găseşte că:

 d 0 0 . . 0. 
 
*  0 d 0 . . 0. 
A ⋅ A = A⋅ A = 
*
 , iar de aici 1 * 1 *
 A  A = A A  = I n .
d  d 
. . . . . . .. . . . .
 
 0 0 0 . . d. 
 
1
Ultimele egalităţi arată că A −1 = ⋅ A*
det ( A)

2.5. Ecuaţii matriciale

23
 Voi prezenta în continuare o tehnică de rezolvare a unor ecuaţii de forma AX = C , XA = C
, AXB = C , unde A, B, C sunt matrici cunoscute, iar X este matricea de aflat. Astfel de ecuaţii se
numesc ecuaţii matriciale.
Astfel de ecuaţii se pot rezolva numai atunci când A, B sunt matrici pătratice inversabile.

Pentru rezolvarea ecuaţiei AX = C înmulţim la stânga egalitatea cu A −1 şi avem:

A −1 ( AX ) = A −1C ⇔ ( A −1 A) X = A −1C ⇔ IX = A −1C ⇔ X = A −1C .
Deci soluţia ecuaţiei date este X = A −1C .

Pentru determinarea soluţiei ecuaţiei XA = C vom înmulţi la dreapta cu A −1 şi analog vom

găsi X = CA −1 , soluţia ecuaţiei matriciale.

Pentru găsirea soluţiei ecuaţiei AXB = C înmulţim egalitatea la stanga cu A −1 şi la dreapta

cu B şi obţinem X = A −1CB −1 .
−1

24
 APLICAŢII

1. Manual

pg. 67 Să se determine numerele reale x, y, z astfel încât să aibă loc egalitatea de matrici, în
cazurile

 1 2 − 3yx   1 xy −− 1  1
1)
  =  
7 x+− 6y 0  1 09
1 = 1

 2 x − 3 y = y − x − 1 1⇒ 3x = 4 y − 1 1⇒ x = 4 y − 1 1
 3
⇒
 − 7 x + 6 y = 1 9⇒ − 7 ⋅ 4 y − 1 1+ 6 y = 1 9⇒ 7 7− 2 8y + 1 8y = 5 7⇒ 1 0y = 2 0⇒ y = 2
 3
0 = 0


25
 4 y − 1 1
x=  8− 1 1
3  ⇒ x= ⇒ x= −1
3
d a yr = 2 

 2 3 + yxx   y+ 3 8− y
2)
  =  
− 7yx 2x  − 5 4y
 2x = y + 3 ⇒ 2 ⋅ 2 y = y + 3 ⇒ 3 y = 3 ⇒ y = 1
 3x + y = 8 − y

⇒
 x − 7y = − 5
 2 x = 4 y ⇒ x = 2 y
x = 2y 
 ⇒ x= 2
d a y r= 1

 + 3xy − 1  x 1 −+ 1
2
3)
  =  
3 − xy   3 6
26
  y + 3x = x 2 + 1 ⇒ 6 + x + 3x = x 2 + 1 ⇒ x 2 − 4 x − 5 = 0

− 1= −1
⇒
3 = 3
 y − x = 6 ⇒ y = 6 + x
x 2 − 4 x − 5 = 0 ⇒ x 2 − 5 x + x − 5 = 0 ⇒ x( x − 5) + ( x − 5) = 0 ⇒ ( x − 5)( x + 1) = 0 ⇒ x1 = 5
⇒ x 2 = −1
I. dacă x = 5 , atunci y =11
II. dacă x = −1 , atunci y = 5

 x 0 y x −− 5 0 z
4)
  =  
y + y z − 3z x 4 − z  y
 x y= − x z− 5 ⇒ x( y + z ) + 5 = 0
0= 0

  3   x 2 + x y+ 3 
⇒  y z+ y x= 4 ⇒ y( x + z ) − 4 = 0 ⇒ y x +  = 4 ⇒ y  = 4 ⇒ x 2 y + y 2 x + 3 y = 4 x + 4 y
  x+ y  x+ y 
 3
 z x− 3 = − z y⇒ z( x + y ) − 3 = 0 ⇒ z =
 x+ y

pg. 71 1. Să se calculeze A + B în cazurile:

 1 − 3  2 4 
1)
A =   B =  
, .

