Sunteți pe pagina 1din 5

STOP VIOLENṬEI ÎN / DIN ŞCOALӐ!

PREVENIREA ŞI COMBATEREA VIOLENŢEI ŞCOLARE

Citeşte şi reţine!
”- Spune-mi mami, de ce avem o gură şi două urechi?”
- Poate, dragul meu, pentru că natura a hotărât că e nevoie să ascultăm de două ori
mai mult, decât să vorbim...”
Tot ce ne înconjoară are o culoare, un parfum sau un sunet.

Exerciţiu de imaginație ...

Ce culoare are violenţa?

Cum miroase violenţa?

Ce sunet scoate violenţa?

Ştiaţi că...?

 Violenţa fizică şi cea verbală sunt două dintre cele mai des întâlnite tipuri de violenţă în
şcolile din Europa?
 Violenţa şcolară este de cele mai multe ori nefatală, dar poate cauza serioase prejudicii
dezvoltării persoanei?
 Copilul bătăuş este un copil bătut?
 România se aflã pe primul loc între 37 ţări din lume privind numărul de profesori care au
raportat acte de violenţă ale elevilor în timpul orelor?
 În România 70% dintre tineri se tem să se ducă la ore din cauza actelor de huliganism, care,
conform statisticilor, se petrec cel puţin o dată pe săptămână?
 Dintre toate jignirile, batjocura este cea care se iartă cel mai greu?

A șasea poruncã spune : « Sã nu ucizi! »

...iar VIOLENŢA DOMESTICÃ este o CRIMÃ!!!

Violenţa a devenit una dintre marile probleme ale lumii contemporane, care se manifestată
chiar şi în şcoală. Încă de la o vârstă  fragedă copiii prezintă  în comportamentele lor trăsături ale
violenţei. Părinţii cred că aceste lucruri sunt trecătoare şi vor dispãrea, dar ele se accentuează cu
vârsta, dacă nu sunt corectate. Comportamentul violent pe care copiii şi adolescenţii îl manifestă
au rolul de a atrage atenţia.

1
Majoritatea tinerilor vor să fie lideri sau “vedete” chiar şi pentru o zi. A califica un fapt ca
violent înseamnă, în esenţă, a emite o judecată de valoare asupra acelui fapt [...] Ceea ce este
resimţit ca violenţă de un elev de la o anumită şcoală poate trece neobservat în ochii elevilor de
la altă şcoală.
Cele mai frecvente forme de violenţă între elevi:
 Loviri – agresiune fizică;
 Injurii, jigniri;
 Agresiune non verbală;
 Atitudini ironice, sarcastice;
 Refuzul îndeplinirii sarcinilor;
 Ignorarea mesajelor transmise;
 Indisciplina;
 Absenteismul, fuga de la ore;
 Crizele de furie;
 Vorbirea vulgară,
 Violenţa faţă de animale;
 Bătăi;
 Ameninţări.

Cauzele violenţei şcolare


Mediul familial
Incapacitatea de a găsi alte forme de manifestare
Lipsa stimei de sine
Comportamentul agresiv al altora
Absenţa unui program riguros
Programul zilnic/săptămânal încărcat
Influenţa mass-media
Presiunea grupului
Autocontrolul scăzut
Consum de alcool sau droguri
Supravegherea exagerată din partea părinţilor/profesorilor
Iubirea neîmplinită
Neacceptarea de către colectivul clasei
MĂSURI DE PREVENIRE:

* Respectarea prevederilor regulamentului şcolar;

2
* Asistenţă acordată de consilierii şcolari atât elevilor cât şi părinţilor;
* Implicarea şi responsabilizarea părinţilor;
* Participarea şi implicarea elevilor în acţiuni sau proiecte care vizează reducerea cazurilor de
violenţă;
* Realizarea periodică a unor evaluări psihologice ale elevilor;
* Iniţierea şi derularea unor programe de formare a cadrelor didactice privind managementul
clasei, rezolvarea de conflicte, dezvoltarea abilităţilor de comunicare;
* Prezentarea unor studii de caz referitoare la violenţa şcolară şi la modalităţile de soluţionare;
* Organizarea unor întâlniri şi discuţii cu reprezentanţi ai societăţii civile sau ai comunităţii;
implicarea bisericii;
* Elaborarea şi difuzarea de materiale informative în vederea conştientizării efectelor negative
ale violenţei;
* Introducerea în curriculumul la decizia şcolii (CDȘ) a unor teme privind: strategii de rezolvare
a conflictelor, promovarea toleranţei şi cooperării.

INTERVENŢII LA NIVEL INDIVIDUAL:

 identificarea timpurie a elevilor cu potenţial violent;


 implicarea activă a elevilor cu potenţial violent şi valorificarea intereselor, aptitudinilor şi
capacităţilor elevilor care au comis acte de violenţă;
 evitarea centrării exclusiv pe sancţiune.

INTERVENŢII LA NIVELUL ŞCOLII:

 “Violenţa” - temă pe agenda întâlnirilor formale ale şcolii;


 o cunoaştere mai bună a surselor posibile de violenţă;
 transformarea regulamentului şcolar din instrument formal, în mijloc real de prevenţie şi
intervenţie la nivelul şcolii;
 programe de informare a elevilor privind modalităţile adecvate de gestionare a unor
situaţii concrete de violenţă (auto-control, negocierea conflictelor, comunicare, mijloace
de auto-apărare).

3
INTERVENŢII LA NIVEL CURRICULAR:

 dezbaterea şi încurajarea exprimării opiniei elevilor;


 valorificarea temelor relevante pentru problematica violenţei (drepturile şi îndatoririle
individului, libertate şi normă/regulă de comportament, decizie şi consecinţele deciziilor,
abilităţi sociale etc.)
 programe şi activităţi extra-curriculare (săptămâna anti-violenţă; concursuri/expoziţii
tematice, invitarea unor specialişti care să prezinte într-un mod interactiv teme legate de
violenţa şcolară la care să participe, pe lângă elevi, şi cadre didactice şi părinţi).

INTERVENŢII STRATEGICE:

• campanii de conştientizare;
• sistem de monitorizare la nivel naţional a fenomenelor de violenţă în şcoală (Observator
naţional);
• stimularea cooperării inter-instituţionale şi implicarea societăţii civile;
• teme privind violenţa şcolară în programele de formare continuă a cadrelor didactice;
• discipline opţionale centrate pe prevenţia violenţei;
• stimularea cercetării privind violenţa şcolară.

FII INTELIGENT!
SPUNE
STOP VIOLENŢEI!

Atunci când recurg la acte de violenţã, sã le dãm copiilor o hârtie rugându-i sã o


mototoleascã. Ne vor întreba de ce. Sã îi rugãm pânã o vor face, fãrã a le rãspunde. Poate cã
unora nici nu trebuie sã le dãm explicaţii nici dupã mototolirea ei...și totusi, acelora care nu-și
dau seama sau nu vor sã recunoascã , sã le spunem cã așa cum hârtia mototolitã nu se mai poate

4
reface, va ramâne șifonatã, tot așa inimile rãnite ale oamenilor vor fi la fel de greu de „reparat”,
precum “ridurile” de pe această hârtie. Chiar dacă vom încerca să corectăm greşeala, “semnele”
vor rămâne.