Tema 2.

Instrumente manageriale prin prisma costurilor

1. Caracteristica și delimitarea costurilor în fundamentarea deciziilor.
2. Metodele de evidenţă a costurilor globale şi parțiale
3. Metoda de gestiune a costurilor pe activități
4. Performanțele metodelor de calculație bazate pe costurile ținta.

1. Caracteristica și delimitarea costurilor în fundamentarea deciziilor

În scopul luării deciziilor de gestiune este necesar de a deosebi costuri și cheltuielile:

 relevante şi nerelevante,
 marginale şi diferenţiale,
 variabile şi constante (fixe).
Costuri şi cheltuieli relevante – reprezintă acele costuri şi cheltuieli anticipate, care pot fi modificate
ca urmare a luării deciziilor, iar costurile şi cheltuieli nerelevante – reprezintă costuri şi cheltuielile,
care nu depind de luarea deciziilor.
Exemplul 1: Întreprinderea câţiva ani în urmă a procurat materii prime în sumă de 100 mii lei, dat
ulterior în legătură cu modificarea tehnologiei s-a clarificat, că pentru producţia proprie aceste materiale
sunt puţin folositoare. Producţia fabricată de ei va fi neconcurentă pe piaţă. Cu toate acestea, s-a găsit un
partener care este gata să procure de la această întreprindere producţia fabricată din aceste materiale
pentru 300 mii lei. Totodată costurile suplimentare ale întreprinderii priivnd fabricarea producţiei
alcătuiesc 250 mii lei. Este oportun să se primească asemenea comandă?
Tabelul 1. Date pentru analiză
Indicatorii Toate datele Datele relevante
Alternativa 1 (să Alternativa 2 (să Alternativa 1 (să Alternatiav 2 (să se
nu se primească se primească nu se primească primească
comanda) comanda) comanda) comanda)
Materiale (materii 100 100
prime) mii lei
Costuri suplimentare 250 250
pentru transformarea
materiei prime în
produs finit, mii lei
Venituri primite, mii 300 300
lei
Profitul (pierdere) (100) (50) 50
brut, mii lei

Costuri şi cheltuieli diferenţiale – reprezintă costurile şi cheltuielile suplimentare, apărute în rezultatul

fabricării sau vânzării grupei de unităţi de producţie suplimentare. Costurile și cheltuielile diferențiale
reprezintă diferența dintre costurile și cheltuielile dintre cele două opțiuni analizate. De exemplu, costurile
suplimentare aferente creșterii producției și a vânzărilor de la 1.000 la 1.100 de unități pe săptămână
reprezintă costuri diferențiale pentru producerea și vânzarea a încă 100 de unități pe săptămână. De
regulă, costurile diferențiale sunt de obicei costuri variabile. Însă costurile diferențiale pot fi și costuri
fixe. Dacă costurile şi cheltuielile constante se modifică în rezultatul deciziei luate, atunci sporirea sau
micşorarea acestora se consideră drept costuri sau cheltuieli diferenţiale, iar dacă ele nu se modifică în
rezultatul luării deciziilor, atunci costurile şi cheltuielile diferenţiale vor fi egale cu zero. Aceeași
abordare se aplică și față de venituri.

