Sunteți pe pagina 1din 127

CUPRINS

CAPITOLUL I- “ INFORMAŢII GENERALE PRIVIND IATSA SA”

1.1) Obiectul de activitate;…………………………………………………….pag.3;


1.1.1) Scurt istoric;……………………………………………………………....pag.3;
1.1.2) Scopul înfiinţării unităţii;…………………………………………………pag.7;
1.1.3) Obiectul de activitate –detaliat;…………………………………………...pag.8;
1.2) Organizarea activităţii societăţii GRUPUL IATSA SA;……………….pag.19;
1.2.1) Organizarea activităţii de exploatare;……………………………………..pag.19;
1.2.2) Organizarea activităţii funcţionale;……………………………………….pag.23;
1.3) Dinamica situaţiei financiare a firmei……………………………………
pag.35.

CAPITOLUL II- “ PLANIFICAREA FINANCIARĂ SI MANAGEMENTUL SC


GRUPUL IATSA SA “

2.1) Relaţia planificare financiară – organizarea activităţii;…………….....pag.44


2.2) Instrumente de planificare financiară;…………………………………..pag.46
2.2.1) Bugetele:…………………………………………………………………..pag.46
2.2.1.1) Tipuri de bugete;……………………………………………………...pag.50
2.2.1.2) Sistemul bugetelor…………………………………………………...pag.53
2.2.2) Fluxurile de trezorerie…………………………………………………….pag.58
2.3) Metodologia de întocmire a instrumentelor de planificare financiară;.pag.64
2.4) Posibilităţi de perfecţionare si modernizare a planificării financiare…pag.68

CAPITOLUL III – “ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII IN VEDEREA URMĂRIRII


EXECUŢIEI BUGETELOR”

3.1) Sistemul de documente;…………………………………………………pag.81


3.2) Contabilitatea cheltuielilor si veniturilor;……………………………..pag.97
3.3) Raportarea informaţiilor privind activitatea financiară……………...pag.109

CAPITOLUL IV – “ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE”.....................pag.117


CAPITOLUL I-“Informatii generale privind IATSA”

1.1) OBIECTUL DE ACTIVITATE


1.1.1) SCURT ISTORIC AL SOCIETĂŢII IATSA SA

Prin cumpararea licenţei şi asimilarea fabricaţiei în România a autoturismelor R.12


de la Uzinele RENAULT –Franţa ,aceasta a pretins şi organizarea unui service
corespunzător concepţiei moderne de prestări servicii.
In anul 1968 a luat fiinţă serviciul de service pe lângă Uzina de Autoturisme
Piteşti-Colibaşi care ulterior ,prin preluarea a 4 unităţi ale industriilor locale (H.C.M. nr.
2873 din 28.12.1968), a devenit GRUPUL UNITĂŢILOR DE ASISTENŢĂ TEHNICĂ
PENTRU AUTOTURISME –“GUATA” Piteşti.
Concomitent ,GUATA şi-a mai construit ,din fonduri de investiţii ,doua mari
unităţi la Piteşti şi Bacău ,care au fost puse în funcţiune în 1973, respectiv 1974.
Toate cele 6 unităţi ,constituind nuclee de organizare şi coordonare a activităţii de
asistenţă tehnică pe teritoriul ţării ,şi-au împărţit zonele de acţiune teritorial geografic
organizându-se în filiale fără personalitate juridică.
Extinzându-se activitatea de service ,cerinţele au impus o altă concepţie de
organizare ,care s-a concretizat prin studiul de dezvoltare întocmit de GUATA .Între
timp aceasta a devenit ,prin HCM 1679/1973 “Întreprinderea de Asistenţă Tehnică şi
Service pentru Autoturisme –IATSA “ ,cu sediul în Piteşti ,şoseaua Bucureşti-Piteşti ,
km.110.
Studiul impunea o nouă viziune asupra manierei de prestare a serviciilor la
autoturisme în garanţie ,necesitând o elasticitate şi în organizarea zonală ,care printr-o
altă împărţire a teritoriului ţării a dat posibilitatea creării altor filiale fără personalitate
juridică ,cu potenţial economic şi tehnic propriu.
În această perioadă nu a fost neglijată nici asistenţa tehnică externă ,echipe de
specialişti deplasându-se în toate tarile importatoare de autoturisme de fabricaţie
românească ,construindu-se în aceste ţări chiar şi unităţi de service după proiectele
IATSA.
Aşa s-a ajuns în reţeaua de unităţi IATSA ,care în anul 1989 era formată din 14
filiale cu 150 de staţii service ,cuprinzând peste 9500 de salariaţi ,unităţi constituite prin
fonduri de investiţii sau cu efort propriu IATSA şi prin amenajări ale unor construcţii
pretabile activităţii de service auto.
Coordonarea aprovizionării cu piese de schimb ,necesare procesului de lucru ,se
făcea de către Depozitul Naţional al Direcţiei Comerciale IATSA ,către depozitele
zonale ale filialelor.
În această perioadă a existat preocuparea pentru recondiţionări în maniera
industrială de piese de schimb ,SDV-uri si utilaje specifice activităţii de service auto.

2
De asemenea o activitate ambiţioasă a constituit-o fabricarea de autoturisme de
serie mică (1983) ,pentru care s-a amenajat la sediul IATSA o secţie specială ,fabricaţia
însuşindu-şi un prototip –creaţie proprie ,derivată din autoturismul DACIA 1300
Berlină şi anume DACIA SPORT 1410, a cărei fabricaţie a încetat în anul 1991.
Această activitate a mers şi mai departe ,în secţie montându-se şi colecţii de
autoturisme străine (serie mică) din gama RENAULT şi anume tipul RENAULT 18 şi
20.
IATSA a devenit , după anul 1990 ,S.C. DACIA SERVICE S.A. Piteşti.
În 1995 S.C. DACIA SERVICE S.A. Piteşti a revenit la denumirea de S.C. IATSA
S.A. Piteşti iar la 21.05.1996 la S.C. GRUPUL IATSA S.A. Piteşti .
Societatea comercială GRUPUL IATSA S.A. Piteşti funcţionează la ora actuală ca
un ansamblu de 62 de societăţi comerciale , independente juridic , unite prin legături în
temeiul cărora “GRUPUL” deţine participări importante la capitalul social ,
exercitându-şi influenţa asupra activităţii acestora , ceea ce face să se manifeste o
unitate de decizie în domeniul asistenţei tehnice pentru automobile de fabricaţie
românească .
În alte 4 societăţi comerciale , S.C. GRUPUL IATSA S.A. Piteşti participă cu
plasamente de capital .
De asemenea societatea îşi desfăşoară activitatea prin 4 unităţi IATSA , dispersate
pe întreg teritoriul ţării , care sunt organizate ca sucursale (Poiana Mare;Corabia ;Titu;
Marghita).Aceste sucursale au fost înfiinţate în anul 1984.
Societăţile comerciale la care S.C. GRUPUL IATSA S.A. Piteşti deţine participaţii
şi care au fost înfiinţate conform Hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor nr.43 din
17.08.1996 ,operate la Camera de Comerţ şi Industrie în data de 10.11.1996, sunt
prezentate în ANEXA NR.1.1.
Constituirea grupului societar IATSA , a reprezentat un proces complex , care a
durat 5 ani şi a presupus atât înfiinţarea şi transformarea structurilor componente ,cât şi
crearea raporturilor specifice.
Studiile efectuate în anul 1991 au arătat că vom asista la o creştere a complexităţii
şi a ritmului de schimbare a problematicii societăţii comerciale IATSA S.A. Piteşti
organizata în 32 de filiale (fără personalitate juridică), la cresterea responsabilităţilor de
a se iniţia schimbări în procesul de organizare şi conducere a societăţii în condiţii de
eficienţă .
Cercetarea viitorului societăţii comerciale IATSA S.A. Piteşti şi elaborarea unor
metode sistematice şi previzionale ,în scopul utilizării lor pentru simularea deciziilor
conducerii executive şi pentru orientarea acestor decizii ,a fost o activitate complexă şi
continuă ,determinată de necesitatea cunoaşterii tuturor aspectelor societăţii ,a
contextului în care a funcţionat ,a liniei strategice prioritare la nivelul sectorului şi, în
general , a strategiei dezvoltării globale.
Acest lucru a permis proiectarea strategiei dezvoltării societăţii IATSA de la o
societate simplă la un sistem societar ,putând identifica din timp partenerii (interni si

3
externi) care au condus la modificarea structurală a societăţii ,în scopul adaptării mai
bune a acesteia la cerinţele pieţei.
Exercitarea comerţului a presupus angajarea societăţii în operaţiuni de natura
diferită ,de la cumpărare şi revânzare de mărfuri la operaţiuni de depozit sau de
transport ,de la creditul bancar la operaţiuni de asigurare ,de la oferirea de servicii la
activităţi de comerţ exterior.
Odată iniţiate toate acestea au putut fi derulate ,finalizate şi reluate numai în
măsura în care S.C. IATSA S.A. Piteşti a avut posibilitatea să stăpânească starea
generală a afacerilor sale, materializată în câştigul sau pierderea fiecărei operaţiuni
comerciale.
Datorită fenomenelor complexe ce s-au întâlnit în economie ,în legătura cu
organizarea şi conducerea societăţii comerciale GRUPUL IATSA S.A. , au existat în
anumite perioade tendinţe cel puţin aparent contradictorii şi anume:
- O tendinţă de descentralizare ,concretizată în creşterea corespunzătoare a
gradului de autonomie a sucursalelor , şi tendinţa contrară, de centralizare şi control
asupra întregii activităţi a acestora;
- O tendinţă de reducere a dimensiunii societăţii comerciale IATSA SA Piteşti
în scopul asigurării maximei functionalităţi şi adaptabilităţi la cerinţele pieţei ,şi o
tendinţă contrară ,de asociere şi mărire a societăţii comerciale în scopul asigurării
competitivităţii pe piaţă;
- O tendinţă generală de ridicare a nivelului dotării unităţilor service cu
mijloace specifice moderne în concordanţă cu progresele tehnologice contemporane
şi o tendinţă de a simplifica dotările ca urmare a preţurilor ridicate ale acestora şi de a
le proiecta după criteriile de apreciere stabilite de fiecare unitate.
Existenţa acestor tendinţe contradictorii în evoluţia societăţii a avut drept
consecinţă atât sporirea diversităţii cât şi adaptarea hotărârii de înfiinţare a societăţilor
mixte pe structura sucursalelor şi unităţilor service.
În acest sens, măsurile şi deciziile adoptate de Consiliul de Administraţie
(Manager),Împuterniciţii mandataţi să reprezinte interesele capitalului de stat (Adunarea
Generală a Acţionarilor), a fost acela de a adapta “sistemul reţelei IATSA “la
mecanismele economiei de piaţă ,de a asigura funcţionarea eficientă a societăţii ca
ansamblu ,prin restructurarea profundă a formelor şi funcţiunilor unităţilor IATSA şi de
a grăbi procesul de privatizare.
Traducerea în practică a hotărârilor menţionate a determinat S.C. IATSA S.A.
Piteşti să încerce toate formele de privatizare ,singura acceptată de toţi salariaţii din
reţea şi alţi investitori ,fiind cea de constituire a societăţii comerciale cu capital mixt de
stat şi privat prin atragerea în această acţiune a propriilor salariaţi şi a altor investitori.
Societatea comercială IATSA SA Piteşti a participat la constituirea acestor
societăţi cu capital mixt cu aport în natură (bunuri existente la sediul unităţilor din
teritoriu –respectiv clădiri,utilaje,teren) iar salariaţii şi alţi investitori cu aport numerar.
“Scopul constituirii acestor societăţi cu capital mixt a fost:

4
1. atragerea capitalului privat în reţeaua IATSA ;
2. asigurarea maximă a iniţiativei şi răspunderii verigilor economice printr-o
urmărire cât mai uşoară , o circulaţie rapidă a mijloacelor circulante şi creşterea
operativităţii şi eficienţei sistemului informaţional ;
3. sincronizarea între ritmul cheltuielilor de aprovizionare şi de producţie ,pe de o
parte , şi cel al încasărilor prestaţiilor de servicii ,pe de altă parte ;
4. creşterea funcţionalităţii de ansamblu a reţelei IATSA ,protejarea produsului de
marcă românesc;
5. asigurarea la un nivel superior a serviciilor pentru garanţia şi postgaranţia
autoturismului;
6. sporirea veniturilor ,îmbunătăţirea condiţiilor de muncă ale salariaţilor;
7. modernizarea şi retehnologizarea unităţilor service.

Principalele trăsături ale societăţilor filială IATSA sunt:


~sunt societăţi comerciale cu personalitate juridică constituite în condiţiile Legii
nr.31/1990;
~sunt componente ale GRUPULUI DE SOCIETĂŢI IATSA ;
~sunt constituite la iniţiativa societăţii IATSA SA Piteşti ,cu scopul de a
încredinţa administrarea şi deţinerea activelor sale ,de a grăbi procesul de privatizare;
~capitalul societăţilor filială s-a constituit sau s-a completat cu aportul semnificativ
al SC IATSA SA Piteşti care deţine majoritatea în cea mai mare parte din societăţile
nou constituite;
~transformarea sau încetarea activităţii societăţii cu capital mixt reprezintă un
drept al asociaţilor ce o compun (ca asociat important SC GRUPUL IATSA SA are
desigur un rol hotărâtor în aceste probleme).” (1)
Modificările aduse Statutului S.C. GRUPUL IATSA S.A. Piteşti au fost
numeroase în decursul perioadei 1991-2002; ultima dintre acestea fiind la data de
09.05.2002 când s-a realizat o schimbare de acţionariat şi a componentei Consiliului de
Administraţie.
După înmatriculare capitalul social al societăţii a suferit o multitudine de ajustări,
cea mai recentă fiind din data de 05.05.2000 în baza prevederilor Ordonanţei de Urgenţă
a Guvernului nr.54/1998 privind regularizarea şi compensarea portofoliului între FPS şi
SIF Oltenia se aproba modificarea structurii acţionariatului societăţii astfel :

_________________________________________________________________
(1)-Date preluate şi prelucrate din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare (ROF) şi Statutul SC
GRUPUL IATSA SA Piteşti.

-SIF Oltenia -41,3%;

5
-Asociaţia PAS Grupul IATSA -39,6%;
-Alţi acţionari-11,6%;
-FPS-7,3%.

1.1.2) SCOPUL ÎNFIINŢĂRII UNITĂŢII

În activitatea de ansamblu a societăţii comerciale GRUPUL IATSA SA Piteşti ,


funcţiunile se impletesc foarte strâns ,au legături de condiţionare reciprocă multiple şi
variate,ceea ce face dificilă delinitarea conţinutului lor ,cu atât mai mult cu cât , privită
din diferite puncte de vedere ,una şi aceeaşi activitate poate fi inclusă într-o funcţiune
sau alta .Ţinând seama de aceste aspecte ,conţinutul fiecărei funcţiuni formează totuşi
un ansamblu suficient de unitar pentru a oferi o bază încercării de definire şi delimitare
a lui.
Funcţiunea restructurare –privatizare-acţionariat cuprinde ansamblul activităţilor
prin care se studiază ,se concepe ,se elaborează şi se realizează viitorul cadru tehnic,
tehnologic ,organizatoric al unităţii.
Ea integrează activităţi cu un accentuat caracter intelectual ,care pot fi grupate în
activităţi de organizare a conducerii, a productiei şi a muncii.
Activităţile cuprinse în această funcţiune sunt: elaborarea contractelor; organizarea
conducerii, a producţiei şi a muncii; elaborarea normativelor şi a normelor de muncă,
privatizare, legislaţie, igienă şi protecţia muncii, personal-salarizare, asistenţă socială şi
informatică.
Funcţiunea tehnică şi de producţie cuprinde activităţile de bază ale societăţii , prin
care se realizează mişcarea , transformarea şi preluarea unor resurse primare (materiale,
informaţii) până la obţinerea unui produs finit (activitate industrială) ,efectuarea de
lucrări şi prestări de servicii (activitate de service auto) şi activităţi care asigură
desfaşurarea normală a celor de bază.
Activităţile aparţinând funcţiunii de producţie pot fi grupate în activităţi de
pregătire a producţiei care stabilesc ordinea de desfăşurare a proceselor de producţie ,
urmărind folosirea în mod raţional a tuturor mijloacelor (programarea ,lansarea şi
urmărirea producţiei) şi în activităţile de execuţie , în cadrul cărora se aplică efectiv
toate elementele cuprinse în documentaţiile tehnice ,asigurând utilizarea optimă a
resurselor (fabricaţia sau exploatarea , serviciile şi/sau lucrările, întreţinerea şi reparaţia
utilajelor, gospodărirea energiei, producerea şi întreţinerea sculelor, dispozitivelor,
verificatoare, controlul tehnic de calitate, garanţii, protecţia consumatorilor, metrologia,
transportul intern, manipularea materialelor , pieselor de schimb, aplicarea normelor de
tehnica securitaţii muncii).
“Funcţiunea comercială”cuprinde activităţile prin care sunt puse la dipoziţia
societăţii comerciale produsele ,serviciile, lucrările precum şi piese de schimb,

6
autoturisme ,pornindu-se de la stabilirea cerinţelor cantitative şi calitative ale pieţei
româneşti.
Prin aceste activităţi se asigură aprovizionarea cu materiale ,piese de schimb ,
autoturisme ,vânzarea acestora ,servicii sau lucrări pentru satisfacerea cerinţelor ,
asistenţa tehnică acordată beneficiarilor în utilizarea lor.
Activităţi: aprovizionarea ,desfacerea , reţeaua de desfacere, magazinele de
prezentare, crearea şi menţinerea legăturilor cu furnizorii şi beneficiarii, depozitele şi
gestiunea stocurilor , transportul exterior, studiul pieţei ,serviciile postvânzare, reclama.

1.1.3) OBIECTUL DE ACTIVITATE DETALIAT

Societatea comercială GRUPUL IATSA SA Piteşti cu sediul în şoseaua


Bucureşti-Piteşti km. 110 a fost înfiinţată prin Hotărârea Guvernului
nr.1201/12.12.1990.
Aceasta îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legile române şi cu statutul
propriu.Obiectul principal de activitate este acordarea de asistenţă tehnică pentru
autoturisme precum şi comercializarea acestora şi a pieselor de schimb.
În funcţie de obiectul de activitate se deosebesc urmatoarele activităţi:
A. Activitatea de garanţii;
B. Activitatea de reparaţii mecanice şi electrice în postgaranţie;
C. Activitatea de reparaţii capitale la autoturisme avariate.

A. Activitatea de garanţii.
A.1.Revizii tehnice în garanţie.
Clientul se prezintă cu autoturismul la recepţie în ordinea sosirii şi prezintă
recepţionerului Cartea de garanţie , document elaborat şi eliberat de producătorul de
autoturisme precum şi Factura fiscală de cumpărare.
După verificarea datelor conform contractului de service cu producătorul de
autoturisme ,recepţionerul scrie datele unităţii în Cartea de garanţie şi ora de intrare în
unitate, după care predă autoturismul şefului de formaţie care repartizează la lucrători.
După terminarea reviziei tehnice ,controlul de calitate verifică operaţiunile
executate, semnează Cartea de garanţie şi detaşează cuponul pe care îl predă la şeful de
formaţie pentru evidenţa realizărilor şi predarea la urmărirea producţiei conform
termenelor stabilite. Controlul de calitate predă autoturismul la recepţioner sau la client,
dar numai în afara atelierelor , la ieşirea de la recepţie.

A.2.Reparaţii în termen de garanţie.

7
Clientul se prezintă cu autoturismul la recepţie în ordinea sosirii şi prezintă
recepţionerului Cartea de garanţie, Factura fiscală de vânzare –cumpărare precum şi
lista defecţiunilor constatate în funcţionarea autoturismului.
Dacă autoturismul corespunde conform Contractului de service încheiat cu
producătorul de autoturisme , verifică fiecare defecţiune semnalată şi înmânează
clientului Borderoul de garanţie ,document tipizat, format A4, proiectat cu acceptul
Uzinei producătoare şi adaptat la prevederile Ordonanţei nr.21/1992 privind calitatea
bunurilor şi serviciilor .
Deplasarea la biroul de lansare bonuri şi aprovizionarea pieselor de schimb se va
face de către şeful formaţiei sau de o persoană stabilită în acest sens cu specimen de
semnătură ,fără deplasarea lucrătorilor în afara atelierului de producţie.
La terminarea lucrărilor controlul de calitate verifică lucrările , semnează
Borderoul de garanţie şi detaşează cuponul cu Certficat de calitate pe care–l predă la
recepţie sau clientului odată cu predarea autoturismului .
În acest caz Certficatul de calitate serveşte şi ca document de ieşire pe poartă a
autoturismului.

B. Activitatea reparaţii mecanice şi electrice.


Clientul se prezintă cu autoturismul la recepţie în ordinea sosirii .Recepţionerul
manevrează autoturismul pe post , efectuează recepţia faptică a întregului autoturism şi
stabileşte operaţiunile de executat completând toate rubricile din “Nota de Constatare”
(model prezentat în Anexa Nr.1.2) , după care obţine acceptul clientului de introducere
a autoturismului în lucru prin semnătura acestuia pe fişa de Constatare.
În cazul în care clientul refuză efectuarea unor reparaţii la sistemele de securitate
ale autoturismului ,se va completa obligatoriu de către recepţioner. “Recomandarea”
(prezentată de asemenea în Anexa Nr.1.2) ,într-un singur exemplar cu semnătura
clientului ,documente ce se ataşează la exemplarul de factură care rămâne la societate.
După completarea fişei tehnologice pe calculator , recepţionerul obţine acceptul
clientului prin semnătura pe fişa tehnologică pentru intrarea autoturismului în lucru şi
pentru valoarea estimativă a lucrării, înscrie comanda în Registrul de evidenţă al
lucrărilor de reparaţii şi reţine certificatul de înmatriculare a autoturismului , după care
predă autoturismul cu cele doua exemplare ale fişei şefului de atelier sau formaţie .
La terminarea lucrărilor controlul de calitate verifică lucrările executate , sigilarea
pieselor şi subansamblelor înlocuite de către lucrător .
După achitarea contravalorii reparaţiilor , recepţionerul descarcă registrul de
evidenţă a lucrărilor , înmânează certificatul de înmatriculare şi bonul de ieşire pe
poartă semnat de persoana nominalizată prin decizie ,după care predă faptic
autoturismul la client.
Bonurile de ieşire pe poartă se predau obligatoriu agentului de pază care le va
reţine şi înregistra într-un registru special distribuit prin grija compartimentului

8
administrativ.Toate bonurile de ieşire se preiau de agenţii de pază de la un schimb la
altul ,iar de schimbul I le va preda atelierului care le-a eliberat.

C. Activitatea de reparaţii capitale şi autoturisme avariate.


Clientul se prezintă la recepţie cu autoturismul şi certificatul de înmatriculare .În
funcţie de natura reparaţiei ,clientul va prezenta comanda de reparaţie eliberată de
conducerea societăţii comerciale deţinătoare sau autorizaţie de reparaţie eliberată de
organele de poliţie pentru autoturismele avariate care rămân cu certificatul de
înmatriculare în păstrarea tehnologului.Acesta din urmă efectuează recepţia faptică , în
cazul autoturismelor asigurate impreună cu delegatul societăţii de asigurare, stabilind
operaţiunile de executat conform notei de constatare ,piesele de înlocuit precum şi
inventarul complet al autoturismelor la intrarea în unitate.
“Constatarea” se semnează de tehnologul care a efectuat constatarea,
reprezentantul societăţii de asigurare şi client, după care o predă la calculator pentru
întocmirea fişei tehnologice .Operaţiunile executate în plus de client şi cele neacceptate
de societatea de asigurare vor face obiectul unei comenzi separate şi achitate de client.
În cazul în care se constată alte defecţiuni la sistemele de securitate ale autoturismului
care nu sunt acceptate de client , tehnologul completează fişa Recomandări .
Şeful de atelier preia autoturismul de la tehnolog împreună cu cele două exemplare
din fişa tehnologică pe care le semnează pentru primirea autoturismului cu inventarul
complet, introduce autoturismul în lucru , repartizându-l pe lucrător (echipă).
Pe baza fişei tehnologice se lansează bonurile de materiale şi se execută
operaţiunile cuprinse .Pentru orice modificare în fişa tehnologică antecalculul se solicită
tehnologul , agentul de asigurare sau clientul.
Pe durata reparaţiei , controlul de calitate efectuează controlul interfazic pe fluxul
de reparaţii.
La terminarea reparaţiei autoturismul este verificat de şeful formaţiei şi controlul
de calitate care completează lista cu defecţiunile constatate (unde este cazul ) şi care se
remediază imediat ,după care controlul de calitate verifică sigilarea pieselor şi
subansamblelor asupra cărora s-a intervenit de către fiecare lucrător, semnează şi
ştampilează fişele tehnologice.
Bonurile de ieşire pe poartă se predau obligatoriu agentului de pază care le va
reţine şi înregistra într-un registru special distribuit prin grija compartimentului
administrativ.Toate bonurile de ieşire se preiau de agenţii de pază de la un schimb la
altul ,iar de schimbul I le va preda atelierului care le-a eliberat.

9
10
ANEXA NR. 1.1

SC GRUPUL IATSA SA PITEŞTI deţine participaţii la urmatoarele societăţi


comerciale :

Nr. Crt. Denumirea societăţii comerciale % capital social deţinut

1 SC IATSA ARAD 95,45


2 SC IATSA BASCOV 92,15
3 SC IATSA BRAŞOV 54,73
4 SC IATSA BACĂU 51,00
5 SC IATSA BAIA MARE 45,56
6 SC IATSA BOTOŞANI 90,46
7 SC IATSA BICAZ 98,02
8 SC IATSA BLAJ 84,28
9 SC IATSA BÂRLAD 35,00
10 SC IATSA CÂMPULUNG DACIA 26,67
11 SC IATSA CONSTANŢA 9,96
12 SC IATSA CLUJ I 34,00
13 SC IATSA COSTEŞTI 98,60
14 SC IATSA CRAIOVA 39,06
15 SC IATSA FOCŞANI 97,86
16 SC IATSA FELIX 52,00
17 SC IATSA GĂEŞTI 30,00
18 SC IATSA GALAŢI 51,00
19 SC IATSA HÂRŞOVA 95,80
20 SC IATSA HUNEDOARA 94,98
21 SC IATSA COLOR 20,00
22 SC IATSA JIMBOLIA 80,40
23 SC IATSA LUGOJ 89,77
24 SC IATSA MIERCUREA CIUC 94,04
25 SC IATSA ORADEA 47,37
26 SC IATSA PLATF. STEFĂNEŞTI 71,28
27 SC IATSA PLOIEŞTI 46,26
28 SC IATSA PROD. IND. TIMIŞOARA 80,53
29 SC IATSA PETRILA 54,73
30 SC IATSA REŞITA 97,02
31 SC IATSA RÂMNICU-VÂLCEA 34,57
32 SC IATSA SIBIU 44,28
33 SC IATSA SLATINA I 89,26
34 SC IATSA SATU MARE 96,56
35 SC IATSA SUCEAVA 42,48
36 SC IATSA SIGHETU MARMAŢIEI 66,82
37 SC IATSA STOENEŞTI AG 46,63
38 SC IATSA TIMIŞOARA II 36,07
39 SC IATSA TURNU SEVERIN 99,60
40 SC IATSA TG. MUREŞ 51,00

11
41 SC IATSA TURDA 48,48
42 SC IATSA TÂRGU JIU 99,58
43 SC IATSA VICTORIA 12,00
44 SAD ALBA IULIA 48,40
45 SAD BISTRIŢA 47,96
46 SAD BRĂILA 48,33
47 SAD ZALĂU 48,47
48 SAD IAŞI 47,20
49 SAD CARANSEBEŞ 47,98
50 SAD C. MOLDOVENESC 45,04
51 SAD FILIAŞI 45,73
52 SAD MANGALIA 48,82
53 SAD REGHIN 47,05
54 SAD TÂRGOVIŞTE 47,57
55 OLTENIA LEASING 4,26

12
ANEXA NR. 1.2

SC GRUPUL IATSA SA
ATELIERUL : STEFĂNEŞTI II
NR.12342/12.05.2003

C O N S T A T A R E

AUTO : marca: DAEWOO nr.247643 : serie DWS 298 motor:B 400842


seriecaroserie: KLATF19Y1SB
Model:CIELO culoare: ALB motor(cm³):………….benzină
motorină
Cu cat . fără cat. Cutie de viteze manuală
automată
Servodirecţie aer condiţionat tip freon AC
airbag ABS
Coloana volan reglabilă alte echipamente opţionale :

Autorizaţie de reparaţie nr. : 547823 eliberată de : SC DAST la


data : 10.05.2003
PROPRIETAR : SC DAST SRL PITESTI tel. :0248/222367 Fax :0248/222377
Loc. : PITEŞTI str. LIVEZILOR :…………………………nr: 23 l.:
…….sc.:….ap.:….

