NOTIUNI GENERALE

Electrocardiograful inregistreaza dinamica vectorilor de activitate electrica a inimii in

functie de timp, intr-un sistem de axe ortogonal, in care pe abcisa este inscris timpul iar pe
ordonata, amplitudinea vectorilor.

Hartia electrocardiografica este impartita prin linii orizontale si verticale groase si subtiri
in patrate mari ( 5mm x 5mm) si in patrate mici (1mm x1mm).

Viteza de derulare a hartiei este in general de 25 mm/sec. La aceasta viteza intre 2

linii subtiri verticale se scurge un interval de timp de 0,04 sec iar intre 2 linii groase, de 0,2
sec.

Se folosesc viteze mai mici de derulare a hartiei electrocardiogrfice (10m m/sec) pentru
monitorizarea tulburarilor de ritm. Timpul intre doua linii subtiri verticale este de 0,1 sec.

Se folosesc viteze mai mari (50 mm/sec) de derulare a hartiei pentru aprecierea
morfologiei undelor. La aceata viteza timpul scurs intre doua linii subtiri verticale este de 0,02
sec.

Cunoasterea timpului scurs intre liniile de caroiaj ale hartiei electrocardiografice pentru
diferite viteze de derulare a acesteia este utila la masurarea duratei undelor si a intervalelor.

ETALONAREA APARATULUI.

Pe verticala, 10mm=1mv; ascensiunea undelor de la linia izoelectrica pana la nivelul

maxim trebuie facuta in cel mult 0,01-0,02 sec.
 Overshooting= supraestimarea marimii deflexiunilor, atunci cand standardul nu
este dreptunghiular, ci inregistreaza un varf pe panta ascendenta
 Overdamping= subestimarea marimii undelor , cand standardul este cu colturile
rotunjite.

SISTEMUL DE DERIVATII
Variatiile de potential create de activitatea electrica a inimii sunt culese de 2 electrozi si
inregistrate grafic. Lagatura dintre cei 2 electrozi se numeste derivatie.

Cand nu exista diferenta de potential intre electrozii unei derivatii, aparatul

inregistreaza o linie dreapta, numita linie izoelectrica.

Fata de aceasta linie, diferentele de potential se inscriu ca deflexiuni pozitive sau

negative, in functie de raportul vectorilor cu electrodul explorator.
 Un vector este inregistrat ca o unda pozitiva intr-o derivatie daca se indreapta
catre polul pozitiv al acelei derivatii.
 Un vector este inregistrat ca o unda negativa intr-o derivatie daca se
indeparteaza (“fuge”) de polul pozitiv al acelei derivatii.
 De fapt se inregistreaza proiectiile vectorilor asociati dipolilor electrici cardiaci in cele 3
planuri ale spatiului: frontal, orizontal si sagital.
 Marimea acestor proiectii depinde de cosinusul unghiului format de vectorui cu
planul respectiv. Marimea deflexiunilor este maxima atunci cand vectortul este
paralel cu derivatia respectiva ( cos 0=1).
 Cand vectorul de activitate cardiaca este perpendicular pe axul derivatiei, el se
proiecteaza punctiform pe aceasta (cos90=0)

Derivatiile sunt :
 unipolare: unul dintre electrozi este plasat in campul electric al dipolului iar
celalalt la distanta mare sau intr-un plan perpendicular pe planul dipolului.
Electrodul aflat in planul dipolului este electrodul pozitiv si se numeste electrod
explorator iar cel indepartat, electrod indiferent.
 bipolare : ambii electrozi sunt situati in campul electric al dipolului.

Derivatiile bipolare inregistreaza proiectiile vectorilor de activitate cardiaca in plan

frontal. Ele sunt:
 D1=uneste bratul drept (pol negativ) cu bratul stang ( pol pozitiv)
 D2=uneste bratul drept (pol negativ) cu piciorul stang ( pol pozitiv)
 D3=uneste bratul stang ( pol negativ) cu piciorul stang ( pol pozitiv).

Derivatiile unipolare ale membrelor inregistreaza proiectiile vectorilor de activitate

cardiaca tot in plan frontal. Ele sunt:
 aVR=electrod explorator pe bratul drept
 aVL= electrod explorator pe bratul stang
 aVF= electrod explorator pe piciorul stang
Intrucat aparatul amplifica curentii inregistrati, derivatiile unipolare ale membrelor se
noteaza aV ( augmented volt).

Derivatiile unipolare precordiale inregistreaza proiectiile vectorilor de activitate

cardiaca in plan orizontal. Ele sunt:
 V1=spatiul lV intercostal drept, parasternal
 V2=spatial lV intercostals stang, parasternal
 V3=jumatatea distantei intre V2 si V4
 V4=spatiul V intercostal stang, pe linia medioclaviculara
 V5=intersectia liniei orizontale duse prin V4 cu linia axilara anterioara
 V6= intersectia liniei orizontale duse prin V4 cu linia axilara medie
 V7= intersectia liniei orizontale duse prin V4 cu linia axilara posterioara
 V8= intersectia liniei orizontale duse prin V4 cu verticala coborata din varful
scapulei stangi
 V9= jumatatea distantei dintre V8 si coloana vertebrala

Derivatii suplimentare.
 1. Derivatiile drepte: V3R, V4R, … V9R sunt simetrice cu V3, V4, …V9, asezate pe
hemitoracele drept. V2R coincide cu V1.
2. Derivatiile precordiale inalte:
 X= electrozi pecordiali asezati cu un spatiu intercostal mai sus
 Y= electrozi precordiali asezati cu 2 spatii intercostale mai sus
3. Derivatia Lian foloseste electrozii derivatiei D1. Electrodul de pe bratul
drept se aseaza in spatial lll intercostal drept, parasternal, iar cel de pe
bratul stang, la nivelul apexului. Evidentiaza mai bine unda de activitate
atriala

4. Derivatiile esofagiene Voe. Cifrele arata distanta in cm intre electrodul explorator

intraesofagian si arcada dentara.
 Voe 15-25 reflecta activitatea electrica atriala
 Voe 25-35 reflecta activitatea electrica atrio-ventriculara
 Voe 40-50 reflecta activitatea electrica ventriculara

Fiecare derivatie exploreaza activitatea electrica a unei anumite zone din miocard.
 Peretele lateral = D1,aVL, V5-V6
 Peretele inferior, diafragmatic = D2, D3, aVF
 Peretele posterior = V7-V9; indirect, V1-V2
 Septul interventricular si apexul=V3-V4
 Baza cordului=aVL, derivatiile inalte x si y
 Ventriculul drept= V1-V2, derivatiile drepte VR
 Regiunea endocavitara, (de care “fug” toti vectorii electrici ventriculari)=aVR
* Pe cordurile verticalizate devin derivatii endocavitare aVL si V1
Nu exista derivatii care sa exploreze direct planul sagital.