1
 Regula luării deciziilor în baza datelor costurilor diferențiale este următoarea: dacă veniturile
suplimentare depășesc costurile suplimentare, atunci trebuie luată o decizie, în caz contrat – acestea sunt
omise.
În calitate de exemplu să examinăm informaţia planificată a întrerpinderii «XXX» privind realzarea
producţiei sale pentru anul curent.
Exemplul 2.
Venituri din vânzări, lei (50 000 unit. preţul de 20 lei pentru o unitate) 1000 000
Cheltuieli de distribuire:
 cheltuieli de publicitate, lei 100 000
 salariul, lucrătorilor ocupaţi cu desfacerea producţiei, lei 80 000
 cheltuieli de deplasare ale lucrătorilor ocupaţi cu desfacerea, lei 50 000
Cheltuieli privind arenda încăperii, lei 10 000
Costuri variabile, lei 70 000
Conducerea întreprinderii examinează problema privind asimilarea în anul următor a noii pieţe de
desfacere. Se prevede să se mărească cheltuielile de publicitate cu 30 % şi să se includă în state funcţia de
vânzător cu salariul de 36 000 lei anual, care se va ocupa cu realizarea mărfurilor pe noua piaţă. În afară
de acesata, se aşteaptă mărirea cheltuielilor de deplasare cu 10 % anual. Volumul planificat anual privind
vânzarea mărfurilor pe piaţa nouă la preţul corespunzător alcătuieşte 10 000 unităţi. Suma orientativă a
costurilor variabile alcătuieşte 5 lei pentru o unitate de producţie. Urmează oare întreprinderii reieşind din
aceste date să asimileze o nouă piaţă de desfacere?
Decizia necesită o analiză detaliată a veniturilor, costurilor şi cheltuielilor diferenţiale, care pot apărea în
rezultatul asimilării unei noi pieţe de desfacere. Mai jos este prezentată varianta recomandată a calcului la
pregătirea datelor pentru analiza şi utilizarea acestei informaţii.
Tabelul 2. Date pentru analiză
Indicatorii Costuri şi cheltuieli Costuri şi cheltuieli Costuri şi cheltuieli
curente prognozate diferenţiale
Venituri din vânzări, lei 1 000 000 1000000 +10*20= 200 000
1 200 000
Cheltuieli de publicitate, lei 100 000 10000+(100000*30%) 30 000
=130 000
Salariul personalului ocupaţi de 80000+36000= 36 000
desfacerea producţiei, lei 80 000 116 000

Cheltuieli de deplasare, lei 50000 50000+(50000* 5 000

10%)=55 000
Cheltuieli privind arenda, lei 10000 10 000 -

Costuri variabile, lei 70000+10000*5=120 50 000

70000 000
Total costuri şi cheltuieli, lei 431 000 121 000
310000
Profit 769000 79 000
690000

Costurile şi cheltuielile diferenţiale în principiu, în mare măsură, sunt similare cu costurile şi cheltuielile
marginale. Deosebirea de bază se concluzionează în aceia că costurile şi cheltuielile marginale reprezintă
costuri şi cheltuieli suplimentare pentru o unitate de producţie, iar cele diferenţiale fiind, de asemenea
costuri şi cheltuielile suplimetare, reprezintă rezultatul măririi volumului de producţie a întregii grupe de
unităţi de produse.

2
Exemplul 3: Să admitem, că costurile de producţie pentru producerea unei mese – 2000 lei, iar pentru
producerea a două mese au fost cheltuiţi 3 900 lei. Urmează, că costurile marginale pentru fabricarea
unei mese este egală cu _1900( 39000-2000)__________________
Costurile şi cheltuieli variabile – reprezintă costurile şi cheltuielile, care se modifică direct proporţional
cu modificarea volumului activităţii. Majorarea volumului producerii va a duce la crelterea direct
proporţională a costurilor şi cheltuielilor variabile, iar micşorarea volumului producerii va duce la
reducerea direct proporţională a costurilor şi cheltuielilor variabile.
Relaţia direct proporţională între o oarecare activitate şi costurile şi cheltuielile, aferente acestei
activităţi, au o particularitate importantă: costurile şi cheltuielile variabile pentru o unitate rămân
constante în interiorul regiunii relevante.
Costurile şi cheltuielile constante – reprezintă costurile şi cheltuielile, care nu se modifică la
modificarea volumului de producţie inăuntru acestei regiuni relevante.
Ex Produse 1 2 3
Costuri variabile unitare 10 10 10
Total CV 10 20 30
Costuri si cheltuieli constante 50 0000 lei
Pe unitate 500 250 166 666,67
Exemplu la test o sa fie

Costuri marginale -Reprezinta costuri si cheltuieli suplimentare pentru o unitate de produs