SC IATSA SA :AT.DAEWOO.loc. :PITEŞTI ; jud. :ARGEŞ tel/fax 0248/220765


Reprezentată de :DL. POPESCU GHEORGHE având funcţia de :ŞEF
ATELIER

Operaţiile şi materialele necesare intervenţiei pentru reparaţie sunt


următoarele :
OPERAŢIA M A T E R I A L E
COD DENUMIREA TIMP DENUMIREA REPER UM FIG. POZ CANT
099.001 Constatare 0,60 Uşă dreapta Buc 1
Tehnică faţă
107.002 D/R bară 1,70 Aripă Buc 1
impact dreapta faţă

13
SEMNATURA : REPREZ. IATSA, DE ACORD CU INTRAREA AUTOTURISMULUI
CLIENT ÎN LUCRU
REPREZ. SOCIETATE DE ASIGURĂRI

Pag. 2
Continuare CONSTATAREA nr. :………………../…………………
OPERAŢIA M A T E R I A L E
COD DENUMIREA TIMP DENUMIREA REPER ID FIG. POZ CANT

SEMNATURA : REPREZ. IATSA, DE ACORD CU INTRAREA AUTOTURISMULUI


CLIENT ÎN LUCRU
REPREZ. SOCIETATE DE ASIGURĂRI

INVENTAR
Serii anvelope :
…………………………………………………………………………………………….
Km. La bord : …………benzină : ……………….apă : ……………….antigel :
……………………..
Accesorii rămase la autoturism :
……………………………………………………………….
……………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………
Accesorii ridicate de client sau lipsă :
………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………
Constatarea s-a efectuat fără demontare
Unitatea Service
Client

14
Pag. ….
DAEWOO
Continuare CONSTATAREA nr. :………………../…………………
OPERAŢIA M A T E R I A L E
COD DENUMIREA TIMP DENUMIREA REPER ID FIG. POZ CANT

SEMNATURA : REPREZ. IATSA, DE ACORD CU INTRAREA AUTOTURISMULUI


CLIENT ÎN LUCRU
REPREZ. SOCIETATE DE
ASIGURĂRI,

S.C. GRUPUL IATSA S.A.


ATELIERUL :…………….
NR. : …………./………….

RECOMANDĂRI

AUTO : marca :CIELO nr. :AG-75-SON serie motor :B400765 serie caroserie:
KLATF19Y1SB616632

Se recomandă REMEDIEREA DE URGENŢĂ a următoarelor


DEFECŢIUNI :

A.La SISTEMUL DE DIRECŢIE


DEFECŢIUNEA MATERIALE
NR. DENUMIREA t.rep DENUMIREA REPER U.M. CANT.
1 Joc roata stanga Cap bieleta Buc 1
directie stanga

15
B. La SISTEMUL DE FRÎNARE
DEFECŢIUNEA MATERIALE
NR. DENUMIREA t.rep DENUMIREA REPER U.M. CANT.
1 Frana elastica Saboti frana Set 1
spate

C. La SISTEMUL DE SEMNALIZARE-ILUMINARE
DEFECŢIUNEA MATERIALE
NR. DENUMIREA t.rep DENUMIREA REPER U.M. CANT.
1 Pozitie fata stanga Bec pozitie Buc 1
nu functioneaza

SEMNĂTURA : REPREZ. IATSA AM LUAT LA CUNOŞTINŢĂ


CLIENT

16
ANEXA NR. 1.3

17
1.2) ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII SOCIETĂŢII IATSA
SA

Nevoile comerţului au condus la crearea mai multor structuri economice menite a


răspunde unor funcţiuni şi scopuri diferite în cadrul sistemelor societare.
Atât sucursalele cât şi societăţile filială IATSA aşa cum sunt organizate ,nu pot
exista independent ci strâns legate de societatea mamă (SC GRUPUL IATSA SA
PITEŞTI ) ca element structural al acesteia şi cu care formează sistemul societate de
tipul grupului de societăţi .
Influenţa exercitată de Holding asupra societăţilor filială este cu atât mai mare cu
cât deţine prin aport mai multe voturi.
Potrivit dispoziţiilor înscrise în Legea nr.31/1990 aportul condiţionează direct
dreptul de vot ,numărul de voturi ce revine asociatului şi validitatea hotărârilor luate în
Adunarea Generală.
Pentru modelarea structurii organizatorice s-a pornit de la un set de principii şi
criterii ce au sintetizat elementele esenţiale de raţionalitate proprii organizării structurale
concepute în viziunea facilităţii obţinerii unei eficienţe cât mai ridicate.
În funcţie de subdiviziunile organizatorice încorporate ,de modul de îmbinare şi în
deosebi ,de raporturile dintre elementele funcţionale şi operaţionale s-a finalizat un tip
de structură organizatorică ierarhic-funcţională.
În scopul stabilirii răspunderilor în desfăşurarea diverselor activităţi precum şi
pentru realizarea unei conduceri eficiente ,orice unitate este organizată dintr-un
ansamblu de compartimente de muncă ,funcţie de conducere şi relaţii între acestea care
constituie structura de organizare.
În funcţie de cifra de afaceri ,complexitatea şi specificul activităţii ,structura
organizatorică cuprinde:
~Structura de producţie şi concepţie ( de exploatare);
~Structura fuctională.

1.2.1) ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DE EXPLOATARE

Structura de producţie cuprinde:


• Ateliere de producţie ,service,proiectare,prototipuri;
• Centru de desfacere,magazine;
• Laboratoare de control;

18
• Secţie de producţie.
La stabilirea structurii organizatorice s-au avut în vedere următoarele:
a) formaţia de lucru este condusă de un maistru sau în cazul unor procese de
producţie complexe de către un absolvent cu studii superioare;
b) atelierele ,secţiile,se pot constitui în funcţie de natura procesului de producţie
pe orizontală (toate formaţiile în acelaşi schimb) sau pe verticală.
La definitivarea structurii organizatorice s-a avut în vedere economia de personal
prin asigurarea unui grad raţional de ocupare a tuturor salariaţilor .De asemenea trebuie
luată în considerare capacitatea şi modul de integrare a salariaţilor , comportamentul
acestora faţă de atribuţiile şi responsabilităţile primite .
Normele de structură organizatorică sunt :
>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
>>>
Denumirea subunităţii Norma minimă de competenţă
Structurii de activitate
>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
>>>
1) Formaţia de lucru 5-20 de salariaţi ;
2) Atelierul 3 formaţii de lucru;
3) Secţia 3 ateliere sau 6 formaţii de lucru
conduse direct de şeful de secţie;
4) Laborator control,analize ,probe 3 salariaţi;
5) Colectiv proiectare 3 salariaţi;
6) Biroul 4 salariaţi;
7) Serviciul 8 salariaţi;
8) Departamentul 2 servicii;
9) Direcţia 3 servicii.
Funcţia de execuţie presupune responsabilitate şi autoritate limitată,fără sarcini de
coordonare ,ci restrânse la executarea unor lucrări sau rezolvarea unor probleme.
Direcţia tehnică şi de producţie cuprinde activităţile productive ale societăţii ,
sinteză-investiţii ,mecano-energetic,asigurarea calităţii ,cercetare-proiectare,
documentaţie tehnică ,pregătire profesională ,activităţi ce asigură funcţiunea de
producţie în cadrul societăţii.În acelaşi timp coordonează activitatea unităţilor IATSA
subordonate direct societăţii.
Şeful acestei direcţii poartă denumirea de Director Tehnic şi de Producţie şi are
rolul de a organiza şi conduce funcţionarea şi controlul Direcţiei tehnice şi de
producţie.Persoana care ocupă acest post trebuie să aibă studii superioare tehnice ,o
vechime de minim 10 ani în activitatea de inginer, minim de 5 ani în funcţia de şef
atelier ,şef secţie,sau inginer şef; nu poate fi membru al Consiliului de Administraţie al
societăţii ;nu trebuie să aibă antecedente penale.Coordonează secţiile de producţie ,

19
serviciul tehnic,biroul Mecano-energetic investiţii,serviciul de asigurare şi control al
calităţii , biroul metrologie,unităţile service Titu,Corabia,Poiana Mare,Stoieneşti-Olt.
Secţia de service auto este constituită având la bază staţia IATSA tip 7 posturi
de lucru.
Fluxul tehnologic cuprinde :
• recepţie;
• prelucrare date tehnico-economice;
• reparaţii mecanice;
• lucrări rapide de întreţinere periodică a autoturismului.
Aprovizionarea cu materii prime şi materiale se face în funcţie de specificul
fiecărei staţii.Ponderea acestora o deţin piesele de schimb ,materiile prime şi materialele
specifice desfăşurării procesului de reparaţii autoturisme.
Staţia de service se defineşte ca o unitate distinctă în care se efectuează asupra
autoturismului o gamă redusă sau complexă de operaţii,de la pregătirea de vânzare până
la casarea acestuia.
Postul pentru autoturism reprezintă suprafaţa tehnologică stabilită ,acoperită sau
neacoperită pe care este prevăzută aşezarea autoturismului pentru reparaţii sau pentru
aşteptarea în diferite faze ale procesului tehnologic.
Postul pentru autoturism se împarte în:
- post de lucru;
- post de aşteptare.
Postul de lucru reprezintă suprafaţa tehnologic stabilită ,acoperită , ocupată de un
autoturism în timpul procesului tehnologic de întreţinere şi reparaţii.
După numărul total al posturilor de lucru care reprezintă capacitatea de lucru a
staţiei ,acestea se împart în 4 categorii:
- mici,până la 15 posturi de lucru;
- mijlocii ,între 15-30 posturi de lucru;
- mari, între 30-50 posturi de lucru;
- foarte mari ,peste 50 posturi de lucru.
Timpul de staţionare mediu al autoturismului pe posturile de aşteptare:
a) pe postul de aşteptare pentru recepţie 1-2 ore;
b) pe postul de aşteptare pentru reparaţie
-reparaţii mecanice 1-4 ore;
-autoturisme avariate 10-15 zile;
c) pe postul de aşteptare pentru predare client 1-2 zile.
Totalitatea posturilor de aşteptare formează spaţiul exterior staţiei service sau
interior acesteia,necesar pentru organizarea unui flux tehnologic optim şi se calculează
în funcţie de capacitatea de lucru a staţiei service.
Secţia de producţie este constituită în structura organizatorică a Direcţiei Tehnice
şi de producţie şi funcţionează în subordinea şefului de secţie.

20
Formaţia de lucru este constituită din minim 15 salariaţi.Atelierul este constituit
din 3 formaţii de lucru.Secţia este constituită din 3 ateliere sau 6 formaţii de lucru
conduse direct de şeful de secţie.
Fiecare salariat încadrat pe post primeşte atribuţii specifice prin fişa de post
întocmită prin grija şefului de secţie şi aprobată de Directorul Tehnic şi de producţie .
Fiecare salariat încadrat pe post poartă răspunderea pentru modul de aducere la
îndeplinire a atribuţiunilor care i-au fost prevăzute în fişa post,a sarcinilor curente care
se stabilesc în mod operativ de către şeful de formaţie /atelier/secţie,în funcţie de
cerinţele procesului de producţie.
Serviciul tehnic este constituit în cadrul Direcţiei tehnică şi de producţie şi
coordonează activităţile de orientare tehnică a cercetării –proiectării ,proiectarea
produselor noi şi modernizarea celor din flux ,cercetarea –proiectarea tehnologiilor şi
serviciilor noi,cabinet tehnic,standarde ,documentare,asigurarea proiectării SDV-urilor
şi AMC-urilor ,omologarea noilor produse sau servicii.
Structura de personal în cadrul serviciului este cea prevazută în Statul de
funcţiuni.
Serviciul asigurare şi control calitate cuprinde următoarele :
-instrucţiune de lucru privind aplicarea procedurii operaţionale pentru
verificarea calităţii efetuate în atelierele service;
- verificarea calităţii lucrărilor efectuate în atelierele de service;
- efectuarea controlului de recepţie pentru componentele instalaţiilor de alimentare
cu GPL;
- metodologia de casare a mijloacelor fixe;
- evidenţa ,urmărirea,analiza şi rezolvarea sesizărilor şi/sau reclamaţiilor;
- acordarea garanţiei la ansamble ,subansamble şi piese de schimb.
Biroul mecano-energetic investiţii este constituit în cadrul Direcţiei tehnică şi
de producţie şi coordonează activităţile de întreţinere ,reparaţii,modernizări,
recondişionări la toate utilajele ,instalaţiile şi echipamentele tehnologice de tip
mecanic, electric şi de automatizări ,controlează şi îndrumă metodologic şi răspunde
de întreaga activitate mecano-energetică a societăţii comerciale.
Reprezintă societatea în relaţiile cu furnizorii şi beneficiarii externi pe linie
mecano-energetică şi răspunde de acest lucru.Încheie contracte cu furnizorii externi
de energie şi asigură prin aceştia necesarul solicitat ;răspunde de supravegherea şi
finalizarea lucrărilor de investiţii.
Biroul metrologie efectuează executarea ,coordonarea şi controlul activităţii de
metrologie în SC IATSA SA;punere în funcţiune a utilajelor service comercializate
de SC IATSA SA şi asigurarea garanţiei acestora.
Echipa de intervenţii Non Stop a fost înfiinţată în scopul deservirii eficiente a
clienţilor precum şi pentru realizarea unor intervenţii prompte asupra autoturismelor
s-a infiinţat la Societatea Comercială GRUPUL IATSA SA Piteşti “Echipa de

21
intervenţii auto NON-STOP”.Aceasta îşi desfaşoară activitatea pe următoarele
domenii:
-reparaţii pe traseu sau la domiciliul clientului;
-reparaţii la sediul societăţii,în atelierul special amenajat;
-tractări de pe traseu sau de la domiciliul clientului.
Aceste intervenţii privesc atât autoturismele din gama Daewoo cât şi cele din gama
Dacia sau alte mărci şi se execută la solicitarea telefonică sau personală a clientului.
Comercializare utilaje service şi instalaţii GPL este constituită din 3 grupe care
au atribuţiuni distincte:
a) grupa comercială formată din salariaţi cu atribuţii de import-export ,agenţi
comerciali,gestiune;
b) grupa tehnică formată din salariaţi cu atribuţii de autorizări metrologice şi
autorizări de funcţionare a atelierelor de service şi staţii alimentare GPL precum şi
echipa de montare ,punere în funcţiune a utilajelor de service şi asigurarea service-ului
în garanţie şi post garanţie a acestora;
c) reprezentanţii zonali care sunt angajaţi cu contract de muncă sau cu contract
de comision.
Biroul transporturi organizează transporturile auto intern şi CFR pentru SC
GRUPUL IATSA SA .Răspunde de utilizarea cu maxim de eficienţă a capacităţii de
transport, mecanizarea proceselor de încărcare şi descărcare,reducerea continuă a
consumului de carburanţi şi lubrifianţi ,aplicarea paletizării.

1.2.2) ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII FUNCŢIONALE

Direcţia generală cuprinde activităţi de exercitare eficientă a atributului de


conducere ,coordonare, control,activităţi prin care asigură resursele necesare realizării
obiectivele societăţii conform schemei organizatorice.
Persoana numită în funcţia de Director general asigură organizarea ,conducerea şi
funcţionarea SC GRUPUL IATSA SA PITEŞTI cu eficienţa maximă,reprezintă
societatea în relaţiile cu terţii pe baza şi în limitele împuternicirilor stabilite de
Adunarea Generală a Acţionarilor şi Consiliului De Administrare.În această calitate
semnează toate actele prin care societatea este angajată faţă de terţi.
Serviciul marketing import-export este constituit ca parte integrantă a Direcţiei
Generale organizată conform structurii aprobate.Serviciul este condus de un şef de
serviciu subordonat ierarhic directorului comercial şi are în componenţa 6 posturi în
structura pe profesii şi meserii prevăzută prin Statul de funcţiuni pentru TESA .
La nivel macrofuncţional activitatea serviciului trebuie să asigure în consens cu
celelalte activităţi eficienţa functională a sistemului societăţii prin aplicarea practică la

22
condiţiile societăţii comerciale a conceptului de marketing definit concret prin cele trei
elemente ale sale:
a) o concepţie nouă ,modernă ,de orientare a activităţii societăţii;
b) un ansamblu de activităţi practice pentru realizarea noii concepţii;
c) un instrument de marketing ştiinţific pentru cercetarea pieţei.
Organizatoric ,personalul se distribuie astfel:
- activitatea de marketing;
- activitatea de vânzări ,în ţară şi străinătate;
- activitatea de depozit;
- activitatea de import-export.
În exercitarea atribuţiunilor ,serviciul Marketing colaborează cu clienţii din ţară şi
din străinătate ,cu secţiile de producţie şi cu toate compartimentele din structura
organizatorică a societăţii.
Departamentul de comercializare uleiuri Lukoil este constituit în structura
Direcţiei Generale Departamentul este condus de un şef departament care are ca
atribuţie principală urmărirea ,respectarea şi desfăşurarea în condiţii optime a
contractului de comercializare şi distribuţie uleiuri Lukoil.
Serviciul comercializare autovehicule asigură vânzarea către clienţi ,persoane
fizice sau juridice a autovehiculelor pentru care SC GRUPUL IATSA SA Piteşti are
încheiate contracte cu producătorii de autoturisme şi/sau alte persoane fizice/juridice.
Activitatea de comercializare autovehicule se organizează în serviciu ,condus de un
şef serviciu care are ca atribuţie principală –relaţia cu producătorii ,cu importatorii şi cu
clienţii ,şi care coordonează vânzarea tuturor automobilelor noi sau de ocazie.
Numărul de posturi se aprobă anual .
Direcţia restructurare ,privatizare cuprinde activităţi cu un caracter intelectual
care pot fi grupate în activităţi de concepţie, în care se efectuează activităţi de
organizare a conducerii ,producţiei ,a muncii ,contracte de colaborare ,privatizare,
legislaţie ,informatică,asistenţă socială.
Serviciul personal –salarizare are atribuţii ,competenţe şi responsabilităţi în
următoarele domenii:
-personal;
-salarizare.
Serviciul este constituit în structura organizatorică a Direcţiei de restructurare şi
privatizare cu numărul de posturi aprobat anual şi funcţionează în subordinea
Directorului de restructurare şi privatizare.
Serviciul organizare are atribuţii în următoarele domenii:
-organizarea producţiei;
-organizarea muncii;
-dimensionarea verigilor organizatorice ale compartimentelor funcţionale ,
codificări;
-elaborarea Regulamentului de organizare şi funcţionare şi a altor regulamente;

23
-planificare ,urmărire realizări lunare.
Serviciul oficiu de calcul (informatică) este constituit în cadrul Direcţiei
restructurare –privatizare şi are rolul de a coordona şi conduce activităţile de
informatică din SCGRUPUL IATSA SA>
Colaborează cu beneficiarii la redactarea temelor de proiectare pentru elaborarea
modelelor şi proiectelor de sisteme informatice.Programele realizate de acest serviciu
sunt proprietatea SC GRUPUL IATSA SA Piteşti şi sunt interzise a fi comercializate
sau cedate altor agenţi comerciali,fără acordul conducerii.
Direcţia economică integrează activităţi prin care asigură obţinerea şi folosirea
raţională a mijloacelor financiare necesare desfăşurării activităţii de ansamblu a
societăţii ,înregistrarea şi evidenţa în expresie bănească a fenomenelor economice
precum şi urmărirea modului de realizare a rezultatelor economice.
Exercitarea activităţilor corespunzătoare funcţiunii se realizează astfel:
-în mod activ:prin stabilirea cadrului financiar al procesului economic ce se
desfăşoară în societate ,participarea la controlul desfăşurării activităţilor;
-în mod pasiv :înregistrarea datelor economice în expresie bănească întocmirea
balanţelor şi bilanţului;
-reflexiv: participarea la analiza rezultatelor tehnico-economice a activităţii
societăţii ,a realizării bugetului de venituri şi cheltuieli.
Activităţile aparţinând acestei direcţii ,care au un pronunţat caracter de sinteză ,
control şi corecţie urmărind aspectele economice ale tuturor activităţilor unităţii sunt:
planificarea financiară,execuţia financiară,controlul financiar intern ,contabilitate,
analiza economică ,stabilirea preţurilor şi tarifelor,preluarea automată a datelor,
activităţi sociale,administraţie.
Serviciul financiar este constituit în structura Direcţiei Economice şi asigură
realizarea politicii societăţii ,a atribuţiilor şi obiectivelor în domeniul financiar pentru
asigurarea funcţionării în condiţii normale şi de siguranţă a societăţii comerciale cu
respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.
Serviciul are atribuţii,competenţe şi responsabilităţi în următoarele domenii:
-elaborarea şi urmărirea realizării bugetului de venituri şi cheltuieli;
-întocmirea bilanţului contabil;
-creditarea activităţii societăţtii ;
-efectuarea decontărilor cu băncile,agenţii economici interni şi externi ,cu bugetul
public şi local;
-efectuarea operaţiilor de încasări şi plăţi prin casieria societăţii ;
-fundamentarea şi analiza preţurilor de livrare al produselor ,lucrărilor şi
serviciilor;
-calculul şi evidenţa costurilor de producţie;
-calculul şi evidenţa drepturilor salariale;
-organizarea şi exercitarea controlului financiar preventiv şi de gestiune;
-organizarea şi conducerea contabilităţii operaţiilor economice şi financiare;

24
-efectuarea analizelor economico-financiare;
-elaborarea normelor metodologice în domeniul economico-financiar;
-urmărirea realizării contractului colectiv de muncă ;
-repartizarea şi plata dividendelor ;
-perfecţionarea sistemului informational şi prelucrarea automată a datelor în
domeniul financiar-contabil;arhivarea documentelor.
Pentru exercitarea atribuţiilor serviciul Financiar este subordonat ierarhic
directorului economic şi are relaţii atât în interiorul sistemului cât şi în exteriorul lui.
Biroul de contabilitate asigură realizarea tuturor activităţilor în domeniul
contabilităţii la nivelul societăţii şi coordonarea metodologică a acestor activităţi.
”Biroul are atribuţii în următoarele domenii:
-organizarea şi ţinerea contabilităţii stocurilor de materii şi materiale ,obiecte de
inventar ,produse ,a stocurilor aflate la terţi şi a celor de mărfuri şi ambalaje din toate
gestiunile;
-coordonarea în mod unitar a evidenţei de gestiune şi îndrumarea metodologică a
magaziilor organizate în secţiile de producţie;
-inventarierea bunurilor materiale din patrimoniul societăţii ;
-contabilitatea internă de gestiune –conturi de cheltuieli ale activităţilor de
producţie şi cele auxiliare;
-contabilitatea generală financiară pentru imobilizările corporale ,necorporale, a
celor în curs de execuţie;
-participarea cu lucrări la elaborarea şi respectiv analiza bugetului de venituri şi
cheltuieli;
-participarea cu lucrări la întocmirea bilanţului contabil;
-exercitarea controlului financiar preventiv şi de gestiune ;
-efectuarea analizelor economico-financiare;
-elaborarea normelor metodologice în domeniul contabilităţii.” (2)
Pentru exercitarea atribuţiilor ,biroul de contabilitate este subordonat ierarhic
directorului economic şi are relaţii atât în interiorul sistemului cât şi în exteriorul lui.
Departamentul administrativ este departamentul de lucru al societăţii
comerciale care asigură îndeplinirea activităţilor : protocol ,secretariat ,documente
secrete ,protecţie civilă ,administrative,cantină.
Departamentul are atribuţii,competenţe şi responsabilităţi în următoarele domenii:
-protocol şi secretariat:
-documente secrete;
-protecţie civilă;

(2)-Date preluate din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare (ROF) şi Fişele de post ale
personalului.

25
-servicii administrative ,cămin şi hotel;
-cantină;
-sala de sport;
-magazinul alimentar.
Pentru exercitarea atribuţiilor ,Departamentul administrativ este subordonat
ierarhic directorului economic şi are relaţii atât în interiorul sistemului cât şi în
exteriorul lui.
Gestiunea în activitatea de service auto stabileşte organizarea tehnologică a
spaţiilor de depozitare şi circuitul documentelor de lucru,conform prevederilor legale în
activitatea de reparaţii auto.
La elaborarea regulamentului s-a ţinut seama de practică marilor producători de
automobile şi a reţelelor de service organizate în ţările cu tradiţie în domeniu.
„Organizarea spaţiilor de depozitare separat se face pe următoarele domenii:
• piese de schimb mecanice şi electrice;
• elemente de tablă;
• lacuri,vopsele şi alte substanţe chimice uşor inflamabile.
Gestiunea pentru piesele mecanice şi electrice reprezintă aproximativ 50% din
spaţiul total de depozitare .Piesele de tablă se caracterizează prin suprafaţa ,volum şi
greutate mai mare ,dar şi rulajul acestora este mai mic decât al pieselor mecanice şi
electrice .Gestiunea respective reprezintă 35-40 % din suprafaţa totală de depozitare .
Gestiunea lacurilor,vopselelor şi a altor substanţe chimice reprezintă 10-15 % din
spaţiul total de depozitare şi se organizează în afara incintei halei de producţie ,
necesitând condiţii deosebite de protecţia muncii,mediului şi igiena muncii.” (3)
Indiferent de mărimea staţiei service şi implicit a gestiunii respective ,
documentele de lucru sunt următoarele :
-nota de recepţie şi constatare de diferenţe;
-bon de primire în consignaţie ;
-bon de predare ,transfer şi restituire;
-bon de consum;
-borderou de predare a documentelor;
-fişa de magazie;
-fişa de evidenţă a obiectelor de inventar în folosinţă.

_______________________________________________________________
(3)- Date preluate şi prelucrate personal din Regulamentul de Organizare şi Functionare al SC
GRUPUL IATSA SA Piteşti.

26
POSIBILITĂŢI DE RESTRUCTURARE
A SC GRUPUL IATSA SA

A. Comasarea formaţiilor de lucru şi trecerea de la 2 schimburi la un


singur schimb (program 9-18).
Puncte tari:

a) economie utilităţi (energie electrică, termică, aer comprimat, acetilena


etc.).

b) economie cu salariile personalului indirect productiv din schimbul II


(maistru, CTC-ist, gestionar, recepţioner, casier, salariaţi pentru întreţinere).

c) încărcarea maximă a posturilor de lucru.

Puncte slabe:
a) se pierd eventualele încasări ale clienţilor ce solicită servicii după ora 18.
b) lipsa mijloacelor de transport în comun după ora 18.

B. Restructurarea compartimentelor funcţionale din cadrul direcţiilor


executive astfel:
a) includerea activităţii de “autorizări” în cadrul Serviciului tehnic.
b) includerea activităţilor “Asistenta socială” şi “Pregătire profesională” în
cadrul Serviciului Personal Salarizare;
c) comasarea biroului ”Acţionariat” cu biroul “Post Privatizare” şi
înfiinţarea biroului “Participări şi urmărire realizări şi obiective filiale;
d) subordonarea biroului “Metrologie” la “Mecanicul sef”;
e) includerea activităţii de aprovizionare ateliere de producţie în cadrul
“ASCOM”.
Puncte tari :
a) elininarea unor verigi intermediare, şi reducerea numărului nivelelor
ierarhice.
b) înlăturarea eventualelor discordanţe dintre subugetele componente ale
sistemului bugetar.
c) reducerea numărului de cadre de conducere şi Creşterea autorităţii
ierarhice.

27
Puncte slabe :
a) creşterea responsabilităţii cadrelor de conducere rămase, prin acoperirea de către
aceştia din punct de vedere al conducerii, coordonării şi controlului a tuturor
activităţilor repartizate prin restructurare.
b) îngreunarea sistemului informaţional, determinat din cantitatea sau volumul de
informaţii care circulă în sistemul nou creat.

C. Desfiinţarea activităţilor nerentabile.

28
29
ORGANIGRAMA

30
ORGANIGRAMA 4

31
ORGANIGRAMA 5

32
ORGANIGRAMA 6

33
1.3) DINAMICA SITUAŢIEI FINANCIARE A SC IATSA SA

Mii lei TABEL NR. 1.1


ANUL 1998 1999 2000 2001
INDICATORI
Date conta- % Date conta- % Date re- % Date conta- % Date re- % Date conta- % Date re- %
bilitate bilitate actualizate bilitate actualizate bilitate actualizate
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14
1) CIFRA DE
AFACERI 52.985.904 100 72.914.904 137 51.822.959 97.8 72.914.679 137.6 33.477.814 63.1 71.181.876 134 24.949.834 47.8

2)REZULTA-
TUL FINANCIAR 3.905.749 100 2.868.503 73.4 2.038.737 52.2 653.186 16.7 299.902 7.67 -2.415.081 -61.8 -846.506 -21.7
a) VENITURI 65.183.926 100 90.088.332 138 64.028.665 98.2 86.783.654 133 39.845.571 61.1 119.447.242 183 41.867.242 64.3
b) CHELTUIELI
61.278.177 100 87.219.829 142 61.989.928 101 86.130.468 141 39.545.669 64.5 121.862.323 199 42.713.748 70
3) NUMAR DE
SALARIATI 434 100 356 82 _____ ____ 328 75.5 _______ ____ 298 68.6 _________ ____

a) EXPLOATARE 265 100 186 70 _________ ____ 153 57.7 _______ ____ 132 49.8 _________ ____
b) FUNCTIONALI 169 100 170 101 _________ ____ 175 103 _______ ____ 166 98.2 _________ ____
4) PRODUCTIVI-
122.087 100 204.817 167 145.570 119 222.301 182 102.066 83.6 238.865 196 83.724 68.5
TATE
a) EXPLOATARE
199.947 100 392.015 196 278.618 140 476.566 238 218.809 109 539.257 270 189.013 94.5
5)CHELTUIELI
8.055.652 100 10.820.477 134 7.690.460 95 11.995.634 150 5.507.637 68.3 16.673.684 207 5.844.263 72.5
SALARIALE
6)CAPITAL SOCIAL
107.603.950 100 108.497.175 101 77.112.420 71.6 108.497.175 101 77.112.420 71.6 108.497.175 101 77.112.420 71.6

Date preluate din contabilitatea SC GRUPUL IATSA SA Pitesti si prelucrate personal. INDICI DE ACTUALIZARE:
1999 1,407 ; 2001 1,31*1.548*1,407
2000 1,548*1,407; 2002 1,548*1,407*1,2
ANUL 2002
INDICATORI Date conta- Date re-
bilitate % actualizate %

2) CIFRA DE 128.504.692 242 49.160.173 93


AFACERI
2)REZULTA- 3.373.475 87 1.290.541 33
TUL FINANCIAR
a) VENITURI 151.210.293 232 57.846.324 88

b) CHELTUIELI 147.836.818 241 56.555.783 92

3) NUMAR DE 282 65 _________ _____


SALARIATI
a) EXPLOATARE 187 71 __________ _____
b) FUNCTIONALI 95 56 __________ _____
4) PRODUCTIVI- 603.548 494 230.890 189
TATE
a) EXPLOATARE 705.903 353 270.047 135
5)CHELTUIELI 16.310.764 202 6.239.771 77
SALARIALE
6)CAPITAL SOCIAL 152.500.000 142 58.339.709 54

GRAFICUL NR.1.1
EVOLUŢIA CIFREI DE AFACERI

140,000,000
120,000,000
100,000,000
80,000,000 cifra de afaceri
60,000,000
cifra de afaceri
40,000,000 reactualizata
20,000,000
0
1998 2000 2002

Datele cu ajutorul carora am realizat acest grafic au fost preluate din Tabelul Nr.1.1
După cum se poate observa din grafic ,din punct de vedere contabil cifra de afaceri
a SC GRUPUL IATSA SA Piteşti a crescut în perioada 1998-1999 ,în perioadele
următoare cunoscând o uşoară scadere ,ajungând în 2001 să fie cu 3% mai mică decât în
1999, crescând apoi în 2002 de două ori faţă de 1998.Urmărind apoi şi analizând datele
actualizate ale cifrei de afaceri în aceeaşi perioadă se poate vedea adevarata evoluţie a
acesteia ,care după cum se observă şi pe grafic este descrescătoare datorită inflaţiei care
face ca cifra de afaceri să scadă valoric cu aproape 50% în perioada 1999-2001,iar
datorită creşterii valorii contabile în 2002, datele actualizate demonstrează o creştere
faţă de 2001, nivelul rămânând totuşi inferior anilor 1998 şi 1999.