ELECTROCARDIOGRAMA NORMALA

Traseul ECG este format din ;

 Unde, caracterizate prin durata, amplitudine, forma, sens, suprafata;
 Segmente, liniile dintre 2 unde. Se caracterizeaza prin durata si pot fi
izoelectrice (la acelasi nivel cu segmental de referinta T-P), supra sau
subdenivelate.
 Intevale: unde + segmente; se caracterizeza prin durata

A interpreta o ECG presupune a stabili:

1. ritmul
2. frecventa
3. pozitiile electrice ale inimii
4. analiza undelor si a intervalelor

1.RITMUL CARDIAC.
 Ritmul sinusal este definit prin prezenta undei P cu urmatoarele caracteristici:
 Unda P de propagare anterograda :
1.obligatoriu pozitiva in D1, D2, V3-V6
2. obligatoriu negativa in aVR
3. variabila ( pozitiva, difazica, aplatizata sau negativa) in D3, aVL, aVF, V1,
rar V2, in functie de axul undei P in planul frontal
 Morfologia undei P constanta in aceeasi derivatie
 Frecventa undelor P intre 60-100/min
 Intervalul P-P constant sau variabil cu cel mult 0,16 sec
 Interval P-QRS constant, 0,12-0,21 sec (cu conditia sa nu coexiste tulburari de
conducere atrio-ventriculara)

2.FRECVENTA CARDIACA.
 Stabilirea frecventei cardiace se face numarand patratele mici dintre doua
complexe QRS succesive. Cand hartia se deruleaza cu 25mm/sec, un patrat
mic corespunde cu 4 sutimi de secunda. Intr-un minut sunt 6000 sutimi de
secunda, deci frecventa cardiaca este de
6000/4 x nr patrate mici dintre 2 complexe QRS successive =
1500/ nr patrate mici intre 2 complexe QRS succesive
 Metoda rapida de stabilire a frecventei cardiace consta in numararea patratelor
mari dintre 2 complexe QRS succesive:
1. cand cele 2 complexe QRS sunt separate de un patrat mare, frec venta lor este de
300/minut.
2. cand cele 2 complexe QRS sunt separate de 2 patrate mari, frecventa lor este de
150/min
3. cand cele 2 complexe QRS sunt separate de 3 patrate mari, frecventa lor este de
100/min
4. cand cele 2 complexe QRS sunt separate de 4 patrate mari, frecventa lor este de
75/min
5. cand cele 2 complexe QRS sunt separate de 5 patrate mari, frecventa lor este de
60/min, etc.
Cand frecventele atriala si ventriculara sunt diferite, ele se calculeaza separat.
Cand ritmul este neregulat, se face media aritmetica a 3-5 cicluri.

3. POZITIILE ELECTRICE ALE INIMII

Se refera in general la complexul QRS, dar se pot stabili si pozitiile electrice ale
undelor P si T. Stabilirea pozitiei electrice se face in cele 3 planuri ale spatiului, frontal,
orizontal si sagital.

Planul frontal.
Se determina pozitia electrica a proiectiei vectorului QRS in planul frontal, considerand
ca acest vector se roteste in jurul axului antero-posterior, perpendicular pe planul dat.
O data cu aceasta rotirea, pozitia electrica a QRS se modifica intre orizontal si
vertical.
Stabilirea pozitiei electrice in plan frontal se face in derivatiile bipolare si unipolare ale
membrelor.
 Ea se poate exprima fie précis, in grade, fie aproximativ, dupa aspectul QRS in aVL si
aVF.
Calcularea in grade a axului electric al QRS se face folosind sistemul hexaaxial
Bayley. Acesta deriva din triunghiul echilateral Eindhoven, format din derivatiile D1, D2 si D3,
in centrul caruia se considera ca se afla cordul.
Cercul circumscris acestui triunghi are jumatatea inferioara gradata pozitiv si pe cea
superioara, negativ.
Daca cele 3 laturi ale triunghiului, reprezentand axele celor 3 derivatii D1, D2 si D3
sunt deplasate printr-o miscare de translatie in centrul cercului circumscris, se obtine un
sistem triaxial, in care
 D1 este orientat de la -180˚ la 0˚, cu sensul pozitiv spre 0˚;
 D2 este orintat de la -120˚ la + 60˚ cu sensul pozitiv spre + 60˚;
 D3 este orientat de la - 60˚ la +120˚, cu sensul pozitiv spre +120˚.

Adaugand axele derivatiilor unipolare ale membrelor, se obtine sistemul hexaaxial, in

care
 aVL are axa orientata de la +150˚ la - 30˚ si inregistreaza deflexiuni pozitive
cand vectorul QRS se indreapta spre - 30˚ (bratul stang);
 aVF are axa orientata de la -90˚ la +90˚ si inregistreaza deflexiuni positive cand
vectorul QRS se indreapta spre +90˚(piciorul stang);
 aVR are axa orientata de la -150˚ la +30˚ si inregistreaza deflexiuni pozitive
cand vectorul QRS se indreapta spre -150˚(bratul drept)

Cercul care circumscrie acest sistem hexaaxial este impartit in 4 cadrane:

 cadranul l, intre 0˚ si +90˚
 cadranul ll, intre +90˚ si +/- 180˚
 cadranul lll, intre +/- 180˚ si -90˚
 cadranul lV, intre -90˚ si 0˚

Se observa ca derivatiile sunt perpendiculare intre ele doua cate doua:

 D1 ┴ aVF
 D2 ┴ aVL
 D3 ┴ aVR
 -90˚
-120˚ -60˚

aVR aVL
-150˚ -30˚

D1
±180˚ cord
0˚

+150˚ +30˚

D3 +60˚
+120˚ D2
aVF
+90˚

Daca intr-o derivatie complexul QRS este echidifazic, vectorul sau este perpendicular
pe axa acelei derivatii. El este paralel cu axa derivatiei perpendiculare pe derivatia in care
complexul QRS este difazic. Amplitudinea sa maxima se inscrie in derivatia cu care este
paralel.

De exemplu, daca QRS este difazic in:

 D1, axa QRS este paralel cu aVF , orientata catre +90˚ sau -90˚, in functie de sensul
pozitiv sau negativ al complexului QRS in aVF
 D2, axa QRS este paralela cu aVL, orientata catre -30˚ sau +150˚, in functie de sensul
pozitiv sau negaticv al complexului QRS in aVL
 D3, axa QRS este paralela cu aVR, orientate catre -150˚ sau +30˚, in functie de sensul
pozitiv sau negativ al complexului QRS in aVR
 Cand nu gasim nici o derivatie in care complexul QRS sa fie echidifazic, cautam 2
derivatii in care amplitudinea complexului QRS sa fie egala ( chiar daca nu are aceeasi
polaritate). Axa QRS este paralela cu bisectoarea unghiului format de acele 2 derivatii.

Cand gasim ≥3 derivatii in care complexul QRS este echidifazic, consideram axa in
plan frontal nedeterminabila. Aceasta situatie se intalneste in emfizemul ulmonar si in cordul
pulmonar.

