Criminologie curs 2

Metoda = are origine greaca meta=spre , odos=cale . Calea ce trebuie urmată a i putem defini
metoda științifică in termeni generali = ansamblul procedeelor card condus gândirea spre
cunoaștere.

Tehnica = are origine greaca însemnând vicleșug sau procedeu , iar prin tehnica de cwrecetare
înțelegem felul practic prin care se utilizează o metoda sau procedeul concret prin care se obțin
date asupra obiectului sau realității studiate .

Metodologia criminologica = acea parte din criminologie care se ocupa cu studiul

metodelor și tehnicilor de investigate a fenomenului infracțional urmărind integrarea acestora
intr’un sistem logic și coerent care sa permită îndeplinirea scopului acestei științe .

Modalități de cercetare in criminologie :

a) Elemente de cercetare fundamentale :

3 etape :
1->documentarea care presupune observarea faptelor , colectarea datelor și clasificarea
acestora , toate însă însoțite de o pregătire teoretica complexa a celui card efectuează
cercetarea
2-> elaborarea unor ipoteze explicative (ipoteza= o construcție deductibila elaborata pe baza
faptelor observate și destinată unei verificări ulterioare )
3-> verificarea ipotezelor formulate

Teoria criminologica nu este doar o ipoteza verificată , ci un ansamblu structurat de concepte și

judecați de valoare care are ca scop explicarea sintetica a realității din perspectiva criminalității
ca fenomen social .

Cercetarea aplicată are drept scop aprecierea valorii științifice a mijloacelor de lupta contra
delincventei , descoperirea modalităților de îmbunătățire a acestora și chiar de indentificare a
unor modalități cu caracter de noutate .
3 etape :
1-> documentarea presupune analiza Conținutului teoretic al domeniului studiat , rațiunea care
a stat la baza adoptării mijlocului respectiv de lupta împotriva criminalității , măsura și
modalitățile in care acest mijloc este efectiv aplicat .
2-> diagnosticarea ce preprezintă o consecință logica a documentării și are ca obiectiv
aprecierea științifică asupra efectivitatii mijlocului de lupta studiat
3-> eventuala propunere de schimbare și ea exista in măsura in care , din datele obținute ,
rezulta ca mijlocul de lupta împotriva criminalității nu mai este eficient , iar de regula , tocmai
ca e ultima , ea se finalizează cu un studiu adresat la nivel instituționalizat al politicii penale și
recomandabil îmbracă chiar forma unei propuneri de legeferenda.

b)Izvoarele cercetării criminologice :

->1. Statisticile criminalității = înregistrat de date factuale : forme : internațională sau naționale
care aparțin diverselor instituții.

->2. Sondajele .
3 categorii :
-sondaje de victimizare = chestionarea unui grup aleatoriu constituit prin adresarea întrebării
dacă vreo persoana a fost victima uneia sau mai multor infracțiuni , dacă au reclamat aceste
fapte și dacă nu le’au reclamat dc s’au abținut ?

-sondajul criminalității autoraportate = chestionarea unui grup similar dacă au comis fapte
penale , in ce au constat aceste infracțiuni , respectiv dacă autorii au foat sau nu descoperiți .

-sondajul de opinie asupra sentimentelor de insecuritate

c)Metodele cercetării criminologice

Criminologia utilizează o serie de metode de lucru care pot avea un grad mai mare de
generalitate pentru ca sunt utilizate de o serie întreaga de științe , respectiv anumite metode
proprii sau specifice la care apelează doar anumite discipline care concura la obținerea unor
rezultate care profita inclusiv criminologiei .

METODE GENERALE :

1.OBSERVAREA care reprezintă una din principalele cai de cunoaștere a fenomenului

infracțional prin caracterul sau cuprinzător , prin calitatea sa de a decela frecventa unor
fenomene , prin calitatea de a suprinde fenomenele in stare pura , naturală , dar și prin
sesizarea dependențelor și a condiționărilor factorial .
De mai multe tipuri :
a)Empirica , care ia naștere spontan in contactul zilnic dintre individ și realitatea
înconjurătoare , însă are și un caracter limitat de cuprindere pentru ca se rezuma la sfera de
interese a individului , la grupul social din care face parte, fiind traversată și de un pronunțat
caracter subiectiv . Deși e foarte răspândită , e una cu caracter de superficialitate și insuficiență.

b)Stiințifică care reprezintă o contemplare intenționată și metodica a realității fiind orientata

spre un scop bine determinat , dar care depinde in mod fundamental de modul in care autorul
acestei observări stăpânește aparatul teoretico-conceptual .

Observarea , ca și metoda in criminologie , întotdeauna are ca obiect domeniul

comportamentului delincvent, individual și de grup, acțiunile in care și prin care se manifesta ,
dar și reacțiile pe care le provoacă faptele antisociale in rândul membrilor comunității .