2. Metodele de evidenţă a costurilor globale şi parțiale

Metoda evidenţei costurilor variabile (sau parțiale, marginale sau direct-costing) – reprezintă
concepţia evidenţei costurilor, la care pentru calcularea costului producţiei şi evaluarea stocului se iau la
evidenţă numai costurile variabile. Costurile materiale directe, costurile cu personalul directe şi costurile
indirecte de producţie variabile sunt acele elemenete ale costului, care participă la calcularea costului
producţiei. Costurile indirecte constante de producţie nu se repartizează asupra produsului, dar se
examinează ca cheltuieli curente şi se referă nemijlocit la rezultatul financiar.
La metoda de evidenţă a costurilor globale sau de absorbție, din contra, toate costurile de
producţie, atât cele variabile, cât şi cele constante participă la calcularea costului producţiei. La utilizarea
acestei metode numai cheltuielile de distribuire, administrative şi alte cheltuieli din activitatea
operaţională se examinează ca cheltuieli curente.
În general, deosebirile dintre aceste concepţii de reduc la următoarele:
a) Clasificarea costurilor – la evidenta costurilor variabile toate costurile de productie si cheltuielile
curente se divizeaza in variabile si constante ,In sistemul evidentei globale costurile si cheltuielile nu
se clasifica in variabile constante .

b) Stocuri – la evaluarea stocurilor conform sistemului costurilor globale se tin la evidenta atit costuri
variabile cit si constante ,iar conform sistemului costurilor variabile –numai costuri variabile

c) Costuri indirecte constante de producţie – la metoda evidentei costurilor variabile costurile

indirecte de productie (CIP) constante se examineaza ca cheltuieli curente .La metoda a
evidentei a costurilor globale cipurile constante participa in calculul costului si evaluarii
stocurilor.

d) Situația de profit și pierdere – construită confrom rezultatelor calculaţiei prin metoda costurilor
globale, face diferenţă între costuri şi cheltuieli curente:
VV-VENITURI DIN VINZARI x
CV-costyri de vinzare (x)

3
Profit brut x
Cheltuieli curente (x)
Profit operational x
In acest calcul au fost omise612-alte venituri din

Prin metoda costurilor variabile situația de profit și piedrere face diferenţă între costurile şi
cheltuielile variabile şi constante. Toate costurile şi cheltuielile variabile se scad din venitul din vânzări,
pentru a primi marja de contribuţie, iar apoi se scad costurile şi cheltuielile constante, penrtu a primi
profit:
VV X
Costuri si cheltuieli variabil e (x)
Marja de ontributie x

.........

e) Rezultatul financiar – rezultatul financiar calculat prin metoda evidentei costurilor variabile poate fi
diferit de rezultatul calclat conform metodei costurilor globale din cauza divergentelor intre volumul
productiei fabricate si volumul vinzarilor
1.Cind volumul vinzarilor coincide cu volumul de producere rezultatul financiar calculat prin metoda
costurilor variabile si metoda costurilor globale va fi acelasi
2.Cind producerea depaseste vinzarile rezultatul financiar calculat prin metoda costului global va fi
mai mare decit cel calculat prin metoda costului variabilei
3.cind vinzarile depaseste producerea atunci rezultatul financiar calculat prin metoda costurilor
variabile va fi mai mare decit rezultatul financiar calculat prin metoda globala.
Adica vv mai mare vp......

