Constanta

`
Peles Mihai
Constanța
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigareSari la căutare
Acest articol se referă la un oraș din partea de sud-est a României. Pentru un oraș german, vedeți
Konstanz. Pentru alte sensuri, vedeți Constanța (dezambiguizare).
Constanța
— municipiu, reședință de județ[*], oraș, mare oraș[*] și polis[1] —
Cazinoul si faleza din Constanta.jpg
Constanta Historisches Museum.JPGConstanta Griechische Kirche.JPG
Restorated medieval lighthouse and modern radio tower.jpgConstanta Moschee.JPG
Drapel
Drapel Stemă
Stemă
Constanța se află în RomâniaConstanțaConstanța
Constanța (România)
Poziția geografică
Constanța se află în Județul ConstanțaConstanțaConstanța
Constanța (Județul Constanța)
Localizarea orașului pe harta Județului Constanța
Coordonate: 44°10′24″N 28°38′18″E
Țară Flag of Romania.svg România
Județ Actual Constanta county CoA.png Constanța
SIRUTA 60419
Fondare secolul VII î.Hr. ca Tomis
Numit după Flavia Iulia Constantia[*]
Reședință Constanța[*]
Componență Constanța[*], Mamaia, Palazu Mare
Guvernare
- Primar Vergil Chițac[4] (PNL, 27 septembrie 2020)
Suprafață
- Total 124,89 km²
Altitudine 25 m.d.m.
Populație (2011)[2][3]
- Total ▼ 283.872 locuitori
- Densitate 2.273 loc./km²
Fus orar UTC+2
Cod poștal 900003–900746
Prefix telefonic 241
Localități înfrățite
- 24 orașe înfrățite listă
Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata
OpenStreetMap Modificați la Wikidata
Facebook Places Modificați la Wikidata
Constanța pe harta județului Constanța
Constanța pe harta județului Constanța
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Constanța (limba greacă veche: Tόμις Tomis, latină: Tomis Constantiana, în italiană prin navigatorii
genovezi și din ea, în alte limbi latine Constanza, limba greacă Κωνστάντζα/ Κωνστάντια, limba turcă
otomană ‫( كو ستنجه‬Köstendje), turcă Köstence, bulgară Кюстенджа (Kiustengea), armeană
Կոնստանցա, ebraică ‫קונסטנצה‬, slovacă, cehă, sârbă, poloneză, croată & maghiară Konstanca,
albaneză Qushtendja, bosniacă Kostanj, germană Küstendje (pe plan local), uneori scris și Konstanz)
este municipiul de reședință al județului cu același nume, Dobrogea, România, format din localitățile
componente Constanța (reședința), Mamaia și Palazu Mare.

Constanța este unul dintre cele mai vechi orașe atestate de pe teritoriul României. Prima atestare
documentară datează din 657 î.Hr. când pe locul actualei peninsule (și chiar sub apele de azi, în dreptul
Cazinoului) s-a format o colonie greacă numită Tomis.[5] Localitatea a fost cucerită de romani în 71
î.Hr. și redenumită Constantiana după sora împăratului Constantin cel Mare. În cursul secolului XIII
Marea cea mare (cum era denumită atunci Marea Neagră) a fost dominată de negustorii italieni din
Genova care au ajutat la dezvoltarea orașului. Ulterior, Constanța a suferit un declin sub conducerea
otomană, devenind un simplu sat locuit de pescari greci și de crescători tătari de cai și oi. Localitatea a
redevenit oraș după construirea căii ferate Cernavodă-Constanța și a portului, în 1865, pentru exportul
grânelor românești. După Războiul de Independență (1877-1878), când Dobrogea a devenit parte a
României, Constanța, principal port al statului, a crescut continuu, deținând acest rol până astăzi.[6]

Portul Constanța acoperă o suprafață de 39,26 km²,[7] are o lungime de aproape 30 km, este cel mai
mare port din bazinul Mării Negre și se află pe locul 4 în Europa.

Cuprins
1 Geografie
1.1 Amplasare
1.2 Ape
1.3 Climă
2 Parcuri
3 Turism
4 Demografie
4.1 Evoluție istorică
5 Istorie
5.1 Antichitate
5.2 Evul Mediu și Era Modernă
5.3 Regatul României
5.4 După al Doilea Război Mondial
6 Politică și administrație
6.1 Zonă metropolitană
6.2 Județ
7 Economie
8 Cultură
9 Transporturi
9.1 Transporturi rutiere
9.1.1 Autostrăzi
9.1.2 Drumuri Europene
9.1.3 Trama stradală și transportul în comun
9.2 Transportul în comun
9.3 Transporturi feroviare
9.3.1 Feriboturi
9.3.2 Gara Maritimă
9.4 Transporturi maritime
9.5 Transporturi fluviale
9.6 Transporturi aeriene
10 Cartiere ale Constanței
11 Educație
12 Sport
13 Relații externe
13.1 Orașe înfrățite
13.2 Consulate
14 Personalități
15 Galerie de imagini
16 Media
17 Referințe
18 Bibliografie
19 Studii
20 Lectură suplimentară
21 Vezi și
22 Legături externe
Geografie
Amplasare
Constanța se află în județul cu același nume, în partea de sud-est a României. Se situează pe coasta
Mării Negre, într-o zonă lagunară la est, deluroasă la nord și în partea centrală, și de câmpie la sud și
vest. Orașul Constanța posedă o plajă proprie în lungime de 6 km. Partea de nord a municipiului,
Mamaia, cea mai populată stațiune turistică de pe Litoral, se află pe malul unei lagune, având o plajă
de 7 km lungime, plajă care continuă cu alți 6 km pe teritoriul orașului Năvodari.

