Sunteți pe pagina 1din 8

Durerea

1.Durerea lombară
Nu este caracteristică bolilor renale putând apărea şi în suferinţe ale coloanei
vertebrale, biliopatii, pancreatopatii, afecţiuni ginecologice (uter retroversat).
a) Difuză permanentă
– percepută sub formă de jenă, discomfort;
– are tendinţa de iradiere spre flancurile abdomenului;
– se accentuează în ortostatism şi trepidaţii;
– diminuă în clinostatism.
Poate fi:
– bilaterală- caracterizează bolile ce afectează simultan ambii rinichi = nefropatii
medicale (glomerule acute, cronice, rinichi polichistic).
– unilaterală – caracterizează nefropatii chirurgicale (litiază, hidronefroză,
pionefroză, tuberculoză, calcul renal, ptoză renală, abces perirenal).
b) Colicativă
Este în majoritatea cazurilor unilaterală.
Cauze – apare prin migrarea pe ureter :
– calculilor (litiază reno-ureterală);
– cheagurilor de sânge (hematurii);
– fragmente de cazeum (tuberculoză);
– fragmente tumorale (cancer renal).
2.Durerea hipogastrică
– simptom al sindromului cistitic alături de tulburările de micţiune (disurie,
polakiurie, tenesme vezicale);
– localizare: suprapubiană; nu iradiază;
– intensitate: medie;
– caracter: jenă dureroasă, arsuri, cistalgia- durerea vezicii urinare, permanentă, cu
exacerbare micţională;
– cauze: patologia vezicii urinare- cistite acute, cronice, litiază vezicală, tumori ale
vezicii urinare, retenţie acută de urină( cand durerea are caracter de presiune,
distensie, se accentuează la mers sau presiune locală, cedează după sondaj vezical).
3.Durerea pelviperineală
– sub forma de tensiune, înţepătură;
– iradiază spre organele genitale externe;
– însoţită de tulburări micţionale.
Cauze:
-tuberculoză genitală,
-afecţiuni prostatice (prostatite, adenom periuretral, litiaze, calculi),
-litiază uretrală.
4. Durerea la micţiune = alguria
Pe parcursul actului micţional durerea poate surveni:
– iniţial – sugerează afecţiunile uretrei posterioare sau prostatei;
– pe tot parcursul micţiunii – micţiuni dureroase total– uretrita gonocică, polipi
uretrali;
– terminal – tensiune dureroasă la sfârşitul micţiunii (boli vezicale) – tenesme
vezicale, deoarece se acompaniază de micţiune imperioasă, polakiurie şi senzaţia de
golire incompletă a vezicii urinare.
Sete intensă – nevoia imperioasa de a bea apă din pricina deshidratării țesuturilor
organismului.
Greţuri şi vărsături – greata- senzatie de a vomita, urmata sau nu de varsatura.
– varsatura- reprezintă expulzie fortata, brusca a conţinutului stomacal pe gură.
Intervenţiile asistentei medicale – pacient cu eliminare
urinară inadecvată/anormala  prin deficit sau prin surplus
Obiective – Intervenţiile autonome şi delegate

Pacientul sa beneficieze de confort fizic


– observa si noteaza:
– cantitatea si calitatea urinei emise,
– starea de constienta a pacientului,
– functiile vitale,
– aparitia, cresterea sau diminuarea edemului;
– recolteaza si colecteaza urina;
– administreaza medicatia recomandata de medic si urmareste efectul acesteia;
– pregateste pacientul pentru investigatii specifice;
Pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic şi acido-bazic
– urmareste bilantul ingesta- excreta;
– observa evoluţia curbei ponderale a pacientului;
– corectează dezechilibrul hidric, prin hidratarea sau reducerea aportului de lichide şi
electroliţi, în funcţie de ionograma serică şi urinară si dezechilibrul acido-bazic, în
funcţie de rezerva alcalină, la indicaţia medicului;
Pacientul să nu prezinte complicaţii cutanate, respiratorii, urinare
– recoltează urina pentru examene chimice şi bacteriologice;
– administrează antiseptice urinare, sulfamide, antibiotice, conform antibiogramei, la
indicaţia medicului;
– asigură igiena corporală riguroasă;
– serveşte pacientul la pat (când este cazul) cu urinar şi bazinet;
– schimbă lenjeria de pat şi de corp ori de câte ori este nevoie;
Pacientul să fie echilibrat psihic
– asigură o atmosferă caldă, răspunde prompt şi plină de solicitudine la chemare;
– încurajează pacientul să-şi exprime gândurile şi sentimentele în legătură cu
problema de dependenţă (comunicarea joacă un rol foarte important);
– explica pacientului necesitatea si scopul ingrijirilor.
2. RETENŢIA URINARA – ISCHIURIE
Ischiuria sau retenţia de urină reprezintă incapacitatea vezicii urinare de a-şi evacua
conţinutul. Ea nu trebuie confundată cu anuria, care înseamnă lipsa secreţiei renale.