 0 4   − 5 − 3
27
  1 + 2 − 3 + 4   3 1
BA =+   BA =+⇒  
0 + (− 5) 4+ (− 3)  − 5 1
 1+ i − i 3i  − 1− 3i 2 + i 1
2)
A =   B = 
,

 0 − 1− i i  i 1+ i − i 

 1+ i+ (− 1 3i) i 2++− i i+ 13   − 2i 2 i+ 13 
BA =+   BA =+⇒  
0 + i 1 i 1++−− ii + − i)(   i 0 0
2. Se consideră matricile

28
  2 m − 2 2  n m 1 − 1   − 1 − 4 − 1 1
     
A =  4 − 1 2m 5  B =  − 4 0 6 − 3  C =  0 − 1 − m 2 
, , .

 2 1 0− 1 21   − 1 − 5 6 0  p 5 − 6 1 
     
Să se determine m, n, p astfel încât A + B = C .

2 + n = −1⇒ n = −3
 m + m = − 4 ⇒ 2m = − 4 ⇒ m = − 2

⇒ .
 2 m + 6 = − m
 2 − 1 = p ⇒ p = 1
n = −3

Deci  m = − 2
p=1


pg. 75 1. Se consideră matricile A, B ∈Μ 2,3 (C ) .

 1 i − 1  − i 1 0 
A =   B =  
, .

 0 2 3i  1 i i + 1
Să se calculeze: 3 A − 2iB , iA + 2 B .

29
  1 i −  1 0   3 i − 2 i 0  1 i − 3 
3A−2i= −2i =B + = 
023i 1 +069i−2 i−287+
30
 1 i −  1 0 i −  2 0  − i 1 
i+2B= +2 = A+ = 
023i 1 + 02i−3 2i+ 42i−1
pg. 87 1. Calculaţi produsele de matrici A ⋅ B , unde
3 1
 2 1 1  
a) A =  
 şi B =  2 1 
 3 0 1 1 0
 
 6 + 2 +1 2 +1 + 0   9 3
AB =   =  
 9 + 0 + 1 3 + 0 + 0  10 3 

2 
 
b) A = 1  şi B = (1 2 3)
3 
 

31
  2 4 6
 
AB =  1 2 3 
 3 6 9
 

 1 i  i − 3i 
c) A =  
 şi B =  
 − 2i 0 0 1  
 1⋅ i + i ⋅ 0 − 3i ⋅1 + i ⋅1   i − 2i 
AB =   =  
 − 2i ⋅ i + 0 ⋅ 0 − 2i ⋅ ( − 3i ) + 0 ⋅1  2 − 6 

4 2 −1   2 
   
d) A =  3 −4 6  şi B =  − 4 
5 2 −7   5 
   
 −5 
 
AB =  52 
 − 33 
 

3 4 9  5 6 4 
   
e) A = 5 −1 6  şi B =  8 9 7 
5   −3 
 3 5 − 4 − 5 
 11 9 13 
 
AB =  − 22 − 27 −17 
 29 32 26 
 

2. Să se calculeze f ( A) , dacă:

 1 − 1
A =   ; f ( X ) = X 2 − 5 X + 7I 2

 2 1

32
2 1−  1−  −1 2
A= ⋅A= ⋅ = 
2 1 2 1  4−1

33
  − 1 2  1 −   1 0
f(A)= −5 +7 =
4 −1 2 1 0 1
 − 1 2  − 5   7 0
= + + =
4 −1 −1 5 0 7 0
 − 6 3  7 0
= + =
− 6  0 7 34
  1 1
3. Fie
A =   . Să se calculeze A n , n ∈ N * .

 0 1

2 1  1  12
A = A⋅ =  ⋅ =  
0 1 01 01

35
 23 12 1  13
A = A⋅ =  ⋅ =  
0 1 01 01

 1 n
A =  
n

 0 1
Inducţie matematică P(k ) → P( k +1)

n+ 1 1 n + 1
A =  
 0 1
36
 n+1 n 1 n 1  1 n+1
A = A⋅ =  ⋅ =   (A)

0 1 0 1 0 1
n 1 n
Deci
A =   .