Municipiul se învecinează cu orașele Năvodari și Ovidiu la nord, cu comuna Agigea la sud (cu aceste
trei localități fiind lipit), orașul Murfatlar și comuna Valu lui Traian la vest, orașul Techirghiol și comuna
Cumpăna la sud-vest și Marea Neagră la est. Constanța este împărțită în cartiere: la cele tradiționale
precum Anadalchioi (Anadol-Köy în turcește), Tăbăcăria, Brotăcei, Faleza Nord, Coiciu, Palas, Medeea,
Brătianu, Centru, Peninsula sau Viile Noi, s-au adăugat cartiere sau subdiviziuni noi precum Tomis I, II,
III și Nord, Abator, CET, Km 4, 4-5 și 5, Faleza Sud (Poarta 6) și alte nume poetice, moșteniri ale "epocii
de aur". Cartierele nu au o autonomie administrativă, cum este cazul sectoarelor Bucureștiului, iar
granițele lor nu sunt exact delimitate.

Ape
O mare parte din suprafața municipiului este amplasată într-o arie lagunară, având lacul Siutghiol
(lacul lăptos în turcește, odinioară cunoscut ca „Limanul Canara” sau „Ghiolul Mare” printre
constănțeni și „lacul Mamaia” în limbaj turistic) în nord și lacul Tăbăcăriei („Ghiolul Mic”) în nord-est.
Constanța se află practic pe o insulă, municipiul fiind mărginit la nord și nord-vest de Canalul Poarta
Albă-Midia Năvodari, la est de Marea Neagră, iar la sud și vest de Canalul Dunăre-Marea Neagră.

Deși la suprafață nu există nicio sursă de apă curgătoare, pe sub Constanța apa freatică din acviferul
Jurasic-superior barremian,[8] se scurge cu o viteză foarte redusă[9] din direcția sud-vest spre nord-
est. Debitul său este comparabil cu al Dunării,[10][11] fiind un important zăcământ de apă potabilă
care furnizează populației Constanței precum și turiștilor, numeroși vara, apa curentă necesară, extrasă
prin câteva zeci de foraje. Consumul industrial se face din sursa de suprafață „Galeșu” aflată pe Canalul
Poarta Albă-Midia-Năvodari [12]. Din acest motiv municipiul nu s-a aflat niciodată în situația de a
restricționa consumul de apă potabilă, chiar și în vârf de sezon turistic, pe caniculă sau secetă
prelungită. De asemenea, Constanța este singurul municipiu din România și printre puținele orașe din
lume care tratează apa potabilă destinată populației cu ultraviolete.[13]

Climă
Constanța este unul dintre cele mai calde orașe din România. Are un climat subtropical umed (Cfa), cu
influențe oceanice și semi-aride. Există patru anotimpuri distincte în timpul anului.

Clima municipiului Constanța evoluează pe fondul general al climei temperate continentale,

prezentând anumite particularități legate de poziția geografică și de componentele fizico-geografice
ale teritoriului. Existența Mării Negre și, la nivel mai mic, a Dunării, cu o permanentă evaporare a apei,
asigură umiditatea aerului și totodată provoacă reglarea încălzirii acestuia. Temperaturile medii anuale
se înscriu cu valori superioare mediei pe România + 11,2ºC. Temperatura minimă înregistrată în
Constanța a fost -25 °C la data de 10 februarie 1929, iar cea maximă +38,5 °C la data de 10 august
1927. Vânturile sunt determinate de circulația generală atmosferică. Brizele de zi și de noapte sunt
caracteristice întregului județ Constanța.

Vara (începutul lunii iunie până la mijlocul lunii septembrie) este caldă și însorită, cu o medie de iulie și
august de 23 °C. Majoritatea zilelor de vară văd o adiere blândă revigorantă a temperaturilor din
timpul zilei. Nopțile sunt calde și oarecum mohorate din cauza căldurii stocate de mare.

Toamna începe la jumătatea sau sfârșitul lunii septembrie cu zile călduroase și însorite. Septembrie
poate fi mai cald decât iunie, datorită căldurii acumulate de Marea Neagră pe timpul verii. Primul
îngheț apare în medie la jumătatea lunii noiembrie.

Iarna este mai blândă decât alte orașe din sudul României. Zăpada nu abundă, dar vremea poate fi
foarte vântoasă și neplăcută. Iarna ajunge mult mai târziu decât în interior, iar vremea din decembrie
este adesea blândă, cu temperaturi ridicate care ating 8 °C - 12 °C. Temperatura medie a lunii ianuarie
este de 1 °C. Furtunile de iarnă, care apar când marea devine deosebit de trădătoare, sunt o
întâmplare frecventă între decembrie și martie.

Primăvara ajunge devreme, dar aerul este destul de plăcut. Adesea, în aprilie și mai, coasta Mării
Negre este unul dintre cele mai frumoase locuri din România întâlnite la o altitudine mai mică de 500
m.