GRAFICUL NR.1.2
EVOLUŢIA REZULTATULUI FINANCIAR

4,000,000

3,000,000

2,000,000

1,000,000 rezltatul financiar

0 rezultatul
reactualizat
-1,000,000

-2,000,000

-3,000,000
1998 2000 2002

Datele cu ajutorul carora am realizat acest grafic au fost preluate din Tabelul Nr.1.1

36
Rezultatul financiar are o evoluţie descrescătoare până în anul 2001 având chiar
valori negative, urmând să crească în 2002 depăşind chiar anul 1999 din punct de
vedere al valorilor contabile. Acest lucru datorându-se faptului că deşi veniturile au
crescut în aceeaţi perioada acestea au avut un ritm mai lent de creştere faţă de evoluţia
cheltuielilor în perioada 1998-2001,în 2002 reuşindu-se reducerea cheltuielilor
favorizând creşterea rezultatului financiar .Fenomenul putând fi explicat prin prisma
faptului că numărul salariaţilor per ansamblu a scăzut în perioada 1999-2001 ,dar cel
mai important este faptul că numărul salariaţilor din exploatare a scăzut cu aproape 50%
în 2001 faţa de numărul salariaţilor funcţionali care a cunoscut chiar o uşoară creştere
în anul 2000 cu 3% faţă de 1998.Mărirea numărului de salariaţi funcţionali adus la
creşterea cheltuielilor şi a productivităţii muncii dar nu în acelaşi ritm, ceea ce a făcut
ca veniturile să scadă mult mai rapid decât cheltuielile.După cum se observă şi pe grafic
actualizarea rezultatului financiar realizează o imagine reală a evoluţiei acestuia în
perioada respectivă subliniind astfel evoluţia nefastă a celorlalţi factori implicaţi.

GRAFICUL NR. 1.3


EVOLUŢIA VENITURILOR

160,000,000
140,000,000
120,000,000
100,000,000 venituri
80,000,000
60,000,000 venituri
reactualizate
40,000,000
20,000,000
0
1998 1999 2000 2001 2002

Datele cu ajutorul carora am realizat acest grafic au fost preluate din Tabelul Nr.1.1

37
Din punct de vedere contabil veniturile au o evoluţie pozitivă ,ele ajungând în
2001 chiar să se dubleze faţă de 1998, iar în 2002 chiar să crească aproape de 3 ori faţă
de acelaşi an.Deşi numărul salariaţilor din exploatare scade în perioada 1998-2001,iar
numărul salariaţilor funcţionali creştere , veniturile înregistrează totuşi o creştere ceea
ce presupune o mai bună organizare a activităţii şi un management mai
performant.Veniturile actualizate ,după cum se poate observa şi în grafic , cunosc o
evoluţie descrescătoare ,acestea scăzând cu aproape 40% în anul 2001 faţă de 1998,
urmând apoi o creştere în 2002 datorită promovării produselor şi eficienţei organizării
activităţii.

GRAFICUL NR.1.4
EVOLUŢIA CHELTUIELILOR

160,000,000
140,000,000
120,000,000
100,000,000
cheltuieli
80,000,000
60,000,000 cheltuieli
reactualiate
40,000,000
20,000,000
0
1998 1999 2000 2001 2002

Datele cu ajutorul carora am realizat acest grafic au fost preluate din Tabelul Nr.1.1

Cheltuielile înregistrează o creştere mai rapidă decât cea a veniturilor, din punct de
vedere contabil, acest lucru datorându-se faptului că a crescut numărul salariaţilor
neproductivi .Cheltuielile actualizate ,după cum se poate vedea şi pe grafic ,au o
evoluţie descrescătoare ceea ce înseamnă că acestea pe ansamblu au scăzut ca urmare a
unei mai bune organizări a activităţii ,dar totuşi ele înregistrează o scădere mai uşoară

38
decât cea a veniturilor ( 30% în anul 2001 faţă de 1998).În 2002 se observă însă o
uşoară creştere datorită evoluţiei pozitive a salariaţilor din exploatare şi scăderea celor
funcţionali ,fapt care îşi pune amprenta şi asupra rezultatului financiar.

GRAFICUL NR.1.5
EVOLUŢIA NUMĂRULUI DE SALARIAŢI

450
400
350
300 numar de salariati
250
salariati din
200 exploatare
150 salariati functionali
100
50
0
1998 1999 2000 2001 2002

Datele cu ajutorul carora am realizat acest grafic au fost preluate din Tabelul Nr.1.1

Numărul de salariaţi este factorul care a influenţat atât veniturile şi cheltuielile şi


implicit rezultatul financiar ,cât şi productivitatea muncii şi cheltuielile salariale ale
societăţii.Acest indicator cunoaşte pe ansamblu o scădere în perioada analizată ,acest
lucru datorându-se scăderii numărului de salariaţi din exploatare cu aproape 50% în
2001 faţă de 1998, şi o creştere în 2002 faţă de 2001 cu 42 %.Concomitent cu scăderea
numărului de salariaţi din exploatare , numărul celor funcţionali a crescut cu 3% în
2000 şi apoi a avut o uşoară scădere în 2001 cu 2% faţă de 1998,scăzând apoi în 2002
faţă de 2001 cu 42 %.

39
GRAFICUL NR.1.6
EVOLUŢIA CHELTUIELILOR SALARIALE

18,000,000
16,000,000
14,000,000
12,000,000
cheltuieli salariale
10,000,000
8,000,000
cheltuieli salariale
6,000,000
reactualizate
4,000,000
2,000,000
0
1998 1999 2000 2001 2002

Datele cu ajutorul carora am realizat acest grafic au fost preluate din Tabelul Nr.1.1

Din punct de vedere contabil cheltuielile salariale au cunoscut o evoluţie


ascendenta până în 2001, scăzând în 2002 ca şi indicatorul general de cheltuieli,dar
aducerea acestora la valori reale prin actualizare arată faptul că de fapt acestea au
scăzut faţă de anul de baza cu 27,5% în 2001 ,acest lucru datorându-se scăderii
numărului de salariaţi.
GRAFICUL NR.1.7
EVOLUŢIA CAPITALULUI SOCIAL

160,000,000
140,000,000
120,000,000
100,000,000 capital social
80,000,000
60,000,000 capital social
40,000,000 reactualizat
20,000,000
0
1998 1999 2000 2001 2002
40
Datele cu ajutorul carora am realizat acest grafic au fost preluate din Tabelul Nr.1.1

Capitalul social cunoaşte o evoluţie relativ constantă în perioada 1998-2001, el


crescând doar cu 1% in 2001 faţă de 1998,iar în 2002 cu 42%.Aducând sumele la valori
reale prin actualizarea lor se observă (şi pe grafic) că acesta are întradevăr o evoluţie
constantă dar valoric în anul 2001 acesta era cu 30% mai mic faţă de anul de bază, iar în
2002 cu 46% faţă de 1998 datorită inflaţiei care a crescut atât de mult încât deşi valorile
contabile au crescut substanţial faţă de anul de baza cele actualizate au scăzut destul de
mult.

GRAFICUL NR.1.7
EVOLUŢIA PRODUCTIVITĂŢII MUNCII

700,000
600,000
500,000
400,000 productivitatea
muncii
300,000 productivitatea
200,000 muncii reactuaizata

100,000
0
1998 1999 2000 2001 2002

Datele cu ajutorul carora am realizat acest grafic au fost preluate din Tabelul Nr.1.1

Productivitatea muncii conform cifrelor înregistrate în contabilitate are o evoluţie


pozitivă în decursul perioadei 1998-2001 acest lucru realizându-se datorită creşterii
cifrei de afaceri ,în aceeaşi perioadă. Uintându-ne pe grafic se poate observa că
actualizarea sumelor înscrise în dreptul productivităţii muncii conduce la scăderea
acesteia din urmă deoarece şi cifra de afaceri reactualizată are o evoluţie descrescatoare.
În 2002 datorită creşterii numărului de salariaţi din exploatare şi scăderea celor
funcţionali productivitatea cunoaşte o evoluţie pozitivă atât contabil cât conform
actualizării.
Se poate sublinia că pe ansamblu activitatea societăţii a cunoscut o ameliorare
deosebită în anul 2002.

41
CAPITOLUL II –„Planificarea financiară şi managementul
SC GRUPUL IATSA SA”

2.1) RELAŢIA PLANIFICARE FINANCIARĂ-


ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII

Înainte conducerea întreprinderii era considerată a fi mai mult o artă bazată


preponderent pe talentul întreprinzătorului şi capacitatea acestuia de a realiza o viziune
de ansamblu a mediului economic şi de a intui factorii economici conjuncturali.
Evident, o teorie financiară a întreprinderii s-a conturat ,ca domeniu distinct odată cu
consolidarea econmiei monetare şi de credit .Aceasta însă avea un caracter mai mult
descriptiv ,servind ca un suport al acţiunii întreprinderii din punct de vedere juridic
(formarea capitalurilor,emisiunea titlurilor de valori mobiliare,activitatea de creditare
curentă şi de finanţare a producţiei,obligaţii fiscale ale întreprinderii etc.).
Importanţa acordată managementului financiar în întreprinderea modernă este
elocvent ilustrată de poziţia în “stafful” marilor companii ,pe care o deţine managerul
financiar.Pe de altă parte în întreprinderile occidentale doar o treime sau chiar un sfert
din totalul personalului superior de execuţie constituie personalul tehnic ,restul fiind
personalul economic şi juridic . În Statele Unite ale Americii ,la două din cinci
companii preşedinţii sunt de profesie economişti.
Se observă că ,în afara poziţiei centrale pe care managerul financiar o deţine în
echipa de conducere ,funcţional deciziile tehnice şi comerciale sunt controlate de
departamentele din subordinea sa : Credit ,Patrimoniu şi Bugetarea Capitalului .Este
evident ca decizia tehnică nu are acea independenţă totală şi fiabilitatea de care s-a
bucurat multă vreme.Decizia de investiţii , considerata anterior ca o secvenţa a funcţiei
tehnice a întreprinderii şi deci apanajul exclusiv al managerilor tehnici în condiţiile
întreprinderii moderne este determinată de strategia financiară sau-mai corect spus-de
dimensiunea financiară a acesteia.Departamentul Bugetării Capitalului are ultimul
cuvânt în ceea ce priveşte oportunitatea şi rentabilitatea proiectelor de investiţii.Pe de
altă parte, decizia de investiţii e considerată ca o secvenţa a strategiei în care
dimensiunea financiară şi economică primează.
Dimensiunea financiară a unei strategii este aceea care răspunde cel mai bine
obiectivelor acţionarilor unei societăţi :maximizarea valorii de piaţă a întreprinderii şi
maximizarea valorii acţiunilor.Acesta este un considerent în plus privind rolul
semnificativ al managementul financiar.El nu constituie doar “arcu-reflex” al deciziei

42
pe termen lung ,”top managementul “,ci mai curând factorul hotărâtor în promovarea
unei asemenea decizii.
După părerea mea planificarea financiară este “motorul “ acţiunilor viitoare în
ceea ce priveşte realizarea obiectivelor întreprinderii.O planificare bine întocmită şi
realistă face ca organizarea activităţii să devină o consecinţă a acesteia. Sunt de acord că
de cele mai multe ori această previzionare se bazează pe rezultatele perioadei anterioare
deci exista o legătura foarte strânsă între planificarea financiară şi organizarea activităţii
astfel cea dintâi se face conform datelor din perioadele trecute şi se întocmeşte pentru
organizarea perioadelor următoare.
Activitatea financiară precede activitatea tehnico-organizatorică de creare şi punere
în funcţiune a unei întreprinderi.De aceea este necesar ca ,mai întâi ,să se facă o
evaluare asupra capitalurilor de care aceasta are nevoie pentru investiţii şi pentru stocuri
de producţie.

În conformitate cu semnificatia dictonului “a guverna înseamnă a prevedea ,iar a


prevedea înseamnă a supravieţui “(1) ,conducerea modernă a întreprinderii are ca prima
atribuţie ,previziunea, iar previziunea financiară este ,poate cea mai importantă
activitate de planificare .Instrumentele de realizare a previziunii financiare sunt bugetele
întreprinderii care,spre deosebire de bilanţ şi de contul de profit şi pierdere nu sunt
destinate marelui public ,ci nevoilor interne de realizare a obiectivului propus în
exerciţiul financiar viitor (creşterea performanţei şi a valorii întreprinderii).Bugetele
întreprinderii trasează traiectorile pentru atingerea scopului propus ,evenimentele
ulterioare dirijate pe aceste traiectorii ,vor evolua ,mai mult sau mai puţin ,în acest sens
în funcţie de realismul previziunii financiare şi de activitatea managerială de realizare a
acesteia.
Preocuparea pentru previziunea financiară trebuie însoţită de controlul bugetar al
realizărilor faţă de previziuni ,al cauzelor abaterilor ,pentru a modifica ,după caz
previziunile atunci când realitatea impune aceasta sau ,invers să acţioneze asupra
funcţionării ,pentru a se apropia realizările de previziuni.În acest fel ,conducerea
întreprinderii şi fiecare compartiment sunt obligate să stabilească un program de muncă
şi să verifice periodic dacă acest program este respectat.
Pentru a fi un bun manager şi pentru a avea o activitate eficientă trebuie să ştii ce
să le ceri subordonaţilor tăi şi pentru aceasta să ştii tu însuţi ceea ce doreşti să se
realizeze în perioadele următoare şi să întocmeşti un plan previzional cu ajutorul
bugetelor .

(1)- “ Finanţe “- Ion Stancu- Editura Economică ,Ediţia a 3-a, Bucureşti ,2002;
- Date preluate de la Compartimentul Financiar al SC GRUPUL IATSA SA Piteşti şi prelucrate
personal.

43
Planificarea financiară coordonează eforturile tuturor compartimentelor funcţionale
întrucât toate sunt atrenate în procesul bugetar,într-o măsură mai mare sau mai mică.
Totodată procesul bugetar presupune mai multe iteraţii ,deoarece o decizie financiară,
favorabilă compartimentului care a luat-o poate fi mai puţin favorabilă altui
compartiment sau ansamblului societăţii.Pentru toate aceste cazuri planificarea
financiară va trebui să întrunească regula consensului printr-un proces de “sub-
optimizare”care va realiza cel puţin eliminarea consecinţelor negative ale respectivei
decizii şi ,mai departe asumarea cât mai multor avantaje pentru ansamblul activităţii .
În cazul SC GRUPUL IATSA SA planificarea financiară prin intermediul
bugetelor a devenit elementul de bază deoarece aceasta este o societate de tip holding şi
orice alt gen de conducere a dat greş .Astfel în prezent metoda de conducere în cadrul
întreprinderii este “ METODA DE CONDUCERE PRIN BUGETE”-metoda cu un
caracter profund economic ,ce urmăreşte în detaliu aspectele contribuţiei la cheltuielile,
veniturile şi profitul societăţii,a fiecărui centru de profit ,filială, sucursală sau
compartiment .
Bugetul de venituri şi cheltuieli al SC GRUPUL IATSA SA şi al societăţilor filială
este unul din instrumentele de bază cu ajutorul căruia se dimensionează resursele
financiare ,asigură echilibrul financiar şi sintetizează rezultatele întregii activităţi, astfel
încât întreaga echipă de conducere poate orienta rezultatele ,spre direcţiile care asigură
venituri sporite.
Microbugetele de cheltuieli pe secţii ,ateliere ,compartimente de lucru ,dau
posibilitatea să asigure punerea în evidenţă a domeniilor şi locurilor unde trebuie
intervenit prin măsuri organizatorice, tehnice sau economice ,pentru a atinge rezultatele
superioare sau pentru a ajusta unele disfuncţii.

2.1) INSTRUMENTE DE PLANIFICARE


FINANCIARĂ
2.2.1) BUGETELE

Prin buget se defineşte previziunea pentru o perioadă de timp dată (an ,trimestru,
luna) atât a veniturilor ,cât şi a cheltuielilor.
Organizaţiile statale îşi stabilesc bugetele prin legi valabile ,de regulă pe un an
calendaristic sau pe un an fiscal.Comunitaţiile locale îşi dimensionează veniturile şi
cheltuielile în funcţie de resurse şi nevoi,iar instituţiilor publice de interes naţional sau
local li se alocă credite bugetare potrivit profilului şi obiectului lor de activitate.

44
În baza prevederilor art.111 din Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale,
adunările generale ale societăţilor pe acţiuni sunt obligate să stabilească şi bugetul de
venituri şi cheltuieli pentru exerciţiul următor.
Deşi legea nu prevede obligativitatea întocmirii bugetului de venituri şi cheltuieli şi
de către societăţile comerciale în nume colectiv ,în comandită simplă sau cu răspundere
limitată ,este evident ca un document care să cuprindă veniturile şi cheltuielile necesare
pentru realizarea obiectivului de activitate al fiecărui agent economic este util pentru
dimensionarea resurselor financiare în funcţie de programul de activitate şi încadrarea
cheltuielilor într-un optim care poate asigura continuitatea activităţii în condiţii de
concurenţă şi realizarea unui profit .
“Bugetarea” oricărei activităţi indiferent de amploarea şi însemnătatea ei în
activitatea generală întreprinderii,a devenit în economia occidentală aproape o
obsesie.Acestei preocupări i se asociază ,în mod firesc, o altă,şi anume aceea de a
respecta prevederile propriului buget ,evident până la limita când acesta poate deveni o
restricţie în creşterea eficienţei.(Bugetarea reprezintă elaborarea unor planuri în formă
numerică.)
Scopul principal al bugetului este acela de a orienta întreprinderea spre un anume
ţel: rentabilitatea ,lichiditatea şi diminuarea riscurilor.În lipsa unui plan conducerea nu
ar avea drept reper decât realizările anilor precedenţi sau ale concurenţei.Acestea
constituie însă referinţe puţin fiabile. Rezultatele perioadelor precedente au înregistrat
unele fluctuaţii favorabile sau nefavorabile , determinate de condiţiile concrete existente
atunci şi care nu se extrapolează întocmai în perioadele următoare.De asemenea
realizărilor anilor precedenţi sau ale concurenţei nu sunt optime şi de aceea nu pot fi
luate ca etalon pentru viitor.
Elaborarea bugetelor va favoriza implementarea unui sistem eficace de control,prin
compararea realizărilor cu previziunile şi luarea măsurilor de corectare la momentul
oportun.Obiectivele prevăzute în bugete servesc ca standarde de referinţă ,faţă de care
se poate aprecia performanţa întreprinderii în fiecare fază a perioadei bugetare.
Bugetul cuprinde două rubrici principale :venituri şi cheltuieli.Elementele care
formează veniturile unităţii patrimoniale se constituie din sumele încasate sau de încasat
din:
♦ livrări de bunuri ,executări de lucrări şi prestări de servicii;
♦ executarea unei obligaţii legale din partea terţilor;
♦ venituri excepţionale ;
♦ venituri din producţia stocată;
♦ venituri din producţia imobilizată;
♦ diminuarea sau anularea provizioanelor;
♦ preţul de vânzare al activelor cedate.

45
Veniturile după natura lor se grupează în:venituri din exploatare;venituri
financiare; venituri excepţionale;venituri din diminuarea sau anularea provizioanelor.
Cheltuielile unităţii patrimoniale privesc:
♦ consumurile,lucrările executate şi serviciile prestate;
♦ cheltuieli de personal;
♦ executarea unor obligaţii legale sau contractuale;
♦ cheltuieli excepţionale;
♦ amortizările şi provizioanele constituie;
♦ valoarea contabilă a activelor cedate ,distruse sau dispărute.
După natura lor ,cheltuielile se grupează în: cheltuieli de exploatare;cheltuieli
financiare; cheltuieli excepţionale;cheltuieli cu amortizările şi provizioanele;provizioane
pentru riscuri şi cheltuieli;cheltuieli cu impozitul pe profit calculat potrivit legii.
Bugetele de venituri şi cheltuieli ale societăţii comerciale este unul din
instrumentele de bază cu ajutorul căruia se dimensionează resursele financiare ,se
asigură echilibrul financiar şi se sintetizează rezultatele întregii activităţi astfel ca
organismele de conducere să poată orienta aceste rezultate spre direcţiile care asigură
venituri sporite.
Bugetul constituie o modalitate practică de mobilizare a tuturor resurselor
financiare ,umane şi materiale atât la nivelul întregii unităţi dar şi pe diferitele activităţi,
produse ,grupe de produse, servicii sau a compartimentelor funcţionale .Pentru aceasta,
conţinutul,structura şi fundamentarea bugetului fiecărei întreprinderi,trebuie axate pe
veniturile ,cheltuielile şi rezultatele obţinute de fiecare compartiment.
Microbugetele de cheltuieli pe secţii ,laboratoare,compartimente funcţionale
până la formaţii de lucru,dă posibilitatea să asigure punerea în evidenţa a domeniilor şi
locurilor unde trebuie intervenit prin măsuri tehnice ,economice sau
organizatorice,pentru a atinge rezultatele superioare sau pentru a se ajusta unele
disfuncţii.
Bugetele interne se întocmesc de conducătorii activităţiilor respective,numiţi ca
“responsabili bugetari” pentru perioadele şi la termenele stabilite de conducerea
societăţii comerciale.
Echilibrul financiar reprezintă consecinţa unui buget bine echilibrat ,a unei
activităţi desfăşurate în condiţii de eficienţă şi rentabilitate.El presupune asigurarea unei
sincronizări a încasărilor cu plăţile şi constă în egalizarea dintre fondurile existente şi
necesarul de fonduri pentru activităţile societăţii comerciale.
Pentru controlul bugetar ,fiecare buget poate fi reprezentat în execuţie printr-un
“tablou lunar” care compară realizările cu previziunile fiecărui articol bugetar.
Simularea planificării financiare reprezintă “procesul de experimentare dirijată a
diferitelor variante de bugete ,având posibilitatea introducerii ,în modul de simulare ,a

46
diverselor modificări ce pot interveni asupra indicatorilor tehnico-economici
determinanţi pentru situaţia financiară a întreprinderii”(1).
Este necesară această simulare deoarece se formează un decalaj între momentul
colectării şi pregătirii informaţiilor de către subordonaţi (departamentul financiar ) şi
momentul ajungerii acestora la conducerea societăţii comerciale.De aceea este nevoie
de întocmirea mai multor bugete pe baza datelor din perioadele anterioare dar şi pe baza
planurilor de viitor,luându-se în considerare diferite modificări ce pot apărea pe
parcursul perioadei în curs.

Procesul de simulare cuprinde câteva etape necesare:


a) – formularea problemei şi a scopului urmărit prin simulare şi anume creşterea
eficienţei alocării fondurilor financiare şi de credit în procesele tehnico-economice ale
întreprinderii;
b) – elaborarea modelului de planificare financiară a întreprinderii;
c) – simularea pe calculator a planificării financiare ,care porneşte de la un nivel
dat al indicatorilor de stare initială (tehnică,economică şi financiară) a
întreprinderii,căreia i se adresează o anumită normă privind volumul şi eficienţa
activităţii acesteia.Modelul de simulare permite modificarea atât a indicatorilor de stare
(nivelul consumurilor specifice,al costurilor şi al preţurilor ,mărimea stocurilor etc.) cât
şi a normei de performanţă (privind producţia vândută,investiţiile,viteza de rotaţie a
capitalurilor circulante);
d) – analiza rezultatelor simulării planificării financiare ,pe baza indicatorilor
financiari privind nivelul fondurilor proprii şi ,mai ales ,nivelul indicatorilor de eficienţă
economico-financiare a activităţii întreprinderilor (rata rentabilităţii,rata autonomiei
fianaciare, capaciatatea de autofinanţare).
Planificarea financiară depinde foarte mult de pachetul de programe informatice
şi de baza de date fundamentare.Datele utilizate provin de la compartimentul financiar-
contabil şi trebuie să fie coerente şi reale.
Bugetarea ,aşa cum au remarcat cei care au impus-o între metodele moderne de
conducere , nu mai este numai meserie ,ci, într-o proporţie de peste 75% ,este o relaţie
interumană.Ea se realizează printr-o motivare clară ,dar severă, a întregului personal al
firmei de a înţelege şi de a respecta toate restricţiile şi exigenţele financiare.
Bugetele pot îndeplini mai multe funcţii dintre care:
- funcţia de planificare financiară ;
- funcţia de control a execuţiei financiare;
- funcţia de asigurare a echilibrului financiar.
În esenţa bugetul reprezintă instrumentul cu ajutorul căruia managerul
fundamentează şi înfăptuieşte deciziile,îşi asumă răspunderi pentru utilizarea eficientă
a resurselor ,controlează nivelul veniturilor ,cheltuielilor şi profitului.

47
Managementul bugetar foloseşte ca măsură etalonul bănesc care permite
exprimarea reală a muncii ,defalcă costurile şi localizează cheltuielile.

2.2.1.1) TIPURI DE BUGETE

Teoria financiară a sintetizat numeroase tipuri de bugete ,în funcţie de scopul


urmărit ,de fenomenul ce urmează a fi bugetat ,de perioada de timp pentru care se
întocmeşte bugetul respectiv , de centrul de responsabilitate vizat:
- după procesul economic pe care îl bugetăm ,avem bugetul exploatării
(producţiei), bugetele activităţilor de consum;
- după fenomenele la care se referă ,avem bugete financiare , bugetul
trezoreriei ,bugetele fluxurilor financiare externe;
- după perioada de timp avută în vedere ,avem bugete anuale ,bugete
trimestriale , bugete multianuale (proiecţia surselor şi cheltuielilor pentru investiţii);
- după amploarea activităţii reflectate avem bugetul întregii activităţi
economice ,bugete pe centre de responsabilitate (aprovizionare,desfacere,secţii şi
ateliere de producţie , acţiuni sociale ,cercetare ştiinţifică ).
Sistemul planificării financiare poate cuprinde trei tipuri principale de bugete:
♦ - planul financiar de orientare generală pe termen lung (3-5 ani);
♦ - bugetele anuale ,specifice diferitelor activităţi economice ale întreprinderii (
aprovizionare,desfacere, producţie,publicitate,investiţii etc.);
♦ - bugetul de trezorerie ,bilanţul şi contul de rezultate previzionale.

Între aceste tipuri de bugete există o legatură foarte stransă deoarece ele se
realizează succesiv în funcţie de politica financiară a firmei ,pe o perioadă mai mare de
timp (5 ani) ,în vederea realizării unor obiective strategice de lungă durată şi apoi
transpunerea lor anuală în bugete specifice pe activităţi şi reflectarea acestora în starea
previzibilă a trezoreriei ,a patrimoniului şi a rentabilităţii .
Bugetele de orientare generală reflectă planurile de viitor ale întreprinderii care
cuprind : noi produse ce vor fi scoase pe piaţă ,imaginea viitoare a acesteia ,proiecte de
fuziune ,de achiziţie , de dezvoltare ,de fabricaţie de noi produse sau de cucerire de noi
pieţe.