Determinarea axei QRS in plan frontal prin compararea aspectului complexului in

aVL si in aVF.
Se descriu mai mule pozitii ale inimii:
 Orizontala: R aVL si S aVF; corespunde cu o axa >0˚ ;
 Semi-orizontala : R aVL si complex echidifazic in aVF: corespunde unei axe de
0˚
 Intermediara: complexe positive in aVL si aVF; corespunde unei axe de 30˚
 Semiverticala : complex echidifazic in aVL si R aVF; corespunde unei axe de
aproximativ 60˚
 Verticala: S aVL si R aVF; corespunde unei axe la dreapta fata de + 75˚

Axa normala a QRS este in cadranul l, intre 0˚ si +90˚, cu limite admise intre+105 si
-30˚

Variatiile fiziologice ale axei QRS in plan frontal sunt date de :

 Varsta; prima luna de viata, axul QRS este la ≥110˚; el se deplaseaza spre
cadranul l ulterior
Adult<40 ani: axa QRS este spre+90˚
Adult > 40 ani: axa QRS este spre 0˚
 Greutatea corporala: mica: axa QRS este spre +90˚
mare: axa QRS este spre 0˚
 Pozitia: ortostatismul verticalizeaza axa QRS
 Miscarile respiratorii: inspirul profund verticalizeaza axa QRS

Variatii patologice:
 Axa QRS 0˚ -30˚ poate apare in: HVS, BRS
 Axa QRS > -30˚ ( sau, dupa altii, -45˚ ) : hemibloc antero-superior;
 Axa QRS +90˚ + 110˚: HVD, BRD, BPCO
 Axa QRS >110˚ : hemibloc postero-inferior, HVD, BRD, BPCO
 Axa QRS in cadranul lll : dextrocardie, inversare de electrozi

In acelasi mod se pot calcula axele undelor P si T in plan frontal.

Axa undei P in plan frontal este de aproximativ +45˚.
Axa undei T in plan frontal este paralela cu axa complexului QRSsau difera de aceasta
cu cel mult 30˚.
Aceasta diferenta se numeste gradient ventricular. Cand diferenta dintre axa QRS si
a undei T este mai mare de 30˚, gradientul ventricular este alterat si aceasta semnifica
ischemie miocardica.
 Planul orizontal.
Pozitia electrica a inimii in plan orizontal se determina in derivatiile precordiale.
Proiectia vectorului QRS in planul orizontal se roteste in jurul axului longitudinal
perpendicular pe acest plan fie catre stanga- rotatie orara- fie catre dreapota- rotatie
antiorara.
 In rotatia orara zona de tranzitie, cu complexe QRS echidifazice, se
deplaseaza de la V3-V4 catre V5. Se inscriu complexe rS pana in V4-V5.
Rotatia orara apare in HVD, emfizemul pujlmonar .
 In rotatia antiorara zona de tranzitie se deplaseaza spre V2. Se inscriu imagini
Rs pana in V3-V2. Rotatia antiorara apare in HVS.

Planul sagital.
Proiectia vectorului QRS in planul sagital se roteste in jurul unui ax perpendicular pe
acest plan. Pozitiile descrise sunt cord cu varful inapoi si cord cu varful inainte.
 Pozitia “varf inapoi” se manifesta prin existenta concomitenta a undei s in
D1,D2 si D3. Ea apare in HVD, emfizem pulmonar.
 Pozitia “ varf ianinte” se manifesta prin existenta concomitenta a undei q in D1,
D2, D3. Ea apare in HVS.
De multe ori nu se poate preciza pozitia cordului in planul sagital.

4. ANALIZA UNDELOR SI A INTERVALELOR

UNDA P:
 Semnificatie : depolarizarea atriala
 Durata 0,08-0,11 sec
 Amplitudinea maxima (D2) =2,5 mm sau ; variaza in functie de pozitia inimii,
gradul de umplere atriala, gradul de fibroza, apropierea de electrozi
 Axa: vector orientat de sus in jos, de la dreapta la stanga si dinapoi inainte :
intre + 45˚, + 60˚ (0˚ si + 75˚);
 Aspect:
1. obligatoriu pozitiva in D1, D2, V3-V6
2. obligatoriu negativa in aVR
3. variabila in: D3 (pozitiva, pozitiv / negativa, negativa)
aVL ( pozitiva, negativ / pozitiva, negativa)
aVF ( pozitiva, pozitiv / negativa, aplatizata)
V1 ( pozitiva,≤ 1,5 mm; pozitiv / negativa, negativa;
deflexiunea negativa ≤ 1mm );
V2 ( pozitiva, difazica , foarte rar negativa )
4. cu 2 varfuri distantate intre ele cu ≤ 0,03 sec; vizibile in D2 si in
precordialele drepte (V1, V2)
INTERVALUL PR

 Semnificatie: timpul de propagare a impulsului prin atrii, nodul AV,

fasciculul His si ramurile sale, reteaua Purkinje
 Se masoara de la inceputul undei P pana la inceputul complexului QRS, in
derivatia cu unda P si complexul QRS cele mai largi
 Durata; 0,12-0,20 (0,21) sec; mai scurt la copii si mai lung la varstnici;
variabil cu frecventa cardiaca:
1. mai scurt la frecvente inalte;
2. mai lung la frecvente joase, cand tonusul vagal este crescut.
 Aspect:
1. izoelectric
2. subdenivelat, cu <0,8mm ( 0,08 mV) , prin suprapunerea undei de
repolarizare atriala Ta ( opusa ca sens undei P), mai ales in
tahicardii.
3. Rar supradenivelat, cu < 0,5 mm ( 0,05 mV)

COMPLEXUL QRS

 Semnificatie: depolarizarea musculaturii ventriculare

 Nomenclatura: Q= prima unda negativa a complexului QRS
R= prima unda pozitiva a complexului QRS
S= urmatoarea unda negativa din complexul
QRS, precedata de un R
R’, R”, S’, S” = toate celelalte unde pozitive
sau negative din complexul QRS
R crestat= unda pozitiva cu 2 varfuri, neseparate
printr-o deflexiune negativa
QS= complex negativ, fara unda R
r= amplitudine < 5mm
QS q R s R’ s’ q R crestat s