Patru dintre cei mai calzi șapte ani de la 1889 au avut loc după anul 2000 (2000, 2001, 2007 și 2008).
Iarna și vara anului 2007 au fost, respectiv, cele mai caldă și a doua cea mai caldă din istoria
înregistrată, cu medii lunare pentru ianuarie (+6,5 °C) și iunie (+23,0 °C), înregistrând recorduri în toate
timpurile. În general, 2007 a fost cel mai cald an din 1889 când a început înregistrarea vremii.
[ascunde]Date climatice pentru Constanța (1981–2010)
Luna Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec
Anual
Maxima medie °C (°F) 4.5
(40,1) 5.7
(42,3) 9.3
(48,7) 14.1
(57,4) 20.0
(68,0) 24.7
(76,5) 27.2
(81,0) 27.1
(80,8) 22.7
(72,9) 17.4
(63,3) 11.3
(52,3) 6.2
(43,2) 15,9
(60,6)
Media zilnică °C (°F) 1.3
(34,3) 2.0
(35,6) 5.5
(41,9) 10.3
(50,5) 16.1
(61,0) 20.7
(69,3) 23.2
(73,8) 23.0
(73,4) 18.6
(65,5) 13.5
(56,3) 7.7
(45,9) 3.0
(37,4) 12,1
(53,8)
Minima medie °C (°F) −1.4
(29,5) −0.7
(30,7) 2.7
(36,9) 7.3
(45,1) 12.5
(54,5) 16.9
(62,4) 19.1
(66,4) 19.0
(66,2) 14.9
(58,8) 10.3
(50,5) 4.9
(40,8) 0.3
(32,5) 8,8
(47,8)
Minima istorică °C (°F) −24.7
(−12,5)−25
(−13,0)−12.8
(9,0) −4.5
(23,9) 1.8
(35,2) 6.4
(43,5) 7.6
(45,7) 8.0
(46,4) 1.0
(33,8) −12.4
(9,7) −11.7
(10,9) −18.6
(−1,5) −25
(−13,0)
Precipitații mm (inches) 27.6
(1.087) 24.0
(0.945) 34.0
(1.339) 31.8
(1.252) 37.9
(1.492) 40.4
(1.591) 37.5
(1.476) 35.2
(1.386) 42.1
(1.657) 36.8
(1.449) 45.6
(1.795) 37.0
(1.457) 429,9
(16,925)
Zăpadă cm (inches) 7.0
(2.76) 7.0
(2.76) 4.2
(1.65) 0.0
(0) 0.0
(0) 0.0
(0) 0.0
(0) 0.0
(0) 0.0
(0) 0.0
(0) 5.5
(2.17) 3.4
(1.34) 27,1
(10,67)
Umiditate [%] 86 85 85 83 81 78 76 77 79 82 86
88 82
Nr. de zile cu precipitații (≥ 0.1 mm) 9.9 8.5 9.2 8.2 9.1 8.2 7.0 4.6
6.1 7.1 9.0 10.5 97,4
Ore însorite 87 110 140 192 272 282 327 308 230 168 102
83 2.301
Sursa nr. 1: World Meteorological Organization,[14] Ogimet (mean temperatures and sun 1981–2010)
[15]
Sursa nr. 2: Romanian National Statistic Institute (extremes 1901–2000),[16] NOAA (snowfall 1961–
1990),[17] Deutscher Wetterdienst (humidity, 1973–1993)[18]
Parcuri
Parcul Tăbăcărie este cel mai mare parc al Constanței, se întinde pe o suprafață de circa 100 ha în jurul
lacului Tăbăcărie. Este situat în nordul municipiului.
Parcul Arheologic este situat în centrul orașului. Este un parc muzeu unde sunt expuse coloane, vase
de ceramică și alte vestigii istorice care datează din perioada romano-bizantină a cetății.
Parcul Gării are o suprafață verde de 45.300 mp și este faimos pentru fântâna arteziană din inox
realizează de sculptorul Constantin Lucaci în anii '70.
Parcul Tomis 2
Parcul Regina Maria (Casa de Cultură)
Parcul Viitorului
Parc KM 4-5
Ovidius Park - Universitate
Parcul Carol I
Parcul zona Far
Parcul zona Poarta 6
Turism
Se evidențiază stațiunea Mamaia, vestigii arheologice romane, Cazinoul, Edificiul roman cu mozaic,
Termele romane, câteva muzee și instituții de cultură, Piața Ovidiu, Centrul Vechi și Portul Constanța.

Demografie

Circle frame.svg
Componența etnică a municipiului Constanța

Români (83,1%)

Turci (2,29%)
 Tătari (2,59%)

Necunoscută (10,36%)

Altă etnie (1,63%)

Circle frame.svg
Componența confesională a municipiului Constanța

Ortodocși (83,04%)

Musulmani (5,12%)

Necunoscută (10,42%)

Altă religie (1,4%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Constanța se ridică la 283.872 de

locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 310.471 de
locuitori.[2] Majoritatea locuitorilor sunt români (83,11%). Principalele minorități sunt cele de tătari
(2,6%) și turci (2,3%). Pentru 10,36% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[3] Din punct
de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (83,04%), cu o minoritate de musulmani
(5,13%). Pentru 10,43% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[19]

Evoluție istorică
Structura etnică a Constanței între 1853 și 2002
Etnie 1853[20] 1895[21] 1913[22] 2002[23]
Total 5.204 10.419 27.201 310.471
români 279 (5,4%) 2.519 (24,1%) 15.663 (57,6%) 286.332 (92,2%)
tătari 1.853 (35,6%) 2.202 (21,1%) 277 (1%) 8.724 (2,8%)
turci 104 (2,0%) 2.451 (9%) 9.018 (2,9%)
greci 1.542 (29,6%) 2.460 (23,6%) 3.170 (11,6%) 546 (0,17%)
bulgari 342 (6,5%) 1.060 (10,1%) 940 (3,4%) 48 (0,01%)
evrei 344 (6,6%) 855 (8,2%) 1.266 (4,6%) 44 (0,01%)
romi 127 (2,4%) datele nedisponibile 2.962 (0,95%)
Constanța - evoluția demografică

Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia

Istorie
Articol principal: istoria Dobrogei.
Antichitate

Mozaic roman găsit în urma cercetărilor arheologice în centrul istoric al orașului.

Constanța a fost fondată în urma colonizării grecești a bazinului Mării Negre (greacă Pontos Euxeinos)
de către coloniști milezieni în secolele VII-V î.Hr., sub numele de Tomis. Acest nume este probabil
derivat din cuvântul grecesc τομή (tomí) însemnând tăietură, despicătură. Conform legendei, Iason și
argonauții săi ar fi poposit aici după ce fuseseră trimiși în Caucaz să fure „Lâna de Aur”. Urmăriți de
flota regelui Colhidei, Aietes „Uliul”, l-ar fi tăiat în bucăți pe fiul acestuia, Absyrtos, până atunci ținut
ostatic la bord, pentru a-l obliga pe rege să caute și să adune resturile în vederea ceremoniei funerare,
dând astfel argonauților timpul necesar pentru a fugi spre Bosfor[24]. Însă arheologii consideră mai
plauzibil ca tăietura (din linia țărmului) să fi desemnat mai degrabă portul antic, astăzi submers, în fața
Cazinoului. O altă posibilă origine a numelui ar fi Tomiris, regină mitică a masageților, un popor scitic
ce trăia între Marea Neagră și Marea Caspică, citat de Herodot.

Milezienii au găsit pe aceste locuri o așezare getică, noul oraș ajungând la nivelul unui polis de-abia în
secolul IV-III î.Hr. Portul folosit de greci pentru comerțul cu locuitorii acestor regiuni (daci, sciți și celți)
a permis dezvoltarea unui centru urbanistic. Tomis a devenit o parte a Imperiului Roman în anul 46, iar
Publius Ovidius Naso, poetul roman, a fost exilat aici între anii 8–17 e.n., petrecându-și în Tomis ultimii
opt ani din viață.