4
 Exemplul 4. Să admitem, că întrerprinderea “XXX” se ocupă cu producerea aticolelor de panificaţie. În
cursul perioadei (trimestrului) următoare întreprinderea planifică să producă un nou tip de producţie – colaci.
Se dispune de următoarea informaţie: costurile directe de materiale alcătuiesc 42 456 lei, consimuri cu
personalul directe – 16 213,8 lei, costurile indirecte variabile de producţie – 17 019 lei, costurile indirecte
constante de producţie – 7 466,4 lei. Se planifică să se fabrice timp de un trimestru 36 600 kg şi să se
realizeze 36 250 kg colaci. Producţia în curs de execuţie nu a fost nici la începutul, nici la sfârşitul perioadei.
Să admitem, că preţul de realizare a 1 kg alcătuieşte 3,43 lei pentru 1 kg, cheltuielile de distribuire variabile
pentru 1 kg – 0,0824 lei. Cheltuielile de distribuire constante pentru perioadă – 3 020 lei, cheltuielile
constante administrative – 9 710 lei. Utilizând aceste date, de caclulat costul producţie pentru 1 kg de
producţie, mărimea soldurilor producţiei finite la finele perioadei, costul vânzărilor producţiei pentru
perioada de gestuiune utilizând metoda evidenţei costurilor globale şi prin metoda evidenţei costurilor
variabile. De prezentat forma situației de profit și pierdere prin metoda costului variabil şi evidenţa costurilor
globale. Calculul este prezentat în tabelul 3.

Tabelul 3. Calculul costului producţiei unie unităţi de producţie, mărimii soldurilor producţiei finite şi
costului poducţiei realizate
Indicatorii Evidenţa costurilor Evidenţa costurilor
variabile globale
Costul de producţie a unei unităţi de producţie:
Costuri directe de materiale 1,16 1,16
42456/36600

Costuri cu personalul directe(variabile) 0,443 0,443

16213,8/36600
Costuri indirecte variabile de producţie 0,465 0,465
17019/36600

Costuriele indirecte constante de producţie - 0,204

7466,4/36600
Total costul producţiei la 1 kg producţie 2,068 2,272
Adunam toate de sus

Soldul producţiei finite la finele perioadei de 350*2,068=723,8 350*2,272=795,2

gestiune .
36600-36250=350

Costul vânzărilor 36250 36250*2,068=74965 36250*2,272=82360

Costuri constante indirecte de producţie 7466,4 x

Total costuri, reflectate în situația de profit și
pierdere
Total costuri, supuse evidenţei
Situația de profit și pierdere
(metoda evidenţei costurilor globale) , lei
Venitul din vânzări 36250*3,43=124337,5
Costul vânzărilor 82360
Profitul brut 124337,5-
5
 82360=41977,5
Cheltuieli de distribuire
Varibaile 0,0824*3250 2987
Constante 3020
Cheltuieli administrative 9710
Rezultatul financiar 26260,5
Situația de profit și piedrere
(metoda parțială), (lei)
Venitul din vânzări 36250*3,43 124337,5
Partea variabilă a costului vânzărilor 74965
Cheltuielile de distribuire variabile 36250*0,0824 2987
Marja de contribuţie 124337,5-
74965-2987 46385,5
Costuri şi cheltuieli constante
Cheltuieli de distribuire constante 3020
Cheltuieli administrative 9710
Costuri indirecte de producţie constante 7466,4
Rezultatul financiar 46385,5-3020-
9710-7466,4 26189,1

Calculele arata ca costul unitar al produsului fabricat(colac)calculat prin metoda costului

variabile este mai mik decit cel calculat rin metoda globala cu 0,204 lei adica cu valoarea
cipurilor constante pe unitate de produs din aceasta cauza valoarea stocului produselor finite
determinata prin metoda costului variabilelor este mai mica decit determinata prin metoda
ostului global cu (723,8-795,2)71,4 lei. Ca urmare suma totala a costurilor si cheltuielilor inclusa
in calculul rezultatului financiar prin metoda variabila
(74965+2987+3020+9710+7466,4)=98148,4) este mai mare decit cea determinata prin metoda
costurilor globale (82360+2987+3020+9710=98077) anume cu 71,4 lei (98148,4-98077) ceia ce
a condus la aparitie divierii in marime profitului operational cu 71,4lei(26260,5-26189,1)

3. Metoda de calculație a costurilor pe activități (metoda ABC costing - Activity Based

Costing).
Potrivit metodei ABC calculaţia costurilor pe activitate presupune parcurgerea mai
multor etape în care se realizează:
1. Identificarea activităţilor, proceselor şi stabilirea ierarhiei proceselor.
2. Determinarea inductorilor de activităţi şi construirea structurilor cantitative.
3. Stabilirea cotelor costurilor de proces.
Principiul de baza al metodei îl constituie repartizarea mai fină a costurilor indirecte pe
purtătorii de costuri în raport cu metoda clasică utilizată, fără a afecta costurile directe.