48
Bugetele specifice prezintă situaţia diferitelor activităţi ale întreprinderii ,adică
intrările şi ieşirile ce se vor realiza în cadrul acestora în perioada următoare .Ele sunt de
fapt bugete de execuţie a politicii firmei.Instrumentele necesare realizării acestor bugete
specifice sunt: contul de rezultate , bilanţul previzional şi bugetul trezoreriei.
În funcţie de caracterul care îl au bugetele pot fi : imperative şi indicative.
Bugetele care au caracter imperativ sunt cele care interzic responsabililor financiari şi
conducerii întreprinderii să depăşească previziunile bugetare.Acestea sunt,în
general,bugetul administraţiei (privind cheltuielile administrativ-gospodăreşti) şi
bugetul investiţiilor (privind necesarul de fonduri şi finanţarea acestuia).Bugetele cu
caracter indicativ sunt cele ale trezoreriei ,exploatării etc.
Întreprinderile sunt supuse unor anumite limite ale activităţi sale ,fie restricţii
delimitate,fie dificultăţi de extindere a activităţii determinate de echipamentul de
producţie sau de reţeaua de aprovizionare .Aceste limite sunt numite “ştrangulări” de
care trebuie să se ţină seama în elaborarea bugetelor ,în primul rând.Odată aceste limite
de vânzare sau de aprovizionare,fixate întreprinderea va începe elaborarea bugetelor
sale cu cel supus celei mai strânse “gâtuiri”:producţia ,vânzările sau aprovizionările.
Acesta este denumit “Buget Pilot “. Bugetul trezoreriei va fi consecinţa tuturor ,dar şi
restricţia ultimă ,determinată de necesitatea asigurării permanente a capacităţii de plată.
O altă clasificare a bugetelor cuprinde următoarele tipuri şi forme:
• BVC reprezintă bugetul de venituri şi cheltuieli operaţionale ;
• Bugetele de cheltuieli corespund clasificării cheltuielilor din Cartea Mare care
precizează : munca vie ,materiale ,supraveghere ,funcţionari ,închirieri ,căldură ,energie,
transport,protocol,etc.;
• Bugetele de capital :pun în evidenţă cheltuieli de capital pentru :fabrici ,maşini,
echipamente;
• Bugetele de balanţă (analitice) prescriu starea activului şi pasivului;
• Bugetele de timp ,spaţiu ,materiale şi produse se exprimă în termeni fizici ,cu
toate că uneori sunt translatate în valori;buget de unităţi de materiale ,buget de alocare
spaţii ,buget de unităţi de produs ;
• Bugetele de casă sunt o previziune a încasărilor şi plăţilor în numerar;
• Bugetele sintetice (rezumate de bugete) adică bugetul complet de balanţă.
Cerinţele reuşitei bugetare a societăţii comerciale sunt următoarele :
- o apreciere atentă a condiţiilor şi a activităţii pentru perioada în analiză;
- stabilirea unor cote de buget corespunzătoare ;
- analiza cauzelor abaterilor faţă de buget;
- repartizarea de responsabilităţi pentru fiecare compartiment de activitate
bugetară;
- colectarea şi raportarea statisticii actuale de realizări comparative a
bugetului;

49
- acţiuni de remediere a condiţiilor nefavorabile şi menţinerea sau sporirea
condiţiilor favorabile .
Conducerea prin bugete reuşeşte să asigure o strânsă legatură între profit,
activitatea de producţie şi organizare managerială .Efectele practice ale bugetului
depind însă de competenţa şi stabilitatea managementului societăţii comerciale .

Principiile fundamentale ale conducerii prin bugete sunt următoarele :


1) Participarea ,înteleasă ca mod de stimulare a salariaţilor de a participa activ şi
instructiv la soluţionarea problemelor unităţii în general şi la cele de planificare şi
control în special;
2) Realismul ca necesitate şi mijloc de asigurare a unei relaţii clare între
nivelurile prevăzute în bugete şi considerentele de ordin subiectiv;
3) Flexibilitate necesară în procesul de implementare a bugetului în sistemul
managerial.
Bugetele pot de asemenea fi :bugete continue,bugete periodice,bugete –proiect,
bugete de responsabilităţi.
Bugetul continuu este conceput pe o perioadă de sub un an care se actualizează în
permanenţă pe baza realizărilor din perioada expirată şi a celor specifice a perioadelor
următoare.
Bugetul periodic care se încheie pe un an şi se defalcă în bugete semestriale,
trimestriale şi lunare este un buget operaţional.
Bugetul-proiect este conceput în legatură cu realizarea unui proiect şi în nici un caz
nu are legături cu anumite intervale de timp.
Bugetul de responsabilităţi (compartimente ,secţii,fabrici,sectoare ,ateliere) este
tipic în industrie.
Aceste ultime două bugete pot fi fixe sau variabile.
Bugetele principale (bugetul vânzării,bugetul producţiei,bugetul investiţiilor) ,la
care se adaugă o serie de bugete anexe ,specifice activităţilor întreprinderii (bugetul
administraţiei,bugetul cheltuielilor de distribuţie ) permit stabilirea unui buget general
care cuprinde un cont de rezultate previzional .
Bugetul de vânzări răspunde la următoarele întrebări:
-ce produse să vindem?
-la ce preţuri să fie vândute?
-ce cantitate?
Bugetul de vânzări (sau comercial ) este bugetul principal anual care determină
parametrii tuturor celorlalte bugete anuale.Valoarea vânzărilor este indicatorul dominant
privind viaţa economică a firmei.În funcţie de vânzări se stabilesc capacităţile de
producţie ,numărul şi structura personalului etc.

50
Previziunea vânzărilor face , mai întâi ,obiectul unor studii specializate de
marketing privind conjunctura economică ,potenţialul de absorbţie al pieţei,starea
concurenţială,etc.
În funcţie de previziunile de vânzare se stabileşte bugetul de producţie , respectiv
programul secţiilor ,atelierelor ,forţând echilibrarea cheltuielilor lor în aşa fel încât să nu
existe întreruperi susceptibile care să încetinească fluxul ieşirilor.
Bugetul de aprovizionare se elaborează în acelaşi timp cu bugetul de producţie,
urmărind menţinerea stocului de securitate ,dar şi evitarea surplusurilor care afectează
negativ rentabilitatea capitalurilor.Bugetul de echipamente se extinde pe o perioadă mai
lungă faţă de cea aferentă bugetului de exploatare.Acesta ia în calcul nivelul previzional
al vânzărilor pe termen lung şi de aceea este mai vulnerabil la variaţiile de conjunctură
sau politică de credit.Ţinând seama de informaţiile furnizate de conducerea firmei,
serviciul financiar analizează resursele proprii şi dă împrumuturi necesare în finanţarea
anuală a programului de investiţii.
Bugetul activităţilor administrative care asigură desfăşurarea normală a
activităţilor economice fără a participa direct la procesul de producţie.Această
contribuţie indirectă la exploatarea firmei face dificilă măsurarea rezultatelor activităţii
administrative şi aprecierea utilităţii reale a acesteia ,în condiţiile în care volumul
cheltuielilor comune şi generale tinde să crească. Bugetul administraţiei firmei trebuie
astfel alcătuit încât să crească utilitatea reală a activităţilor administrative.

2.2.1.2) SISTEMUL BUGETELOR

Sistemul Bugetar al întreprinderii reuneşte două elemente principale :un ansamblu


de bugete şi o procedură de control bugetar.Controlul bugetar urmăreşte desfăşurarea
efectivă a gestiunii pentru atingerea obiectivelor fixate.Prin controlul bugetar se
compară ,permanent ,rezultatele reale ale gestiunii cu previziunile cifrate în bugete ,în
scopul stabilirii cauzelor abaterilor ,informării conducerii şi luării măsurilor corective
necesare.
În teoria şi practica economică ,principiile generale ale gestiunii bugetare sunt în
concordanţă cu obiectivele acestora:
- să acopere activitatea de ansamblu a întreprinderii :
- să explice sistemul de autoritate al întreprinderii;
- să fie conexate cu stimulente pentru a asigura caracterul motivaţional al
bugetelor ;

51
- să fie surse de informare care să permită cunoaşterea evoluţiei
întreprinderii şi adaptarea ei la fluctuaţiile pieţei.
Coerenţa unui sistem bugetar se asigură prin respectarea unor principii de
elaborare:

1) Principiul suprapunerii sistemului bugetar pe sistemul de autoritate din


întreprindere precizează ca un buget este întotdeauna sub autoritatea unui responsabil
de activitate ,care trebuie să-şi asume rolul (prevederea,organizarea,comanda,controlul)
într-un cadru de ansamblu.Pentru exemplificare se poate considera directorul comercial
care este responsabilul bugetului vânzărilor; inginerul şef este responsabilul bugetului
de producţie ş.a.m.d.Cu alte cuvinte este posibil să se identifice bugetul cu o persoană
responsabilă.
Organizarea întreprinderii trebuie astfel concepută încât să permită o sarcină
determinată pentru o persoană sau un grup de persoane .Când întreprinderea este
organizată în servicii funcţionale , relaţia dintre buget şi centru de analiză este :”un
centru de analiză este o sumă de sarcini şi produse ,plasată sub autoritatea unui
responsabil;un buget cuprinde mai multe centre de analiză şi ,în mod obligatoriu, un
responsabil.” (1)
În cadrul previziunii bugetare trebuie ca toate serviciile să fie prevăzute pentru o
parte ,prin bugete.Acest lucru este posibil numai dacă în conducerea fiecărui sector
există o pesoană responsabilă pentru stabilirea părţii sale de buget şi de realizarea
sa.Delegarea prerogativelor în mâinile subordonaţilor nu înseamnă că se abandonează
gestiunea de către conducere ,ci dimpotrivă , o posibilitate mai mare de a controla
mersul general al întreprinderii.Elaborarea unei structuri descentralizate ,delegarea
sistematică a puterii sunt condiţiile de eficacitate în procesul de elaborare a bugetelor.
Responsabilii de buget trebuie să adopte o versiune practică pe parcursul elaborării
bugetelor , respectiv evaluarea realistă a veniturilor şi cheltuielilor şi gradul de
mobilizare a capitalului;pentru o alocare raţională a resurselor limitate de care dispun
între fracţiunile concurente (pe mai multe proiecte ,pe categorii de nevoi-de
producţie,marketing) ,managerii de buget trebuie să participe la discuţii şi negocieri,în
vederea stabilirii obiectivelor şi a strategiei pentru atingerea acestora .În multe
organizaţii se constituie un comitet însărcinat cu elaborarea bugetelor ,format din
reprezentanţi ai tuturor compartimentelor şi un inspector bugetar ,adică o persoană care
supraveghează şi coordonează activitatea acestora . Inspectorul bugetar va supraveghea
ca datele şi informaţiile culese ,analizate, sistematizate şi distribuite să fie relevante şi îi
va ajuta pe cei care solicită acest lucru să întocmească bugetele.

(1)- Revista “Tribuna Economica “- nr. 25 din data de 19 iunie 2002

52
Reuşita activităţii de elaborare şi execuţie a bugetelor implică participarea tuturor
persoanelor interesate,care pot să aducă la cunoştinţă conducerii firmei informaţii vitale
la întocmirea unor bugete mai realiste .De asemenea ,pregătirea în avans a bugetelor
este una din condiţiile esenţiale ale unei activităţi bugetare eficiente .Rezultă că
responsabilii de buget trebuie să aloce timp pentru discutarea planurilor propuse ,pentru
analiza şi revizuirea acestora.
Tehnica de însărcinare a angajaţilor cu execuţia anumitor părţi din buget este
cunoscută sub numele de “control prin responsabilităţi”.Persoanele însărcinate cu
execuţia bugetului vor fi obligate ,de pildă ,să menţină cheltuielile în limitele prevăzute
în buget şi să dea explicaţii pentru perioadele în care cifrele planificate sunt depăşite.
2) Principiul totalităţii presupune acoperirea activităţii de ansamblu a
întreprinderii într-o coordonare care să asigure echilibrul între diferite servicii
funcţionale şi operaţionale .Totalitatea bugetelor reprezintă angajamentele
responsabililor de buget în faţa conducerii întreprinderii ,în corcondanţă cu obiectivul de
activitate.Stabilirea bugetului de ansamblu implică participarea serviciilor prin definirea
la fiecare nivel de responsabilitate a obiectivelor de atins.Aplicarea acestui principiu
trebuie însă să armonizeze relaţia contradictorie între completitudinea sistemului
bugetar şi costurile mai ridicate ale unui sistem complet.
3) Principiul supleţei înseamnă că un buget trebuie să permită adaptarea la
modificările mediului ,la noile informaţii privind evoluţia variabilelor economice
exogene.Având în vedere obiectivul general ,formulat de conducerea întreprinderii,
principiile şi modelele de elaborare a bugetelor se află sub incidenţa mai multor ipoteze:
- ipoteza de bază (nivelul de activitate planificat pe termen lung);
- ipoteza de conjunctură generală (nivelul de activitate posibilă în următorii 3
ani, tendinţa de creştere a salariilor);
- ipoteza asupra evoluţiei preţurilor.
Pentru a putea păstra coerenţa internă a bugetelor între diferite centre ,se vor lua în
calcul numai anticipările care decurg dintr-o ipoteză care a servit la determinarea de
elemente principale ale bugetului.
Încă de la inceput responsabilul de bugete trebuie să identifice factorul cheie sau
factorul restrictiv care va impune constrângeri asupra activităţilor firmei .Astfel în
elaborarea bugetelor principalul factor restrictiv îl constituie punctul de la care porneşte
acest proces.De exemplu dacă factorul cheie este reprezentat de volumul cererii ,cu alte
cuvinte,dacă firma ar urma să vândă într-o anumită perioadă o cantitate de marfă
limitată la volumul cererii ,producţia acesteia se va restrânge , volumul de muncă va
scădea ,cerinţele materiale se vor diminua.Practic nu este indicat să se producă mai mult
decât se poate vinde.
Tot în categoria factorilor cheie intră şi :
~ aprovizionarea cu materiale:
~ disponibilitatea forţei de muncă;

53
~ capacitatea de producţie ;
~ resursele financiare ;
~ legislaţia.
Factorii respectivi nu au însă caracter static .Luând anumite măsuri ,conducerea
unei firme îi poate elimina sau le poate reduce influenţa.
De exemplu ce poate face conducerea dacă posibilităţile de aprovizionare materială
sunt limitate? Există astfel mai multe posibilităţi :de a găsi alţi furnizori ,de a folosi
înlocuitori, de a reproiecta produsul în aşa fel încât să se elimine sau să se diminueze
consumul materialelor rare şi să se reducă consumul deşeurilor ,de a îmbunătăţi
procedurile de verificare a calităţii .
La întrebarea “Ce se face societatea dacă există o criză de mână de lucru ?”,
răspunsul este : ”Se pot aduce muncitori din alte compartimente ale firmei ,se poate
atrage forţa de muncă din alte ţări, se poate introduce program de lucru prelungit şi
muncă în schimburi ,se pot pregăti sau se poate organiza pregătirea unor noi muncitori,
se pot cumpara sau se pot închiria maşini sau roboţi care să contribuie la scăderea
volumului de muncă vie,se poate apela la furnizori intermediari.
Ce poate face conducerea unei firme în cazul în care capacitatea de producţie este
insuficientă ? Se poate prelungi programul de lucru sau organiza munca pe mai multe
schimburi ,se poate apela la furnizori intermediari,se poate reorganiza procesul de
producţie etc.
În cazul în care factorul cheie este legislaţia ,întreprinderea nu va putea face prea
multe.Totuşi se poate discuta cu reprezentanţii autorităţilor locale .
4) Principiul menţinerii solidarităţii între departamente şi al concordanţei cu
politica generală a întreprinderii atenţionează asupra faptului ca sistemul bugetar trebuie
să îndepărteze tendinţa de supraevaluare a importanţei unor departamente în detrimentul
altora şi să contribuie la realizarea cât mai eficace a obiectivelor strategice ale
întreprinderii.
5) Principiul cuplării cu politica de personal determină o motivaţie a
personalului conform cu obiectivele strategice urmărite.Acestea sunt realizabile printr-
un sistem de incitare de tip penalităţi/recompense cât mai obiectiv posibil cât şi printr-
un climat informal şi cultural intern , compatibil cu menţinerea şi consolidarea
prestigiului firmei.
Privind necesitatea asocierii personalului la gestiunea bugetară, N.Gervais
spunea: ” un sistem bugetar nu este eficace decât dacă există forţe care obligă principalii
responsabili la respectarea logicii bugetare ,adică să-i incite la a reacţiona la variaţii şi
de a stabili obiective superioare nete”.
Aceste forţe diferă în funcţie de tipul de organizare al întreprinderii.Când
structura este centralizată şi obiectivele ,serviciile sunt definite ,conducerea
întreprinderii va trebui să găsească elemente de motivaţie care să determine

54
responsabilii să reducă variaţiile dintre obiectivele prevăzute şi realizările în mod
general.
Procesul de elaborare a bugetelor se desfăşoară într-un cadru uman şi de aceea
factorii comportamentali nu pot fi ignoraţi.De fapt un buget este menit să influenţeze
comportamentul oamenilor .Cu toate acestea ,reacţia lor nu este întotdeauna aşteptată,
ea putând fi influenţată de modul în care bugetul a fost conceput ,de gradul implicării
oamenilor în procesul elaborării ,de felul în care li s-au adus la cunoştinţă prevederile
acestuia ,de gradul de instruire şi pregătire al oamenilor ,de modul în care bugetul
urmează a fi executat.
Cauzele problemelor de comportament care apar pe parcursul elaborării şi
executării bugetelor s-ar putea rezuma la :modul de percepere ;obiective personale ;
participarea ; aspiraţiile ; cifrele de plan ; obsesiile ; o scuză; alocarea resurselor ;
constrângerea ; deciziile nepotrivite.
Aşadar succesul activităţii bugetare depinde de modul în care managerii abordează
problema pregătirii şi instruirii angajaţilor ,a participării acestora ,a comunicării
prevederilor bugetare,a analizei regulate a factorilor comportamentali.
În concluzie managerii însărcinaţi cu elaborarea bugetelor vor fi obligaţi să:
~ lucreze în armonie ;
~ adopte o viziune practică;
~ stabilească obiective realiste şi realizabile ;
~ împartă judicios resursele limitate de care dispun ;
~facă compromisuri,adică să ia în calcul toate variantele posibile ;
~ cunoască relaţiile existente între diversele bugete;
~ se întâlnească pentru a discuta pe marginea obiectivelor;
~ fixeze obiective;
~ adopte o strategie;
~ participe la întocmirea bugetelor;
~ coopereze,coordoneze şi să comunice eficient;
~ elaboreze bugete înaintea perioadei la care se referă acestea ;
~ întocmească un program de elaborare a bugetelor ;
~ identifice principalul factor bugetar (factor cheie sau factor restrictiv);
~ elaboreze bugete flexibile ;
~ împartă responsabilităţile ;
~ urmărească execuţia bugetelor;
~ adopte măsuri corective;
~ ia în consideraţie factorii comportamentali;
~ formuleze ipoteze cu privire la viitor;
~ revizuiască bugetele ţinând seama de schimbările survenite în ipotezele de lucru.
Periodicitatea cea mai des întâlnită a elaborării bugetelor este cea anuală ,dar sunt
bugete cu periodicitate mai mare de un an (cel al investiţiilor),dar şi cu periodicitate

55
mai mică de un an (cel al trezoreriei ) .Regula este ca periodicitatea bugetului să fie
superioară celei a ciclului de activitate analizat.

2.2.2) FLUXURILE DE TREZORERIE

Informaţii privind fluxul de numerar al unei întreprinderi sunt utile în oferirea


utilizatorilor de situaţii financiare a unei baze pentru evaluarea capacităţii întreprinderii
de a utiliza acele fluxuri de numerar.
Trezoreria reprezintă suma elementelor constitutive ale acesteia ,ca active şi pasive
de trezorerie.Activele de trezorerie cuprind: lichidităţi (în cont curent şi în casă);active
financiare de trezorerie (valori mobiliare de plasament – titluri ;efecte comerciale de
încasat; bilete de trezorerie şi certificate de depozit în portofoliu).Pasivele de trezorerie
sunt formate din :soldul creditor al contului curent ;credite de trezorerie – deficite de
trezorerie; credite de scont).
Funcţia de trezorier este una dintre cele mai responsabile pentru soarta
întreprinderii ,deoarece atât trezorerie pozitivă ,cât şi cea negativă antrenează costuri de
gestiune adică de oportunitate ,prin fructificarea excedentului de trezorerie şi costuri de
finanţare prin credite noi a deficitului de trezorerie.
Această funcţie este indeplinită în general de directorul financiar ,de şeful
serviciului financiar sau de către şeful serviciului de contabilitate.Indiferent de această
persoană ,ea trebuie să aibă întregul concurs al conducerii întreprinderii pentru a
dezvolta activ şi operativ o gestiune eficientă a trezoreriei ,ca premisă pentru
prosperitatea întreprinderii.
Gestiunea de tezorerie cuprinde următoarele obiective:
~ evitarea pierderilor ,în zilele de decontare ,la încasările şi plăţile prin bancă ale
întreprinderii;
~ creşterea operativităţii încasării creanţelor întrepriderii ,fără a afecta politica faţă
de clienţi;
~ eşalonarea echilibrată şi raţională a scadenţelor datoriilor întreprinderii;
~ obţinerea celui mai bun credit şi cel mai mic cost real al acestuia;
~ asiguararea unui cost zero al trezoreriei care nu antrenează nici costuri de
finanţare şi nici de oportunitate;
~ optimizarea utilizării excedentului de trezorerie ,prin cea mai bună plasare a
lichidităţilor , care să asigure rentabilitatea ,siguranţa şi lichiditatea optime.

56
Numerarul cuprinde disponibilităţile băneşti şi depozitele la vedere.(1)
Echivalentele de numerar sunt investiţiile financiare pe termen scurt ,extrem de
lichide ,care sunt uşor convertibile în sume cunoscute de numerar şi care sunt supuse
unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii.(2)
Fluxurile de numerar sunt intrările şi ieşirile de numerar şi echivalente ale
acestuia.(3)
Activităţile de exploatare sunt principalele activităţi producătoare de venit ale
întreprinderii , precum şi alte investiţii ,care nu sunt incluse în echivalentele de numerar.
(4)
Activităţile de finanţare sunt activităţi care au ca efect modificări ale dimensiunii şi
compoziţiei capitalurilor proprii şi datoriilor întreprinderii.(5)

NUMERAR ŞI ECHIVALENTE DE NUMERAR

Categoriile de active clasificate drept echivalente de numerar sunt acele active


folosite în scopul îndeplinirii angajamentelor pe termen scurt decât pentru investiţii sau
alte scopuri .În general se consideră ca o investiţie este clasificată drept echivalent al
numerarului doar când are scadenţa de maxim trei luni şi riscul schimbării valorii
acesteia este nesemnificativ.
Investiţiile în acţiuni nu sunt considerate echivalent al numerarului cu excepţia
cazului în care sunt ,în fondul lor economic ,echivalente ale numerarului ;de exemplu
atunci cand acţiunile preferenţiale sunt achiziţionate cu puţin timp înaintea scadenţei şi
cu o dată de răscumpărare specificată.
Fluxurile de numerar exclud mişcările dintre elementele care constituie numerar
sau achivalente de numerar ,deoarece aceste componente fac parte din gestiunea
numerarului unei întreprinderi ,nu din activităţile de exploatare ,investiţie şi finanţare.
Gestiunea numerarului presupune plasarea excedentului de numerar în echivalente de
numerar.
Activităţile întreprinderii cum ar fi cele de eploatare ,investiţii şi finanţare prezintă
fiecare fluxuri de numerar , acest lucru permiţând utilizatorului de informaţii să
stabilească impactul respectivelor activităţi asupra poziţiei financiare a firmei şi să
evalueze relaţiile dintre activităţi.
În cadrul activităţii de exploatare ,fluxurile de numerar sunt un indicator
semnificativ care ajută la determinarea capacităţii întreprinderii de a rambusa
împrumuturile ,de a menţine producţia , de a face noi investiţii fără a recurge la surse
externe de finanţare .Principala sursă din care derivă fluxurile de numerar sunt
activităţile producătoare de venit ale ntreprinderii.
(1);(2);(3);(4);(5) – IAS 7 “Situatiile fluxurilor de numerar”(revizuit 1992);
- Standardele internationale de contabilitate –Editia 2001.

57
Activităţile de exploatare pot genera fluxuri de numerar precum:
(1) – încasările de numerar din vânzarea de bunuri şi prestarea de servicii;
(2) - încasările în numerar provenite din redevenţe ,onorarii ,comisioane şi alte
venituri;
(3) – plăţile în numerar efectuate către furnizorii de bunuri şi prestatorii de
servicii;
(4) – plăţi în numerar efectuate către şi în numele angajaţilor;
(5) – încasările şi plăţile în numerar ale unei societăţi de asigurare pentru prime
şi daune , anuităţi şi alte beneficii generate de poliţele de asigurare;
(6) – plăţile în numerar sau restituiri ale impozitelor pe profit ,cu excepţia
cazului în care ele pot fi identificate în mod specific cu activităţile de investiţie şi
finanţare ;
(7) – încasările şi plăţile în numerar provenite din contracte încheiate în scopuri
de plasament sau tranzacţionare ,deoarece se consideră a fi similare stocurilor de marfă
achiziţionate pentru a fi revândute.
Fluxurile de numerar rezultate din vânzarea maşinilor şi instalaţiilor de producţie
sunt considerate a proveni din activităţi de investiţii deşi dau naştere unui câştig sau
unei pierderi care este inclusă în determinarea profitului net sau a pierderii nete.
În cazul instituţiilor financiare acordarea de avansuri în numerar sau de credite sunt
considerate fluxuri de numerar din activitatea de exploatare deoarece aceste operaţiuni
reprezintă obiectivul de bază al întreprinderii.
În cadrul activităţii de investiţie fluxul de numerar reprezintă măsura în care
cheltuielile au fost făcute pentru resurse menite a genera venituri şi fluxuri de numerar
viitoare.
Activităţile de investiţii pot cuprinde următoarele fluxuri de numerar:
(1) – plăţile în numerar pentru achiziţionarea de imobilizări corporale,
necorporale şi alte active imobilizate.Aceste plăţi le include şi pe acelea care se referă la
costurile de dezvoltare capitalizate şi la construcţia ,în regie proprie ,a imobilizărilor
corporale;
(2) – încasările în numerar din vânzarea de imobilizări corporale ,active
necorporale şi alte active imobilizate;
(3) – plăţile în numerar pentru achiziţia de instrumente de capitaluri proprii sau
de datorie ale altor întreprinderi şi de interese în asocierile în participaţie (altele decât
plăţile pentru aceste instrumente considerate a fi echivalente de numerar sau acelea
păstrate în scopuri de plasament şi de tranzacţionare);
(4) – avansurile în numerar şi împrumuturile efectuate către alte părţi (altele
decât avansurile şi împrumuturile efectuate de o instituţie financiară);
(5) – încasările în numerar din vânzarea de instrumente de capitaluri proprii sau
de datorie ale altor întreprinderi ,şi interese în asocierile în participaţie ;

58
(6) – încasările în numerar din rambursarea avansurilor şi împrumuturilor
efectuate către alte părţi ( altele decât avansurile şi împrumuturile unei instituţii
financiare);
(7) – plăţile în numerar aferente contractelor futures ,forward ,de opţiuni şi swap,
în afara cazului când acestea sunt deţinute în scopuri de plasament sau de tranzacţionare
sau sunt încasările sunt clasificate ca fiind activităţi de finanţare;
(8) – încasările în numerar aferente contractelor futures,forward ,de opţiuni sau
swap ,în afara cazului când acestea sunt deţinute în scopuri de plasament sau de
tranzacţionare sau când încasările sunt clasificate ca fiind activităţi de finanţare.
În cadrul activităţii de finanţare este utilă prezentarea fluxurilor de numerar
pentru previzionarea celor viitoare aşteptate de către finanţatorii întreprinderii.Fluxurile
de numerar cuprinse în această activiate sunt următoarele:
(1)- încasările în numerar provenite din emisiunea de acţiuni sau alte instrumente
de capital;
(2)- plăţile în numerar efectuate către proprietari pentru a achiziţiona sau
răscumpăra acţiunile întreprinderii;
(3)- încasările în numerar provenite din emisiunea titlurilor de creanţă ,a
împrumuturilor , datoriilor neasigurate ,obligaţiunilor, ipotecilor şi altor împrumuturi pe
termen scurt sau lung;
(4)- rambursările în numerar ale unor sume împrumutate;
(5) – plăţile în numerar efectuate de locatar pentru reducerea obligaţiilor aferente
unui contract de leasing financiar.
Fluxurile de numerar din activitatea de finanţare ne dau o indicaţie asupra modului
de finanţare a întreprinderii .În general ,putem spune,că finanţarea poate fi internă,
provenind din partea acţionarilor firmei sau externă atunci când este furnizată de
instituţii financiare.
Cele provenite din activiatea internă determină variaţia capitalurilor proprii ,în
timp ce fluxurile de numerar provenite din activiatea de finanţare externă determină
modificarea nivelului datoriilor financiare ale întreprinderii.
Raportarea fluxurilor de numerar din activitatea de exploatare se poate face
prin două metode şi anume :
♦ metoda directă prin care sunt prezentate clasele principale de încasări şi plăţi
brute în numerar;sau
♦ metoda indirectă prin care profitul net sau pierderea netă sunt ajustate cu
efectele tranzacţiilor ce nu au natura monetară ,amânările sau angajamentele de plăţi sau
încasări în numerar din exploatare trecute sau viitoare ,şi elementele de venituri şi
cheltuieli asociate cu fluxurile de numerar din investiţii sau finanţări.
Metoda directă furnizează informaţii care sunt folositoare în estimarea fluxurilor
de numerar viitoare şi care nu sunt disponibile prin metoda indirectă de aceea

59
întreprinderile sunt încurajate să raporteze aceste fluxuri obtinuţe din activităţi de
exploatare folosind metoda directă.
Prin metoda directă informaţiile prinvind clasele principale de plăţi şi încasări
brute în numerar pot fi obţinute astfel:
- fie din înregistrările contabile ale întreprinderii;
- fie prin ajustarea vânzărilor ,a costului vânzărilor (dobânzi şi alte venituri
similare , cheltuieli cu dobânda şi alte cheltuieli similare pentru instituţiile financiare) şi
a altor elemente în contul de profit şi pierdere cu:
~ modificările pe parcursul perioadei ale stocurilor şi ale creanţelor şi
datoriilor din exploatare;
~ alte elemente decât numerarul ;
~ alte elemente pentru care efectele numerarului sunt fluxurile de numerar din
investiţii sau finanţare.
Prin metoda indirectă ,fluxul de numerar net din activităţi de exploatare este
determinat prin ajustarea profitului net sau a pierderii nete cu următoarele efecte:
- elementele nonmonetare , cum ar fi amortizarea ,provizioanele, impozitele
amânate , pierderile şi câştigurile din vânzări de mijloace fixe sau investiţii financiare
imobilizate;
- modificarea perioadei în capitalul circulant (stocuri ,creanţe şi datorii din
exploatare);
- toate celelalte elemente pentru care efectele în numerar sunt fluxurile de
numerar din investiţii şi finanţare.
Prezentarea prin metoda indirectă a fluxului de numerar din activităţile de
exploatare se face prin evidenţierea veniturilor şi cheltuielilor prezentate în contul de
profit şi pierdere şi a modificărilor de pe parcursul perioadei survenite în valoarea
stocurilor şi a creanţelor şi datoriilor din exploatare.
Întreprinderea trebuie să raporteze separat clasele principale de încasări şi plăţi
brute de numerar provenite din activităţile de investiţie şi finanţare ,cu excepţia
fluxurilor de numerar pe o bază netă.
Raportarea pe o bază netă se poate face doar în cazul anumitor fluxuri de numerar
provenite din activităţile de exploatare ,investiţie şi finanţare ,cum ar fi :
1)-plăţile şi încasările în numerar efectuate în numele clienţilor ,atunci când
fluxurile de numerar reflectă mai degrabă ,activităţile clientului decât pe acelea ale
întreprinderii;
2)- plăţile şi încasările în numerar pentru elementele pentru care rulajul este rapid,
sumele sunt mari ,iar termenul de scadenţă este scurt.
Exemple de încasări şi plăţi la care s-a făcut referire la punctul (1):
~ acceptarea şi rambursarea depozitelor la vedere ale unei bănci ;
~ chirii încasate în numele proprietarilor de imobiliare şi plătite acestora.
Exemple de încasări şi plăţi la care s-a făcut referire la punctul (2):