 0 1
pg. 120 1. Calculaţi determinanţii de ordinul doi:

1−1
1)
= 1⋅3− ( 1)⋅ =+= 5232
23

37
 −1 1
2)
= (− 1)⋅(− 2)− 1⋅ −= = − 1323
3−2

3)
31
()
= 3⋅ − 3 − ( 3)⋅1= =+− 033
3 −− 3
2. Calculaţi determinanţii de ordinul trei:

2 −1 −2
6 − 1 1 = 2 ⋅ (− 1) ⋅ 3 + (− 1) ⋅ 1⋅ 4 + 6 ⋅ 5 ⋅ (− 2) − [ (− 2) ⋅ (− 1) ⋅ 4 + 2 ⋅ 1⋅ 5 + (− 1) ⋅ 6 ⋅ 3] =
1)

45 3

= −6 − 4 − 60 −[8 +10 −18 ] =

= −70

2 0−5
2) 5 3 3 = 2⋅3 6+ 0⋅3 0+ 5⋅4 (− 5)− [( 5)⋅3 0+ 2⋅3 4+ 0⋅5 6] =
046
= 36 + 0 −100 −[0 + 24 + 0] =
= −64 − 24 =
= −88

38
 1 2−3
3) 3 − 1 2 = 1⋅(− 1)⋅ + 2⋅ ( 2)+− 3⋅ ( 3) [(−−− 1)⋅(− 2)⋅(− 3)+ 1⋅2 3+ 1⋅ 2 3] =
−2 3 1
= −1 −8 − 27 −[ −6 + 6 + 6] =
= −36 − 6 =
= −42

3. Calculaţi determinanţii următori:

a+ d b c+ d a b c d a b c 1
1)
a b c abc abc abc+=+= dabc=0+d⋅ =0
1 1111 1
39
 a+ b − a − b a b
2)
b+c − =b− c+ = 1b c+− =−1⋅0+ =
c+ a − c − a a c a a
4. Să se rezolve ecuaţiile:

1xx
1) x 1 x= 0
xx1

40
 11x 12 1+++ 3x1 x 1
1 ⋅ (− ) + x 1 ⋅ (− ) = 0 ⇔ − x + = 0 ⇔
x1 x 1 x
⇔ 1 − x 2 − x( x − x 2 ) + x( x 2 − x) = 0 ⇔ 1 − x 2 − x 2 + x 3 + x 3 − x 2 = 0 ⇔ 2 x 3 − 3 x 2 + 1 = 0 ⇔
⇔ 2 x 3 − 2 x 2 − x 2 + 1 = 0 ⇔ 2 x 2 ( x − 1) − ( x 2 − 1) = 0 ⇔ 2 x 2 ( x − 1) − ( x − 1)( x + 1) = 0 ⇒
⇒ ( x − 1)(2 x 2 − x − 1) = 0 ⇒ ( x − 1) = 0 ⇒ x1 = 1
⇒ 2 x 2 − x −1 = 0 ⇒ ∆ = 1 + 8 = 9 ⇒ x2 = 1
1
⇒ x3 = −
2
 1 
Deci x ∈ − ,1 .
 2 

5. Să se rezolve ecuaţiile:
41
 011x
x 011
1) =0
1x01
11 x 0

01 x1 x01 x01
1+ 1+2 1+3 1+4
0⋅(−1) x01+ ⋅(−) 10 +1⋅(−) 1x + ⋅(−1) x0= ⇔
1x0 1x0 1 0 1 x
42
 x 1 x 01 x 0 1
⇔ 0 10 1 −+− xx 1x 0= ⇔
1x0 1 0 1 x
⇔ 0 − [ ( x ⋅ 0 ⋅ 0 + 1 ⋅1 ⋅1 + 1 ⋅ x ⋅1) − (1 ⋅ 0 ⋅1 + 1 ⋅ 0 ⋅1 + x ⋅ 1 ⋅ x)] + [ x ⋅ 0 ⋅ x + 0 ⋅1 ⋅1 + 1 ⋅1 ⋅1 − (1 ⋅ x ⋅1 + 1 ⋅ x ⋅1 + 0 ⋅ 0 ⋅1)] −
− x[ ( x ⋅ x ⋅ x + 0 ⋅ 0 ⋅ 1 + 1 ⋅ 1 ⋅ 1) − (1 ⋅ x ⋅ 1 + 1 ⋅ 0 ⋅ x + 1 ⋅ 0 ⋅ x)] = 0 ⇔
⇔ −( x + 1 − x 2 ) + (1 − 2 x ) − x( x 3 + 1 − x ) = 0 ⇔
⇔ x 2 − x − 1 − 2x + 1 − x 4 − x + x 2 = 0 ⇔
⇔ − x 4 + 2x 2 − 4x = 0 ⇔ x 4 − 2x 2 + 4 = 0 ⇔
⇔ x ( x 3 − 2 x + 4) = 0 ⇒ x1 = 0
⇒ x3 − 2x + 4 = 0