Cetatea portuară a rezistat vremurilor tulburi din secolele al III-lea și al IV-lea, frământate de
numeroase invazii gotice, scitice și hunice, devenind reședința provinciei Sciția Mică (latină Scythia
Minor, greacă Μικρά Σκυθία / Mikrá Skithía). După împărțirea Imperiului Roman, Tomis, împreună cu
întreaga Sciție Mică, a revenit Imperiului roman de Răsărit și a fost redenumită Constantiana. A rămas
o cetate și un port a Imperiului de Răsărit până în secolul al VII-lea, când a fost părăsită din cauza
năvălirilor slavilor și proto-bulgarilor, care cuceresc Sciția Mică în anul 680 după bătălia de la Ongal.

Evul Mediu și Era Modernă

Așa-numitul „far genovez” terminat în 1860, pe un soclu genovez din jurul anului 1300[25].
Istoria apartenenței statale
Flag of Romania.svg România 1878-prezent
Fictitious Ottoman flag 2.svg Imperiul Otoman 1418-1878
Flag of Wallachia.svgȚara Românească 1389-1418
StemaDobrogea.jpg Despotatul Dobrogei 1325-1389
Byzantine imperial flag, 14th century, square.svg Imperiul Bizantin 1280-1325
Flag of the Second Bulgarian Empire.svg Țaratul Vlaho-Bulgar 1185-1280
Simple Labarum.svg Imperiul Bizantin 918-1185
Monogram on the silver eagle from the Voznesenka treasure.svg Țaratul Bulgar 864-918
Monogram on the silver eagle from the Voznesenka treasure.svg Hanatul Bulgar de la Dunăre 681-864
Simple Labarum.svg Imperiul Roman de Răsărit 285-681
Vexilloid of the Roman Empire.svg Imperiul Roman 27 î.Hr.-285 d.Hr.
Vexilloid of the Roman Empire.svg Republica Romană 44 î.Hr.-27 î.Hr.
Colonie grecească mileziană sec.6 î.Hr.-44 î.Hr.
În timpul Evului Mediu, Constantiniana reapare sub numele de Constanza ca una dintre piețele
comerțului genovez în bazinul Mării Negre. Negustorii și armatorii genovezi se stabilesc în peninsulă și
folosesc pietrele antice pentru a ridica o nouă fortificare de-a lungul actualei străzi Sulmona. Până în
zilele noastre a rămas din acele timpuri o temelie pe care a fost clădit ulterior așa-numitul „far
Genovez”. După disoluția celui de al Doilea Țarat Bulgar urmează perioada de independență a
Dobrogei și o scurtă stăpânire muntenească, pe vremea lui Mircea cel Bătrân. La începutul secolului al
XV-lea, Dobrogea, împreună cu Constanța, au fost cucerite de Imperiul Otoman, care denumește micul
orășel Küstence (pronunțat Küstenge). Importanța localității scade, fiindcă turcii rupseseră relațiile
comerciale cu republicile maritime din Peninsula Italică.

În 1855, când flota anglo-franceză pornită spre Crimeea împotriva Rusiei, poposește aici pentru a lua
apă și merinde (carne de oaie), Constanța, așa cum o descrie doctorul Camille Allard[26] se întindea
numai în peninsulă, la sud-est de actuala stradă Negru-Vodă; la nord-vest de această limită erau stâne,
mori, pășuni și vii. În oraș locuiau pescari greci, lipoveni și turci, negustori și meșteșugari greci, români,
turci, armeni, evrei și maltezi, oieri români și tătari, grădinari români, bulgari și găgăuzi. În 1865
britanicii termină calea ferată Cernavodă-Constanța pentru exportul grânelor din Țările Române
(construită de compania „Danube and Black Sea Railway”) ; Marea-Britanie avea în oraș un consulat
care, în 1861, îi ajutase pe exploratorul englez Samuel White Baker și pe consoarta acestuia, Florica
Maria Sas, să obțină acte (sub numele de Florence Finnian pentru F.M. Sas) în scopul de a părăsi
Imperiul Otoman (ulterior, respectivii devin celebri explorând împreună izvoarele Nilului). Dominația
otomană ia sfârșit după Războiul Ruso-Turc din 1877-1878, când, prin decizia Congresului de la Berlin
de la 1878, Dobrogea devine o provincie a regatului român. După 1878, populația românească
sporește semnificativ odată cu sosirea armatei, administrației, învățământului și marinei române.[27]

În perioada 1873-1883 s-au adăugat populației constănțene coloniști de origine germană, cunoscuți ca
germani dobrogeni. Majoritatea au părăsit localitatea în 1940, fiind strămutați cu forța în Germania
nazistă, sub lozinca Heim ins Reich (acasă în Reich).

Regatul României

Hartă militară germană a Constanței și împrejurimilor din anul 1917, din arhiva armatei Mackensen.

Cazinoul în 1941.
După ce Dobrogea a devenit o parte a României, a început o perioadă de dezvoltare urbanistică a
Constanței, legată de românizarea subsecventă a litoralului unde până atunci, Românii („dicieni”
dobrogeni, „măcineni” moldoveni sau „mocani” ardeleni) fuseseră minoritari față de tătari, turci și
cerchezi (fiind doar una din minoritățile creștin-ortodoxe împreună cu grecii, lipovenii, bulgarii și
găgăuzii). Orașul, numit de către regele Carol I „plămânul României”[28], a devenit portul principal al
țării după ce Anghel Saligny a construit Podul de la Cernavodă (1895). Atunci s-au pus bazele
Serviciului Maritim Român. S-a deschis o linie maritimă spre Istanbul, apoi prelungită spre Alexandria
și numită „linia orientală”. Portul a fost modernizat și dezvoltat conform planului de reconstruire între
1895 și 1909. S-au construit drumuri și căi ferate adiționale care leagă Constanța de capitală și restul
țării. Aceasta a fost o perioadă de prosperitate a Serviciului Maritim Român, ale cărui vase au navigat,
nu numai pe „linia orientală” ci și pe „linia occidentală” (spre Marsilia și Rotterdam) și pe „linia de
arhipelag” (spre Pireu și Salonic).