60
~ rambursarea valorii principalului aferent clienţilor care folosesc cărţi de credit;
~ achiziţionarea şi cedarea de investiţii ;
~ alte împrumuturi pe termen scurt ,de exemplu, acelea care au un termen de
scadenţă de trei luni sau mai puţin.
În cadrul instituţiilor financiare pot fi raportate pe o bază netă ,fluxurile de numerar
provenite din următoarele activităţi:
~ încasări şi plăţi de numerar pentru acceptarea şi rambursarea depozitelor cu o
cota fixă de scadenţă;
~ plasarea depozitelor şi retragerea acestora de la alte instituţii financiare;
~ avansurile în numerar şi împrumuturile făcute clienţilor ,precum şi rambursarea
acestor avansuri şi împrumuturi.
Fluxurile de numerar în valută sunt rezultatul tranzacţiilor internaţionale
(tranzacţii în valută) şi trebuie înregistrate în moneda de raportare a unei întreprinderi
prin aplicarea cursului de schimb dintre moneda de raportare şi valuta asupra valorii în
valută ,la data fluxului de numerar.
În cazul sucursalelor din străinătate ,fluxul de numerar trebuie convertit la cursul
de schimb, de la data fluxului de numerar,dintre moneda de raportare şi valută.
IAS 21 “Efectele variaţiei cursurilor de schimb valutar” este cel care
reglementează această convertire a fluxurilor de numerar în valută.Acesta permite ,în
cazul sucursalelor din străinătate, folosirea pe o anumită perioadă a unui curs mediu
ponderat, dar nu permite folosirea cursului de schimb de la data bilanţului .
Deorece profitul sau piederea provenite din diferenţe de curs valutar nu pot fi
considerate fluxuri de numerar de aceea se trec separat faţă de fluxurile de numerar
provenite din activităţi de exploatare şi investiţii.
De asemenea fluxurile de numerar provenite din dobânzi şi dividende se vor
prezenta separat de celelalte fluxuri .
În cadrul studiului de caz voi prezenta în continuare un exemplu de flux de
numerar al SC GRUPUL IATSA SA STEFANEŞTI:

SITUAŢIA FLUXURILOR DE NUMERAR


(metoda directă)
la 31.12.2001
TABELUL NR. 2.1
-mii lei-
FLUXURI DE NUMERAR DIN ACTIV.DE EXPLOATARE
-încasări în numerar din vânzări de bunuri 131.043.622
-încasări în numerar din redevenţe,prestări servicii etc. 16.196.403
-plăţi în numerar către furnizori de bunuri şi servicii 119.229.569
-plăţi în numerar către şi în numele angajaţilor,impozite etc. 26.992.936
-plăţi în numerar privind impozitul pe profit. -
A. Sume nete din activitatea de exploatare 1.017.520

61
FLUXURI DE NUMERAR DIN ACTIV.DE INVESTIŢII
-încasări în numerar din vânzări de terenuri,clădiri etc. 522.000
-plăţi în numerar pentru achiziţionarea de mijloace fixe 1.156.962
B. Sume nete din activitatea de investiţii -634.962
FLUXURI DE NUMERAR DIN ACTIV. DE FINANŢARE
-încasări dividende 474.358
-încasări cesiune acţiuni 1.308.043
-plăţi în numerar privind dividendele 1.145.779
C. Sume nete din activitatea de finanţare 636.622
FLUX NET (A+B+C) 1.019.180
-numerar la începutul perioadei 2.079.457
-numerar la sfârşitul perioadei 3.098.637

SURSA: Date preluate de la Serviciul Finanţe-Contabilitate al SC GRUPUL


IATSA SA STEFANEŞTI şi prelucrate personal.

2.3) METODOLOGIA DE ÎNTOCMIRE A


INSTRUMENTELOR DE PLANIFICARE FINANCIARĂ

Pornind de la complexitatea activităţii unităţii s-a stabilit că bugetul anual de


venituri şi cheltuieli se defalcă pe trimestre şi trebuie să conţină următoarele:
a) bugetul activităţii generale;
b) bugetul activităţii de producţie;
c) bugetul activităţii de trezorerie ;
d) bugetul activităţii de încasări şi plăţi în valută;(dacă este cazul)
e) bugetul activităţii de investiţii.
Deşi bugetul de venituri şi cheltuieli al unui agent economic se realizează şi se
aprobă ,de obicei, în ultima lună a anului curent pentru anul următor, preocuparea
consiliilor de administraţie şi a compartimentelor funcţionale pentru destinul acestuia în
anul următor trebuie să înceapă din prima zi a anului curent.
În cadrul elaborării unui buget trebuie să găsim răspuns la o serie de întrebări cum ar
fi :
-care vor fi clienţii societăţii ?
-ce modificări şi adaptări se vor solicita în anul viitor ?
-cum trebuie pregatită firma pentru a învinge în lupta de concurenţa ?
-ce măsuri urmează să se aplice pentru creşterea productivităţii muncii ,reducerea
costurilor , creşterea calităţii produselor şi serviciilor ?

62
-ce semnale s-au obţinut de la piaţă privind activitatea de marketing şi cum se va
acţiona pe calea reclamei şi publicităţii pentru introducerea unor produse şi servicii noi.
Compartimentul comercial este principalul răspunzător pentru rezolvarea acestor
întrebări , bineînţeles alături de toate celelalte compartimente ale societăţii.În acest
context compartimentul financiar-contabil are rolul de coordonator ,de sintetizare a
datelor şi de prezentare a variantei optime pentru anul următor.
Proiectul bugetului pentru anul viitor trebuie întemeiat pe comenzi ,contracte,
convenţii,acte juridice de natură să ofere condiţii pentru angajarea de cheltuieli privind
aprovizionarea materială , colaborările cu alte firme etc.Perioada de tranziţie pe care
ţara noastră o traversează face ca existenţa contractelor de colaborare sau comenzi ,la
sfârşitul anului curent pentru anul viitor să fie pusă sub semnul întrebării.De aceea un
rol foarte important în siguranţa existenţei acestor baze pentru calculul bugetului de
venituri şi cheltuieli ,îl are managerul şi consiliul de administraţie care trebuie să adopte
strategii de piaţă eficiente.
Cu ajutorul bugetelor firma se orientează către scopuri precise cum ar fi :
rentabilitate , lichiditate, diminuarea riscurilor etc.Elaborarea bugetelor va favoriza şi
implementarea unui sistem eficace de control ,prin compărarea realizărilor cu
previziunile şi prin luarea măsurilor de corectare la momentul oportun.
Bugetele se realizează şi se folosesc în două etape:
1) Etapa de realizare în previziune a bugetului .
Previzionarea este un proces complex ,care presupune strângerea de informaţii,
analiza acestora şi transpunerea în buget a concluziilor.
2) Etapa de execuţie adică de urmărire ,comparare şi corectare (dacă este cazul )
în timpul perioadei bugetare ,a realizărilor faţă de previzionari.Se urmăreşte bugetul pe
fiecare trimestru şi se observă diferenţele şi se iau măsuri de corectare a deficienţelor.
În faza de execuţie trebuie verificat dacă:
-fiecare articol bugetar de venituri este realizat;
-fiecare articol bugetar de cheltuieli nu este depăşit;
-pe total cheltuielile realizate nu depăşesc veniturile realizate.
Cel mai des folosite sunt bugetele anuale dar pot fi elaborate şi bugete cu
periodicitate mai mare de un an (de exemplu bugetul investiţiilor) sau cu periodicitate
mai mică de un an ( de exemplu bugetul de trezorerie).
Înainte de a-l supune aprobării conducerii ,sunt câteva etape care trebuiesc
parcurse: strângerea informaţiilor ,analiza şi prelucrarea lor,întocmirea propriu-zisă a
proiectelor de buget (se pot realiza mai multe variante de buget din care să se aleagă una
ca fiind cea mai reprezentativă şi care urmează să fie aprobată).
Întocmirea bugetului nu trebuie să se realizeze numai după cifrele realizate în anul
curent .Acestea trebuie să fie doar un punct de plecare deoarece pentru noul buget se va
mai ţine cont şi de investiţiile ce urmează să se facă ,sau de reducerile de personal
programate anul pentru care se întocmeste bugetul şi aşa mai departe.

63
S-a observat de-a lungul anilor că există câteva articole de cheltuieli care pot fi
uşor de uitat în timpul elaborării bugetului şi acestea sunt :
~ cheltuieli legate de personal- costuri cu recrutarea , cheltuieli cu deplasările şi
diurna , cursuri pentru specializări etc.;
~cheltuieli de lansare –când se face o investiţie şi se fac cheltuieli cu cererea de
oferte ,cu analiza lor etc.;
~cheltuieli de management –cu sedinţele Consiliului de Administraţie şi ale
Adunării Generale a Acţionarilor,cheltuieli legate de publicarea rapoartelor anuale;
~cheltuieli cu auditarea ;
~cheltuieli cu consultanţa ;
~cheltuieli juridice-în cazul angajării firmei într-un proces ;
~cheltuieli bancare .
De asemenea în cadrul bugetului se include un anumit procent din cheltuieli (5%-
10%) pentru cheltuielile neprevăzute.
La sediul SC GRUPUL IATSA SA Stefăneşti se vor strânge la sfârşitul anului
proiectele de bugete pentru toate filialele şi unităţile service din ţară pentru a fi aprobate
de Consiliul de Administraţie. Pentru realizarea corectă a acestor bugete au fost numiţi
doi manageri de zonă (manager zona de est şi manager zona de vest) care să verifice
activitatea de întocmire a acestora.
Pentru a observa mai exact subordonarea filialelor şi unitatilor service în cadrul
acestei activităţii voi prezenta două scheme ierarhice în Anexa 2.1. şi 2.2. şi o harta cu
zonele respective în Anexa 2.3.
Pentru a relata exact modul de întocmire a bugetului de venituri şi cheltuieli al SC
GRUPUL IATSA SA Stefăneşti ,voi prezenta în continuarea acestui subcapitol efectiv
un exemplu de buget realizat pentru anul 2003 al unităţii service mai sus menţionată si
anume pentru activitatea de service, vânzări auto şi vânzări de piese de schimb.
Bugetul de venituri şi cheltuieli ,ca instrument de previziune financiară generală,
reflectă modul de formare ,administrare şi utilizare a resurselor financiare şi asigură
furnizarea informaţiilor necesare fundamentării deciziilor privind gestiunea societăţii.
În vederea desfăşurarii unei activităţi rentabile ,bugetul de venituri şi cheltuieli
reprezintă instrumentul de programare a rezultatelor financiare şi a fondurilor necesare.
Voi prezenta mai jos formulare care reprezintă :
1) Bugetul activităţii generale ;
1.1) Bugetul activităţii de comercializare autoturisme şi piese de schimb;
1.2) Bugetul activităţii de service ;
1.3) Bugetul altor activităţi;
2) Bugetul activităţii de trezorerie.
1) Bugetul activităţii generale – cuprinde centralizarea a trei anexe fiecare
activitate desfăşurată în cadrul societăţii,fiind evidenţiată separat, cu veniturile şi
cheltuielile aferente.

64
De asemenea conţine date referitoare la veniturile şi cheltuielile preconizate a se
realiza în anul curent ,comparativ cu media realizărilor din anul precedent şi corelate cu
inflaţia.
Planificarea veniturilor totale în valoare de 6.100.000 mii lei are la bază corelarea
cerinţelor tehnico-economice cu resursele existente,ori posibile de realizat, din
desfăşurarea în cadrul societăţii a următoarelor activităţi:
- Întreţinere şi reparaţii autoturisme în perioada de garanţie (TG) şi post
garanţie (PG);
- Comercializare piese de schimb şi autoturisme ;
- Alte activităţi care să genereze obţinerea de venituri.
Aceste venituri vor reprezenta resurse pentru acoperirea cheltuielilor totale
planificate ,în valoare de 5.980.000 mii lei şi obţinerea unui profit net de 90.000.mii lei.
Cifrele înscrise în anexe se fundamentează astfel :
1.1) Bugetul activităţii de comercializare autoturisme şi piese de schimb este o
anexă a Bugetului activităţii generale şi are la bază următoarea structură :
-obţinerea de venituri totale în valoare de 3.100.000 mii lei ,din comercializarea
lunară a unui număr de 25 bucăţi autoturisme ,cu un comision mediu de 3.125 mii lei
/buc. Şi un volum valoric de pise de schimb de 6.900 euro/lună.
Veniturile totale în valoare de 3.100.000 mii lei ,vor acoperi cheltuielile planificate
de 3.052.660 mii lei ducând la obţinerea unui profit net de 35.505 mii lei.
1.2) Bugetul activităţii de service are la bază următoarea structură:
-obţinerea de venituri totale în valoare de 2.859.980 mii lei ,care să acopere
cheltuieli aferente de 2.802.760 mii lei ducând la obţinerea unui profit de 42.915 mii lei.
Veniturile planificate se vor obţine din:
~ Întreţinere şi reparaţii în perioada de garanţie ,revizii –50.000 mii lei/lună;
~ Întreţinere şi reparaţii în perioada de post garanţie în volum valoric de 188.331 mii
lei/lună;
~ Inspecţii tehnice ,în volum valoric de 65.000 mii lei/lună.
1.3) Bugetul altor activităţi care are la bază următorii indicatori:
~ venituri totale în valoare de 140.000 mii lei din închirieri de spaţii disponibile.
~ cheltuieli privind amortizarea ,întreţinerea şi reparaţiile ,aferente veniturilor
menţionate mai sus sunt de 124.580 mii lei .
~ din desfăşurarea altor activităţi menite să rentabilizeze capitalul propriu ,s-a
estimat obţinerea unui profit net de 11.580 mii lei .
~ având ca sursă dobânda acordată de bancă asupra soldului existent în contul de
disponibil , preconizăm obţinerea unui profit financiar în valoare de 6.000 mii lei.
Deoarece în cursul anului 2002 nu s-a planificat contractarea de credite bancare ,nu
au fost prevăzute cheltuieli financiare.
2) Bugetul activităţii de trezorerie reprezintă o sinteză a resurselor proprii
,grupate în funcţie de provenienţă , precum şi destinaţia resurselor ,pe principalele

65
activităţi care generează cheltuieli şi plăţi ,având drept scop stabilirea modalităţilor de
asigurare a echilibrului necesar desfăşurării în condiţii normale a activităţii societăţii.
Sursele existente la începutul exerciţiului financiar şi cele planificate a se obţine în
cursul anului ,vor fi utilizate eficient evitând angajarea de credite bancare.
Din profitul brut se vor constitui rezerve legale conform Legii 31/1990 ,în procent
de 5% adică 6.000 mii lei.
Repartizarea rezultatului net planificat a se obţine ,în valoare de 90.000 mii lei ,se va
efectua în baza prevederilor Legii nr.31/1990 urmând a se respecta Hotărârea Adunării
Generale a Acţionarilor.

2.4)POSIBILITĂŢI DE PERFECŢIONARE ŞI
MODERNIZARE A PLANIFICĂRII FINANCIARE

În acest subcapitol voi prezenta o posibilitate de modernizare a metodei de calcul a


bugetului de venituri şi cheltuieli.Varianta pe care am să o propun constă într-un
program informatic realizat în Microsoft Excel Worksheet şi care cuprinde un tabel în
care se efectuează calculele cu ajutorul formulelor.
Aceasta foaie este structurată pe mai multe tabele care reprezintă veniturile
societăţii din diferitele sale activităţi precum: service auto ;vânzări auto ;vânzări piese
de schimb şi în aceeaşi structură cheltuielile aferente acestor activităţi.De asemenea sunt
realizate câteva calcule de indicatori precum : profitul brut ;profitul net ;rentabilitatea
brută şi rentabilitatea netă ,pe baza cărora se conturează şi două grafice care prezintă
evoluţia acestor indicatori pe cele patru trimestre ale anului previzionat.
Pentru calcularea veniturilor şi cheltuielilor pe toate cele patru trimestre ale anului
atât în Lei cât şi în Euro foaia de lucru mai cuprinde şi cursurile leu/euro estimate pentru
trimestrele anului respectiv cât şi ratele de actualizare pentru fiecare perioadă.
Calcularea datelor aflate în tabel se realizează în funcţie de numărul de posturi de
lucru pentru fiecare sector în parte şi în funcţie de veniturile şi cheltuielile preconizate a
se efectua în perioadele respective.
Realizarea acestui buget are la bază calcule efective cu privire la diferitele
activităţii,cifrele obţinute în anul curent având doar caracter orientativ.
Posturile de lucru reprezintă spaţiile pe care se desfăşoară una din următoarele
activităţi :
~pregătirea de vânzare;
~lucrări de service rapid ;
~lucrări de diagnosticare şi recepţie;
~lucrări de tinichigerie;

66
~lucrări de vopsitorie;
~lucrări de echipare /dezechipare.
Necesarul de utilităţi al societăţii este asigurat astfel:
-energia electrică prin reţele proprii de distribuţie de medie şi joasă tensiune,
existând posturi de transformare.Toate au o vechime mare ,motiv pentru care anumite
echipamente (cabluri electrice întrerupatoare de medie tensiune etc.) au un grad mare de
uzură şi o fiabilitate scăzută în asigurarea unor comutaţii sigure.
~energia termică este asigurată prin reţele proprii de abur şi apă supraîncălzită.
Reţelele au o vechime mare caracterizându-se prin suduri îmbătrânite ,robineţi şi vane
cu un grad avansat de uzură ,necesitând refacerea lor.
~apa este de asemenea distribuită prin reţea proprie.
~aerul comprimat este asigurat în proporţie de 100% din surse proprii ,respectiv de
la compresoarele societăţii.
Pentru realizarea tabelelor bugetare ce urmează a fi prezentate mai jos este
necesară introducerea în calculator doar a datelor din coloana trimestrului I /Euro
restul coloanelor , inclusiv graficele , urmând a fi calculate automat prin formulele
introduse.
Sumele înscrise în coloana trimestrului I /Euro au fost calculate după următorul
procedeu:
Am calculat în primul rând tariful orar (euro) pe postul de lucru astfel:
1) Cheltuieli cu salarizarea
a) Salarii directe 1,5128 E
b) C.A.S (22,33%) 0,3529 E
c) Fond sănătate (7%) 0,1059 E
d) Fond şomaj (5%) 0,0756 E
e) Fond handicapaţi (3%) 0,0454 E
f) Fond învăţământ (2%) 0,0303 E
Total salarii directe 2,1229 E 34,80 %
g) Salarii indirecte (25%) 0,5307 E 8,7 %
Cheltuieli totale cu salarizarea 2,6536 E
2) Cheltuieli cu producţia
a) Amortizare clădiri şi utilaje 0,5283 E
b) Reparaţii utilaje,clădiri şi materiale 0,5076 E
tehnologice
Cheltuieli totale cu producţia 1,0359 E 16,98 %
3) Cheltuieli generale ale societăţii
a) Energia termică ,electrică şi gazele 0,4607 E
b) Poştale şi telecomunicaţii 0,0851 E
c) Impozite teren şi clădiri 0,0834 E
d) Prime de asigurare 0,0316 E

67
e) Servicii bancare şi documente fiscale 0,0320 E
f) Materiale consumabile 0,0941 E
g) Protecţia muncii,mediului ,PSI 0,0850 E
şi igiena muncii
h) Administrative (pază ,apă,canal,gunoi) 0,0985 E
TOTAL CHELTUIELI GENERALE 0,9704 E 15,91 %
4) Cost producţie 4,6599 E
5) Profit planificat (10%) 0,4659 E
6) Tarif fără TVA 5,1259 E
7) TVA (19 %) 0,9739 E
8) Tarif cu TVA 6,099 E
Pentru realizarea calculelor mai trebuie precizat faptul ca acestea au fost făcute
luând în calcul posturile de lucru aferente ,tariful orar, numărul de ore efective de lucru
pe zi (6,5 h); zile de lucru efectiv dintr-o lună (21,25 zile/luna); numărul de luni pe an
reducându-se la 11 luni datorită zilelor de concediu şi sărbători; numărul lunilor
/trimestru este de 2,75 (11luni/4 trim).Calculele s-au efectuat numai pentru Trimestrul
I (euro).
Veniturile Service-ului auto defalcate pe ateliere de lucru:
~Atelierul de reparaţii auto care cuprinde 7 posturi de lucru .
Veniturile înscrise în coloana trimestrului I au fost obţinute astfel:
7 x 6,099 E x 6,5h x 21,25 zile x 2,75 luni/trimestru = 16.217 E
~Atelierul montare piese de schimb cuprinde 3 posturi de lucru.
Veniturile : 3 x 6,099E x 6,5h x 21,25 zile x 2,75 luni/trimestru = 6.949 E
~Atelierul de vopsitorie cuprinde 5 posturi de lucru.
Venituri : 5 x 6,099E x 6,5h x 21,25 zile x 2,75 luni/trimestru = 11.583 E
Venituri din adaosul comercial –în cadrul service-ului se folosesc ,pe an ,piese de
schimb în valoare de 463.333 E la care se aplică un adaos comercial de 15%.
Venituri adaos comercial: 463.333E : 11luni = 42.121 E x 2,75 luni/trimestru =
115.832 E x 15% = 17.375 E
Cheltuielile pentru Service-ul auto au fost :
Pentru calculul cheltuielilor se află mai întâi valoarea costului de producţie:
15 p.l. x 6,099 E x 6,5h x 21,25 zile x 2,75 luni/trim = 34.750 E
Cheltuieli cu salariile directe : 34.750 E x 34,80% = 12.093 E
Cheltuieli cu salariile indirecte : 34.750 E x 8,7% = 3.025 E
Cheltuieli cu producţia : 34.750 E x 16,98% = 5.902 E
Cheltuieli generale : 34.750 E x 15.91 % = 5.536 E
Veniturile din Vânzarea de autoturisme
Există un contract încheiat între SC GRUPUL IATSA SA şi producătorul DACIA
prin care se prevede vânzarea medie lunară a 30 de autoturisme.

68
Valoarea medie a autoturismelor este de 4.850 E şi adaosul comercial mediu este
de 4% deci veniturile trimestriale realizate prin vânzarea de autoturisme Dacia este de :
4.850 E x 4% = 194 E x 30 maşini = 5.820 E x 2,75 luni/trim = 16.005 E
De asemenea societatea mai are un contract încheiat cu Daewoo Automobile care
prevede vânzarea medie de 40 de autoturisme cu un preţ mediu de 9.500 E; adaosul
comercial mediu este de 6%.
Veniturile realizate prin vânzarea de autoturisme Daewoo este în valoare de:
9.500 E x 6% = 570 E x 40 maşini = 22.800 E x 2,75 luni/trim = 62.700 E
Cheltuielile pentru departamentul de Vânzare autoturisme sunt următoarele:
Cheltuielile cu salariile : 984 E /luna x 2,75 luni /trim = 2.706 E
Cheltuieli cu transportul :582 E/luna x 2,75 luni/trim = 1.600 E
Cheltuieli cu amortizările şi reparaţiile : 864 E /luna x 2,75 luni/trim = 2.376 E
Cheltuieli generale : 926 E /luna x 2,75 luni/trim = 2.547 E
Venituri din Vânzarea de piese de schimb
Şi în cazul pieselor de schimb există un contract încheiat între SC GRUPUL
IATSA SA şi poducătorul DACIA care prevede comercializarea de piese de schimb în
valoare de 500.000 E /an din care se scad piesele folosite la Service în valoare de
463.333 E = 36.667 E/an.
Adaosul comercial este de 30% = 36.667E x 30% = 11.000 E/an : 11luni = 1.000
E/luna x 2,75 luni/trim =2.750 E
Cheltuieli preconizate pentru departamentul de Vânzări de piese de schimb:
Cheltuieli cu salariile : 235 E/luna x 2,75 luni /trim = 646 E
Cheltuieli cu transportul :90 E/luna x 2,75 luni/trim = 248 E
Cheltuieli cu amortizările şi depozitarea : 120 E/luna x 2,75 luni/trim = 330 E
Cheltuieli generale : 141 E /luna x 2,75 luni/trim = 388 E
Profitul brut a fost calculat scăzând din veniturile totale ,cheltuielile totale ;apoi
pentru aflarea profitului net am calculat impozitul pe profit ,înmulţind profitul brut cu
0,25.Rentabilitatea brută am calculata-o cu ajutorul raportului profit brut/ venituri totale,
iar rentabilitatea netă cu raportul profit net /venituri totale.
Pentru obţinerea datelor din coloana trimestrului I (lei) se realizează înmulţirea
dintre coloana de euro din acelaşi trimestru şi cursul estimat leu/euro pentru trimestru I.
Pentru coloanele de lei din celelalte trimestre am procedat la realizarea unei
formule de calcul înmulţind coloana de lei din trimestrul I cu ratele de actualizare
specifice fiecărui trimestru în parte.
Pentru coloanele de euro din celelalte trimestre am procedat la aplicarea raportului
dintre coloana de lei din trimestrul respectiv şi cursul leu/euro estimat pentru trimestrul
respectiv.
Folosirea acestui program de calcul al bugetelor uşurează foarte mult munca celui
care realizează bugetul şi se poate obţine într-un timp relativ scurt.

69
70
71
72
73
74
75
76
77
78
CAPITOLUL III - „ Organizarea contabilităţtii în
vederea urmăririi execuţiei bugetare „
3.1) SISTEMUL DE DOCUMENTE

SC GRUPUL IATSA SA beneficiază de un sistem de documente foarte bine pus la


punct , acest lucru datorându-se şi faptului că societatea desfăşoară mai multe activităţi
şi cuprinde numeroase compartimente .Acest circuit al documentelor este stabilit
conform prevederilor legale în activitatea de reparaţii auto.
La elaborarea regulamentului s-a ţinut seama de practica marilor producători de
autoturisme şi a reţelelor de service organizate în ţările cu tradiţie în domeniu.
Indiferent de mărimea staţiei service şi implicit a gestiunii respective ,
documentele de lucru sunt următoarele:
a) Nota de recepţie şi constatare de diferenţe – format A4 ,X4, tipărit pe ambele
feţe, în blocuri de 150 de file.
1) Serveşte ca:
~ document pentru recepţia bunurilor aprovizionate ;
~ document justificativ pentru încărcarea în gestiune ;
~ act de proba în litigiile cu carăuşii şi furnizorii ,pentru diferenţele constatate la
recepţie;
~ document justificativ de înregistrare în contabilitate.
Se foloseşte ca documente distinct de recepţie în cazul :
♦ bunurilor materiale cuprinse într-o factură sau aviz de însoţire a mărfii , care fac
parte din gestiuni diferite;
♦ bunurilor materiale primite spre prelucrare ,în custodie sau în păstrare;
♦ bunurilor materiale procurate de la persoane fizice ;
♦ bunurilor materiale care sosesc neînsoţite de documente de livrare;
♦ bunurilor materiale care prezintă diferenţe la recepţie;
♦ mărfurilor intrate în gestiunile la care evidenţa se ţine la preţ de vânzare cu
amănuntul sau en-gros.
În cazurile menţionate mai sus , precum şi pentru materialele nestocate a căror
valoare se înregistrează direct pe cheltuieli , recepţia şi încărcarea în gestiune se face pe
baza documentului de livrare care însoţeşte transportul (factură ,aviz de însoţire a
mărfii, etc.).
2) Se întocmeşte în două exemplare , potrivit prevederilor legale, la locul de
depozitare sau în unitatea de vânzare cu amănuntul ,după caz, pe măsura efectuării
recepţiei. În situaţia în care la recepţie se constată diferenţe ,nota de recepţie şi
constatare diferenţe se întocmeşte în trei exemplare de către comisia de recepţie legal
costituită.

