Poema chiuvetei

De Mircea Că rtă rescu

Poet ,prozator ,teoretician ,Mircea Cărtărescu parcurge domeniile
literaturii cu dezinvoltură ,cu firesc și aplomb ,fără nicio umbră de
artificiu sau de afectare.
A debutat ,cu poeme ,în,, România literară’’(1978 ) după ce s-a
CONTEXT
remarcat în ,,Cenaclul de luni ‘’ (condus de Nicolae Manolescu ) ,pe care
l-a frecventat de la înființare la desființare (1977-1983).
,,Poema chiuvetei ‘’ a apărut prima dată în 1982,în volumul colectiv
,,Aer cu diamante ‘’ (M. Cărtărescu ,Traian Coșovei ,Florin Iaru și Ion
Stratan ) ,fiind reluate în alte volume de poezie .
POSTMODERNISMUL este un curent literar care s-a manifestat după
1980 caracterizându-se prin distanțarea totală de tradiția literară .Poezia
modernistă este poezia realului sau poezia care ,,coboară în stradă ‘’.
Curent literar

,,Poema chiuvetei ‘’ aparține postmodernismului prin :

 prezentarea dintr-o perspectivă parodică a temelor ,motivelor și

convențiilor literare valorificate de înaintași
 înlocuirea dimensiunii lirice a poeziei cu cea epică
 diminuarea rolului metaforei și utilizarea unui limbaj
predominant denotativ
 abaterea de la normele de ortografie și de punctuație
 schimbarea relației autor-cititor
 demitologizarea viziuniii poetice .

1. Demitologizarea viziunii poetice prin amplasarea lor într-un univers

derizoriu ,banal .
 Mircea Cărtărescu este promotorul unei imagini suprareale a
evenimentelor obișnuite ,animând obiectele printr-o stranie
metamorfoză ,plasându-le într-un univers imagistic de certă
originalitate .În acest fel ,în mod cu totul diferit ,în ,,Poema chiuvetei ‘’
,spațiul apartamentului este locuit de ființe ciudate : chiuveta
,mușamaua ,borcanul cu muștar ,tacâmurile ude .Toate acestea fac parte
dintr-o,, natură interzisă ‘’ ,intrinsecă ,definindu-se ca părți ale unui
Argumentare univers .Steau din colțul geamului de la bucătărie ,la care privește cu
apartenență la
postmodernism nostalgie chiuveta ,reprezintă și ea un alt univers ,situat extrem de
departe ,intangibil.

2. prezentarea printr-o perspectivă parodică a temei .

Astfel ,tema operei este o parodie a unor teme ale poeziei de
dinainte de postmodernism ,raportându-se la ,,Luceafărul ‘’ de Mihai
Eminescu prin ideea iubirii dintre două entități incompatibile .Această
asociere este posibilă prin elemente comune ca motivul stelei ,cele trei
invocații ,destinul imposibil și depășirea condiției umane .

Tema poeziei ,,Poema chiuvetei ‘’ este drama iubirii imposibile a unei

TEMA iubiri neîmpărtășite pe care o chiuvetă de bucătărie i-o poartă unei
steluțe galbene .

A . ,,se confesă mușamalei și borcanului de muștar /se plânse

tacâmurilor ude ‘’
Astfel ,iubirea chiuvetei este de o intensitate prea mare de a-i face
SECVENȚE
SEMNIFICATIVE față.Acest sentiment cere a fi împărtășit pentru ca îndrăgostita chiuvetă
PENTRU TEMĂ să capete o consolare .Mărturisirea are ,în acest sens ,un efect de alinare.

B. ,,stea mică ,nu scânteia peste fabrica de pâine și moara

 dâmbovița /dă-te jos căci ele nu au nevoie de tine ‘’ .
SECVENȚE
SEMNIFICATIVE Astfel, are loc prima invocație a chiuvetei către stea . Degradat prin
PENTRU TEMĂ elementele care îl repetă ,scenariul romantic marcat eminescian ,este
subminat ,în mod esențial ,de faptul că se rostește în clișee ale vorbirii
curente .Ele vin să înlocuiască anumite formule consacrate ale
hipotextului :descântecul de coborâre al Cătălinei devine ,în rostirea
chiuvetei ,,dă-te jos ‘’ ,înlocuind formula de chemare a lui Eminescu
,,cobori în jos ‘’.

Elemente de
compoziție și Titlul implică trimiterea la odă ,specie cultivată în pașoptism ,și
limbaj parodiază prin alegerea unui destinatar care nu reprezintă un erou sau
model ,ci desemnează un element banal din existența cotidiană
Titlu
,,chiuveta’’ .Particularitatea postmodernist[ a titlului este dată de
alăturarea surprinzătoare a unui cuvânt poetic ,expresiv cu un cuvânt din
universul comun .
Poezia este alcătuită din două strofe ,prima cuprinde șaisprezece
versuri ,iar a doua ,douăsprezece versuri .Nu respectă nici o normă
Elemente de
prozodie compozițioanală specifică poeziei tradiționale ,caracterizându-se
astfel ,prin vers liber ,rimă albă ,ritm inexistent și măsură variabilă.