Etapa I. Identificarea activităților.

Etapa 2. Stabilirea inductorilor de cost pentru fiecare activitate. Inductorii de cost denumiți și
stimulatori de costuri reprezintă mărimile de referință pentru repartizarea costurilor indirecte, cauza
variației consumurilor de resurse și servește ca instrument de măsură a volumului prestaților furnizate.
Inductorii de cost pot fi grupaţi în:
a) inductori tradiţionali
 ore manopera;
6
  ore funcţionare utilaj;
 cost materii prime consumate;
 număr de produse.
b) inductori noi
 număr comenzi de materiale;
 număr planuri elaborate;
 număr controale;
 număr comenzi de fabricaţie;
 număr puncte de sudura etc
Etapa 3. Constituirea centrelor de regrupare sau reunire, adică toate activitățile pentru care s-au
identificat aceiași inductori de cost se grupează într-un centru de regrupare. După constituirea centrelor de
regrupare se poate calcula costul unitar al inductorului cunoscând:
 costul centrului de regrupare format din totalul costului activităţilor componente;
 volumul total al inductorului.
Cost unitar inductor = Cost centru regrupare
Volum total inductor
Etapa 4. Calculul costului de producţie al produselor fabricate.
Costul activităţii consumate se determina după relaţia:
Cost activitate = Cost unitar inductor x Volum inductori utilizaţi
consumată la fabricarea unui produs

Etapa 5. Calculul costului complet al produselor vândute presupune suplimentarea costului de

producție cu o parte din costul de administrație și desfacere, parte stabilită prin intermediul inductorilor
de cost specifici acestor activități.
Exemplul 5. Departamentul de reparare a fondului locativ al unei autorităţi locale are o unitate ce
fabrică trei produse - A, B, C. Mai jos este prezentată informaţia disponibilă despre fiecare din
ele:
A B C Total
Producţia anuală, unităţi 50 000 30 000 10 000 90 000
pe unitate pe unitate pe unitate
Preţ, lei 53 70 55
Costuri directe de materiale, lei 15 12 9
Costuri directe de muncă, lei 10 10 10
Numărul de ore de muncă directă, ore 2 3 2 210 000
Ore-maşină 1.5 2 1.5 150 000
Costuri indirecte:
Costuri legate de funcţionarea 750 000
echipamentului, lei
Remunerare forţei de muncă a angajaţilor 1 180 000
care nu sunt direct implicaţi în procesul de
producţie, lei
Costurile indirecte legate de funcţionarea echipamentului sunt repartizate în baza orele-maşină lucrate, iar
salariile angajaţilor care nu sunt direct implicaţi în procesul de producţie – pe baza orelor de muncă.
Suplimentar:
După elementele costurilor indirecte sunt identificate trei activităţi de bază, după cum urmează:
Pregătirea, lei 95 000
Lucrări tehnice, lei 1 085 000
Procesare, lei 750 000
1 930 000
(Notă: totalul este egal cu suma costurilor indirecte ale manoperei şi a costurilor de funcţionare a
echipamentului, adică 750 000 + 1 180 000)
Scopul înţelegerii ABC este de a determina sursa costurilor pentru activităţile identificate. Două surse
potenţiale de costuri şi informaţia despre ele sunt:
A B C
Partida de producţie 12 18 20
7
Comenzile de producţie 18 22 30

Activitatea de pregătire este determinată de numărul de partide de producţie care trebuie pregătite, în timp
ce costul lucrărilor tehnice poate fi o funcţie a numărului de comenzi de producţie. Costul de funcţionare
a echipamentului, poate să fie cel mai bine de recuperat pe baza orelor – maşină.