79
În cazul în care bunurile materiale sosesc în tranşe se întocmeşte câte un formular
pentru fiecare tranşă ,care se anexează apoi la factură sau la avizul de însoţire a mărfii.
Datele de pe verso formularului nu se completează decât atunci când se constată
diferenţe la recepţie.
3) Circulă :
- la gestiune , pentru încărcarea la gestiunea bunurilor materiale recepţionate
(toate exemplarele);
- la compartimentul financiar – contabil, pentru întocmirea formelor privind
lichidarea diferenţelor constatate (toate exemplarele) precum şi pentru înregistrarea în
contabilitatea sintetică şi analitică , ataşată la documentele de livrare ( factura sau
avizul de însoţire a mărfii);
- la unitatea furnizoare (exemplarul 2) şi la unitatea de transport (exemplarul
3) pentru comunicarea lipsurilor stabilite.
4) Se arhivează la compartimentul financiar – contabil .
5) Nota de recepţie se întocmeşte în 3 exemplare de către comisia de recepţie
formată din : merceolog (agent contabil), gestionar, CTC-ist (recepţioner sau tehnolog).
Cele 3 exemplare se semnează de comisia de recepţie şi sunt repartizate astfel: 1
exemplar la gestionar ; 1 exemplar la preşedintele comisiei şi 1 exemplar la
contabilitate.
Nota de recepţie este însoţită de factură sau aviz de expediţie.
b) Bon de primire în consignaţie - format A4, tipărit pe ambele feţe, în carnete
de 100 de file.
1) Serveşte ca :
~ dovadă de primire /predare a obiectului spre vânzare în consignaţie;
~ act de plată către deponent;
~ document de înregistrare la contabilitate.
2) Se întocmeşte de unităţile de consignaţie în două exemplare. La primirea
documentelor se face descrierea caracteristicilor obiectelor şi se stabileşte preţul de
vânzare în funcţie de pretul de evaluare sau de achiziţie.
Ambele exemplare sunt semnate de deponent , din care primul exemplar este
predat deponentului drept dovadă că a predat obiectul pentru vânzare în regim de
consignaţie.
Reducerile de preţ se calculează pe baza unei declaraţii semnate de deponent , în
care se specifică noul preţ de evaluare sau de achiziţie şi se completează rubricile
destinate acestei operaţiuni.
Restituirile se fac la cererea deponentului , semnându-se pentru primirea obiectelor
restituite.
În cazul în care deponentul este agent economic plătitor de TVA , mărfurile depuse
în consignaţie sunt însoţite de avizul de însoţire al mărfii care va purta menţiunea
„pentru vânzare în regim de consignaţie ”. Unitatea de consignaţie va face încărcarea în

80
gestiune cu mărfurile primite spre vânzare pe baza facturii de la deponent (agent
economic), în momentul în care marfa a fost vândută .
Încasarea valorii obiectelor vândute în consignaţie se face pe baza bonului de
primire prezentat de titular , semnând pentru primirea sumei în rubrica destinată acestei
operaţii.
Exemplarul al doilea constituie fişa de evidenţă pentru înregistrarea în
contabilitatea unităţii.
3) Circulă la:
- deponent pentru confirmarea de predare a obiectului pentru vânzare în
consignaţie (exemplarul 1);
- casierie pentru plata sumei (exemplarul 1);
- compartimentul financiar – contabil (exemplarul 2).
4) Se arhivează la compartimentul financiar – contabil (exemplarele 1 si 2).
Pe verso cuprinde câteva instrucţiuni pentru deponenţi:
~ obiectele depuse spre vânzare în consignaţie sunt şi rămân proprietatea
deponentului;
~ la cererea deponentului , obiectele pot fi retrase;
~ dacă obiectele depuse nu se vând într-o anumită perioadă preţul de vânzare al
acestora poate fi redus pe baza cererii formulate în scris de către deponent;
~ încasarea valorii obiectelor vândute în consignaţie sau retragerea lor se face
numai pe baza bonului prezentat de titular;
~ în caz de pierdere a bonului de primire , deponentul va solicita o copie după
bonul de primire , de la societatea emitentă ;
~ comisionul societăţii comerciale pentru vânzarea obiectelor în consignaţie este
stabilit de ambele părţi de comun acord;
~ după expirarea perioadei legale de păstrare a obiectelor depuse, sumele rezultate
din vânzarea obiectelor în consignaţie şi neridicate de deponent se prescriu , conform
prevederilor legale;
~ plata sumelor se face la un termen maxim stabilit de la data vânzării obiectelor
depuse în consignaţie.
c) Bon de predare , transfer, restituire – format A4 , tipărit pe ambele feţe, în
blocuri de 100 de file.
În cazul utilizării ca bon de predare a produselor finite la depozit
1) Serveşte ca:
~ document de predare la magazie a produselor finite;
~ document justificativ pentru încărcare în gestiune ;
~ document justificativ de înregistrare în evidenţa magaziei şi în contabilitate;
~ sursa de date pentru urmărirea realizării producţiei;
~ sursa de date pentru calculul şi plata salariilor.

81
2) Se întocmeşte în două exemplare , pe măsura predării la magazie a
produselor , de către secţie, atelier etc.
Dacă operaţiile de predare-primire nu pot fi suspendate în timpul inventarierii
magaziei de produse finite , comisia de inventariere trebuie să înscrie pe documentul
respectiv menţiunea „primit în timpul inventarierii”.
3) Circulă la:
- şeful de secţie , director tehnic sau conducătorul societăţii respective , pentru
certificarea executării efective a produselor de natura maşinilor , utilajelor, instalaţiilor
sau altor mijloace fixe de aceeaşi natură, semnându-se pentru realizare în caseta „Vizat
CTC ” ;
- magazia de produse finite , semnându-se de predare de către secţie (atelier) şi de
primire în gestiune de către gestionar (ambele exemplare);
- compartimentul CTC pentru efectuarea controlului tehnic de calitate , semnându-
se pentru certificarea acestui control (ambele exemplare);
- compartimentul financiar –contabil pentru efectuarea înregistrărilor în
contabilitatea sintetică şi analitică (exemplarul 1);
- compartimentul care urmăreşte realizarea producţiei (exemplarul 2).
4) Se arhivează :
- compartimentul financiar – contabil sau persoana care conduce evidenţa
(exemplarul 1);
- compartimentul care urmăreşte realizarea producţiei (exemplarul 2).
În cazul utilizării ca bon de predare a materialelor refolosibile la magazie
1) Serveşte ca:
~ document de predare la magazie a materialelor refolosibile rezultate din secţiile
de fabricaţie şi auxiliare;
~ document justificativ pentru încărcare în gestiune ;
~ document justificativ de înregistrare în evidenţa magaziei şi în contabilitate.
2) Se întocmeşte în două exemplare , pe măsura predării la magazie a
materialelor refolosibile de către secţii, ateliere etc. şi se semnează de şeful secţiei care
dispune predarea.
3) Circulă la:
- magazia de semifabricate pentru predarea cantităţilor prevăzute , semnându-se de
predare de către delegatul secţiei care face predarea şi de primire în gestiune de către
gestionar (ambele exemplare);
- compartimentul CTC pentru efectuarea controlului de calitate , semnându-se
pentru certificarea acestui control (ambele exemplare);
- compartimentul financiar – contabil pentru efectuarea înregistrărilor în
contabilitatea sintetică şi analitică (exemplarul 1, direct la magazie);
- compartimentul care urmăreşte realizarea producţiei (exemplarul 2).
În cazul utilizării ca bon de transfer între două gestiuni aflate în incinta unităţii

82
1) Serveşte ca:
~ dispoziţie de transfer a valorilor materiale de la o gestiune la alta în incinta
unităţii;
~ document justificativ pentru scădere din gestiunea predatorului şi de încărcare în
gestiunea primitorului.
2) Se întocmeşte în două exemplare , pe măsură ce se efectuează transferuri , de
către organul care dipune transferul , care semnează la rubrica corespunzătoare.
Transferul se efectuează numai între gestiuni din incinta aceleiaşi unităţi. În cazul
gestiunilor dispersate teritorial se întocmeşte Aviz de însoţire a mărfii.
3) Circulă la:
- magazia predatoare pentru eliberarea cantităţilor prevăzute , semnându-se de
predare de către gestionar (ambele exemplare);
- delegatul magaziei primitoare care semnează de primire pe exemplarul 1 şi reţine
exemplarul 2 ;
- compartimentul financiar- contabil , ambele exemplare ,care, după confruntarea
lor, stau la baza efectuării înregistrărilor în evidenţa magaziilor.
4) Se arhivează la compartimentul financiar – contabil.
În cazul utilizării ca bon de restituire
1) Serveşte ca:
~ dipoziţie de restituire la magazie a valorilor materiale nefolosite (materiale şi
semifabricate ) de secţiile de fabricaţie principale şi auxiliare;
~ document justificativ de încărcare în gestiunea primitorului;
~ document justificativ de înregistrare în evidenţa magaziei şi în contabilitate .
2) Se întocmeşte în două exemplare , pe măsura restituirii la magazie a valorilor
materiale , de organul care efectuează restituirea (secţii, ateliere etc.) şi care semnează la
rubrica corespunzătoare .
3) Circulă :
- la magazie , pentru primirea cantităţilor restituite , semnându-se de predare de
către delegatul secţiei (atelierului etc) care face restituirea şi de primire de către
gestionar (ambele exemplare);
- la compartimentul financiar – contabil , pentru efectuarea înregistrărilor în
contabilitatea sintetică şi analitică (exemplarul 1 pentru evidenţa materialelor ,
exemplarul 2 pentru evidenţa costurilor).
4) Se arhivează la compartimentul financiar – contabil (ambele exemplare).
5) Bonul de predare ,transfer, restituire se emite în două exemplare de către
operatorul de calculator sau de gestionar.
Acesta se semnează atât de persoana care l-a întocmit cât şi de gestionarul
primitor.
Pentru bonul de restituire vizează şeful atelierului sau persoana care a dispus
restituirea.

83
De asemenea , pe Nota de transfer semnează (vizează) persoana care a dispus
transferul.
d) Bon de consum – format A4 , tipărit pe ambele feţe, în blocuri de 100 de file.
1) Serveşte ca :
~ document de eliberare din magazie pentru consum a unui material ,respectiv a
mai multor materiale ,după caz;
~ document justificativ de scădere din gestiune ;
~ document justificativ de înregistrare în evidenţa magaziei şi în contabilitate.
2) Se întocmeşte în două exemplare , pe măsura lansării ,respectiv eliberării
materialelor din magazie pentru consum, de compartimentul care efectuează lansarea,
pe baza programului de producţie şi a consumurilor normate sau de alte compartimente
ale unităţii, care solicită materiale pentru a fi consumate.
Bonul de consum se poate întocmi într-un exemplar în condiţiile utilizării tehnicii
de calcul.
Bonul de consum (colectiv) ,în principiu, se întocmeşte pe formulare separate
pentru materialele din cadrul aceluiaşi cont de materiale ,loc de depozitare şi loc de
consum.
În situaţia când materialul solicitat lipseşte din depozit , se procedează în felul
următor :
- în cazul bonului de consum se completează spaţiul următor cu denumirea
materialului înlocuitor, după ce, în prealabil, pe verso formularului se obţin
semnăturile persoanelor autorizate să aprobe folosirea altor materiale decât cele
prevăzute în consumurile normate;
- în cazul bonului de consum (colectiv) se taie cu o linie denumirea
materialului înlocuit şi se semnează de aprobare a înlocuirii ,în dreptul rândului
respectiv. După înscrierea denumirii materialului înlocuitor se întocmeşte un bon de
consum separat ,aplicându-se un semn distinctiv (în cazul unităţilor economice) sau
materialul înlocuitor se înscrie pe un rând liber în cadrul aceluiaşi bon de consum.
Dacă operaţiunile de predare –primire a materialelor nu pot fi suspendate în timpul
inventarierii magaziei de materiale , comisia de inventariere trebuie să înscrie pe
documentul respectiv menţiunea „predat în timpul inventarierii”.
3) Circulă la:
- persoanele autorizate să semneze pentru acordarea vizei de necesitate (ambele
exemplare);
- persoanele autorizate să aprobe folosirea altor materiale , în cazul materialelor
înlocuitoare la unităţile economice ;
- magazia de materiale ,pentru eliberarea cantităţilor prevăzute , semnându-se de
predare de către gestionar şi de primire de către delegatul care primeşte materialele
(ambele exemplare);

84
- compartimentul financiar –contabil pentru efectuarea înregistrărilor în
contabilitatea sintetică şi analitică (ambele exemplare).
La unităţile economice ,exemplarul 1 circulă la contabilitatea materialelor , ca
document de scădere din gestiune , iar exemplarul 2 serveşte la înregistrarea în
contabilitate a costurilor.
La instituţii publice exemplarul 2 rămâne la emitent.
4)Se arhivează la compartimentul financiar-contabil .
5) bonul de consum însoţeşte comanda deschisă , se întocmeşte de lansatorul de
bonuri (care semnează pentru emitere ), se vizează de şeful de atelier (şef formaţie ),
este semnat de gestionarul predator şi de către persoana care a preluat marfa.
Pentru materialele şi piesele folosite în regie proprie este obligatorie semnătura pe
bon a persoanei care asigură controlul.
e) Borderou de predare a documentelor – format A4, tipărit pe ambele feţe , în
blocuri de 100 de file.
1) Serveşte ca:
~ document de predare la contabilitate de către gestionar , a documentelor
justificative privind mişcarea valorilor materiale;
~ document de predare a documentelor justificative între compartimentele unităţii;
~ document de control al sumelor înregistrate în contabilitatea sintetică , prin
confruntarea acestora cu totalul borderoului.
2) Se întocmeşte în două exemplare , zilnic sau pe măsura predării
documentelor , separat pentru intrări şi pentru ieşiri , de gestionar, care completează
toate datele prevăzute de formular, cu excepţia celor referitoare la valoare , care se
completează de compartimentul financiar-contabil .
Se întocmeşte pe baza documentelor justificative privind mişcarea valorilor
materiale şi se semnează de gestionar, pentru predarea documentelor şi de persoana din
compartimentul financiar-contabil desemnată pentru primirea documentelor .
În cazul când se utilizează pentru predarea documentelor justificative între alte
compartimente , se întocmeşte de compartimentul care predă documentele respective.
Întocmirea borderoului nu este obligatorie în cazul când se folosesc alte metode de
predare-primire a documentelor (de exemplu, prin semnare în fişele de magazie).
3) Circulă la:
- compartimentul financiar-contabil sau la celelalte compartimente primitoare
(exemplarul 1);
- magazie sau la celelalte compartimente emitente (exemplarul 2).
f) Fişa de magazie – format A5 si 1/12 X, tipărite pe ambele feţe , în foi volante ,
pe carton.
1) Serveşte ca :
~ document de evidenţă la locul de depozitare a intrărilor ,ieşirilor şi stocurilor de
valori materiale , cu una sau cu două unităţi de măsură, după caz;

85
~ document de contabilitate analitică în cadrul metodei operativ-contabile (pe
solduri);
~ sursa de informaţii pentru controlul operativ curent şi contabil al stocurilor de
valori materiale.
2) Se întocmeşte într-un exemplar ,separat pentru fiecare fel de material şi se
completează de către:
- compartimentul financiar-contabil la deschiderea fişei (datele din antet) şi la
verificarea înregistrărilor (data şi semnătura de control). În coloana „Data şi semnătura
de control” semnează şi organul de control financiar cu ocazia verificării gestiunii;
- gestionar sau persoana desemnată care completează coloanele privitoare la
intrări , ieşiri şi stoc.
Fişele de magazie se ţin la fiecare loc de depozitare a valorilor materiale , pe feluri
de materiale ordonate pe conturi , grupe , eventual subgrupe sau în ordine alfabetică.
Pentru valori materiale primite spre prelucrare de la terţi sau în custodie se
întocmesc fişe distincte care se ţin separat de cele ale valorilor materiale proprii.
În scopul ţinerii corecte a evidenţei la magazie persoanele desemnate de la
compartimentul financiar-contabil verifică inopinat ,cel puţin o dată pe lună ,modul cum
se fac înregistrările în fişele de magazie.
Înregistrările în fişele de magazie se fac document cu document .Stocul se poate
stabili după fiecare operaţie înregistrată şi obligatoriu zilnic.
3) Nu circulă fiind document de înregistrare.
4) Se arhivează la compartimentul financiar- contabil.
g) Fişa de evidenţă a obiectelor de inventar în folosinţă – format X5, tipărit pe
ambele feţe, în foi volante, pe carton .
1) Serveşte ca document de evidenţă a obiectelor de inventar de mică valoare
sau scurtă durată, a echipamentului şi materialelor de protecţie date în folosinţă
personalului , până la scoaterea lor din uz.
2) Se întocmeşte într-un exemplar ,pe măsura dării în folosinţă a bunurilor pe
fiecare persoană ,de gestionarul care eliberează obiectele respective sau de persoana
desemnată să ţină evidenţa acestora.
Formularul se completează în mod diferit, în funcţie de organizarea depozitării
acestora şi anume:
- când eliberarea obiectelor se face din magazia de obiecte noi direct
personalului muncitor, coloanele destinate eliberărilor se completează pe baza
bonului de consum, iar coloanele destinate restituirilor, pe baza bonului de restituire;
- când eliberarea se face din magazia de exploatare ,atât eliberarea , cât şi
restituirea obiectelor date în folosinţa personalului se fac pe baza de semnatură direct
în fişa;
- în cazul obiectelor eliberate pe baza de nomenclatoare stabilite pe funcţii ,
care nu se întocmesc decât după restituirea obiectelor uzate , înregistrările în fişa de

86
evidenţă a obiectelor de inventar în folosinţă se pot face , pentru simplificare , numai
o dată la eliberarea iniţială şi la restituirea definitivă a obiectelor respective.
3) Nu circulă fiind documente de înregistrare.
4) Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.
h) Factura fiscală-document cu regim special.
1) Serveşte ca document de evidenţiere a operaţiunilor de vânzare –
cumpărare, prestări servicii şi executare de lucrări.
2) Se întocmeşte la compartimentul de vânzări (facturare);
- exemplarul 1 se înmânează clientului;
- exemplarul 2 este predat la contabilitate;
- exemplarul 3 râmâne la cotor pentru justificarea operaţiunilor.
3) Circulă la:
- compartimentul de vânzări;
- compartimentul financiar-contabil.
4) Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.
i) Chitanţa fiscală – document cu regim special.
1) Serveşte la evidenţierea plăţilor efectuate în numerar.
2) Se întocmeşte la compartimentul de vânzări (casierie) , în două
exemplare : - exemplarul 1 se predă clientului ca dovadă a plăţii efectuate ;
- exemplarul 2 merge la contabilitate pentru înregistrarea încasării.
3) Circulă la:
- compartimentul de vânzări respectiv la casierie;
- compartimentul financiar-contabil.
4) Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.
j) Ordinul de plată- formulare tipizate ,foi volante.
1) Serveşte la efectuarea plăţilor pe care le are de făcut societatea prin
bancă.
2) Se întocmeşte de compartimentul financiar-contabil ,în trei
exemplare:- exemplarul 1 rămâne la bancă pentru evidenţierea operaţiunii care a fost
efectuată;
- exemplarul 2 merge la beneficiarul plăţii ca dovadă a efectuării transferului
de bani;
- exemplarul 3 se întoarce la emitent ca dovadă a plăţii efectuate.
3) Circulă la compartimentul financiar-contabil.
4) Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.
k) Cecul- carnete de cecuri tipizate.
1) Serveşte la ridicarea banilor din bancă sau la garantarea anumitor
achiziţii.
2) Se întocmeşte la compartimentul financiar-contabil :

87
-fila cec completată se lasă la client sau la bancă ca dovadă a operaţiunilor
efectuate;
- cotorul rămâne în carnetul de cecuri ca dovadă a operaţiunilor realizate.
3) Circulă la compartimentul financiar-contabil.
4) Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.
Necesitatea îmbunătăţirii permanente a sistemului informaţional este dată de
următoarele considerente:
- adaptarea formularelor existente la noua legislaţie;
- simplificarea formularelor pentru reducerea timpilor neproductivi;
- tipizarea şi standardizarea formularelor similar cu practica firmelor străine
din domeniu;
- introducerea prelucrării automate a datelor în toate sectoarele de activitate;
- simplificarea structurilor organizatorice.
În cadrul acestui circuit al documentelor există şi anumite relaţii între
compartimente şi anumite responsabilităţi.
Secţia de producţie are următoarele relaţii:
a- de subordonare ierarhică la directorul tehnic şi de producţie;
b- funcţionale de colaborare:
b.1.- interne :
~ cu toate compartimentele din structura organizatorică a societăţii şi
cu ceilalţi directori executivi;
b.2.- exterioare:
~ de colaborare directă cu clienţii persoane fizice şi juridice;
~ de colaborare indirectă cu producătorii de autoturisme şi
producătorii de piese de schimb şi accesorii.
Conţinutul relaţiilor este cel ce rezultă din obiectul de activitate al secţiei de
producţie şi din atribuţiile comune pe care le are secţia în ansamblul funcţional al
sistemului societăţii. Detalierea acestora intră în competenţa şefului de secţie.
Prin semnarea unuia din circuitul documentelor din producţie persoanele
semnatare îşi asumă următoarele responsabilităţi :
A. Recepţioner şi tehnolog:
- corectitudinea operaţiunilor stabilite pentru reparaţii;
- respectarea ordinii de intrare în unitate;
- răspunde de inventarul complet al autoturismului preluat de la client;
- răspunde de modul de predare a autoturismului reparat la client, de
achitarea reparaţiei acestuia;
- proba de drum şi operaţiile obligatorii .
B. Şef formaţie (maistru), şef atelier:
- respectarea tehnologiei de reparaţie stabilite;
- respectarea programării pentru finalizarea lucrărilor de reparaţii;

88
- montarea tuturor pieselor scoase din gestiune sau aduse de client pentru
reparaţia autoturismului;
- controlul interfazic al lucrărilor;
- inventarul complet al autoturismului aflat în lucru.
C. Controlul de calitate :
- răspunde de calitatea lucrărilor executate ;
- respectarea condiţiilor de garanţie stabilite de producător;
- sigilarea lucrărilor executate;
- efectuarea obligatorie a verificărilor.
D. Lansatorul de bonuri , facturi:
- corectitudinea datelor completate;
- completarea tuturor rubricilor din formularele tip a bonurilor , facturilor
etc.;
- obţinerea semnăturii clientului (după verificare) pe factură;
- încadrarea în timpul normat pentru operaţiunea ce o execută.
E. Gestionar:
- corectitudinea datelor completate pe bonurile de materiale , note de transfer,
avize de expediţii etc.;
- realitatea şi sinceritatea declaraţiilor date cu ocazia inventarierii;
- corectitudinea datelor trecute pe fişa de magazie.
F. Comisia tehnică de decontare în garanţie :
- corectitudinea datelor din documentele pe care le semnează.
Constituie abatere disciplinară sau penală, după caz :
- lucrări executate şi necuprinse în comanda ;
- lucrări cuprinse în comanda şi neexecutate ;
- piese de schimb eliberate din gestiune şi nemontate pe autoturism;
- introducerea unui autoturism în atelier fără comanda;
- eliberarea autoturismelor din atelier fără a fi achitate;
- eliberarea autoturismelor din atelier fără a fi verificate sistemele de
siguranţa în circulaţie (chiar dacă nu solicită clientul);
- introducerea în lucru a autoturismului fără acceptul clientului (semnătura
acestuia pe comanda de aviz);
- înlocuirea unor repere de pe autoturism aflat în lucru fără acceptul
clientului;
- predarea autoturismului la client cu inventarul incomplet;
- lucrări de proastă calitate care duc la nesiguranţa în circulaţie a
autoturismului (sistem de direcţie , sistem de frânare, etc.);
- condiţionarea reparării autoturismului pentru obţinerea de foloase
necuvenite.

89
Toate aceste abateri se sancţionează cu desfacerea contractului de muncă conform
prevederilor Contractului Colectiv de Muncă şi deciziilor interne ,sau urmărire penală,
unde este cazul , conform legislaţiei în vigoare.

90
91
92
93
94
3.2) CONTABILITATEA CHELTUIELILOR ŞI A
VENITURILOR

În teoria şi practica mondială s-au conturat cel puţin două concepţii generale
privind organizarea contabilităţii cheltuielilor şi a veniturilor, şi anume sistemul de
contabilitate cu un singur circuit (monist) şi sistemul de contabilitate în dublu circuit
(dualist ). Acesta din urmă cuprinde două elemente : contabilitatea financiară şi
contabilitatea de gestiune.
Organizarea contabilităţii presupune individualizarea şi reflectarea cheltuielilor în
faza de angajare şi consum , iar a veniturilor în momentul transferării dreptului de
proprietate , deci a livrării sau facturării către client.
În actualul sistem de contabilitate „cheltuiala” face parte din obiectul contabilităţii
financiare , iar costul şi calculul acestuia reprezintă obiectul contabilităţii interne de
gestiune.
Cheltuielile unităţii patrimoniale constituie ,potrivit Legii contabilităţii , sumele
sau valorile plătite sau de plătit pentru :
- consumurile materiale , lucrările executate , serviciile prestate şi pentru
avantajele de care beneficiază unitatea;
- cheltuieli cu personalul;
- executarea unor obligaţii legale sau contractuale de către unitate ;
- cheltuieli excepţionale .
În cadrul cheltuielilor pentru determinarea rezultatului exerciţiului se cuprind de
asemenea:
- amortizările şi provizioanele constituite;
- valoarea contabilă a activelor cedate ,distruse sau disponibile.
Cheltuielile sunt structurate pe feluri de cheltuieli după conţinutul economic ,
respectiv după natura resurselor utilizate :
~ consumul de materii prime şi materiale consumabile;
~ lucrări şi servicii executate de terţi;
~ cheltuieli cu personalul;
~ impozite, taxe şi alte obligaţii legale sau contractuale ;
~ dobânzi;
~ amortizări şi provizioane.
Aceste cheltuieli delimitate pe feluri se grupează pe activităti consumatoare de
resurse: cheltuieli din activitatea de exploatare; cheltuieli din activitatea financiară;
cheltuieli din operaţiuni excepţionale ; cheltuieli cu amortizările şi provizioanele;
cheltuieli cu impozitul pe profit.
Cheltuieli de exploatare : cheltuieli privind consumul de materii prime , materiale
auxiliare, combustibil, ambalaje, piese de schimb, alte materiale consumabile , costul

95
obiectelor de inventar consumate, costul de achiziţie al materialelor nestocate,trecute
direct asupra cheltuielilor; cheltuieli cu amortizările; cheltuieli cu impozitele , taxele şi
vărsămintele asimilate suportate de unitate ; cheltuieli cu lucrările executate de terţi ;
cheltuieli cu personalul ; alte cheltuieli de exploatare.
Cheltuieli financiare : pierderile din creanţe legate de participaţii ; pierderi din
vânzarea titlurilor de plasament ; diferenţe nefavorabile de curs valutar ; dobânzile
curente aferente împrumuturilor ; sconturile acordate clienţilor.
Cheltuieli din operaţiuni excepţionale : operaţiuni de gestiune (despăgubiri,
amenzi, lipsuri la inventar, donaţii şi subvenţii acordate în scopuri umanitare);
operaţiuni de capital ( valoarea contabilă a imobilizărilor cedate şi alte cheltuieli
excepţionale).
Cheltuieli cu amortizările şi provizioanele: amortizarea imobilizărilor necorporale
şi corporale , provizioane pentru riscuri şi cheltuieli, provizioane pentru deprecierea
stocurilor etc.
Principalele obiective ale organizării contabilităţii cheltuielilor sunt :
- fundamentarea cheltuielilor în bugetul de venituri şi cheltuieli pe baza
informaţiilor din exerciţiul anterior şi a obiectivelor perioadei viitoare;
- delimitarea riguroasă a cheltuielilor în timp , pentru a separa strict
cheltuielile care aparţin exerciţiului curent;
- încadrarea cheltuielilor , după natura lor economică , pe grupe de cheltuieli
şi activităţi pentru a asigura comparabilitatea acestora cu veniturile obţinute şi
stabilirea rezultatului financiar;
Pentru atingerea acestor obiective , în organizarea contabilităţii cheltuielilor trebuie
să se aibă în vedere următorii factori :
~ criteriile unitare de structurare şi clasificare a cheltuielilor adoptate de Planul
general de conturi;
~ natura cheltuielilor, corespunzătoare specificului activităţii unităţii patrimoniale;
~ regimul juridic şi financiar al impozitelor şi taxelor care afectează cheltuielile;
~ corelaţia cheltuielilor şi veniturilor cu contabilitatea de gestiune în cadrul căreia
se calculează costurile şi rentabilitatea pe fiecare produs, lucrare sau serviciu;
~ metoda de inventar adoptată în contabilitatea stocurilor (permanent sau
intermitent).
Realizarea cheltuielilor presupune mai multe etape:
- angajarea – are loc în momentul în care se contractează obligaţia bănească,
generatoare de plăţi sau consumatoare de resurse ;
- consumul – utilizarea efectivă a resurselor materiale;
- plata – achitarea sumei pentru bunurile achiziţionate sau pentru un impozit
datorat;
- imputarea – reprezintă momentul când cheltuielile sunt decontate sau
repartizate asupra rezultatelor obţinute.