 Axul: in plan frontal: in primul cadran

In plan orizontal: zona de tranzitie normala este la V3-V4
In plan sagital: cel mai adesea nu se poate stabili axul
 Derivatiile bipolare si unipolare ale membrelor (standard)
1. Complex pozitiv sau echidifazic in D2, obligatoriu negativ in aVR
si variabil, in functie de axa in planul frontal, in celelalte derivatii.
 Cord verticalizat ( tineri, persoane slabe) : QRS echidifazic
sau negativ in D1, aVL si pozitiv in D2, D3, aVF
 Cord orizontalizat (varstnici, supraponderali); QRS pozitiv
sau echidifazic in D2, echidifazic sau negativ in D3, aVF si
pozitiv in D1, aVL..
2. D3: QRS variaza cu miscarile respiratorii
(verticalizare in inspirul profound si disparitia undei Q);
crestaturi frecvente ale complexului, fara semnificatie
3. Unda Q:
 se inscrie in D2, D3 si aVF, cand axa QRS este verticala si in
D1 si aVL, cand axa este orizontala
 durata: ,0,03 sec ( D3 poate fi 0,04-0,05 sec)
 amplitudinea: < 4mm (< 25% din R-ul urmator). D3: poate fi de
5mm si > 25% din R-ul urmator, daca se reduce in inspirul
profund si este de durata si amplitudine normala in D2 si aVF.
4. Unda R:
 Amplitudinea maxima : D1=15mm; D2, D3 aVF = 19 mm;
aVL=10 mm ( in functie de axa electrica in planul frontal)
  Microvoltaj: r < 5mm
 Amplitudinea scade cu varsta si cu cresterea in greutate.
 Poate apare o unda r terminala in aVR, < 5mm
5. Unda S:
 Amplitudinea : D3, aVL < 9mm; D1, D2 aVF < 5 mm
 QS in aVR < 16 mm
6. Durata complexului QRS : 0,07- 0,10 (0,11) sec
 Derivatiile precordiale
1. V1-V2: rS; r=depolarizarea septala; S= depolarizarea ventriculara; r/S<1;
amplitudinea undei r creste progresiv spre V4-V6 si amplitudinea undei S
descreste progresiv spre aceleasi derivatii
2. V2-V3 : R=S; este zona de tranzitie intre aspectul inregistrat in derivatiile
drepte si acela din derivatiile stangi;
3. V4-V6; qRs; q=depolarizarea septala; R= depolarizarea musculaturii
ventriculare; s= depolarizarea bazei septului si a ventriculului stang; R/s>1
4. Unda Q
 apare, in ordinea crescatoare a frecventei, in V4, V5 si V6;
 durata <0,03 sec
 amplitudinea <2mm ( dar, la tineri, poate atinge 3 si 4 mm)
5. Unda R
 Creste in amplitudine de la V1 la V6
 In V1 poate exista aspect de QS (r izoelectricS) ;
 in V2 este intotdeauna aspect rS
 amplitudinea R: V1 <6mm; V4 < 25 mm; V4 > V5 > V6; la tanar
este mai mare decat la varstnic.
6. Unda S
 Scade im adancime de la V1 la V6; poate lipsi in V5- V6
 Amplitudinea : V1 < 18 mm; V2 < 26 mm; V3 < 21 mm; la tineri poate
atinge 30 mm
 Amplitudinea S in V1 < 3 mm este patologica
7. Amplitudinea undei maxime a complexului QRS < 10 mm in toate
precordialele = microvoltaj;
8. Durata QRS
 Maxima in V2-V3
 0,07-010 (0,11) sec
 deflexiunea intrinsecoida in V1 < 0,035 sec
 deflexiunea intrinsecoida in V5-V6 < 0,045 sec
 deflexiunea intrinsecoida reflecta timpul necesar curentului
electric sa strabata musculature ventriculara si sa ajunga sub
electrodul explorator. Se masoara de la inceputul complexului
QRS pana la ultimul varf al undei R.

SEGMENTUL ST
 Se masoara de la sfarsitul complexului QRS ( punctual J) pana la inceputul undei T
 Derivatii standard: izoelectric sau supra – subdenivelat cu ≤1 mm;
 1. Supradenivelarea apare mai frecvent in derivatiile inferioare
2. Subdenivelarea apare mai frecvent in D3 si aproape niciodata in
D1, D2, aVF
 Derivatiile precordiale: izoelectric sau supradenivelat
1. supradenivelarea este de ≤ 3mm in V2-V3 si ≤ 1 mm in V5-V6
2. supradenivelarea este mai importanta la tineri
3. supradenivelarea > 2mm este rara dupa 40 ani
4. orice subdenivelare este patologica, in absenta tahicardiei
 Tahicardie: subdenivelare ascendenta, jonctionala, de durata scurta <1mm la 0,08 sec
de punctual J, prin suprapunerea undei de repolarizare atriala Ta

UNDA T
 Axa: paralela cu a QRS ( spre stanga, inferior si anterior) sau formeaza un unghi
mic ( gradientul ventricular)
 Derivatii standard:
1. T obligatoriu pozitiva in D1, D2 si obligatoriu negativa in aVR
2. D3 si avL : pozitiva, aplatizata, difazica (pozitiv/ negativa) sau negativa
3. aVF : pozitiva, rar aplatizata sau difazica
 Derivatii precordiale:
1. obligatoriu pozitiva in V5-V6
2. pozitiva sau negativa in V1 (50% femei)
3. pozitiva, foarte rar aplatizata , difazica sau inversata in V2 ( 10%)
4. exceptional de rar, la tineri, poate fi aplatizata, difazica sau negativa in V3-
V4
5. cand T este negativain V1-V4 la barbatul adult (<1%)= persistenta tipului
juvenil
 Durata : de obicei nu se determina, fiind greu de precizat debutul si sfarsitul undei
 Aspectul: asimetrica:
1. portiunea initiala a undei T pozitive este concava superior si mai lenta decat cea
finala;
2. portiunea initiala a undei T negative este concava inferior si mai lenta decat cea
finala
3. uneori are doua varfuri, separate intre ele de <0,15 sec.

 Amplitudinea:
1. Derivatii standard:
 cea mai inalta amplitudine se inregistreaza in D2 : ≤ 6 mm
 la femei amplitudinea T este mai mica decat la barbati
 in D1 si D2 amplitudinea T este obligatoriu >0,5 mm
 in D3,aVL,aVF amplitudinea undei T poate fi mai mica, mai ales la
femei ( 0,1—0,3 mm)
2. Derivatii precordiale
 Amplitudinea maxima este in V2-V3 si scade in precordialele stangi;
 la barbatul tanar : 10-14mm, in medie 6 mm;
 Amplitudinea scade la barbatul peste 40 ani
  La femei, amplitudinea este ≤ 8 mm, in medie 3-4 mm
 Amplitudinea minima a undei T trebuie sa fie > 10% din amplitudinea
undei R precedente

INTERVALUL QT
 Reprezinta durata sistolei electrice ventriculare
 Se masoara de la inceputul complexului QRS pana la sfarsitul celei mai largi
unde T
 Variaza cu frecventa cordului
 Este mai lung seara sin somn, din cauza variatiei tonusului vegetativ
 QTc=k √RR; k= 0,397 la barbati si 0,415 la femei

UNDA U
 Unda de amplitudine mica, pozitiva, situata dupa sfarsitul undei T
 Vectorul undei U are aceeasi orientare cu al undei T
 De obicei este izoelectrica in D1, aVR, aVL
 Poate fi negativa in D3 si aVF
 Amplitudine maxima in V2-V3 : <20% din amplitudinea undei T precedente; de
obicei este < 2mm
 Se vizualizeaza mai bine la ritmurile bradicardice

SEGMENTUL TP= linia izoelectrica de referinta

VARIANTE ALE ASPECTULUI NORMAL

S1S2S3 : vectorii terminali ai complexului QRS, cu originea in tractul de ejectie al

VD sau in septul postero-bazal se orienteaza superior si la dreapta.
Apare la aprox. 20% dintre subiectii normali
Dg dif .