Monumentul dedicat soldaților români care au luptat în cel de al Doilea Război Mondial, situat în
cimitirul central.
Orașul a suferit mult în cursul participării României la Primul Război Mondial (1916–1918). Multe
clădiri de valoare istorică au fost distruse de către forțele germane și bulgare. Aceste evenimente au
pus capăt celei mai rapide perioade de dezvoltare din întreaga istorie a Constanței. Totuși, după război,
orașul și-a păstrat rolul. În perioada interbelică, 70% din traficul maritim românesc s-a concentrat în
portul constănțean. Atunci s-a construit șantierul naval care a fost până la cel de al Doilea Război
Mondial cea mai puternică întreprindere a regiunii.

România a intrat în cel de al Doilea Război Mondial ca aliată cu Puterile Axei. Astfel, portul
constănțean a primit importanță din punct de vedere strategic, fiind bombardat de sovietici. La 23
august 1944, România a trecut de partea Aliaților. Totuși, Constanța a fost prădată de Armata Roșie
când forțele sovietice au invadat țara. Uniunea Sovietică a confiscat flota românească aproape în
întregime și a supus portul intereselor sovietice.
După al Doilea Război Mondial
Sub regimul comunist Constanța și-a menținut statutul său de cel mai important port românesc, acesta
dezvoltându-se și atribuindu-i-se importanța necesară. Între timp s-a dezvoltat și orașul propriu-zis, în
special între 1960–1975, datorită industrializării rapide de tip sovietic. S-a mărit șantierul naval, s-a
dezvoltat flota comercială și s-au construit multe uzine. De asemenea, s-a remarcat potențialul
Constanței ca centru turistic și s-a început construirea infrastructurii necesare în orașul propriu-zis și în
Mamaia.

În timpul revoluției din 1989 în Constanța s-au înregistrat 32 morți și 116 răniți. Municipiul a fost,
împreună cu Clujul, unul dintre centrele secundare ale revoluției, fiind depășit în numărul victimelor
doar de Timișoara, Brașov, Sibiu și București.

Acum Constanța rămâne cel mai important oraș portuar de pe coasta română a Mării Negre, și al
doilea port la Marea Neagră ca mărime din Uniunea Europeană, după Varna.[29] În ciuda importanței
funcției turistice a municipiului, patrimoniul arhitectonic și cultural al acestuia a fost lăsat neîngrijit,
precum atestă starea monumentelor din centrul istoric (cel mai cunoscut fiind cazinoul) ; în anul 2015
orașul și-a pierdut rândul de al doilea obiectiv cel mai vizitat din țară după capitală, în beneficiul
Brașovului.[30]

Politică și administrație

Primarul Vergil Chițac

Municipiul Constanța este administrat de un primar și un consiliu local compus din 27 consilieri.
Primarul, Vergil Chițac, de la Partidul Național Liberal, este în funcție din 27 septembrie 2020.
Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:
[31]

Partid Consilieri Componența Consiliului

Partidul Național Liberal 10

Uniunea Salvați România 9

Partidul Social Democrat 8

Sediul central al primăriei constănțene se află pe Bulevardul Tomis, numărul 51[32]. Totuși, câteva
instituții municipale au sediile în alte părți ale orașului[32].

Primarii postdecembriști ai Constanței au fost Gheorghe Trandafir, Tudor Baltă, Corneliu Neagoe,
Gheorghe Mihăieș, Radu Mazăre, Decebal Făgădău și Vergil Chițac.

Constanța nu este împărțită din punct de vedere administrativ în niciun fel, unicul municipiu al
României care are în componență subdiviziuni fiind Bucureștiul[33]. Cartierele tradiționale sunt însă în
uz, fiind folosite pentru a delimita colegiile pentru Camera Deputaților și pentru Senat[34].

Zonă metropolitană
Articol principal: Zona metropolitană Constanța.

Municipiu, orașe și comune ale județului Constanța incluse în cadrul zonei metropolitane Constanța.
Zona metropolitană Constanța a fost constituită la începutul anului 2007. Este compusă din 14
localități — municipiul Constanța, cinci alte orașe și opt comune[35]. Concentrează marea parte a
locuitorilor județului Constanța (387.593)[36].

Județ
Articol principal: județul Constanța.
Constanța este reședința județului cu același nume. Județul Constanța este județul cel mai urbanizat
din România.[necesită citare] Populația care locuiește în orașe numără 539.902 de locuitori, aceștia
trăind în trei municipii (Constanța, Medgidia și Mangalia) și opt orașe (Cernavodă, Eforie, Hârșova,
Murfatlar, Năvodari, Negru Vodă, Ovidiu și Techirghiol). În afară de zonele urbane, este compus și din
59 de comune. Are o populație de 684.082 locuitori și suprafață de 7.071,29 km², se află pe locul 5
după populație și pe locul 7 după suprafață între județele țării. Se învecinează cu județul Călărași,
județul Ialomița, județul Brăila, județul Tulcea, precum și cu regiunile Silistra și Dobrici din Bulgaria, și
are o porțiune de coastă la Marea Neagră.

Economie

Șantierul naval din Constanța.

Constanța este un centru industrial, comercial și turistic de importanță națională.[37] Aici se află cel
mai mare port al României și cel de-al șaisprezecelea al Europei,[38] în cadrul căruia funcționează
șantierul naval, unul dintre cele mai mari după numărul vaselor construite și reparate.[39]

Turismul devine o ramură de activitate economică importantă. Deși Constanța a fost deja promovată
ca fiind o stațiune balneară de către regele Carol I, dezvoltarea industriei navale a avut drept efect
micșorarea plajelor[40]. Totuși, datorită plasării în apropierea localităților turistice, mulți oameni
descoperă și vizitează monumentele din oraș. De asemenea, Constanța este un focar al comerțului și
educației, acestea fiind de altfel aspecte importante ale economiei locale.
Cultură
Primele poze în care apare Constanța au fost realizate de fotograful francez Anatole Magrin (1858 -
1921).[41][42] În anul 2010, Muzeul Marinei Române a lansat albumul de fotografii realizate de
Anatole Magrin.[41]

Clădirea Muzeului de Istorie Națională și Arheologie cu statuia lui Ovidiu.