Poate fi datorată unui obstacol în calea de eliminare a urinei, ca: stricturi cicatriceale,
calculi inclavaţi în uretră, hipertrofia prostatei sau alte procese de vecinătate, care
comprimă calea de evacuare a urinei, sau unei paralizii a vezicii urinare sau
sfincterelor, precum în mielită, tabes, poliomielită, traumatisme medulare sau unei
pareze trecătoare în cursul infecţiilor grave (de exemplu febră tifoidă, meningită,
encefalită, septicemie, după intervenţii chirurgicale intraabdominale) şi în comă.

Tipuri de retentie:

– retenţiei completă producându-se distensia vezicii care poate ajunge până la


ombilic, bombând în hipograstru = glob vezical (prin palpare deasupra simfizei
pubiene delimităm globul vezical în timp ce în anurie vezica rămâne goală. Datorită
presiunii crescute din vezică şi lipsa unui obstacol mecanic sfincterul uretral cedează
şi urina se evacuează picătură cu picătură prin prea plin, reprezentând ischiuria
paradoxală sau incontinenţa prin regurgitare.

– retenţie incompletă, când pacientul deşi urinează nu-şi poate goli complet
conţinutul vezical care se poate infecta rapid.
Retenţia de urină apare în leziuni ale sistemului nervos, hemoragie cere¬brală,
tetraplegie, stări comatoase, tabes, tumori ale prostatei, calculi sau stricturi uretrale,
traumatisme medulare, etc.
Surse de dificultate :
– spasme vezicale;
– anomalii ale cailor urinare;
– anxietate;
– afectiuni ale mucoasei uretrale;
– calculi inclavati in uretra;
– hipertrofia prostatei , la barbat;
– stres;
– intoxicatii alimentare si medicamentoase;
– lipsa cunoasterii de sine , a celorlalti.
Manifestări de dependenţă
Glob vezical – distensia vezicii urinare deasupra simfizei pubiene, cauzată de
retenţia urinară; vezica dureroasa, tensionata si palpabila;
Cauze:
– retenţia acută de urină – cauze obstructive (intrinseci, extrinseci);
– obstrucţie uretrală (adenom de prostată, stricturi şi calculi uretrali, tumori de
vecinătate, cistorectocel);
– tulburările reflexului sau actului micţional;
– vezica neurogenă (disectazia colului vezical, areflexia detrusorului, leziuni
medulare).
micţiuni – absente sau mici si frecvente (prin prea plin)
polakiurie – micţiuni frecvente, în cantităţi mici (eliminare prin prea plin).
Intervenţiile asistentei medicale – pacient cu ischiurie –
retenţie urinară
Obiective – Intervenţiile autonome şi delegate

Pacientul să aibă micţiuni spontane


– verifică prezenta globului vezical;
– încearcă stimularea evacuării, asltfel:
– introduce bazinetul cald sub bolnav;
– pune comprese calde (buiotă) pe regiunea pubiană;
– lasă robinetul deschis să curgă apă (să fie auzită de bolnav);
– introduce mâinile pacientului în apă caldă;
– efectuează sondaj vezical pentru eliminarea urinei la indicaţia medicului.
Pacientul să aibă echilibrul psihic
– învaţă pacientul că trebuie să existe o relaţie între nevoile de a bea, a mânca, a face
exerciţii fizice şi a elimina, pentru a-şi stabili propriul orar de ingestie şi eliminare;
– învaţă pacientul poziţia corectă pentru uşurarea micţiunii şl golirea completă a
vezicii;
– linişteşte pacientul şi îl încurajează să-şi exprime sentimentele în legătură cu
problema sa;
– asigură un climat cald, confortabil.
3. INCONTINENŢA DE URINĂ
Incontinenţa urinară este definita ca o eliminare involuntara, inconstienta,
accidentala, de urina. (prof.dr. Crin Marcean, Tratat de nursing ).
O formă particulară de incontinenţă urinară la copii este reprezentată de enurezisul
nocturn, cu cauze multiple ce necesită îngrijiri complexe.