Varianta normala HVD sau Hiperdeviatie

S1S2S3 emfizem pulmonar axiala stanga

R/S in D1 >1 <1 >1

S 2/S 3 >1 >1 sau egale <1

RSR’ sau rSr’ in V1

 R’ reflecta depolarizarea tardiva a cristei supraventricularis din VD sau a
bazei SIV.
  Apare la aprox. 2,4% dintre subiectii normali. Incidenta este mai mare in V3R
, V4R , V1x sau y , V2x sau y
 Apare mai frecvent aosciat cu anomalii toracice: pectus excavatus;
 Dg dif cu HVD sau BRD se face prin:
1. amplitudinea R < 8 mm
2. amplitudinea R’ < 6 mm
3. R/S < 1
 In aVR se poate inscrie r terminal, normal,

Sindromul repolarizarii precoce

 Supradenivelare ST in derivatiile precordiale, mai frecvent V1-V3, la barbati
tineri
 Aspect concav superior
 Urmata de unde T inalte
 Supradenivelarea ST/inaltimea T in V6 < 0,25
 Subdenivelare reciproca in aVR
 De obicei axa QRS in plan frontal este verticala si ritmul este bradicardic

Progresia lenta a undei r in precordiale

 Absenta r in V1-V2, mai rar V3-V4 prin :
1. plasarea electrozilor prea sus
2. verticalizarea cordului si coborarea diafragmului (emfizem)
 Dg. dif. cu- infarctul antero-septal
-rotatia importanta orara (tromboembolism pulmonar)
Inima atletului
 Bradicardie sinusala (30-40/min)
 Pauze sinusale >2 sec
 Bloc atrio-ventricular grad 1, mai rar tip Wenckebach
 Hi[ertrofii atriale sau ventriculare
 Rtim jonctional
 Sindrom de repolarizare precoce
 HIPERTROFIILE ATRIALE

HIPERTROFIA ATRIALA STANGA

Criterii de diagnostic:
 Durata undei P >0,12 sec
 Aspect crestat al undei P, cu distanta intre cele 2 varfuri >0,03 sec; vizibil mai ales in
D2
 Axul undei P in plan frontal la stanga, > + 15 o ( explica aspectul undei P in D3, uneori
difazic)
 V1: deflexiune negativa terminala, ma larga de 0,04 sec si mai adanca de 1 mm

HIPERTROFIA ATRIALA DREAPTA

Criterii de diagnostic:
 Unda P >2,5 mm in D2
 Durata P normala
 Axul undei P in plan frontal >+ 75 o ( explica aspectul undei P in D1-amplitudine
redusa- si aVL-uneori negativa)
 V1: deflexiune initial pozitiva, >1,5 mm;
 Cand atriul drept este mult marit, poate apare o unda P negativa in V1, mimand
hipertrofia atriala stanga
Alte conditii in care poate apare o unda P negativa in V1:
 Bronhopneumopatia cronica obstructiva (cu sau fara cord pul monar)
 Pectus excavatus

PERICARDITE

PERICARDITA ACUTA

1. Stadiul 1 dureaza 1-5 zile:

 subdenivelare PR in majoritatea derivatiilor; supradenivelare in aVR si,
ocazional , in V1; este prezenta la 80% cazuri; este prima modificare electrica;
poate apare fara modificari de ST; este pasagera
 supradenivelare ST jonctionala, concava superior, ≤ 5mm, in majoritatea
derivatiilor epicardice + subdenivelare in aVR ; apare in 90 % cazuri
 2. Stadiul 2 : dureaza pana la 5 zile :
 Normalizarea segmentului ST;
 T pozitiv, dar se poate aplatiza
 Aspect pseudonormal
3. Stadiul 3 : durata variabila : saptamani, luni
 Undele T se negativeaza in toate derivatiile, cu exceptia aVR si V1;
amplitudinea undei T negative este mica; uneori unda T devine numai
aplatizata, difazica ( pozitiv/negative) sau crestata
4. Stadiul 4. Aspect normal
Alte modificari ECG:
 Microvoltaj : R precordiale <10mm; R in derivatiile membrelor < 5mm; nu se
coreleaza cu cantitatea de lichid pericardic
 Micorvoltajul QRS se asociaza cu unda P de amplitudine normala
 Alternanta electrica a QRS, si/sau a undei P, si/sau a undei T; cand alternanta
cuprinde toate undele, este specifica, dar putin sensibila, pentru tamponada
 QTc ramane normal, cu exceptia pericarditei post chirurgie cardiaca, cand
este alungit
5. Corelatii etiologice:
 Modificarile ST si T apar in pericarditele acute ;
1. la copii
2. virale
3. bacteriene (purulente)
4. bacilare ( mai ales modificari de T)
 Modificarile ST si T tipice sunt mai rare in pericardita:
1. neoplazica
2. uremica
3. din reumatismul articular acut
4. dupa IMA: sugestive sunt:
 prezenta supradenivelarii ST in derivatiile in care ar trebui sa existe
modificari reciproce de faza terminala;
 unde T positive in derivatiile und ear trebui sa se negativeze, la 48 ore
de la producerea infarctului;
 pozitivarea precoce a undelor T negative (evolutie atipica a undei T)

6.Dg. diferential.
Modificari Pericardita IMA Repolarizare Miocardita
acuta precoce
Amplitudinea <5mm >5mm <5mm subdenivelare
supradenivelarii
ST
Forma Convexa Concava Convexa
supradenivelarii superior superior superior
Relatia cu separate O inglobeaza separate separate
unda T (unda monofazica)
Derivatiile in majoritatea Derivatiile directe Precordiale difuze
 care apare drepte
supradenivelarea
Imagine aVR, V1 Derivatiile nu nu
indirecta indirecte
Dinamica ST Normalizarea Negativarea T, stabile Variabila;
si T ST, apoi apoi normalizarea coexista
negativarea T ST aritmii si
blocuri
QTc normal alungit normal variabil

PERICARDITA CONSTRICTIVA
Modificari nespecifice:
 microvoltaj
 T aplatizat, crestat, inversat
 Ax QRS la dreapta
 Unde Q
 Aritmii atriale (fibrilatia atriala, flutter atrial)

SCLERODERMIA: microvoltaj, HVS, HVD

LES : pericardita; IMA (vasculita); bloc total AV congenital la copiii mamelor cu LES

PAN; ischemie, IMA, (vasculita), HVS

POLIMIOZITA si DERMATOMIOZITA : bloc atrio-ventricular; blocuri de ramura ( BRD+BFAS);

ischemo-leziune; aritmii supraventriculare si ventriculare

POLIARTRITA REUMTOIDA : pericardita

SINDROM REITER si SPONDILITA ANKILOZANTA : bloc atrio-ventricular gradul 1, tranzitor; blocuri

de ramura, hemiblocuri; bloc atrio-ventricular de gradul ll si lll

REUMATISMUL ARTICULAR ACUT : bloc atrio-ventricular gradul l; bloc Wenckebach;