Constanța, fiind unul dintre cele mai mari orașe ale României, este și un focar cultural de importanță
națională. Aici funcționează Teatrul de Stat Constanța, înființat în 1951[43] și Teatrul Național de
Operă și Balet Oleg Danovski, înființat în 2004 prin reorganizarea instituțiilor existente la acea dată.
[44] Constanța este cunoscută și datorită muzeelor sale numeroase: Complexul Muzeal de Științe ale
Naturii, compus din șase secțiuni: delfinariu, planetariu, observator astronomic, microrezervație și
expoziție de păsări exotice și decor, Acvariul, Muzeul Marinei, Muzeul de Artă Populară, Muzeul de
Istorie Națională și Arheologie, Muzeul Mării, Muzeul Portului Constanța și Muzeul de Sculptură „Ion
Jalea”.

În centrul istoric din Constanța se pot găsi exemple de stiluri arhitectonice diverse. Multe imobile
decorate, ridicate în perioada 1878-1930, au fost demolate sau au căzut în paragină precum Cazinoul,
unul dintre cele mai bune exemple ale arhitecturii art nouveau din România, considerat ca simbolul
municipiului.[45] Geamia veche și Sinagoga Mare din Constanța s-au păstrat până în prezent, iar
Templul Sefard din Constanța a fost demolat în anii 1980. Moscheea Mare, construită în 1910 în stil
maur, este în funcțiune și poate fi vizitată. Edificiul roman din secolul II sau Farul zis Genovez (construit
în 1860 de inginerul francez de origine armeană Artin Aslan, la comanda companiei engleze „Danube
and Black Sea Railway co. Limited”[46] pe soclul genovez din Evul Mediu) sunt, împreună cu biserica
grecească de pe Bd. Mircea cel Bătrân, cele mai vechi clădiri din oraș. Există și diverse monumente,
spre exemplu statuia lui Ovidiu și bustul lui Mihai Eminescu situat pe faleză. Fosta primărie, astăzi
Muzeu de Istorie Națională și Arheologie, a fost de asemenea păstrată, iar clădirea Muzeului Marinei a
fost recent renovată.

Transporturi

Bulevardul Alexandru Lăpușneanu

Unul dintre autobuzele roz MAZ din Constanța, care au circulat pe linia 44 până în 2019, pe Bulevardul
Marinarilor
Municipiul Constanța este singurul oraș din România deservit de toate căile moderne de transport,
respectiv rutier, feroviar, maritim, fluvial și aerian.
Transporturi rutiere
Municipiul Constanța beneficiază de infrastructură rutieră extinsă și modernă atât în interiorul, cât și
în afara ariei municipale și metropolitane. Forma rețelei de drumuri în afara municipiului este de tip
pânză de păianjen (sau radiară), toate drumurie principale din județ convergând către reședință.

Autostrăzi
Municipiul Constanța este conectat prin Autostrada A2 de București, încă din anul 2012. Aceasta e
prima autostradă din țară finalizată în întregime. Adițional, în vestul municipiului există și o autostradă
de centură (A4) ce organizează și ușurează traficul din regiune fără a interfera cu cel din municipiu.
Astfel cu ajutorul celor peste 22 kilometri de autostradă de centură este facilitat accesul dinspre
rețeaua de drumuri din Europa către portul Constanța care generează fluxuri mari de mărfuri (trafic
greu) tot timpul anului. La fel și traficul sezonier în timpul sezonului estival este deviat dinspre A2 către
sensul giratoriu de la Agigea și mai departe către stațiunile din sudul litoralului.

Drumuri Europene
La aceste două autostrăzi se adaugă patru drumuri europene ce tranzitează sau au ca destinație
Constanța:

DE 60 (Brest, Franța - Basel - Zurich, Elveția - Bregenz, Innsbruck - Austria - Rosenheim, Germania -
Salzburg, Austria- Budapesta, Ungaria - Oradea, Constanța, România - Poti, Georgia - Baku, Azerbaijan
- Türkmenbașî, Turkmenistan - Buhara, Uzbekistan - Dușanbe, Tadjikistan - Sarî Taș, Kirghizstan -
granița cu China).
DE 81 (Muncaci, Ucraina-Halmeu, România-Cluj-Sibiu-Pitești-București-Constanța).
Drumul European 675, Constanța- Kardam, Bulgaria[47].
DE 87 (Odessa, Izmail, Reni, Ucraina - Giurgiulești, Republica Moldova - Galați, Tulcea, Constanța,
România - Varna, Burgas, Bulgaria - Canakkale, Izmir, Antalya, Turcia).
Trama stradală și transportul în comun
În Municipiul Constanța există numeroase bulevarde dispuse de-a lungul axelor cardinale, și în contact
direct cu numeroasele străzi drepte paralele și perpendiculare. Astfel rețeaua stradală din Constanța
este dispusă coerent conform unui plan hippodamic, facilitând transportul rutier și pietonal. Pe
majoritatea bulevardelor circulă linii de autobuz ce servesc transportul în comun. În Municipiul
Constanța nu mai circulă tramvaie și nici troleibuze, acestea fiind eliminate în timpul mandatului
fostului primar Radu Mazăre, în contrazicerea directivelor europene și evoluției majorității orașelor
din Europa care revin la transportul electric nepoluant sau îl înființează. Un bilet CT BUS cu două
călătorii costă 3 lei.