96
Înregistrarea în contabilitate a cheltuielilor se realizează conform Planului General
de Conturi , cu ajutorul conturilor din clasa 6 „Conturi de cheltuieli”, care sunt
încadrate în grupe simbolizate cu două cifre şi dezvoltate pe conturi sintetice de gradul I
formate din trei cifre sau conturi sintetice de gradul II formate din patru cifre.
Cheltuielile cu materii prime , materiale şi mărfuri se regăsesc în conturile
sintetice din grupa 60.
Deoarece în cadrul SC GRUPUL IATSA SA Piteşti este utilizată metoda
inventarului permanent , voi prezenta în continuare înregistrările aferente acestei
metode.
# Cheltuielile cu materii prime şi materiale consumabile
În conturile de cheltuieli se evidenţiază preţul de înregistrare al stocurilor date în
consum ca şi diferenţele de preţ aferente acestora.
În cazul înregistrării consumului de materii prime, în valoare de 53.000.000 lei,
conform bonurilor de consum , nota contabilă este următoarea :
lei
600 300 53.000.000 53.000.000
cheltuieli cu materii prime
materiile prime

Dacă se constată lipsă la inventar anumite materii prime acestea se evidenţiază în


contabilitate cu aceeaşi notă contabilă prezentată mai sus valoarea fiind cea înscrisă în
listele de inventar şi pe procesul verbal.
# Cheltuielile privind obiectele de inventar- sunt înregistrate în contul 602
„Cheltuieli privind obiectele de inventar”şi sunt reprezentate de uzura acestora calculată
integral la darea în folosinţă a obiectelor de inventar.
Înregistrarea în contabilitate a uzurii obiectelor de inventar, în valoare de
125.000.000, se face astfel:
lei
602 322 125.000.000 125.000.000
cheltuieli privind uzura obiectelor
obiectele de inventar de inventar

# Cheltuieli privind materialele nestocate –se utilizează contul 604 „Cheltuieli


privind materialele nestocate”
Achiziţionarea unor astfel de materiale, în valoare de 41.000.000,TVA 19%, se
înregistrează în contabilitate astfel:
lei
604 401 34.453.782 41.000.000
cheltuieli privind furnizori
materialele nestocate

97
4426 6.546.218
TVA deductibilă
# Cheltuieli privind consumurile de energie şi apa – se înregistrează în contul 605
„Cheltuieli privind energia şi apa ” .
În cazul primirii facturii de consum a energiei şi apei ,în valoare de 11.200.000, lei
TVA 19%, aceasta se evidenţiează în contabilitate prin nota contabilă:
lei
605 401 9.411.765 11.200.000
cheltuieli privind furnizori
energia şi apa
4426 1.788.235
TVA deductibilă

# Cheltuieli privind mărfurile .Pentru mărfurile vândute cu amănuntul sau cu


ridicata se înregistrează preţul de cumpărare al acestora sau al mărfurilor constatate
lipsa la inventar în contul 607 „Cheltuieli privind mărfurile”.
Scăderea din gestiune a mărfurilor, în valoare de 267.000.000 lei, vândute se face
astfel :
lei
607 371 267.000.000 267.000.000
cheltuieli privind mărfuri
mărfurile

# Cheltuieli cu lucrări executate de terţi – se înregistrează în contul 611


„Cheltuieli de întreţinere şi reparaţii ”.
În cazul în care se primeşte factura de la furnizor, în valoare de 42.000.000 lei,
TVA 19%, nota contabilă se prezintă astfel:
lei
611 401 35.294.118 42.000.000
cheltuieli de furnizori
întreţinere şi reparaţii
4426 6.705.882
TVA deductibilă

Dacă lucrarea a fost executată şi nu a fost emisă factura, în valoare de 42.000.000


lei, înregistrarea se face după cum urmează:
lei
611 408 35.294.118 42.000.000
cheltuieli de întretinere şi furnizori-facturi

98
reparaţii nesosite
4428 6.705.882
TVA neexigibilă

# Cheltuieli cu redevenţe ,locaţii de gestiune şi chirii- înregistrarea se face cu


ajutorul contului 612 „Cheltuieli cu redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii ” .
Pentru achitarea în numerar a chiriilor, în valoare de 26.000.000 lei, TVA 19%,
datorate se utilizează următoarea notă contabilă: lei
612 5311 21.848.739 26.000.000
cheltuieli cu casa in lei
redevenţe, locaţii de
gestiune si chirii
4426 4.151.261
TVA deductibilă

# Cheltuieli cu prime de asigurare – se înregistrează prin contul 613 „Cheltuieli cu


primele de asigurare”
Pentru plata primei de asigurare conform poliţei de asigurare, în valoare de
12.300.000 lei, ajunsă la scadenţă înregistrarea în contabilitate se face astfel:
lei
613 5311 12.300.000 12.300.000
cheltuieli cu casa in lei
primele de asigurare

# Cheltuieli cu serviciile bancare şi asimilate – includ : comisioane bancare pentru


operaţiunile de decontări prin conturile curente, cheltuieli pentru procurări de titluri prin
intermediul băncilor etc.
Conform extrasului de cont se înregistrează comisionul bancar, în valoare de
237.000 lei :
lei
627 5121 237.000 237.000
cheltuieli cu serviciile conturi la bănci
bancare şi asimilate

Contabilitatea cheltuielilor cu personalul- cuprinde : cheltuielile cu salariile şi


alte drepturi de personal, cheltuielile cu asigurările şi protecţia socială .Toate acestea se
regăsesc în grupa 64 „Cheltuieli cu personalul ”.
Pentru înregistarea salariilor brute, în valoare de 229.000.000 lei , nota contabilă va
arăta astfel :

99
lei
641 421 229.000.000 229.000.000
cheltuieli cu personal
remuneraţiile remuneraţii datorate
personalului

Contabilitatea cheltuielilor financiare- sunt înregistrate în conturile din grupa 66


„Cheltuieli financiare”.
În cazul vânzării acţiunilor la un preţ inferior celui de cumpărare, şi anume de
22.300 lei-acţiune, faţă de 25.000 lei , înregistrarea contabilă pentru 1000 de acţiuni
este:
lei
5311 503 2.230.000 2.500.000
casa în lei acţiuni
664 270.000
chel cu titlurile de
plasament cedate
# Cheltuieli din diferenţe de curs valutar- se înregistrează diferenţele care sunt
nefavorabile ,când cursul zilei de plată este mai mare decât cel din data înregistrării.
Contul care se utilizează este 665 „Cheltuieli din diferenţe de curs valutar”.
Pentru plata unui furnizor străin,în valoare de 1.108 $ la cursul de 32.500lei=1$ la
data facturării faţă de 32.750 lei=1$ la data plăţii, înregistrarea se realizează astfel:
lei
401 5121 36.010.000 36.287.000
furnizori conturi la bănci
665 în devize 277.000
cheltuieli din diferenţe
de curs valutar

# Cheltuieli privind dobânzile- se înregistrează cheltuielile cu dobânzile pentru


sumele împrumutate de unitate.
Dobanda plătită pentru creditul contractat , în valoare de 47.000.000 lei, se
înregistrează după cum urmează:
lei
666 5198 47.000.000 47.000.000
cheltuieli privind dobânzi aferente
dobânzile creditelor bancare
pe termen scurt

100
Contabilitatea cheltuielilor excepţionale- sunt înregistrate cu ajutorul conturilor
grupei 67 „Cheltuieli excepţionale”.
În cazul donării unei sume de 10.000.000 lei pentru o altă societate ,operaţiunea se
evidenţiază astfel:
lei
6712 5121 10.000.000 10.000.000
donaţii şi subvenţii conturi la bănci
acordate în lei

Contabilitatea cheltuielilor cu amortizările şi provizioanele- sunt evidenţiate cu


ajutorul conturilor din grupa 68 „Cheltuieli cu amortizările şi provizioanele ”.
Amortizarea imobilizărilor necorporale, în valoare de 158.000.000 lei, se
înregistrează în contabilitate astfel:
lei
6811 280 158.000.000 158.000.000
cheltuieli de exploatare amortizări privind
privind imobilizările
amortizarea imobilizărilor necorporale

Contabilitatea cheltuielilor cu impozitul pe profit- sunt înregistrate în contul


691 „Cheltuieli cu impozitul pe profit ” cu suma de 1.956.000.000 lei :
lei
691 441 1. 956.000.000 1. 956.000.000
cheltuieli cu impozitul pe
impozitul pe profit profit
Pentru determinarea rezultatului financiar , conturile de cheltuieli se închid prin
contul de rezultate 121 „Profit şi pierdere”.

Veniturile sunt reprezentate de totalitatea operaţiilor economice care afectează


patrimoniul întreprinderii prin mărimea activului , dacă se fac încasări în numerar ori
dacă se înregistrează în prealabil creanţele asupra clienţilor sau prin micşorarea unor
elemente de pasiv reprezentate de diminuarea provizioanelor, dacă acestea rămân fără
obiect , integral sau parţial.
Crearea veniturilor presupune următoarele momente:
~ producţia este momentul creării rezultatului ca produs al activităţii consumatoare
de resurse şi se concretizează în produse finite , semifabricate sau în curs de execuţie;
~ facturarea sau vânzarea pe credit , moment în care dreptul de proprietate se
transferă de la vânzător la client;
~ încasarea ;
~ încorporarea –realizată contabil prin decontarea veniturilor în rezultate.

101
Ţinând seama de momentul formării lor , veniturile reflectate de contabilitatea
financiară se pot clasifica astfel :
a)- venituri angajate , respectiv cele cu încasare ulterioară faţă de momentul
înregistrării lor, motiv pentru care se înscriu în corespondenţă cu un cont de creanţe ;
b)- venituri constatate în momentul încasării lor, care se înregistrează în
contabilitate în corespondenţă cu conturile de trezorerie;
c)- venituri contabile calculate, fără a angaja o încasare , cum sunt veniturile din
anularea provizioanelor.
Contabilitatea financiară grupează veniturile după natura lor astfel :
1)- venituri din exploatare : din vânzarea produselor, mărfurilor ,lucrărilor
executate sau serviciilor prestate ; venituri din producţia stocată ; venituri din producţia
de imobilizări ; venituri din subvenţii ; alte venituri din exploatarea curentă.
2)- venituri financiare : venituri din participaţii ; venituri din alte imobilizări
financiare ; venituri din creanţe imobilizate ; venituri din titluri de plasament ; venituri
din diferenţe de curs valutar ; venituri din dobânzi .
3)- venituri excepţionale : venituri din cedarea activelor ; despăgubiri şi penalităţi
încasate ; alte venituri excepţionale.
4)- venituri din diminuarea sau anularea provizioanelor.
Principalele obiective ale organizării contabilităţii veniturilor sunt :
a)- fundamentarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe baza formaţiilor din
exerciţiul anterior şi a programelor exerciţiului curent;
b)- urmărirea şi controlul executării bugetului de venituri şi cheltuieli în scopul
realizării prevederilor acestuia;
c)- evidenţa şi controlul îndeplinirii planului de livrări, de produse şi clienţi,
potrivit condiţiilor stabilite prin contractele economice ca premisă fundamentală a
realizării veniturilor;
d)- delimitarea în timp a veniturilor, astfel încât să se separe riguros elementele
care aparţin strict exerciţiului curent conform principiului independenţei exerciţiilor;
e)- încadrarea veniturilor pe feluri şi pe grupe de activităţi pentru a asigura
comparabilitatea şi compatibilitatea cu cheltuielile ocazionate pentru obţinerea
veniturilor şi stabilirea pe această bază a rezultatelor financiare pe structura activităţilor
care le-au generat;
f)- determinarea nivelului de realizare a acoperirii de venituri a cheltuielilor de
producţie ţi desfacere;
g)- calculul cifrei de afaceri, prin însumarea veniturilor rezultate din livrările de
bunuri , executarea de lucrări şi prestările de servicii şi alte venituri din activitatea de
exploatare , mai puţin rabaturile, remizele şi alte reduceri acordate clienţilor.
Organizarea contabilităţii veniturilor este influenţată de o serie de factori , şi
anume:
- natura veniturilor;

102
- regimul juridic şi financiar;
- criteriile unitare de structurare şi clasificare;
- preţurile şi tarifele.
Contabilitatea veniturilor din exploatare- sunt evidenţiate în această categorie
veniturile din grupele :
# 70 „Venituri din vânzări de produse, mărfuri ,servicii prestate şi din alte
activităţi”- aceste venituri sunt obţinute în funcţie de specificul activităţii pe care o
desfăşoară unitatea economică .
De exemplu pentru produsele finite, în valoare de 71.000.000 lei,TVA 19%,
livrate şi neîncasate se face următoarea înregistrare în contabilitate :
lei
411 701 71.000.000 59.663.866
clienţi venituri din
vânzarea produselor
finite
4427 11.336.134
TVA colectată
În cazul vânzării în numerar pentru aceeaşi factură, a semifabricatelor nota
contabilă este :
lei
5311 702 71.000.000 59.663.866
casa în lei venituri din
vânzarea semifabri-
catelor
4427 11.336.134
TVA colectată

Pentru serviciile prestate terţilor şi pentru lucrările executate, în valoare de


42.200.000 lei, evidenţierea în contabilitate se face astfel:
lei
411 704 42.200.000 35.462.185
clienţi venituri din
lucrări executate
şi servicii prestate
4427 6.737.815
TVA colectată
Atunci când unitatea vinde mărfuri în numerar, în valoare de 28.500.000 lei,TVA
19%, se înregistrează în contabilitate următoarea notă contabilă:

103
lei
5311 707 28.500.000 23.949.580
casa în lei venituri din
vânzarea mărfurilor
4427 4.550.420
TVA colectată

# 72 “Venituri din producţia de imobilizări” – sunt formate din sumele


reprezentând costul de producţie al imobilizărilor corporale şi necorporale realizate în
regie proprie şi înscrise ca atare în activul imobilizat şi cheltuielile ocazionate de
punerea în funcţiune a imobilizărilor achiziţionate de la terţi.
Pentru înregistrarea imobilizărilor necorporale, cum ar fi de exemplu un program
informatic,în valoare de 14.000.000 lei, se utilizează nota contabilă :
lei
208 721 14.000.000 14.000.000
alte imobilizări venituri din pro-
necorporale ducţia de imobilizări
necorporale
Înregistrarea punerii în funcţiune a utilajelor, în sumă de 52.700.000 lei,
tehnologice se evidenţiază astfel:
lei
2122 722 52.700.000 52.700.000
echipamente tehnolo- venituri din
gice producţia de imobi-
lizări corporale

# 754 “Venituri din creanţe reactivate”- creanţele unităţii care devin incerte din
motive diferite şi nu se mai pot încasa sunt trecute asupra cheltuielilor influenţând
nefavorabil rezultatul exerciţiului ; în situaţia în care acestea revin la o stare de
solvabilitate , ele se reactivează , adică se reintroduc în activul unităţii , influenţând
pozitiv de aceasta dată rezultatul exerciţiului.
În cazul recuperării unei sume de 45.620.000 lei, de la un debitor care şi-a
revigorat activitatea înregistrarea în contabilitate se realizează astfel:
lei
461 754 45.620.000 38.336.134
debitori diverşi venituri din
creanţe reactivate
4427 7.283.866
TVA colectată

104
Contabilitatea veniturilor financiare – se cuprind acele venituri care sunt strict
legate de activitatea financiară a întreprinderii. De obicei veniturile financiare sunt
corelative cu cheltuielile financiare ,adică elementelor de venituri financiare le
corespund elemente de cheltuieli financiare , ambele fiind generate de regulă de aceeaşi
operaţie economică.
Înregistrarea lor în contabilitate se face cu ajutorul grupei 76 “Venituri financiare”.
# 761 “Venituri din participaţii “- se obţin ca urmare a deţinerii de acţiuni sau alte
titluri de valoare pe termen lung în capitalul altor unităţi economice .
În cazul încasării dividendelor, în valoare de 56.900.000 lei, de la alte unităţi, nota
contabilă va fi următoarea:
lei
461 761 56.900.000 56.900.000
debitori diverşi venituri din
participaţii

# 763 “Venituri din creanţe imobilizate”- venituri din valori date temporar altor
persoane fizice sau juridice .
Dobânda aferentă unui împrumut pe termen lung, în valoare de 43.050.000 lei, ce
urmează a fi încasată ulterior se evidenţiază în contabilitate astfel:
lei
2678 763 43.050.000 43.050.000
dobânzi aferente venituri din
creanţelor imobilizate creanţe imobilizate

# 764 “Venituri din titluri de plasament”- reprezintă vânzarea titlurilor de


plasament cu un preţ mai mare decât cel cu care au fost achiziţionate .
Vânzarea a 1000 de acţiuni la preţul de 25.000 lei-pe acţiune faţă de 22.300 lei
preţul cu care au fost achiziţionate , prin contul curent în lei:
lei
5121 503 25.000.000 22.300.000
conturi la bănci acţiuni
în lei 764 2.700.000
venituri din
titluri de plasament

# 766 “Venituri din dobânzi”- aceste dobânzi sunt aferente disponibilităţilor aflate
la bănci sau împrumuturilor acordate terţilor.

105
În cazul disponibilităţilor aflate la bănci ,în valoare de 12.400.000 lei, dobânda se
înregistrează astfel: lei
5187 766 12.400.000 12.400.000
dobânzi de încasat venituri din
dobânzi
Dobânzile,în sumă de 17.000.000 lei, înregistrate ,aferente creanţelor faţă de
debitori diverşi:
lei
461 766 17.000.000 17.000.000
debitori diverşi venituri din dobânzi

Contabilitatea veniturilor din provizioane- sunt obţinute din diminuarea sau


anularea provizioanelor constituite anterior.
Înregistrarea în contabilitate se face cu ajutorul grupei de conturi 78 “Venituri din
provizioane “.
Anularea provizionului, în sumă de 41.800.000 lei, constituit pentru creşteri de
preţuri se face astfel:
lei
141 7874 41.800.000 41.800.000
provizioane venituri exceptiona-
reglementate le din provizioane
reglementate

Contabilitatea veniturilor din activităţi excepţionale – acestea sunt venituri


excepţionale din operaţiuni de gestiune şi din operaţiuni de capital.
Se înregistrează prin intermediul grupei de conturi 77 “Venituri excepţionale”.
# 771 “Venituri excepţionale din operaţiuni de gestiune “- despăgubiri, penalităţi,
bunuri sau valori primite cu titlu gratuit, drepturi de personal neridicate .
Încasarea în numerar a sumei de 2.460.000 lei, reprezentând penalităţi aferente
unei facturi:
lei
5311 7711 2.460.000 2.460.000
casa în lei venituri din despă-
gubiri şi penalităţi

# 772 “Venituri din operaţiuni de capital”- venituri din cedarea activelor;


subvenţii pentru investiţii virate la venituri.
Vânzarea unui utilaj, la suma de 21.300.000 lei,TVA 19%, se înregistrează astfel :

106
lei
461 7721 21.300.000 17.899.160
debitori diverşi venituri din
cedarea activelor
4427 3.400.840
TVA colectată

Închiderea contului de venituri se realizează prin debitarea acestora şi creditarea


contului 121 “Profit sau pierdere”.

3.3) RAPORTAREA INFORMAŢIILOR PRIVIND ACTIVITATEA


FINANCIARĂ

Realizarea unui sistem contabil fiabil , clar şi fidel este un lucru care a devenit cu
timpul din ce în ce mai important şi din această cauză atingerea scopului contabilităţii
presupune ca lucrările curente de contabilitate să se sintetizeze periodic în informaţii
generalizate . Aceste lucrări de sinteză trebuie să fie relevante pentru caracterizarea
activităţii unui agent economic într-o anumită perioadă.
Întocmirea documentelor de sinteză este obligatorie deoarece ele trebuie
prezentate, la sfârşitul fiecărui exerciţiu financiar , Direcţiei Finanţelor Publice şi
Controlului Financiar de Stat. De asemenea aceste documente sunt necesare şi
utilizatorilor informaţiilor cuprinse în ele ; aceşti utilizatori putând fi :
~conducerea firmei care este interesată să cunoască în permanenţă situaţia
financiară în vederea elaborării strategiei pentru creşterea performanţelor ;
~investitorii care utilizează informaţia pentru dimensionarea riscului inerent
tranzacţiilor şi beneficiului ce urmează să-l aducă investiţia realizată;
~clienţii sunt interesaţi de continuitatea şi stabilitatea activităţii firmei pentru
avansarea şi dezvoltarea relaţiilor contractuale;
~creditorii financiari care utilizează informaţia pentru determinarea bonităţii
firmei;
~angajaţii sunt interesaţi de stabilitatea şi rentabilitatea unităţii;
~furnizorii urmăresc capacitatea de plată a firmei ;
~statul şi instituţiile publice utilizează informaţiile pentru calculul bazei de
impozitare precum şi analiza diferitelor cereri de acordare a subvenţiilor.
Conform Legii contabilităţii nr. 82/1991 ,republicată în 28 iunie 2002, fiecare
agent economic trebuie să întocmească documente de sinteză şi raportare contabilă ,
care pot fi : lunare ( balanţa de verificare ); semestriale ( rezultate financiare; situaţia

107
patrimoniului; date informative; impozite, taxe şi alte obligaţii datorate şi vărsate; plăţi
restante) şi anuale ( bilanţul contabil care cuprinde : bilanţul propriu-zis, contul de profit
şi pierdere, anexele la bilanţ şi raportul de gestiune).
Anterior întocmirii acestor documente se efectuează următoarele lucrări de
închidere a exerciţiului:
~Urmărirea înregistrării în contabilitate a tuturor operaţiunilor efectuate- acest
lucru se realizează prin confruntarea documentelor contabile cu alte sisteme de evidenţă
pe baza aceloraşi informaţii. De exemplu se pot verifica soldurile conturilor sintetice cu
totalul soldurilor analitice sau intrările înregistrate în evidenţa gestionarului cu cele
prezente în situaţiile contabile. În cazul observării unor erori ,acestea pot fi corectate cu
ajutorul unor înregistrări suplimentare sau înregistrări în roşu.
~Inventarierea generală a patrimoniului – se realizează cel puţin odată pe an , la
sfârşitul exerciţiului , dar şi în timpul anului dacă este cazul. Inventarierea reprezintă
operaţiunea de comparare a datelor existente în documente cu situaţia reală obţinută în
urma inventarului.
Operaţiunea de inventariere presupune următoarele etape :
a) pregătirea inventarierii- se stabileşte o comisie de inventariere , numită
de conducere, din care trebuie să facă parte persoane cu pregătire tehnică şi
economică adecvată.Aceasta trebuie să ia declaraţii de la gestionari din care să rezulte
: ultimele documente de intrare şi ieşire din gestiune , existenţa de bunuri în custodie
sau aflate la terţi; existenţa unor bunuri fără documente de intrare; existenţa unor
plusuri sau minusuri în gestiune;închiderea căilor de acces în gestiune prin sigilarea
acestora.Se urmăreşte existenţa evidenţei contabile pentru fiecare element în parte.
b) inventarierea propriu-zisă - constă în stabilirea existenţei faptice a celor
înregistrate în contabilitate; şi acest lucru se realizează prin mai multe metode cum ar
fi de exemplu :
- pentru bunuri se efectuează numărarea acestora sau cântărirea lor ;
- pentru imobilizări se verifică documentele de proprietate şi constatarea lor
faptică;
- în cazul disponibilităţilor se urmăresc extrasele bancare şi se compară cu
soldurile scriptice din contabilitate;
- pentru creanţe şi datorii soldurile din contabilitate sunt confirmate de terţi.
c) stabilirea ,regularizarea şi înregistrarea diferenţelor constatate la
inventar.
Minusurile constatate la inventar se impută persoanelor vinovate , iar dacă acestea
nu există se decontează.
Plusurile sunt asimilate intrărilor de bunuri şi sunt înregistrate în contabilitate la
data inventarului.De exemplu în cazul constatării în plus a unor mărfuri, în sumă de
3.400.000 lei, acestea se vor înregistra astfel :
lei

108
607 371 3.400.000 3.400.000
cheltuieli privind mărfuri
mărfurile
Minusurile sunt asimilate ieşirilor de bunuri şi sunt înregistrate în funcţie de
cauzele care le-au generat şi anume:
1) în cazul minusurilor neimputabile :
- pentru materii prime,în valoare de 3.900.000 lei :
lei
600 300 3.900.000 3.900.000
cheltuieli cu materii prime
materiile prime

- pentru obiectele de inventar, în valoare de 2.100.000 lei :


lei
602 321 2.100.000 2.100.000
cheltuieli privind obiecte de inventar
obiectele de
inventar
- pentru mărfurile la preţ cu amănuntul, în valoare de 36.000.000 lei,TVA
19% : lei
607 371 27.752.101 36.000.000
cheltuieli privind mărfuri
mărfurile
378 2.500.000
diferenţe de pret
la mărfuri
4428 5.747.899
TVA neexigibilă

2) in cazul minusurilor imputabile se procedează astfel:


- se înregistrează minusul propriu-zis:
- amortizate integral, în valoare de 37.100.000 lei: lei
281 212 37.100.000 37.100.000
amortizări mijloace fixe
privind imobilizările
corporale
- amortizate partial, în sumă de 13.700.000 lei :

lei

109
281 212 7.200.000 13.700.000
amortizări privind mijloace fixe
imobilizările
corporale
6721 6.500.000
cheltuieli privind
activele cedate

- neamortizate, în valoare de 15.600.000 lei : lei


6721 212 15.600.000 15.600.000
cheltuieli privind mijloace fixe
activele cedate
- se înregistrează imputarea sumelor persoanelor vinovate,în valoare de
2.760.000 lei,TVA 19%: lei
4282 758 2.319.328 2.319.328
alte creanţe în alte venituri din
legătură cu personalul exploatare
sau sau
461 771
debitori diverşi venituri exceptio-
nale din operaţii
de gestiune
4427 440.672
TVA colectată
În cazul în care persoana vinovată este angajată a societăţii, imputarea se face
astfel:
lei
4282 5311 2.760.000 2.760.000
alte creanţe în casa în lei
legătură cu personalul
sau
461
debitori diverşi

2) în cazul minusurilor cauzate de calamnităţi naturale înregistrările se fac ţinând


cont de faptul că acestea au caracter excepţional.
d) efectuarea operaţiunilor de regularizare – aceasta urmăreşte corectarea
valorilor elementelor de activ şi pasiv şi reflectarea lor la valoarea reală, precum şi
înregistrarea acelor venituri şi cheltuieli care se referă la exerciţiul financiar încheiat.

110
Înregistrarea deprecierilor constatate în urma inventarului se face cu ajutorul
provizioanelor pentru cele reversibile şi prin amortizări suplimentare pentru cele
ireversibile.
Evidenţierea diferenţelor de conversie constatate la închiderea exerciţiului
financiar pentru creanţele şi datoriile exprimate în monedă străină se face prin evaluarea
acestora la valoarea „reală” dată de cursul oficial comunicat de Banca Naţională
Română.
e) determinarea rezultatului exerciţiului – se realizează după efectuarea
regularizărilor prin închiderea conturilor de cheltuieli şi venituri în corespondenţă cu
contul 121 „Profit sau pierdere”.
Conturile de cheltuieli se creditează prin contul 121 „Profit sau pierdere”, iar
conturile de venituri se debitează prin acelaşi cont, transferându-şi valoarea acestuia.
Soldul creditor al contului 121 reprezintă profit, iar soldul debitor reprezintă
pierderea societăţii.
Soldul contului 121 reprezintă rezultatul financiar al exerciţiului (profitul brut).
Baza de calcul a impozitului se obţine după adăugarea cheltuielilor nedeductibile şi
scăderea celor deductibile.
Înregistrarea impozitului pe profit, în valoare de 1.956.000.000 lei, se face în
contabilitate se face astfel : lei
691 441 1.956.000.000 1.956.000.000
cheltuieli cu impozit pe profit
impozitul pe profit
Concomitent cu : lei
121 691 1.956.000.000 1.956.000.000
profit sau pierdere cheltuieli cu
impozitul pe profit
f) repartizarea profitului – profitul obţinut la sfârşitul exerciţiului se
poate distribui pe următoarele destinaţii:
~acoperirea pierderilor din exerciţiile anterioare;
~constituirea de rezerve legale (din profitul brut), statutare şi alte rezerve;
~constituirea fondului de participare a salariaţilor la profit ;
~constituirea altor fonduri;
~dividende de plată cuvenite acţionarilor.
În contabilitate repartizarea profitului se evidenţiază astfel : lei
129 107 7.824.000.000 3.043.920.000
repartizarea profitului rezultatul reportat
106 782.400.000
rezerve
112 391.200.000
fondul de parti-

111
cipare la profit
118 156.480.000
alte fonduri
457 3.450.000.000
dividende de plată
În exerciţiul următor, după aprobarea bilanţului contabil, se soldează contul 121
“Profit sau piedere” astfel încât acesta să evidenţieze distinct rezultatul exerciţiului
financiar curent : lei
121 129 7.824.000.000 7.824.000.000
profit sau pierdere repartizarea profitului

După efectuarea tuturor acestor paşi prezentaţi mai sus urmează întocmirea
efectivă a documentelor de sinteză .
Balanţa de verificare reprezintă un document de centralizare a informaţiei
financiar-contabilă prin preluarea din conturi a soldurilor iniţiale, a rulajelor şi a
soldurilor finale. Se prezintă sub forma unei situaţii tabelare, în care se înscriu datele
valorice preluate din conturile sintetice, cuprinzând toate conturile folosite de societate .
Aceasta se întocmeşte lunar şi are rolul de a descoperii toate erorile efectuate în
decursul lunii respective, cum ar fi :
- înregistrarea greşită a sumelor în contabilitate;
- neînregistrarea sumelor în contabilitate;
- calcularea eronată a elementelor valorice ale contului;
- preluarea greşită a datelor din conturi.
Deşi există patru feluri de balanţe de verificare, şi anume : cea cu o singură
egalitate; cea cu două egalităţi (sume şi solduri); cea cu trei egalităţi (solduri iniţiale,
rulaje, solduri finale) şi cea cu patru egalităţi , aceasta din urmă este cea pe care o
întocmeşte societatea comercială, conform Legii contabilităţii Nr.82/1991, republicată
în 28 iunie 2002.
Întocmirea unei balanţe de verificare are la bază informaţiile furnizate de fişele de
cont sintetice şi analitice , ea însăşi furnizând la rândul ei informaţii necesare bilanţului
contabil.
Bilanţul contabil reprezintă un document oficial care trebuie să dea o imagine
clară, fidelă şi completă a patrimoniului agenţilor economici la un moment dat ,a
situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute.
Întocmirea bilanţului se face prin respectarea principiilor contabile prevăzute de
normele contabile româneşti:
● Principiul prudenţei – nu se admite supraevaluarea activului sau subevaluarea
pasivului;

112
● Principiul permanenţei metodelor – continuitatea aplicării regulilor şi normelor
privind evaluarea şi înregistrarea în contabilitate, asigură comparabilitatea în timp a
informaţiilor contabile;
● Principiul continuităţii activităţii – continuarea în mod normal funcţionarea într-
un viitor previzibil fără a intra în stare de lichidare sau reducere a activităţii;
● Principiul independenţei exerciţiului – delimitarea în timp a cheltuielilor şi a
veniturilor, astfel încât să influenţeze exerciţiul financiar la care se referă;
● Principiul intangibilităţii bilanţului de deschidere – care trebuie să corespundă cu
bilanţul de închidere a exerciţiului precedent;
● Principiul necompensării – interzice compensarea elementelor de activ cu cele de
pasiv şi compensarea cheltuielilor cu veniturile şi trecerea în bilanţ, respectiv în contul
de profit şi pierdere, a soldului lor net.
Bilanţul propriu-zis se întocmeşte anual, pe baza ultimei balanţe sintetice de
verificare. Acesta poate fi abordat din punct de vedere economic, juridic şi financiar.
Din punct de vedere economic bilanţul realizează reprezentarea utilizărilor şi
resurselor de care dispune unitatea economică sub forma unei egalităţi ce reflectă
echilibrul valoric între utilizări şi resurse ( Utilizări = Resurse; Activ=Pasiv ).
Din punct de vedere juridic bilanţul reflectă, pe de o parte, datoriile faţă de
acţionari pentru capitalurile subscrise, parţial sau total vărsate şi datoriile faţă de terţi.
Din punct de vedere financiar bilanţul reflectă resursele investite (pasivul) şi
alocarea acestor resurse (activul), punând în evidenţă atât finanţările de care a beneficiat
unitatea economică, cât şi nevoile de finanţare.
Bilanţul se întocmeşte după norme metodologice unice elaborate de Ministerul de
Finanţe.
Preluarea soldurilor se face după principiul înscrierii soldurilor finale debitoare în
activul bilanţului şi soldurilor finale creditoare în pasivul bilanţului, cu câteva excepţii
generate de aplicarea principiului de evaluare a posturilor din bilanţ la valoarea netă.
Aceste excepţii fac ca totalul bilanţului şi totalul balanţei de verificare să fie diferit.
De exemplu în cazul activelor imobilizate, înregistrarea în bilanţă se face cu valoarea
neamortizată, scăzându-se din soldurile debitoare ale conturilor, soldurile creditoareale
conturilor reprezentând amortizările şi provizioanele pentru deprecieri; stocurile se
înscriu la valoarea de inventar, determinată prin corectarea soldurilor debitoare ale
conturilor , cu soldurile conturilor de diferenţe de preţ şi cu cele ale conturilor de
provizioane privind deprecierile; obiectele de inventar se înscriu la valoarea determinată
prin scăderea uzurii.
Contul de profit şi pierdere cuprinde veniturile şi cheltuielile generate de
activitatea întreprinderii pe parcursul exerciţiului, precum şi rezultatul obţinut, punând
în evidenţă următoarele niveluri: rezultatul din exploatare; rezultatul financiar;
rezultatul curent= rezultatul din exploatare + rezultatul financiar; rezultatul excepţional;

113
rezultatul brut= rezultatul curent + rezultatul excepţional; rezultatul net= rezultatul brut
– impozitul pe profit.
Criteriul folosit pentru gruparea veniturilor şi cheltuielilor este cel al naturii
activităţilor desfăşurate. Sursa de date pentru Contul de profit şi piedere o reprezintă
evidenţa analitică a cheltuielilor şi veniturilor prezentată în balanţa de verificare.
Anexele la bilanţ sunt documente suplimentare care au rolul de a completa ,
detalia şi explica datele raportate prin bilanţ şi prin contul de profit şi pierdere,
cuprinzând date referitoare la situaţia patrimonială şi financiară, precum şi la rezultatele
aferente exerciţiului financiar.
Raportul de gestiune este un document întocmit de administratorul societăţii
comerciale, care cuprinde o analiză fidelă a evoluţiei activităţii întreprinderii pe durata
exerciţiului financiar şi a situaţiei sale la încheierea acestuia, informaţii privind
evenimente importante survenite de la încheierea exerciţiului financiar care au au
afectat întreprinderea, precum şi informaţii asupra evoluţiei probabile a activităţii
întreprinderii.
Raportul de gestiune se aprobă de consiliul de administraţie şi se semnează în
numele acestuia de preşedintele consiliului .