Bloc atrio-ventricular gradul lll ( rar); unde T difuz negative, ritm jonctional accelerat, BRS sau BRD

HIPERTIROIDISM:
 tahicardie sinusala ( tineri);
 fibrilatie atrilala ( varstnici, mai ales cand creste T3);
 bloc atrio-ventricular gradul 1, BRD minor, BFAS;
 supradenivelari de ST asemanatoare pericarditei; modificari nespecifice T
 HVS, HAD
 rar apar: flutter atrial, tahicardie supraventriculara paroxistica, blocuri atrio-ventriculare
gradul ll sau lll;
HIPOTIROIDISM:
  bradicardie sinusala+ microvoltaj + aplatizarea sau inversarea undei T; undele T negative
pot fi adanci
 reducerea amplitudinii P
 bloc atrio-ventricular gradul 1, blocuri de ram, hemiblocuri
 alungire de QTc
 tahiaritmii ventriculare ( torsada varfurillor)
 supradenivelare ST asemanatoare pericarditei
HIPOCALCEMIA
 alungirea QTc
 unda U nu se vede
 unda T aplatizata, inversata
HIPERCALCEMIA:
 QTc scurtat
 Blocuri arioventriculare gradul l si ll
 Aritmii
BPCO:
 Amplitudinea P >2,5mm in D2, D3 sau aVF
 Axa undei P la dreapta fata de 80˚
 D1: P izoelectric; amplitudinea QRS < 1,5 mm; amplitudinea T < 0,5 mm
 Amplitudinea QRS in toate derivatiile membrelor < 5mm
 Axa QRS in plan frontal verticalizata ( > 90˚)
 Amplitudinea QRS < 5 mm in V5-V6, sau R < 7mm in V5 sau R < 5 mm in V6
 R/S <1 in V5-V6
 S1,S2,S3, cu R/S <1 in D1, D2 , D3

SINDROMUL DE PREEXCITATIE VENTRICULARA

Este o anomalie congenitala cardiaca in care o parte din miocardul ventricular se activeaza
electric precoce, inainte ca stimulul sa ajunga de la atrii la ventriculii prin nodul atrio-ventricular.
Sunt fascicule musculare prezente la fat si care in mod normal dispar dupa nastere.
Proprietati electrofiziologice: viteza de conducere mare si perioada refractara lunga.
Tipuri de conexiuni:
 Atrio-ventriculare: fasciculul Kent: este responsabil de sindromul Wolf-Parkinson
White tipic;
 ParanodaleJames
 Atrio-fascicular: fibre Brechenmacher : conecteaxza direct atriul cu fasciculul His;
 Nodoventriocular;
  Fasciculoventricular.
Ultimele 2 tipuri de fibre se numesc fibre Mahaim.

1. Sindromul WPW

Electrofiziologie:
 Curentul de depolarizare ajunge de la atrii la ventriculi initial pe calea rapida, aberanta→
segment PR scurt
 In zona din masa ventriculara depolarizata pe aceasta cale impulsul se propaga lent
(viteza de conducere mai mica decat prin reteaua Purkinje) → apare unda delta la
inceputul complexului QRS.
 Unda delta poate fi pozitiva sau negativa intr-o derivatie in functie de locul de insertie al
fascicului aberant.
 Amplitudinea undei delta este variabila, in functie de masa musculara ventriculara care
a fost preexcitata
 Daca unda delta este importanta, apar modificari secundare de faza terminala, ce i se
opun ca sens
 Intre timp, impulsul ajunge la venticuli si pe calea nodului atrioventricular→finalul
complexului QRS este normal
 Complexul QRS intr-un sindrom WPW este un complex de fuziune

CRITERIILE DE DIAGNOSTIC:
1. Interval PR < 0,12 sec, cu unda P normala;
2. Complex QRS larg, > 0,11 sec, prin prezenta undei delta
3. Unda delta apare ca o linie franta, oblica pe panta initiala a QRS, cu durata
de 0,02-0,07sec. Poate lipsi in derivatiile pe care se proiecteaza
perpendicular
4. modificari secundare de faza terminala, ce se opun ca sens undei delta

 Efectul concertina: scurtarea progresiva a intervalului PR si alungirea progresiva

concomitenta a QRS, prin aparitia undei delta
 La 50% dintre bolnavi modificarile apar intermitent
 La 30% dintre pacienti durata QRS este normala
 Prezenta undei q normale de depolarizare septala in V5-V6 exclude WPW
 Polaritatea undei delta ajuta la localizarea fascicului accesor:
1. Tip A : delta + in V1-V2 si – in V5-V6: fascicul accesor intre AS si VS (50%);
2. Tip B : delta – in V1-V2 si + in V5-V6: fascicul accesor intre AD si VD, anterior de
artera pulmonara ( 20%);
3. Tip C : delta + in toate precordialele: fascicul accesor posterior, intre atrii si septul
ionterventricular (30%)
Semnificatia clinica a sindromului WPW:
 0,15-0,25% din populatia generala; mai frecvent la barbati
 2/3 dintre pacienti nu au boli organice cardiace
 poate sa dispara odata cu varsta
 se poate asocia cu :
 1. cardiomiopatii obstructive ( $%)
2. cardiomiopatii dilatative familiale
3. hipertiroidism
4. sarcina ( demasca )
5. prolaps de valva mitrala ( fascicul stang)
6. anomalia Ebstein (5-10%) (de partea dreapta)
7. DSA, DSV, coarctatie de aorta
8. blocuri atrioventriculare sau intraventriculare, tumori cardiace
Diagnosticul diferential:
 delta + in V1-V2: BRD- dar exista S larg in V5-V6, D1 aVL
HVD- dr exista rotatie orara
Infarct miocardic posterior – dar exista Q patologic in V7-V9
 delta - in V1-V2: infarct miocardic anteroseptal- dar faza terminala
BRS- dar aspectul undei delta
HVS- dar criteriile de amplitudine
 delta – in diverse derivatii: infarct miocardic cu localizarile respective

Tulburari de ritm in WPW : tulburari de ritm supraventriculare cu frecventa ventriculara

inalta

 TPSV : 75-80% dintre toate tulburarile de ritm;

1. mecanism: reintrare folosind anterograd nodul atrioventricular si retrograd
calea accesorie (tip ortodromic) → nu apare unda delta in timpul tahicardiei
2. 140-250/min
3. initiat de EA sau Ev
4. P’ apare dupa QRS; R-P’ < P’-R ( circuit ortodromic)
5. P’ apare dupa QRS: R-P’ > P’- R, circuitul este antidromic si apare unda delta
( 10%) ; localizarea fascicului accesor este la distanta de nodul atrio-ventricular
 Fibrilatie atriala cu frecventa inalta ( 20-35%)
 Flutter atrial cu conducere 1:1 ( 7%); in aceste doua tulburari de ritm conducerea
anterograda este adesea pe calea accesorie → apare unda delta
 Pot exista cai accesorii multiple care favorizeaza tulburarile de ritm