În perioada sezonului estival circulă autobuze CT BUS dublu etajate, descoperite, pe ruta Gara CFR-Bd.
Ferdinand-Centrul istoric-Mamaia.
Transportul în comun
Principala companie este CT BUS S.A., fostă Regia Autonomă de Transport Constanța (RATC). Rețeaua
de transport a CT BUS este formată în prezent numai din linii de autobuz. Tramvaiul constănțean a fost
înființat în 1905: era o linie de tramvaie trase de cai numite și tramcare. Tramcarele deserveau centrul
și făceau legătura între localitățile Constanța și Techirghiol. Anul 1906 semnifică și înființarea stațiunii
Mamaia. În anul are 1943 loc electrificarea tramvaielor și înființarea troleibuzelor în Constanța, în
legătură cu captura de către armata română ca "pradă de război" a 7 tramvaie motor Pullman și 7
troleibuze din Odesa fabricate în anul 1913 în Belgia și modernizate în anul 1933 la Kiev. În octombrie
1944 cele 7 tramvaie și cele 7 troleibuze au fost recuperate de sovietici și înapoiate . În anul 1984 are
loc reinaugurarea transportului cu tramvaiul în orașul Constanța. În anul 1999, când Primăria
Constanța era condusă de Gheorghe Mihăieș, sunt cumpărate 15 tramvaie de tip Tatra KT4D la mâna a
doua din Berlin. Acestea au circulat pe linia 102 până când au fost retrase din circulație în octombrie
2008. În ciuda Ministerului Mediului, și în contrazicere cu politica celor mai multe orașe din Europa, în
anul 2004 începe la Constanța declinul programat al transportului electric în favoarea transportului
consumător de carburanți, linia de tramvai 100 fiind desființată pentru a "decongestiona traficul" în
urma directivelor primarului Radu Mazăre. Tramvaiele ce o deserveau sunt înlocuite cu autobuze MAZ
103 de producție belarusă. În anul 2008, au fost desființate ultimele două linii de tramvai rămase, 101
și 102, înlocuite de asemenea de autobuze MAZ 103 și 107. În anul 2018 Primăria Constanța a
cumparat 104 autobuze Isuzu moderne de tip euro 6 produse de compania Anadolu Isuzu, iar în anul
2020 a achiziționat 18 minibuse Mercedes-Benz. Odată cu apariția minibuselor pe traseu, liniile
companiilor private de maxi-taxi au fost desființate.

Linia estivală CiTy Tour circulă pe ruta Gară CFR – stațiunea Mamaia. Circuitul cuprinde peste 100 de
obiective turistice importante din orașul Constanța și din stațiunea Mamaia: roata panoramică ,,Tomis
Eye’’, Silozurile ,,Anghel Saligny’’, Vechea Bursă Maritimă, Gara Maritimă, ,,Cuibul Reginei’’, Muzeul de
Istorie și Arheologie, ,,Edificiul roman cu mozaic’’, Moscheea ,,Carol I’’, Cazinoul, Acvariul, Farul
Genovez, Portul turistic „Tomis”, Delfinariul, Satul de Vacanță, Cazinoul din Mamaia și altele.
Autobuzele CiTy Tour circulă și pe principiul Hop On/Hop Off. Principalul avantaj al pasagerilor este
posibilitatea întreruperii traseului turistic pentru vizitarea obiectivelor de interes și continuarea
călătoriei cu un alt autobuz etajat, din oricare stație, în prețul biletului achitat inițial.

Transporturi feroviare
Conform datelor disponibile în anul 2015, datorită magistralei 800 Constanța are legături directe pe
calea ferată cu București iar operatorul național CFR Călători mai realizează curse directe și către
Timișoara, Cluj-Napoca, Iași, Arad, Craiova și alte localități din țară. Dacă nu sunt întârziate, trenurile
fără oprire Constanța-București Nord realizează o călătorie în fix 2 ore iar cele cu oprire în Medgidia,
Fetești și Ciulnița în 2 ore și 20-30 minute. În 2014 unele curse au atins timpi de h1:52, fiind prima
magistrală din România unde s-a atins viteza constantă de 160 km./h.[48][49] Operatorul privat de
transport feroviar Softrans a efectuat curse regulate zilnice în timpul sezonului estival 2014, dispunând
folosirea unei rame electrice „Hyperion” (produsă la Craiova) pentru transportul de pasageri între
Craiova-București-Constanța și retur. Acest tren a atins timpi de călătorie între Craiova și Constanța,
oprind în mai multe stații pe parcurs, de sub 6 ore.[50]

Gara Constanța a fost recent reabilitată și extinsă, având facilități la standarde contemporane: ghișeuri
bilete, magazine (farmacie, florările, alimentară, gazetărie, magazin pescari-vânători), cafenele și spații
pentru activități culturale, cinema și spațiu pentru expoziții.[51]

De asemenea orașul este străbătut de o rețea complexă de cale ferată, o linie dublă în nordul orașului
spre Năvodari, rafinăria Petromidia, portul Midia și cariera de piatră „Sitorman”, o linie dublă
electrificată spre portul Constanța Nord, o altă linie dublă electrificată spre portul Constanța Sud și
linia simplă spre Mangalia și portul Mangalia. Linia către Mangalia, prin gările și haltele adiacente, este
simplă și încă ne-electrificată.[52]

În municipiu există și tunelul feroviar „Anghel Saligny”, care trece pe sub Bulevardul 1 Mai (Șoseaua
Mangaliei) și este considerat monument istoric (1896-1900).[53] Acesta a fost realizat imediat după
construcția podului „Regele Carol I”, care asigura legătura cu Bucureștiul. Pe aceată linie trecea
celebrul tren de lux „Orient Express”, care venind de la Paris ajungea la gara maritimă din portul
Constanța, unde pasagerii se îmbarcau pe navele Serviciului maritim român pentru ultima etapă a
călătoriei : Constanța-Constantinopol (Istanbul)-Pireu-Alexandria. Acest tren a deservit Constanța între
1895 și 1914.[54]

Mai înainte de acesta, în 1860, pe teritoriul județului Constanța a intrat în funcțiune linia de cale ferată
Constanța-Cernavodă (Köstence-Boğazköy), fiind prima linie ferată din partea europeană a Imperiului
Otoman. Construcția liniei de cale ferată a fost lansată în decursul anului 1858, iar calea ferată a fost
inaugurată în 4 octombrie 1860. Convenția dintre autoritățile otomane și un grup de investitori
britanici, reprezentați de John Trevor Barkley[55] , stipula concesionarea pe 99 ani a drepturilor de
construire și exploatare a acestei linii, cu facilitățile aferente, către noua firmă britanică „Danube and
Black Sea Railway Company”. Pe această linie a circulat domnitorul Alexandru Ioan Cuza în drum spre
Constantinopol. După intrarea Dobrogei în componența României la 1878, compania a fost cumpărată
de statul român în 1882. Linia a funcționat separat de rețeaua românească până în 1895, când, în urma
inaugurării podurilor dunărene, s-a realizat legătura cu Bucureștiul. Vechea linie unică, a cărei
principală utilitate era transportul grânelor din România spre portul Constanța, a fost demontată spre
a face loc celei moderne, cu o capacitate de transport mult mărită.[56]