Se cere: De calculat costul pe produse prin metoda costurilor globale și metoda ABC. De explicat
divergențele în rezultatle obținute.

Rezolvare.
1. Metoda costurilor globale. Costurile indirecte legate de funcţionarea echipamentului sunt
repartizate în baza ore-maşină lucrate, iar salariile angajaţilor care nu sunt direct implicaţi în
procesul de producţie – pe baza orelor de muncă:
Coeficientul de repartizare a costurilor indirecte de producție legate de funcționarea echipamentului =
750000/150000=5 lei

Coeficentul de repartizare a costurilor indirecte de producție legate de muncă = 1180000/210000

Prin urmare, costurile produselor pe baza metodei de absorbţie a costurilor totale sau metoda globală ar fi
fost acestea:
A B C
lei lei lei
1. Preţ unitar 53 70 55
2. Costuri directe 25 22 9+10=19
3. CIP aferente funcționării 5lei*1,5=7,50 5*2=10 5*1,5=7,50
echipamentului

4. CIP aferente forţa de 5,62*2ore=11,24 5,62*3ore=16,86 5,62*2 ore=11,24

muncă
5. Profit 53-25-7,50- 70-22-10- 17,26
11,24=9,26 16,86=21,14
6. Rentabilitatea vânzărilor 21,17 43,27 45,73
(%)(5/totalcost)*100
7. Total cost rindul2+3+4 43,74 48,86 37,74

b) de calculat costul producției prin utilizarea metodei ABC.

1. Calculăm costul unitar al inductorului de cost pentru fiecare activitate identificată, după cum urmează
(adică coeficientul de reaptizare a CIP pe activități) Formula este:
Cost unitar al inductorului = Cost activitate /Volumul inductorului
Situația costurilor indirecte pe centre de regrupare
Activități Costuri activitate, Inductor de cost Volum inductor Cost unitar al
lei inductorilor, lei
1 2 3 4 5=2/4
Pregătire 95000 Partide de 12+18+20=50 1900
productie
Lucrări tehnice 1085000 Comenzi de 18+22+30=70 15500
productie
Procesare 750000 Ore masine 150000 5

8
 Calculul costurilor indirecte pe produse
Activități A B C
12 partide*1900/50000 18 partide*1900/30000 20partide*1900/10000
Pregătire, lei =0,46 =1,14 =3,80

Lucrări tehnice, 18comenzi*15500/50000 22comenzi*15500/30000 30comenzi*15500/10000

lei =5,58 =11,37 =46,50
5lei*2=10 5lei*1,5=7,5
Procesare , lei
5 lei*1,5=7,5
Total costuri 13,54 22,51 57,80
indirecte per
unitate, lei

Calculul costurilor unitare şi a nivelului rentabilității

A, lei B, lei C, lei
1Preţ 70 55
53
2Total costuri 25+13,54=38,54 22+22,51=44,51 19+57,80=76,80

3Profit brut(1-2) 14,46 25,49 (-21,80)

4Rentabilitatea vânzărilor 37,52 57,27 (-28,39)

%(3/2*100)

Compararea marimii costului unitar calculat prin metoda ABC costuri si metoda globala permite sa
constatam o scadere semnificativa a performantei financiare a produsului C si o crestere a performantei
produselor B si A . Aceasta se explica prin faptul ca produsul C fabricat in cantitate mai mica necesita
costuri indirecte mai mari in comparatie cu produsele A si B .