Surse de dificultate:
– infectii urinare;
– traumatisme ale maduvei;
– pierderea starii de constienta;
– deteriorare a activitatii sfincterelor;
– cresterea presiunii abdominale;
– leziuni obstreticale;
– leziuni ale sistemului nervos central.
Copiii şi persoanele în vârstă sunt predispuse la incontinenţă fie prin lipsa de control
a sfincterelor, fie prin procesul de îmbolnăvire.

Tipuri de incontinenţă:
• acuta: apare pentru o perioada scurta de timp, corelata cu diferite boli sau
tratamente; poate dispare odata cu indepartarea cauzei (infectii urinare, adenom de
prostata);
• cronica:
-incontinenta urinara de efort apare in cadrul diverselor activitati care implica
cresterea presiunii in vezica urinara, cum ar fi stranutul, tusea, rasul, ridicarea
obiectelor, etc.
-incontinenta urinara datorata necesitatii imperioase de a urina, care este aparitia unei
senzatii de mictiune imperioasa, care este atat de puternica incat pacientul nu mai are
timp sa ajunga la toaleta. numita si “vezica iritabila”, acest tip de incontinenta apare
la contractia brusca si nepotrivita a vezicii urinare. Aceasta se poate intampla si la o
cantitate mica de urina in vezica;
-incontinenta urinara prin prea-plin este un tip de incontinenta ce apare atunci cand
golirea vezicii urinare e insuficienta, fie datorita unui blocaj (obstructii), fie datorita
unor contractii ineficiente ale musculaturii vezicii urinare. obstructia este corelata, de
obicei, fie cu marirea de volum a prostatei, fie cu ingustarea lumenului (diametrului)
uretrei datorita unor stricturi uretrale;
-incontinenta totala e reprezentata de scurgerea continua a urinei in mediul exterior,
datorata pierderii functionalitatii sfincterului urinar;
-incontinenta functionala este o forma rara de incontinenta urinara, ce e corelata cu
limitarile fizice sau psihice ale pacientului, care nu are capacitatea de a ajunge la
toaleta;
– incontinenţă prin vezică neurogenă = cauzate de accidente vascularei cerebrale sau
alte afecţiuni cerebrale.
Apare în:
– leziuni medulare;
– sfârşitul accesului de epilepsie;
– afecţiuni neurologice;
– slăbirea funcţiunii sfincterului;
– traumatisme.
Manifestări de dependenţă
Pierderea involuntara, inconstienta, accidentala a urinei.
Enurezis – emisie de urină, noaptea, involuntară şi inconştientă, care se manifestă
mai frecvent la copiii cu tulburări nevrotice, după vârsta de 3 ani.
Iritatia regiunii genitale – congestia, inflamatia regiunii genitale.
Senzatia de arsura la mictiune
Dureri in pelvis
Intervenţiile asistentei medicale – pacient cu incontinenţă
de urină
Obiective:
Pacientul să prezinte tegumente şi mucoase integre şi curate.
Pacientul să-şi recapete controlul sfincterelor.
Pacientul să fie echilibrat psihic.
Interventii:
• asigurăm o ambianţă în care să fie respectată intimitatea pacientului;
• încurajăm bolnavul să-şi exprime ceea ce simte în legătură cu această problemă;
• arătăm simpatie, toleranţă, răbdare, răspundem plină de solicitudine;
• administrăm medicaţie simptomatică la indicaţia medicului;
• iniţiem măsuri de control şi toaletă:
– supraveghem permanent pacientul pentru funcţiile vitale: puls, tensiune arteriala,
diureză şi le notăm grafic în foaia de temperatură;
– asigurăm toaleta parţială şi generală a pacientului;
– schimbăm lenjeria de corp şi de pat după fiecare eliminare dacă este cazul;
– combatem apariţia tulburărilor trofice cutanate la pacienţii cu uremie;
– recomandăm purtarea de pampers pentru absorbţia urinei;
– recomandăm prezervativ urinar pacienţilor de sex masculin (acestora li se poate
ataşa si punga de colectare a urinei, eliminând astfel sondajul);
– supraveghem apariţia semnelor generale ca: paloare, scădere în greutate, diverse
hemoragii;
– combatem atitudinea pacientului şi a familiei pentru a nu se hidrata, în ideea că
acesta nu va mai urina;