Bibliografia utilizată pentru acest capitol este reprezentată de următoarele lucrări:


- Prof.univ.dr. Coriolan Mareş- coordonatorul cursului- “Contabilitate financiară”- Editura
Independenţa Economică, 2000, Piteşti;
- Victor Munteanu – “Contabilitatea financiară a întreprinderilor “, vol. II – ediţia a II-a
revăzută şi actualizată – Editura Lucman Serv, Bcureşti, 1999.

114
CAPITOLUL IV - “ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE”

Analiza financiară este activitatea de diagnosticare a stării de performanţă


financiară a întreprinderii , la încheierea exerciţiului.Ea îşi propune să stabilească
punctele forte şi pe cele slabe ale gestiunii financiare, în vederea fundamentării unor noi
strategii de menţinere şi dezvoltare, într-un mediu concurenţial.
Analiza financiară este utilă atât pentru utilizatorii interni ai societăţii (conducerea
unităţii, salariaţii şi sindicatele, partenerii de afaceri), cât şi pentru cei externi ( posibili
investitori, băncile, statul, etc.).
Pentru a fi cât mai clară şi mai simplă de înţeles, analiza finaciară nu beneficiază
de atâtea reguli şi principii ca şi contabilitatea, ci trebuie să depisteze acele caracteristici
financiare semnficative pentru societate şi să ofere o apreciere pertinentă a situaţiei
societăţii.
Echilibrul financiar, pe termen lung şi pe termen scurt, este unul din obiectivele
analizei financiare.
Această analiză se poate realiza pe verticală , cu ajutorul indicatorilor de
structură, cunoscuţi sub denumirea de “rate de structură” şi se obţin ca raport între
diferite componente de activ , respectiv de pasiv .
Voi prezenta în continuare câţiva indicatori de structură ai activului :
1) rata activelor fixe (RAI) sau ponderea activelor fixe în total activ şi presupune
măsurarea gradului de investire a capitalului în întreprinderea respectivă:

RAI =( Active fixe/Activ )x100= (93.487.814 /193.485.712)x100= 48,3 %


Deoarece la societatea analizată activele fixe se compun doar din imobilizări
corporale , rata imobilizărilor corporale este egală cu rata activelor fixe.
Imobilizările corporale sunt prezente la valoarea reevaluată conform HG 954/1990,
HG 26/1992, HG 500/1994.
Cheltuielile ulterioare aferente mijloacelor fixe au fost incluse în contul de profit şi
pierdere sau au fost capitalizate ca un cost suplimentar al mijloacelor fixe în funcţie de
natura acestor cheltuieli şi efectul viitor.
Costurile întreţinerilor şi reparaţiilor sunt incluse în rezultatul perioadei pe măsura
apariţiei lor. Societatea capitulează costurile înnoirilor şi modernizărilor, dacă eficienţa
şi duratele de viaţă ale activelor cresc.
Imobilizările corporale sunt supuse amortizării după metoda liniară, astfel încât în
situaţiile financiare prezentarea este la valoarea rămasă.
Activele fixe au crescut in 2002, faţă de 2001 cu 12%, respectiv de la 82.162.031
mii lei la 31.12.2001, la 93.487.814 mii lei la data de 31.12.2002.

115
Imobilizările corporale au cunoscut şi ele o creştere în aceeaşi perioadă cu aproape
32%, respectiv de la 17.692.124 mii lei la 31.12.2001, la 25.921.646 mii lei la data de
31.12.2002.
În principal creşterile imobilizărilor corporale s-au datorat :
~majorării valorilor la anumite clădiri prin modernizări cum ar fi :
- tâmplărie aluminiu – 78.000 mii lei;
- cabină vopsitorie – 33.000 mii lei;
- vestiare şi grupuri sociale – 670.000 mii lei;
- alte amenajări – 80.000 mii lei.
~echipamente tehnologice – 578.705 mii lei;
~mijloace de transport – 6.931.430 mii lei;
~calculatoare şi soft – 185.085 mii lei.
Imobilizările corporale în curs sunt la 31.12.2002 în valoare de 387.536 mii lei şi
reprezintă modernizări la Depozitul zonal Bacău.
Imobilizările în curs sunt evidenţiate la costul istoric, cele procurate cu titlu oneros
şi la costul de producţie cele realizate în regie proprie.Nu se amortizează.Conform
legislaţiei româneşti, amortizarea se calculează la mijloacele fixe rezultate din investiţii,
începând cu luna următoare recepţiei sau punerii în funcţiune.
- rata imobilizărilor financiare (RIF):
RIF= (Imobilizări financiare/Activ)x100= (67.566.168/193.485.712)x100= 34,9 %
Imobilizările financiare au cunoscut de asemenea o creştere în 2002 faţă de 2001
cu 5% , respectiv de la 64.469.907 mii lei la 31.12.2001, la 67.566.168 mii lei la data de
31.12.2002. Aceste imobilizări financiare constau în deţinerile SC GRUPUL IATSA
SA, la capitalul social al 52 de societăţi comerciale.
Creşterile imobilizărilor financiare din anul 2002 în sumă de 7.429.621 mii lei sunt
constituite din :
- majorare capital social IATSA Platforma Stefăneşti – 2.000.000 mii lei;
- cumpărare acţiuni la IATSA Tg. Mureş – 1.600.000 mii lei;
- credit acordat IATSA Arad – 500.000 mii lei;
- imobilizări financiare din activitatea de leasing – 3.329.621 mii lei.
Reducerile înregistrate în anul 2002 la imobilizările financiare constau în :
- cesiune acţiuni SAD Zalău – 1.877.225 mii lei;
- cesiune acţiuni Câmpulung Dacia – 335.000 mii lei;
- cesiune acţiuni IATSA Costeşti – 923.100 mii lei.
Imobilizările financiare sunt evidenţiate în situaţiile financiare la costul istoric. În
conformitate cu IAS 27 şi OMF 772/02.06.2000, SC GRUPUL IATSA SA trebuie să
consolideze situaţiile financiare. Pentru anul financiar 2002 prin OMF 1784/23.12.2002,
la punctul 52 se precizează “Persoanele juridice care aplică reglementarile contabile
armonizate cu Standardele Internaţionale de Contabilitate, aprobate prin OMF 94/2001
nu au obligatia legală de a întocmi situaţii financiare consolidate. Pentru necesităţi

116
proprii de informare, persoanele juridice pot întocmi situaţii financiare consolidate pe
care le prezintă utilizatorilor de informaţii alţii decât instituţiile statului”.
2) Rata activelor circulante (RAC) – indică mijloacele lichide ale întreprinderii
sau mijloacele ce pot fi transformate în lichidităţi într-un termen scurt:
RAC=( Active circulante/Activ)x100= (90.747.602/193.485.712)x100= 46,9 %
Rata activelor circulante a crescut în 2002 faţă de 2001 de la 44,3 % la 46,9 %,
acest lucru datorându-se creşterii activelor circulante cu aproape 39%,respectiv de la
55.504.432 mii lei la 31.12.2001, la 90.747.602 mii lei la data de 31.12.2002.
- rata stocurilor (RS):
RS= (Stocuri/Activ)x100= (9.637.483/193.485.712)x100= 4.9%
Stocurile au avut o evoluţie pozitivă în perioada 2001-2002, crescând cu aproape
9% , respectiv de la 8.806.001 mii lei la 31.12.2001, la 9.637.483 mii lei la data de
31.12.2002.
La intrarea în patrimoniu materiile prime şi materialele sunt evaluate la preţul de
achiziţie. Stocurile produse în unitate sunt evaluate la costul de producţie şi la costul
efectiv produsele în curs de execuţie.
Mărfurile sunt evidenţiate la preţul de vânzare rectificate cu diferenţe de preţ.
La ieşirea din patrimoniu sau la darea în consum, stocurile se evaluează şi se scad
la valoarea lor de intrare, cu repartizarea eventualelor diferenţe de preţ proporţional
asupra ieşirilor şi asupra stocurilor, cu ajutorul coeficienţilor de diferenţe de preţ.
La inventariere, evaluarea s-a făcut conform IAS 2, la minimum dintre cost şi
valoarea justă.
La închiderea exerciţiului evaluarea s-a făcut la valoarea contabilă pusă de acord
cu rezultatele inventarierii. Prin aplicarea IAS 2 “Contabilitatea Stocurilor”, cheltuielile
de administraţie, cheltuielile indirecte aferente gradului de neutralizare şi cheltuielile de
desfacere nu se includ în costul produselor finite sau a produselor în curs de execuţie.
- rata creanţelor comerciale (RC):
RC= (Creanţe comerciale/Activ)x100= (16.082.545/193.485.712)x100= 8,3%
Din totalul creanţelor înregistrate la data de 31.12.2002,în valoare de 43.485.222
mii lei, cele comerciale reprezintă 13,7%.
Alte creanţe imobilizate în sumă de 3.039.351 mii lei reprezintă :
- sume datorate de filiale – 1.064.409 mii lei;
- împrumuturi acordate şi dobânda aferentă – 1.974.942 mii lei.
Conturile de clienţi şi asimilate cuprind facturile emise şi neîncasate până la data
de 31.12.2002. Pentru produsele livrate şi serviciile prestate ale SC GRUPUL IATSA
SA Piteşti sunt în valoare de 16.082.545 mii lei , cu vechime de până la un an şi anume:
- carburanţi livraţi cu plata la 30 de zile – 1.698.735 mii lei;
- sume ce urmează a se încasa de la societăţile de asigurări – 1.185.769 mii
lei;
- clienţii din reţea pentru chirii, contracte de reprezentare – 2.409.832 mii lei;

117
- sume datorate de filiale pentru piese de schimb achiziţionate cu plata la 30
de zile – 2.623.334 mii lei;
- utilaje vândute filialelor cu plata în rate – 1.671.577 mii lei;
- rata şi marja aferentă vânzării de autoturisme cu plata în rate, precum şi
prestările de servicii în perioada de garanţie – 2.274.020 mii lei;
- alte sume –4.219.278 mii lei.
Debitorii diverşi la 31.12.2002 sunt în sumă de 18.543.935 mii lei din care :
- cu vechime mai mică de 1 an – 13.160.419 mii lei;
- cu vechime mai mare de 1 an – 5.383.516 mii lei.
Datoriile înregistrate la data de 31.12.2002 sunt în sumă de 19.500.597 mii lei din
care 16.766.742 mii lei cu termen mai mic de 1 an, iar 2.733.855 cu vechime mai mare
de 1 an.
Datoriile ce trebuiesc plătite într-o perioadă de până la un an au scăzut în 2002 faţă
de 2001 cu aproape 14 %.
La furnizori şi conturi asimilate sunt evidenţiate obligaţii înregistrate la valoarea
nominală din facturi pentru cumpărări de bunuri, lucrări şi servicii.
Valoarea totală a furnizorilor neachitaţi la 31.12.2002 este de 9.244.271 mii lei şi
prezintă următoarea structură :
- datorii la societăţile de termoficare, pază, electricitate şi alti furnizori de
servicii – 1.541.361 mii lei;
- datorii faţă de furnizori de piese de schimb cu plata la termen pentru care au
fost emise Bilete la Ordin – 7.702.910 mii lei.
Datoriile curente sunt formate din datorii către personal şi asigurările sociale în
valoare de 1.837.145 mii lei la 31.12.2002.
Veniturile înregistrate în avans în sumă de 6.667.939 mii lei reprezintă preţul de
vânzare al acţiunilor cesionate şi care urmează să se încaseze conform contractelor
încheiate.
Alte datorii în sumă de 607.915 mii lei cuprind:
- clienţi creditori – 3.000 mii lei ;
- decontări din operaţii în participaţie – 604.915 mii lei.
Rate de structura ale pasivului – sunt utilizate pentru orientarea conducerii
societăţii în ceea ce priveşte influenţa costului surselor de finanţare asupra nivelului
eficienţei, dar şi indici pentru potenţialii creditori în privinţa riscului redobândirii
capitalurilor împrumutate.
1) Rata autonomiei financiare şi globale (RAFG)- reprezintă gradul în care
societatea poate face faţă obligaţiilor de plată şi se calculează astfel:
RAFG= (Capitalul propriu/Pasiv)x100= (165.378.611/193.485.712)x100= 85,4%
Solvabilitatea patrimonială se poate observa că este foarte bună , societatea
apelând destul de puţin la capital împrumutat.

118
Faţă de 2001, capitalurile proprii au crescut cu 33% (54.113.339 mii lei ), respectiv
de la 111.265.272 mii lei la 31.12.2001, la 165.378.611 mii lei la data de 31.12.2002,
aceasta creştere datorându-se :
- majorării capitalului social cu 44.002.825 mii lei ;
- creşterea rezervei pentru acţiuni proprii prin prima de emisiune conform
OUG 28/2002 cu suma de 6.737.215 mii lei;
- rezultatul exerciţiului – 3.373.475 mii lei.
2) Rata autonomiei financiare la termen (RAFT):
RAFT= (Capitalul propriu/Capitalul permanent)x100= (168.112.466/193.485.712)
= 0,87
Rata autonomiei financiare la termen este mai edificatoare decât rata autonomiei
globale deoarece permite aprecieri mai exacte prin implicarea structurii capitalului
permanent. Se poate observa că se înregistrează o rată bună la termen deoarece capitalul
propriu reprezintă mai mult de jumătate din capitalul permanent.
3) Rata de îndatorare globală (RIG):
RIG=(Datorii totale/Pasiv)x100= (19.500.597/193.485.712)x100= 10,1%
Rata de îndatorare rămâne la un nivel scăzut datorită faptului că societatea nu
apelează prea mult la resurse externe şi de aceea şi nivelul datoriilor este scăzut.
4) Rata de îndatorare la termen (RIT):
RIT= Datorii pe termen lung/Capital propriu= 0
Societatea nu înregistrează datorii pe termen lung.
Analiza financiară efectuată pe orizontală :
1) Rata lichidităţii generale (RLG):
RLG= Active circulante/Datorii pe termen scurt= 90.747.602/16.766.742= 5,4
Acestă rată este considerată optimă în intervalul 2 si 2,5. În cazul societăţii IATSA
se observă ca lichidităţiile sunt asigurate de activele circulante.
2) Rata lichidităţii parţiale (RLP):
RLP= (Active circulante-Stocuri)/Datorii pe termen scurt= (90.747.602-
9.637.483)/16.766.742= 4,8
Rata lichidităţii parţiale exprimă capacitatea firmei de a-şi onora datoriile pe
termen scurt din creanţe şi disponibilităţi, stocurile fiind cele mai puţin lichide.Se
consideră optim intervalul 0,8 si 1.Se poate observa că în acest caz valoarea superioară
a intervalului este depăşită cu mult, deci în cazul societăţii IATSA nu se poate pune
problema neonorării datoriilor pe termen scurt.
3) Rata solvabilităţii generale (RSG):
RSG= Active totale/Datorii totale= 193.485.712/19.500.597= 9,9
Acesta rata indică în ce masură datoriile totale sunt acoperite din active fixe şi
active circulante.Valoarea minimă a acestei rate este 1, cu cât valoarea depăşeşte
această cifra, cu atât situaţia financiară de ansamblu a întreprinderii este mai bună.În
cazul societăţii analizate se poate observa că datoriile sunt acoperite de active .

119
4) Rata de finanţare a activelor imobilizate (RFI):
RFI= Capital propriu/Active imobilizate= 165.378.611/89.591.038= 1,8
Deoarece rata este supraunitară acest lucru semnifică faptul că ansamblul
imobilizărilor a fost finanţat din capitalul propriu.
Cifra de afaceri netă a SC IATSA SA Piteşti la data de 31.12.2002 este de
128.504.692 mii lei.
Venituri din exploatare = 132.003.851 mii lei;
Cheltuieli pentru exploatare = 143.772.858 mii lei;
Rezultatul din exploatare= - 11.769.007 mii lei;
Venituri financiare = 19.206.442 mii lei;
Cheltuieli financiare = 4.063.960;
Rezultatul financiar = 15.142.482 mii lei;
Venituri excepţionale = 0;
Cheltuieli excepţionale= 0;
Rezultatul brut = 3.373.475 mii lei ;
Impozitul pe profit =0;
Rezultatul net = 3.373.475 mii lei.
Cifra de afaceri realizată de SC GRUPUL IATSA SA Piteşti în anul 2002 a fost
structurată astfel:
- venituri din manopera service – 7.322.039 mii lei;
- venituri din chirii – 2.417.387 mii lei;
- venituri din vânzări piese auto- 94.248.406 mii lei;
- venituri din vânzări combustibili – 19.324.290 mii lei;
- venituri din vânzări autoturisme – 4.748.679 mii lei;
- alte venituri – 3.943.050 mii lei.
În cursul anului societatea nu a înregistrat venituri şi cheltuieli excepţionale.
Profitul înregistrat la 31.12.2002 în sumă de 3.373.475 mii lei este structurat astfel:
- pierderi din exploatare = - 11.769.007 mii lei ;
- profit financiar = + 15.142.482 mii lei.
Societatea nu calculează impozit pe profit pentru profitul realizat la 31.12.2002
intrucât acest profit este rezultatul dividendelor încasate de la societăţile deţinute în
portofoliu. Societatea nu calculează rezerve legale conform Legii 31/1990 privind
societăţile comerciale întrucât conform art.9 din Legea 414/2002 privind impozitul pe
profit rezultatul contabil este o pierdere.
Conform prevederilor OMF 1784/2002, art.63 societatea a înregistrat profitul în
creditul contului 1171 “Profitul reportat”urmând ca reflectarea modului de repartizare a
profitului să fie evidenţiată în contabilitate după aprobarea Adunării Generale a
Acţionarilor.
Raportarea fluxurilor de numerar s-a făcut utilizând metoda directă .
a) Fluxurile de numerar din activitatea de exploatare:

120
Încasări în numerar din vânzări de bunuri = 155.312.462 mii lei;
Încasări în numerar din redevenţe, prestări servicii = 24.335.790 mii lei;
Plăţi în numerar către furnizorii de bunuri şi servicii = 151.157.596 mii lei;
Plăţi în numerar către şi în numele angajaţilor, impozite, taxe = 40.588.284 mii lei.
Sumele nete din activitatea de exploatare= - 12.097.628 mii lei.
b) Fluxuri de numerar din activitatea de investiţii :
Încasări în numerar din vânzări de terenuri, clădiri, instalaţii şi echipamente de
lucru = 5.345.355 mii lei;
Plăţi în numerar pentru achiziţionarea de mijloace fixe = 9.803.506 mii lei;
Sume nete din activitatea de investiţii = - 4.458.151 mii lei.
c) Fluxuri de numerar din actvitatea de finanţare :
- încasări dividende = 3.684.338 mii lei
- încasări cesiune acţiuni şi majorare capital = 56.204.663 mii lei;
- plăţi în numerar privind dividendele = 1.230.050 mii lei;
Sume nete din activitatea de finanţare = 58.658.951 mii lei.
Fluxul net = 42.103.172 mii lei.
Numerar la începutul perioadei = 3.130.370 mii lei;
Numerar la sfârşitul perioadei = 45.233.542 mii lei.
Voi prezenta în continuare câţiva indicatori de activitate şi anume
- viteza de rotaţie a stocurilor = costul vânzărilor/ stocul mediu=12,3 ori;
- viteza de rotaţie a clienţilor = (sold mediu clienti/cifra de afaceri)x365= 45
zile;
- viteza de rotaţie a activelor imobilizate = cifra de afaceri/active
imobilizate= 5,83;
- marja brută din vânzări = (profit brut din vânzări/cifra de afaceri)x100=
8,55 %.
Indicatorii de activitate , respectiv viteza de rotaţie a stocurilor indică o mişcare
lentă a acestora de 12,3 ori în cursul exerciţiului financiar.
Viteza de rotaţie a clienţilor respectiv 45 zile indică faptul că societatea îşi
recuperează cu intârziere creanţele.
Marja brută din vânzări subliniază faptul că firma va trebui în viitor să ia măsuri
pentru diminuarea costurilor de producţie .

121
CONCLUZII

Această lucrare are ca temă planificarea financiară, respectiv bugetele


întreprinderii şi a fost coordonată de Domnul Profesor Universitar Doctor Mareş
Coriolan, căruia ţin să-i mulţumesc pe această cale pentru sprijinul acordat în elaborarea
ei.
Am ales ca studiu de caz societatea GRUPUL IATSA SA Piteşti deoarece aici am
găsit înţelegere şi ajutor în ceea ce priveşte furnizarea de informaţii necesare întocmirii
acestei lucrări.
Ca structură lucrarea are patru capitole în care am prezentat societatea aleasă,
instrumentele de planificare financiară, câteva elemente de contabilitate şi în final o
analiză a situaţiei financiare a firmei.
Prin prisma elaborării acestei lucrări am avut ocazia să studiez importanţa
întocmirii bugetelor şi metodele de realizare a acestora în cadrul societăţii mai sus
menţionate.
Planificarea financiară este activitatea de previzionare a activităţii viitoare şi de
corelare a acesteia cu condiţiile pieţei. Instrumentele de realizare a previziunii
financiare sunt bugetele întreprinderii, care spre deosebire de bilanţ şi de contul de
profit şi pierdere nu sunt destinate marelui public, ci nevoilor interne de realizare a
obiectivului propus în exercitiul viitor.
Bugetele întreprinderii reprezintă instrumentele cu ajutorul cărora se parcurge
drumul către scopul propus, care poate fi realizat, mai mult sau mai puţin, în funcţie de
realismul previziunii financiare şi de activitatea de conducere.
Compararea în permanenţă a obiectivelor propuse cu cele obţinute ajută la
exercitarea controlului permanent al celor aflaţi la conducere, asupra activităţii pe care o
guvernează. Se pot trage concluzii în legatură cu factorii care au împiedicat realizarea
scopului propus şi găsirea unor soluţii pentru îndepărtarea sau atenuarea acestora.
În cadrul societăţii comerciale GRUPUL IATSA SA Piteşti planificarea financiară
prin intermediul bugetelor a devenit elementul de bază deoarece aceasta este o societate
de tip holding şi orice alt gen de conducere a dat greş. Astfel în prezent metoda de
conducere în cadrul întreprinderii este “Metoda de conducere prin bugete”- metoda cu
un caracter profund economic, ce urmăreşte în detaliu aspectele contribuţiei la
cheltuielile, veniturile şi profitul societăţii, a fiecărui centru de profit, filială, sucursală
sau compartiment.

122
Bugetul de venituri şi cheltuieli al SC GRUPUL IATSA SA Piteşti şi al societăţilor
filială este unul din instrumentele de bază cu ajutorul căruia se dimensionează resursele
financiare , asigură echilibrul financiar şi sintetizează rezultatele întregii activităţi, astfel
încât întreaga echipa de conducere poate orienta rezultatele, spre direcţii care asigură
venituri mai mari.
Planificarea financiară coordonează eforturile tuturor compartimentelor
funcţionale, deoarece toate sunt antrenate în procesul bugetar, într-o măsura mai mare
sau mai mic .

123
BIBLIOGRAFIE

1) Adochiţei M. şi “Finanţele întreprinderilor”-Editura Didactica

Antoniu N. şi Pedagogică, Bucureşti, 1993;

2) Bojian Octavian “Contabilitatea întreprinderilor-Contabilitate

financiară şi Contabilitate de gestiune, Teorii,

Aplicaţii, Actualizări”- Editura Economică,

Bucureşti 1999;

3) Bran Paul “Finanţele întreprinderii”- Editura Economică,

Bucureşti, 1997;

4) Caracota Dumitrache şi “Strategii de dezvoltare- previziune economica”-

Caracota C-tin Editura Sylvi, Bucuresti, 2001;

5) Cristea H. şi “Gestiunea financiară a întreprinderii”- Editura

Ştefănescu N. Mirton, Timişoara, 1996;

6) Diaconu Ion “Finanţele firmei”-Editura Tiparg,Piteşti, 2002;

7) Drăgan C. “Bazele contabilităţii” – Editura Didactică şi Pe-

dagogică, Bucureşti, 2000 ;

124
8) Feleagă N. şi “Contabilitate financiară “ – Volumele 1 - 4 ,

Ionşcu I. Editura Economică, Bucureşti 1993-1994;

9) Mărculescu Dumitru “Analiza economico-financiară”- Editura Os-

car Print, Bucureşti, 1999;

10) Mareş Coriolan “Contabilitate financiară”- Editura Indepen-

denţa Economică, Piteşti, 2000;

11) Munteanu Victor “Contabilitatea financiară a întreprinderilor “-

Editia a II-a revăzută şi actualizată, vol. II –

Editura Lucman Serv, Bucureşti , 1999;

12) Nicolescu Ovidiu “Managementul întreprinderilor mici şi mijlo-

cii”- Editura Economică, Bucureşti, 2001;

13) Pârvuţoiu Ion “Contabilitatea financiară a întreprinderilor”-

Editura Lumina Lex , Bucureşti, 2002;

14) Popescu Stere “Politica şi strategia economico - financiară a

firmelor” - Editura Lumina Lex, Bucureşti,

1994;

15) Puiu Ovidiu şi “Evaluarea întreprinderii, fezabilitatea şi planul

Isaic-Maniu Alex. de afaceri” - Editura Independenţa Economică,

. Brăila 2000;

125
16) Ristea Mihai, “Contabilitatea întreprinderii” – Volumul I ,

Dumitru Graziella şi Ediţie revizuită, Editura Mărgăritar, Bucureşti,

Ioanăş Corina 2001;

17) Ristea Mihai şi “ Bugetul în economia întreprinderii”- Editura

Zara Ştefan Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984;

18) Ristea Mihai “Contabilitatea rezultatului întreprinderii”- E-

ditura Tribuna Economică, Bucureşti, 1998;

19) Stancu Ion “Finanţe - teoria pieţelor, finanţele întreprinde-

rii, analiza şi gestiunea financiară”- Ediţia a

3-a – Editura Economică, Bucureşti, 2002;

20) Stancu Ion “Gestiune financiară “ – Editura Economică,

Bucureşti, 1994;

21) Toma Mihai “Finanţe şi gestiune financiară de întreprindere”

– Editura economică, Bucureşti, 1998 ;

22) Vintilă Georgeta “Gestiunea financiară a întreprinderii” – Edi-

tura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997;

23) ####### Date preluate de la Compartimentul de Con-

tabilitate al SC GRUPUL IATSA SA Pitesti;

24) ####### Revista “Tribuna Economica”- numarul 25 din

19 iunie 2002;

126
25) ####### Standardele Internationale de Contabilitate -

IAS 7 “Situatiile fluxurilor de numerar”

(revizuit 1992) – Editia 2001.

127

S-ar putea să vă placă și