Consecintele aritmiilor din WPW:

1. Hemodinamice; legate de frecventa inalta: colaps
2. Aritmice: induc fibrilatie ventriculara
3. Terapeutice:
 sunt favorizate de medicamentele care alungesc perioada refractara a
nodului atrio-ventricular si o scurteaza pe aceea a fascicului accesor:
digitala, beta-blocantele; blocantele de Ca (verapamil, diltiazem),
manevrele vagale;
 pot fi tratate cu medicamentele care alungesc perioada refractara a
fascicului accesor: antiaritmice la si lll

2. Sindromul LGL
Datorat existentei fibrelor paranodale James, care “sunteaza’ nodul atrioventricular, sau
fibrelor atrio-fasciculare

CRITERIILE DE DIAGNOSTIC
1. PR<0,12 sec, cu unda P normala
2. Durata QRS normala
Diagnostic diferential: ritm jonctional : dar P este negative in D1, D2, aVF si + in aVR

Se asociaza cu :
 TPSV ( cel mai frecvent0
 Fibrilatie atriala si flutter atrial cu frecventa inalta ( mai rar)

3. Preexcitatia tip Mahaim

Datorata fibrelor musculare care leaga nodul atrioventricular sau fasciculele sistemului de
conducere cu miocardul ventricular, de obicei pe dreapta.

CRITERII DE DIAGNOSTIC
1. Interval PR normal
2. Prezenta undei delta
Unda delta poate sa nu apara in ritm sinusal, ci numai in tahicardie

Tulburari de ritm: tahicardie supraventriculara prin reintrare cu aspect de BRS cu

axul superior; calea anterograda: fibrele mahaim; calea retrograde: ramurile
fascicului His
 Frecventa :134-270/min
 Ax QRS: 0; -75˚
 Durata QRS <0,15 sec
 Aspect; R in D1, rS in V1, zona de tranzitie dupa V4

ARITMII SUPRAVENTRICULARE

Ritmul sinusal este definit prin prezenta undei P cu urmatoarele caracteristici:

 Unda P de propagare anterograda :
1.obligatoriu pozitiva in D1, D2, V3-V6
2. obligatoriu negativa in aVR
3. variabila ( pozitiva, difazica, aplatizata sau negativa) in D3, aVL, aVF, V1,
rar V2, in functie de axul undei P in planul frontal
 Morfologia undei P constanta in aceeasi derivatie
 Frecventa undelor P intre 60-100/min
 Intervalul P-P constant sau variabil cu cel mult 0,16 sec
 Interval P-QRS constant, 0,12-0,21 sec (cu conditia sa nu coexiste tulburari de
conducere atrio-ventriculara)
EXTRASISTOLELE SUPRAVENTRICULARE
Criterii de diagnostic:
 Unda P apare precoce
 Morfologia undei P este diferita de a undei P sinusale, dar:
1. P asemanator cu P sinusal
2. P “retrograd”, cand:
-are origine atriala inferioara ( P-QRS =0,12sec)
-are origine jonctionala (P-QRS <0,12 sec)
3. P negativ in D1, aVL,V5,V6 cand are originea in atriul stang
 Unda P este urmata de un complex QRS de aspect normal, dar:
1. QRS larg, de obicei cu aspect de BRD, prin aberatie de conducere
2. P blocat, neurmat de QRS
 Intervalul P-QRS este normal, dar:
1. >0,21 sec
2. <0,12 sec, in extrasistolele atriale inferioare si nodale
 Intervalul de cuplare fix, in extrasistolele monofocale
 Pauza post extrasistolica este decalanta (< 2 intervale P-P normale), dar:
1. Poate fi compensatorie, in extrasistolele supraventriculare “tardive”
2. Poate fi egala cu un ciclu P-P normal, in extrasistolele supraventriculare
Interpolate (posibile mai ales pe ritm sinusal bradicardic)
3. Poate fi supracompensatorie, in boala de nod sinusal

TAHICARDIA ATRIALA MULTIFOCALA: in 60-85% cazuri apare in BPCO

 Debut neparoxistic
 ≥ 3 unde P cu morfologie diferita in aceeasi derivatie
 Frecventa ventriculara 100-150/min 250/min
 Prezenta liniei izoelectrice
 Intervalele P-R sunt variabile, diverse grade de bloc atrio-ventricular, unde P
neconduse
 Intervalele P-P variabile

RITMUL HAOTIC ATRIAL: aceleasi caractere morfologice cu tahicardia atriala

multifocala, dar frecventa ventriculara sub 100/min

WANDERING PACE-MAKER
 Morfologia undei P variaza gradat de la o bataie la cealalta, revenind apoi treptat
la aspectul initial
 Intervalul P-R :
1.Wandering intrasisnusal: constant
2. Wandering antraatrial: variabil ( se scurteaza progresiv, apoi
creste progresiv)

TAHICARDIA SINUSALA:
 P normal ca axa si morfologie
 Frecventa >100/min
  Debut si sfarsit progresive
* Frecventa maxima admisa, de exemplu la effort, se coreleaza cu varsta:
220-varsta in ani

TAHICARDIA SINUSALA PRIN REINTRARE

 Debut si sfarsit brusc, precipitate de extrasistole atriale
 Frecventa <150/min
 P normal ca ax si morfologie

BRADICARDIA SINUSALA: frecventa <50/min

TAHICARDIA PRIN REINTRARE ATRIO-VENTRICULARA NODALA (AVNRT)

Nodul atrio-ventricular are 2 tipuri de fibre:

1. fibre “rapide”, situate in portiunea anterioara a septului interatrial
-viteza mare de conducere
-perioada refractara lunga
2. fibre “lente’, situate aproape de ostium sinusului coronar
-viteza de conducere mica
-perioada refractara scurta

A.Tipul comun de AVNRT (slow-fast): conducerea anterograda se face pe calea

lenta si conducerea retrograda se face pe calea rapida
 frecventa 150-200/min
 QRS ingust
 P’ retrograd mascat de QRS sau vizibil ca pseudo s in D2 si pseudo r’
in V1
 Poate fi initiata de o extrasistola atriala care, fiind precoce, va fi
blocata pe calea rapida, cu perioada refractara lunga si va fii condusa
pe calea lenta, cu interval PR lung
 R-R se poate scurta progresiv la primele batai si se poate alungi
progresiv inintea terminarii tahicardiei
B. Tipul rar de AVNRT (fast-slow): conducerea anterograda se face pe
calea rapida si cea retrograda, pe calea lenta
 Frecventa 150-200/min
 QRS ingust
 P’ retrograd, la distanta de QRS: R1-P’ >P’-R2

TAHICARDIA PRIN REINTRARE ATRIO-VENTRICULARA (AVRT)