4. Performanțele metodelor de calculație bazate pe costurile ținta (Target Costing - TC)

O formă de calculaţie a preţurilor bazate pe piaţă este calculaţia preţurilor-ţintă. Un preţ-ţintă este preţul
estimativ pentru un produs sau serviciu pe care clienţii potenţiali îl vor plăti. Această estimare se bazează
pe înţelegerea valorii unui produs pe care o percep clienţii şi a modului în care concurenţa va calcula
preţurile produselor sale. Organizarea vânzărilor şi a marketingului unei entităţi, printr-un contact şi o
interacţiune cu clienţii, este de obicei cea mai bună metodă de a identifica nevoile clienţilor şi valoarea
unui produs aşa cum o percep ei.
Preţul-ţintă, calculat cu ajutorul informaţiei de la clienţi şi concurenţă, formează baza pentru
calculaţia costurilor-ţintă.
Costul-ţintă pe unitate este pretul țintă- profitul operational țintă pe unitate.

9
 Profitul operaţional ţintă pe unitate este profitul operațional pe care o entitatea vrea să îl obţină
pe unitate de produs sau serviciu vândut.
Costul-ţintă pe unitate este costul pe unitate estimat pe termen lung al unui produs sau serviciu
care îi permite entităţii să-şi atingă profitul ţintă din activitatea operațională pe unitate atunci când vinde
la preţul-ţintă.
Există patru paşi în elaborarea preţurilor ţintă şi a costurilor-ţintă, şi anume:
Pasul 1. Dezvoltarea unui produs care satisface nevoile clienţilor potenţiali. Entitatea Alfa
produce două mărci de televizoare A şi B. Entitatea planifică să proiecteze modificări pentru televizorul
B. Studiile de piaţă de la Alfa indică faptul că clienţii nu pun prea mult preţ pe caracteristicile
suplimentare ale televizorului B, cum ar fi caracteristicile video speciale şi designul care permite
îmbunătăţiri ce pot determina o funcţionare mai bună. Clienţii vor ca Alfa să reproiecteze televizorul într-
unul fără prea multe funcţii şi să-l vândă la un preţ mult mai scăzut.
Pasul 2. Alegerea unui preţ-ţintă. Alfa se aşteaptă de la concurenţii săi să micşoreze cu 15%
preţurile televizoarelor care concurează cu televizorul B. Managementul de la Alfa vrea să răspundă
agresiv reducând preţul televizorului B cu 20%, de la 5 000 lei la 4 000 lei pe unitate. La acest preţ mai
mic, managerul de marketing de la Alfa prognozează o creştere a vânzărilor anuale da la 1 500 la 2 000
unităţi.
Pasul 2. Stabilirea unui preţ-ţintă pe unitate prin scăderea profitului operaţional ţintă pe
unitate din preţul-ţintă. Managementul de la Alfa doreşte un profit operaţional ţintă de 10% din
veniturile obţinute din vânzări.
Total venituri-ţintă = 4000lei*2000unitati=8 000 000

Total profit operaţional ţintă (10%) =8 000 000*10%=800 000 lei

Profit operaţional ţintă pe unitate = 800 000/2000=400lei

Cost-ţintă pe unitate = Preţ ţintă – profit operaţional ţintă pe unitate
= 4000-400=3600lei
Total costuri complete curente ale televizorului B = 5 775 000 lei, date din contabilitatea curentă
Cost complet curent pe unitate de B = 5 775 000/1500=3850lei

Costul tinta unitar de 3600lei este mai mic decit ccostul real de 3850lei .Scopul entitatii este de a
reduce costul unitar de la 3850 la 3600lei adica cu 250 lei .Eforturile de reducere a costului trebuie sa se
extinda in toate partile lantului valoric de la cercetare si dezvoltare la deservirea clientilor inclusiv si
cautarea unor furnizori care sa ofere peturi mai mici pentru materii prime .

Pasul 3. Proiectarea valorii pentru atingerea costului-ţintă. Proiectarea valorii este o

evaluarea sistematică a tuturor aspectelor funcţiilor economice din lanţul valoric, cu obiectivul de a
reduce costurile în timp ce se satisfac necesităţile clienţilor. Proiectarea valorii poate genera îmbunătăţiri
ale designului produsului, schimbări le specificaţiilor componentelor sau modificări ale metodelor de
procesare.

10