– pentru scurgerea necontrolată a urinei mai ales la femei după naştere, dar şi în
timpul tusei, strănutului, visului sau al eforturilor fizice initiem pacientul pentru
antrenament regulat al muschilor abdominali si bazinului. Antrenamentul sfincterului
vezicii, a musculaturii bazinului va fi efectuat de mai multe ori pe zi prin contractarea
muşchilor şi menţinerea contracţiei cât mai mult timp. Alt exerciţiu constă în
întreruperea jetului de urină.
• recomandăm măsuri de autoprotectie:
– recomandăm tehnici de relaxare şi autosugestie în cazul stresului psiho-social;
– recomandăm să se evite cât mai mult carnea şi mâncărurile condimentate deoarece
urina deosebit de acidă, irită şi mai mult vezica;
– recomandăm renunţarea la alcool, ceai, cafea, etc.
– pentru inflamaţia vezicii urinare (cistită) recomandăm împachetări şi comprese cu
aburi pe partea inferioară a abdomenului, băi calde de şezut cu o durată de 30 minute
şi tem¬peratura apei să nu depăşească 38°C şi ceaiuri cu proprietăţi diuretice;
– recomandăm descărcarea rinichilor cu ajutorul alimentaţiei, prin regim sărac în
proteine, compus mai ales din legume proaspete consumate de preferinţă crude:
dovleac crud sau fiert, praz, pătrunjel, sucuri de zmeură, coacăze);
– formăm deprinderi de eliminare la ore fixe pentru pacient;
– învăţăm pacientul să adopte poziţia adecvată, favorabilă golirii complete a vezicii;
– asigurăm cadrul de intimitate al pacientului şi răspundem cu solicitudine, toleranţă
înţelegere la nevoile pacientului;
•aplicăm intervenţii pentru declanşarea micţiunii:
– introducem plosca sub pacient;
– pe regiunea pubiană punem un termofor;
– lăsăm robinetul deschis să curgă apa nu în jet şi condiţie obligatorie- să fie auzită
de pacient;
– controlăm gradul de distensie al vezicii urinare pentru a prevenii ruperea acesteia;
– in caz de nereusita se evacueaza urina prin cateterism vezical efectuat în condiţii
riguros sterile (la indicaţia medicului);
– evacuarea urinei postsondaj se va efectua lent;
– evacuarea rapidă a urinei poate provoca hemoragii şi/sau reacţii vegetative (colaps);
– deoarece defecaţia este însoţită de micţiune se poate încerca printr-o clismă,
excitarea şi evacuarea vezicii urinare;
– reeducarea micţiunii prin reeducarea vezicii paralizate cu redarea capacităţii de
cumulare şi de evacuare;
– controlăm dacă există scurgere de urină;
– controlăm dacă pacientul are micţiune spontană sau declanşată;
– monitorizăm cantitatea, calitatea, orarul micţiunilor;
– evaluăm perceperea de sensibilitate a pacientului, evaluăm efortul micţional;
– recomandăm pacienţilor de sex masculin un urinar portativ când nu se realizează o
continenţă perfectă;
– evităm distensia vezicală prin asigurarea unei diureze corespunzătoare;
– eliminăm posibilitatea infecţiilor urinare prin evacuarea completă şi dezinfecţia
vezicii urinare (se poate efectua antibiogramă); evacuarea completă este foarte
importantă deoarece rezidul întreţine infecţia şi favorizează rezistenţa la antibiotice.
Metode utilizate:

Sondajul repetat:
• folosim sonde Folley număr 14-16-18;
• sonda se schimbă în primele două săptămâni de 2 ori pe săptămână apoi o dată pe
săp¬tămână;
• sondajul repetat împiedică apariţia afecţiunilor ca: uretrite, litiază vezicală;
• sondajul repetat oferă posibilitatea reeducării micţionale timpurii;
• sondajele repetate sunt recomandate numai timp de 3-4 săptămâni.
Sondajul A’demeure:
• este recomandat a fi utilizat de la bun început;
• poate provoca stază şi hipercalciuria de imobilizare;
• metoda în sine este infectantă;
• sondajul se efectuează o dată la 4-5 zile;
• la apariţia scurgerii urinei în jurul sondei trecem la sondaj repetat;
• prevenim complicaţiile urinare prin menţinerea unei urini sterile cu un pH acid;
• menţinem diureză abundentă şi imobilizarea pacientului;
• prin stimulare electrică sau medicamentoasă se facilitează drenajul urinar.