Implica existenta unei cai accesorii cu conducere rapida si perioada refractara lunga
A. Tipul comun de AVRT: conducere anterograda prin nodul atrio-ventricular si
retrograda pe calea accesorie
 Frecventa >200/min (dar nu obligatoriu)
 QRS ingust
  P’ retrograd vizibil dupa QRS, pe segmentul ST sau pe unda T, cu
R1-P’<P’- R2
B. Tipul rar de AVRT: conducere anterograda pe calea accesorie si
retrograda prin nodul atrio-ventricular
 Frecventa > 200/min (dar nu obligatoriu)
 QRS larg (unda delta)
 R1-P’>P’- R2

TAHICARDIA JONCTIONALA NEPAROXISTICA-ectopica

 Frecventa 70-130/min
 P’ retrograde vizibile inainte sau dupa QRS, sau disociatie
atrioventriculara
 Poate coexista cu blocuri atrio-ventriculare

FIBRILATIA ATRIALA:

 Unde “f’ 350-600, neregulate, inegale

 Nu exista linie izoelectrica
 Fenomenul de conducere ascunsa
 Intervale R-R variabile
 QRS inguste
 Fenomen Ashman: aberatie de conducere (QRS larg, de obicei cu aspect
de BRD) ce apare cand un ciclu R-R scurt urmeaza unui cilcu R-R lung

FLUTERRUL ATRIAL:
 Unde “F” regulate, 250-350/min
 Nu exista linie izoelectrica
 QRS ingust
 Blocaj fix in nodul atrio-ventricular, de obicei 2:1;
 Blocaj variabil in nodul atrioventricular: ritm ventricular variabil
 Flutterul atrial tipic:
1. frecventa undelor F 175-250/min (200/min)
2. undele Fpozitive in V1
3. undele f cu aspect de dinti de fierastrau in D2,D3, aVF, cu
panta ascendenta rapida si descendenta lenta

 Flutterul atrial atipic:

1. frecventa undelor F mai mare decat in fluterrul tipic
 2. uneori undele f nu se vad, ci determina aspect sinusoidal al
liniei izoelectrice, asemanator cu fibrilatia atriala;
determinarile intracardiace arata insa o activare constanta
endocardica
3. unde F pozitive in derivatiile inferioare, negative in V1

SINDROMUL SINUSULUI BOLNAV

Asocierea de tahiaritmii, fibrilatie sau flutter atrial cu bradiaritmii, blocuri sino-

atriale sau atrio-ventriculare si raspuns inadecvat la antiaritmice.
Un electrod in interiorul celulei inregistreaza diferenta de potential
transmembranar
Potentialul transmembranar de repaus

Sarcini positive la exterior (Na+ ) si negative in interior (Cl- ; proteine

amfotere)
potential transmembranar negativ , a caruri valoare depinde de
regiunea in care se inregisteaza

Potentialul transmembranar de actiune

Sarcini negative la exterior ( intra Na+ ) si pozitive in interior

potential transmembranar pozitiv
Fazele potentialului de actiune:
0 – depolarizarea rapida
1- repolarizarea rapida
2- platoul
3- repolarizarea lenta
4- depolarizarea lenta diastolica

Ambii electrozi la exteriorul celulei inregistreaza diferenta de

potential epimembranar

Repaus: nu exista diferenta de p[otential intre capetele celulei (la fiecare capat
fiind cate un electrod)
Excitarea celulei la unul din capete duce la aparitia unui potential epimembranar

Celula cardiaca se comporta ca un dipol electric

Diferenta de potential intre 2 suprafete sau intre 2 poli cu sarcini cu
polaritate opusa formeaza un dipol, cu o directie, marime si polaritate.
Fiecarui dipol I se poate asocia un vector.
ECG inregistreaza secventa unor vectori instantanei atribuiti unor dipoli
imaginari care isi schimba marimea si directia in timpul propagarii
impulsului.
In timpul activitatii electrodul care inregistreaza este influentat de diferenta
de potential din zona invecinata. Inregistrarea activitatii , reprezentata de
vectorul instantaneu, depinde de pozitia electrodului in campul electric
exercitat de dipol.
Aspectul undelor ECG inregistrate la suprafata corpului depinde de :
 proprietatile generatorului (potentialul de actiune)
 viteza de propagare a excitatiei
 caracteristicile volumului conductor

Diferentele de potential generate in timpul activitatii cardiace duc la aparitia de curenti

electrici in conductorii ce inconjura inima.
Pe modelul fibrei musculare isolate inconjurata de un mediu omogen , sarcinile
positive sunt egale sin u se inregistreaza diferenta de potential electric la suprafeta
fibrei.
Cand excitatia invadeaza fibra, apar curenti electrici transmembranari si se creaza o
diferenta de potential de-a lungul fibrei-potentialul de depolarizare – care dispare in
perioada depolarizarii depline.
Inima contine aprox 1010 celule. Fiecare moment al depolarizarii si al repolarizarii
reprezinta stagii diferite ale activitatii unui numar mare de cellule si forta
electromotoare generate in fiecare moment reprezinta suma diferentelor de p[otential.
Potentialul descreste cu cresterea distantei fata de dipol.
In modelul Einthoven generatorul activitatii cardiace era un msingur dipole in centrul
triunghiului si volumul conductor era omogen si nemarginit. Aceste model nu explica
distributia tridimensionala a activitatii cardiace elecxtrice in fiecare punct in timpul
ciclului cardiac. S-a sugerat ca fortele electromotoare generate de exccitatia
ventri=culara pot fi exprimate mai bine de campul electric al mai multor dipoli decat al
unuia singur.
Potentialul electric declina cu cresterea distantei fata de inima, aproximativ cu patratul
distant ei. Aceasta inseamna ca orice punct de pe torace asezat la o distanta de inima
mai mare de 2 diametre ale inimii este electric echidistant fata de generator, deci de
inima. Indepartarea electrozilor asezati pe extremitati este suficienta pentru a
indeparta componentele nondipolare ale ECG generate de efectul de proximitate. In
acelasi timp intelegem de ce derivatiile anterioare precordiale , din cauza aproprerii
de inima sunt influentate de potentialele generate de structurile in contact direct cu
electrozii.
Teoria unghiului solid.
In orice pun ct potentialul inregistrat la suprafata corpului este determinat de produsul
dintre unghiul solid determinat in acel punct de catre limita intre sarcinile opuse si
densitatea sarcinilor pe unitate de arie . Aceasta inseamna ca pentru o valoare a
sarcinii electrice, deflexiunea inregistrata este cu atat mai mare cu cat suprafata este
mai mare. Pentru orice suprafata de inregistrare marimea deflexiunii inregistrate
creste parallel cu densitatea sarcinilor electrice.
Volumul conductor. Conductibilitatea joasa a tesuturilor din jur descreste amplitudinea
vectorilor inregistrati. Hipovoltajul apare in obezitate, hiperinflatie pulmonara, ravarsat
pericardic sau pleural stang.
Derivatii bipolare: ambii electrozi se afla in pozitii cu variatii similare de potential
Derivatii uniolare: un electrod este situate intr-o zona cu variatii de potential neglijabile
in comparative cu celalalt.