6. Fie A, B ∈Μ 3 ( R) pentru care det( A) = det( B ) = det( A + B ) = det( A − B ) = 0 .

Să se arate că det( xA + yB ) = 0 , (∀) x, y ∈R .

det( xA + yB ) = P ( x, y ) = λ1 x 3 + λ2 x 2 y + λ3 xy 2 + λ4 y 4 = 0
Pentru x = 0 şi y = 1
P (0,1) = det( B ) = 0 ⇒ λ4 = 0
Pentru x = 1 şi y = 0
P(1,0) = det( A) = 0 ⇒ λ1 = 0
Pentru x = 1 şi y = 1
P (1,1) = det( A + B) = 0 ⇒ λ2 + λ3 = 0
Pentru x = 1 şi y = −1
P (1,−1) = det( A − B ) = 0 ⇒ λ2 − λ3 = 0
⇒ λ 2 = λ3 = 0
Deci det( xA + yB ) = 0

2. Bacalaureat

pg. 94 1. Să se determine matricea X din ecuaţia

43
  2 − 3  1 3   − 3 6 
    
3X +  − 1 2  = ⋅  7 4  +  − 9 3
 2 − 3  − 2 6   3 0 
    
 2 6   − 3 6   2 − 3
   
3 X =  1 8  +  − 9 3 −  1 2  4
 − 4 1   3 0   2 − 3 2
    44
  − 1 1   − 2 3 2
  
3X =  5 1  +  1 − 2 1
 − 1 1   − 2 3 2
  
 − 3 1  5  − 1 5
   
3X =  6 9 ⇒ X =  2 3 
 − 3 1  5  − 1 5
   
2. a) Găsiţi matricea X ∈ Μ 2 ( R) astfel încât

45
  1 2   − 2 1  2 
X + = 
0 1  3−  31
b) Să se determine m∈ R astfel încât sistemul următor să fie compatibil şi apoi
rezolvaţi-l:
x+ y = 1

 x − 2y = − 1
 3x + y = m


46
  1 2   − 2 1  2 
a)
X + = 
0 1  3−  31

47
 12 −12 −1
⇒= − ⇒XX = + ⇒
013 − 013 −
48
  1 2 3 1 
⇒ X = 
0 1 4 x⋅1+y0x⋅2+y1 3 x2+y 31
⇒  = ⇔  = ⇒
x y 2⋅z+t0 ⋅2+t1 04 2z +t 04
X= 
zt
 49
 x= 3
 2z = 0 ⇒ z = 0

⇒
 2x + y = 1 ⇒ 6 + y = 1 ⇒ y = − 5
 2 z + t = 4 ⇒ t = 4

 3 − 5
Deci
X =   .

 0 4
x+ y = 1

b)  x − 2 y = − 1
 3x + y = m

x + y =1 ⇒ x =1 − y
2
x − 2 y = −1 ⇒ 1 − y − 2 y = −1 ⇒ −3 y = −2 ⇒ y =
3
2 1
x =1− y =1−
⇒x=
3 3
1 2 2 5
3x + y = m ⇒ 3 ⋅ + = m ⇒ m = 1 + ⇒ m =
3 3 3 3

 1 a
3. a) Fie matricea A ∈ Μ 2 ( R) ;
A =   , a ≠ 0 . Să se calculeze A 2 şi A 3 şi

 0 1
apoi să se determine A n , n ∈ N * în funcţie de n.
b) Să se afle x, y, u , v, numere reale astfel încât

50
 1  x y  1 0
  = 
0 1uv 1 

51
 2 1a 1⋅+a0 ⋅1+a  12a
a)

A= ⋅A ⋅ = = 

0 1 0⋅1+ 1⋅+0a 0 1

52
 23 12a1 1⋅+2a0 ⋅1+2a 13a
A= ⋅A= ⋅ = = 
0 10  0⋅1+ 1⋅+0a 0 1

n 1 n  a
A =  
 0 1
Inducţie matematică P(k ) → P( k +1)

53
 n+ 1 1 (n + 1)a
A =  
 0 1

+1 nn 1 1an 1⋅+n 0a⋅1+n  1a(n+ ) a a

A = ⋅A ⋅ = =  (A)

0 1 0⋅1+ 1⋅+0a 0 1

1 na 
Deci A =   .
n

 0 1

54
  x + u = 1⇒ x 0
1 xy 10 x+uyv 10 y+v=0⇒y−1
     
b)
  = ⇒ = ⇒
0 1uv 1 u v 1 u=1
v=1
55
  x y   0 − 1
Deci
  =   .