2.EXPERIMENTUL , are un grad înalt de generalitate și care , ca metoda criminologica , nu

reprezintă altceva decât o observare provocată in condițiile alese de cel care efectuează
experimentul. Pentru ca exeprimentul sa funcționeze e obligatoriu sa existe alegerea unor
probleme clare de studiu , sa se elaboreze ipoteze al căror adevăr sau falsitate sa fie dovedita
sau infirmata in cursul cercetații științifice .
Mai multe tipuri utilizate :
1.In funcție de locul de desfășurare : de teren sau de laborator
2.In raport de natura variabilei idenpendente care influentează grupul supus experimentului :
provocat sau invocat ( acea variabila care infleunțează grupul preexistente sau face parte din
grupul social din care grupul trăiește zi de zi)
3.In funcție de modalitățile concrete de manipulare a variabilelor : anterior sau ulterior

3.METODA CLINICA cercetează cazul individual procedandu’se la fragmentarea personalității

acestuia in elemente singulare , izolate dar privite introtdeauna in dinamica personalității
individuale . In abordarea acestei metode nu se operează cu variabile sau influente , ci se
bazează pe ANAMNEZA. Criminologia clinica își propune sa orienteze regimul de executare a
sancțiunilor penale și programul de resocializare a infractorului in raport cu concluziile ce
rezulta din examenul clinic al infractorului. Ca sa funcționeze presupune , pe de-o parte ,
formularea unui diagnostic pe baza căruia utilizatorul clinician evaluează conduita viitoare a
individului și formulează un pronostic social . Pe baza acestora se procedează la elaborarea unui
program adecvat de tratament.
Programul de tratament poate îmbracă 2 accepțiuni :
a) se referă la modul de a acționa fata de un delincvent ca urmare a pronunțării unei sentințe ,
mod condiționat însă de natura sancțiuni aplicate, dar și de cadrul legal care stabilește modul
de executare a respective sancțiuni
b) noțiunea de tratament desemnează o acțiune individuală desfășurată fata de subiectul
delincvent in vederea remodelarii personalității acestuia cu scopul de a înlătura incidența
factorilor de recidiva, dar mai ales de a favoriza reinserția socială a individului

4.TIPOLOGICA cea mai veche metoda de cercetare criminologica și care de’a lungul timpului a
servit pentru descrierea unui așa numit tip criminal in contrast cu tipul noncriminal sau a
contribuit la descrierea anumitor tipuri particulare de criminali (criminalul de ocazie , pasional ,
escrocul , violent , etc )
Aceasta metoda a stabilit o tipologie criminologica a actului infracțional . Are la baza conceptul
sau noțiunea de TIP= combinație de trăsături caracteristice pentru fenomenul studiat, iar o
grupare de tipuri între care se repartizează diferite trăsături caracteristice ale fenomenului
studiat constituie o TIPOLOGIE. Orice tipologie operează o selecție .

Lombrozo a efectuat prima tipologie diferențiată . A descris 3 tipuri clare de criminali : cel
pasional , bolnavul mintal și epilepticul. Mai târziu , Zening a realizat o tipologie specifica in care
a împărțit 8 tipuri de criminali :
1.criminalii profesionisti care evita in general sa muncească și au ca principala sursa de venit
infracțiunea
2.contra proprietații evita agresivitatea fizica și verbala , având ca scop îmbogățirea in orice
mod
3.agresivi
4.criminalii cărora le lipsește controlul sexual
5.criminalii care in situații de criza nu identifica decât soluții criminale
6.criminalii Caracterizați prin lipsa de disciplina socială = oameni neintegrați și care nu suporta
sa se supună unui program
7.criminalii dezechilibrați psihic
8.criminalii care acționează in baza unei reacții primitive
5.METODA COMPARATIVA . Procedeele de comparare :
a)procedeul CONCORDANTEI avem in vedere faptul ca atunci când producere unui anumit
fenomen este precedata in timp de acțiunea altor fenomene aparent fără legătura între ele ,
pentru a putea determina cauza se determina elementul comun acestora
b)procedeul DIFERENȚELOR presupune ca ori de câte ori un fenomen se produce in situația
întrunirii anumitor condiții și nu se mai produce când lipsește vreuna dintre condiții , atunci
condiția lipsa este cauza fenomenului
c)procedeul VARIAȚIILOR CONCOMITENTE: in măsura in care mai multe fenomene preceda un
alt fenomen, acela dintre fenomenele precedente care variază in același mod cu ultimul
fenomen constituie cauza.

6.METODA DE PREDICȚIE . Raportul dintre legitățile , statistice și pronosticul fenomenului

infracțional opțiunea cu privire la factorii de predicție de natura individuală și activitatea de
planificare in domeniul prevenirii și combaterii fenomenului infracțional. Exista 2 obiective :
-pe de-o parte , formularea unor previziuni cu privire la evoluția fenomenului infracțional pe o
perioada de timp determinata , de regula 5-10 ani
-pe de alta parte , evaluarea probabilităților de delincventa ( 2 aspecte : sa se identifice semnele
unei delincvente juvenile si in al doilea rând , evaluarea probabilităților recidivei )