Feriboturi
În incinta de sud a Portului Constanța există o infrastructură feroviară și rutieră cu multiple linii și
șosele pentru trierea, pregătirea și îmbarcarea convoaielor feroviare și vehiculelor rutiere pe nave de
tip feribot.[57]. Dar numai patru nave: Eforie, Mangalia, Samarina A și Samarina M (ultimele două
fiind RO-RO-uri rezervate autovehiculelor) folosesc neregulat de această infrastructură, și cât timp nu
vor exista curse fixe de feriboturi legând Constanța de principalele porturi ale Mării Negre, nici cererea
pentru aceste servicii nu va crește, deși potențial creșterea este posibilă, deoarece drumurile terestre
spre Istanbul, Zonguldak, Sinop, Trabzon, Batumi, Novorosiisk sau Odesa reprezintă mari ocoluri și
durate de călătorie.

Afiș al Serviciului maritim român din 1897, operă a pictorului Arthur Verona.
Gara Maritimă
Este "cealaltă" gară a Constanței, fiind construită între 1930 și 1935. Călătorii care veneau cu trenul din
București se puteau îmbarca din gara maritimă pentru destinații cu linii regulate (îndeosebi cele ale
Serviciului maritim român) către Constantinopol, Pireu, Alexandria, Napoli, Marsilia. Existau și curse
directe către New York, cu vase transatlantice, cum erau spre exemplu cele operate de compania
grecească „Byron Steamship Company ltd”. cu vapoarele Megali Hellas, Themistocles și King Alexander.

În prezent în clădirea ei funcționează Administrația Porturilor Maritime, companie deținută de statul

român, cu rol de autoritate portuară.

Transporturi maritime
Transportul maritim dispune de porturile Constanța Nord și Constanța Sud, acestea împreună cu
portul Constanța Sud-Fluvial formând marele Port Constanța, cel mai mare port de la Marea Neagră și
al patrulea din Europa ca mărime. Față de traficul existent azi (2010) acest ansamblu este
supradimensionat, și din acest motiv nu există investiții pentru a echipa funcțional toate danele, în
număr de 156 ; doar o treime dintre ele sunt imediat funcționale și deaceea se pot observa în larg
nave ancorate în așteptarea accesului la danale echipate corespunzător încărcăturii lor. Portul
Constanța, situat în est-sud-estul orașului, se întinde pe o lungime de aproape 30 km și acoperă o
suprafață totală de 3.926 ha, din care 1.313 ha uscat și 2.613 ha apă; are adâncimi cuprinse între 7 și
19 metri. Cele două diguri de larg, digul de nord și digul de sud, care fac din Portul Constanța un port
sigur pentru navigație, au împreună 14 km lungime. Portul Constanța are legături cu toate porturile
importante din lume, ultima linie maritimă înființată fiind Shanghai - Constanța. Ca oraș-port
maritimo-fluvial, Constanța are o particularitate: navigația de turism și de pescuit individual
(dezvoltată înainte de război, și astăzi foarte răspândită în restul Europei), este redusă: portul turistic
Tomis, concesionat unei firme private, nu dispune decât de patru pontoane de abordare; numărul
traulelor de pescuit este redus la cinci iar bărcile de închiriat sunt vreo 15. Această situație care se
regăsește în alte porturi, ruse, ucrainene sau bulgărești, este o moștenire ale „epocii de aur” în
decursul căreia marea era o zona-frontieră strict rezervată navigației militare sau comerciale, astfel că
atât în mentalitatea populației constănțene, cât și în cea a factorilor de conducere, prezența pe mare a
unei mulțimi de ambarcații turistice, și crearea porturilor de turism și a organismelor de supraveghere
necesare, nu apar ca o prioritate economică[58].

Transporturi fluviale
Transportul fluvial are punctul de plecare din portul Constanța Sud-Fluvial, pe Canalul Dunăre-Marea
Neagră, mai departe pe fluviul Dunărea, punctul terminus fiind portul Rotterdam. Zilnic, mai mult de
200 nave fluviale se află în port pentru operațiuni de încărcare sau descărcare mărfuri sau în așteptare
pentru a fi operate. Facilitățile oferite de Portul Constanța Sud-Fluvial, permit acostarea oricărui tip de
navă fluvială.

Transporturi aeriene
Transportul aerian este reprezentat prin Aeroportul Internațional Mihail Kogălniceanu și Aerodromul
Tuzla. Aeroportul a fost construit din motive de securitate și zgomot în afara orașului, aflându-se pe
teritoriul Zonei Metropolitane Constanța. Aeroportul Internațional Mihail Kogălniceanu posedă o pistă
în lungime de 3,5 km în totalitate betonată [59] și o instalație de balizaj care permite aterizarea în
orice condiții meteo [60]. Pe acest aeroport operează în premieră în România, începând din aprilie
2008, compania low-cost Ryanair curse spre Londra (Luton) și Istanbul și estival către și dinspre
Timișoara (Aeroportul Internațional Traian Vuia), Cluj-Napoca (Aeroportul Internațional Avram Iancu
Cluj), Baia Mare (Aeroportul Internațional Maramureș) ș.a.[61]. Aerodromul Tuzla este situat la
jumătatea distanței între Constanța și Mangalia, aflându-se de asemenea pe teritoriul Zonei
Metropolitane Constanța. Pe acest aerodrom este amenajat și un helipunct pentru aterizarea
elicopterelor. Dispunând de balizaje luminoase, atât pe aerodrom cât și pe helipunct se pot efectua și
zboruri de noapte.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Constan%C8%9Ba