u v 1 1
4. a) Să se determine x, y , u , v, astfel încât:

 −x y  xy  −31
 − = 
u +1v 3 1−2uv  −82
b) Să se detrmine matricea A astfel încât:

56
  4 1 − 5  7 − 1   1 5 2  0 1
2A+ = + .
6 1 −3 1 1 42  2 5 1

57
 −xy −31 xy− 31
a)

 − = ⇔ + = ⇔

u+1v3−28u+1v−328
58
  ( +− yx )= 3 yx =+⇒− 3

 −− yx − xy   − 3 1  xy =− 1
⇔   =   ⇒ 
 u −+ 31 vv 2u−+ 1  − 8 2  u 3v+− 1= − 8
 2 vu =−+ 21

 =3−yx  =3− yx 2y=4 y=2

⇒ ⇔ ⇔ ⇔
y −x=1 y+ −3=1  =3−yx x=1
 u 3v+− 1= − 8  u 3v−= 9  v= 3
⇒ ⇔ ⇔
 2 vu =−+ 21  2(3v 9) v 3⇒=+− 7v= 2  u= 0 1
59
  4 1 − 5  7 − 1   1 5 2  0 1
b)
2A+ = + 
6 1 −3 1 1 42  2 2 5 1

60
  8 4 1   − 5  8 4 1   − 5 3 0 3 0
⇒2A= − ⇒2A= + ⇔
1 2 61−3 12 −613 629 6 29 2
 4 − 6 18 2 − 3 9
2A=⇔   A=⇒   .

1 1 2  05 05 12 1
pg. 147 1. Să se rezolve ecuaţia:

61
 xaaa
axaa
=0
aaxa
aaax

x a x− a 0 0 0 a a x− a 0 0 0
a x a 0 x− a 0 0 a a 0 x− a 0 0
= 0⇔ + = 0⇔ = 0⇔
a x a 0 0 x− a 0 a a 0 0 x− a 0
a x 0 0 0 x− a a a 0 0 0 x− a
62
 − ax 0 0
1+
[]
⇔ ( − ax )⋅ (− 1) 0 − ax 0 ⇒= (0 − )( − axax ⇒=− (00) − ax ) 0⇒= x1,23,4 = a
3 4

0 0 − ax
2. Dacă x1 , x 2 , x3 sunt rădăcinile ecuaţiei x 3 − 2 x 2 + 2 x + 17 = 0 să se calculeze

x1 x2 x3
determinantul d = x2 x3 x1 .

x3 x1 x2
 x1 + x2 + x3 = 2

x3 − 2x 2 + 2x + 1 = 70 ⇒  x1x2 + x1x3 + x2 x3 = 2
xx x = −1 7
 123
x1 x2 x3
3 33
x x x = 3x xx − (x + x + x )
2 3 1 123 1 2 3

x3 x1 x2
3 2
x1 − 2 x1 + 2 x1 + 1 7 = 0
3 2
x2 − 2 x2 + 2 x2 + 1 7 = 0
3 2
x 3 − 2 x 3 + 2 x3 + 1 7 = 0 (+ )
x1 + x 2 + x3 = 2( x1 + x2 + x3 ) − 2( x1 + x 2 + x3 ) − 5 1
3 3 3 2 2 2
3 3 3
 ⇒ x1 + x 2 + x3 = 2(2 − 2) − 2 ⋅ 2 − 5 1⇒
x1 + x 2 + x3 = ( x1 + x2 + x3 ) − 2( x1 x 2 + x1 x3 + x 2 x3 ) 
2 2 2 2

3 3 3
⇒ x1 + x 2 + x3 = −55
3 3 3
d = 3x1 x 2 x3 − ( x1 + x 2 + x3 ) = 3 ⋅ (−17) + 55 ⇒ d = 4
63
 BIBLIOGRAFIE

1. Mircea Ganga, Manual de Matematică, Elemente de Algebră liniară, şi

geometrie analitică, clasa a XI-a, Editura Mathpress, 2003
2. Gh. Andrei, D. Bărbosu, Gh. Boroica, Admiterea în învăţământul superior,
Editura Gil, 2001
3. Dan Brânzei, Sorin Ulmeanu, Matematica în concursurile şcolare, Editura
Paralela 45, 2000
4. C. Năstăsescu, C. Niţă, Culegere de probleme pentru liceu, Algebra, Editura
Rotech Pro, 1999
5. Caiet de notiţe

64