Legenda

Introducere

Considerata multa vreme o specie hibrida,legenda se situeaza”pe o pozitie

intermediara,intre basm ,cel mai solemn tip de naratiune si povestire,forma
periferica de constructie epica,in sistemul careia intentia estetica desi nu este cu
totul absenta,atinge cele mai scazute valori.”(Silviu Angelescu,Poetica legendei).
Tot Silviu Angelescu atrage atentia asupra faptului ca in constiinta folclorica nu
se face deosebita intre diferitele forme de naratiune:”Basmul,legenda, snoava,
povestirea circula in folclor sub acelasi nume: poveste.”
Carcteristicile comune basmului, povestirei, snoavei si legendei sunt:
perspectiva epica,organizarea logica a intregii constructii epice in jurul unicului
centru ordonator reprezentat de eul epic, disimilat in persoana naratorului,
naratiunea-ca procedeu fundamental.Ca diferenta specifica a acestor forme de
naratiune se inscrie mitul comunicarii: procuparea povestitorului nu e de a-si duce
ascultatorul,ci de a-i comunica un fapt resimtit ca adevar obiectiv.In alitudinea
povestitorului fata de faptele relatate nu inregistram retineri sau indoieli.
Cand se face referire la stereotipia basmului ,unul dintre argumentele aduse este
acela al prezentei formulelor (initiale,mediane si finale):si in legende intalnim
formule de deschidere si de inchidere,rostul lor fiind acela de a izola obiectul
estetic(pentru ca, asa cum am mai mentionat,legenda e obiect de lectura
verbala,care apare in fluxul comunicarii curente),de a semnala frontierele
obiectului estetic,atragand atentia asupra faptului ca e un mesaj de alt tip.
Tot Silviu Angelescu, in Poetica legendei,vorbeste despre formulele de
deschidere : ”se zice ca” -sub toate ipostazele sale- ”se spune” ,”spuneau batranii”
etc, atragand atentia ca rolul lor e acela de a izola comunicarea artistica, avertizand
asupra genului de naratiune ce ii e oferita ascultatorului,dar si ca aceste formule
<<retrag orice responsabilitate a povestitorului, ii declara autoritatea il distanteaza
fata de propria naratiune>>.Formulele finale: ”cum am auzit-o,am povestit-o”, “ce
am auzit, spun”- confera, ca si cele initiale, povestitorului<< rolul de simplu
colportor care asculta si repeta>>.
Epicul legendei se desfasoara intr-un trecut nedefinit, spre deosebire de
basm,unde intalneam trecutul fabulos, si de povestire, a carei caracteristica ar fi un

1
trecut personal, intr-un ritm rapid, stilul fiind unul formular, mai putin solemn
decat al basmului.
Tony Brill, in Legende populare romanesti, inventariaza cei 4 factori
importanti care participa la adunarea materialului didactic: povestitorul ,
(informatorul), culegatorul, piesa culesa si uneori auditoriul.
Dupa sfera preocuparilor lor, exista 4 categorii de legende: etiologice,
mitologice, religioasa si istorice.
Legendele etiologice explica cauzele existentei/aparitiei diferitelor forme ale
lumii , precum si organizarea acestor forme.Tony Brill, in studiul amintit,
creioneaza structura naratiunilor: originea(ex.randunica se trage din fata zanei
rapita de Muma Padurii), caracteristicile (culoarea neagra), atributele( socotita
pasare sfanta), numele.
Tematica legendelor etiologice consta in istoria vietii intr-o viziune poetica,
imaginativa, calda, nu stiintifica.Intalnim de asemenea suprapunerea unor lumi in
mijlocul carora se regaseste lumea noastra, cea reala, pamantul, zamislit de
Dumnezeu adesea cu ajutorul silit al tartarului, e sprijinit de vietati uriase sau de
elemente naturale( pestii), cutremurele, inindatiile nefiind decat urmarile unor
accidente ale acestor sustinatori iar menitii si celelalte elemente apar in urma
sfatului unor vietuitoare(ariciul).
Faptele prezentate apartin fanteziei, omul eprezent cu bune si rele, caracterizat
din punct de vedere fizic, functional dar si psihic, fiind consemnat si exlicat traseul
vietii sale pana la moarte(necazuri,boli, vicii, obiceiuri, profesiuni etc).De
asemenea apar configuratii ale solului, pietrei,ale apelor, muntilor.Eroii se
inclesteaza cu monstrii, cu fantasmele padurii , cu zamele, cu zmeii.
Legendele etiologice exceleaza mai ales prin legende despre vietuitoare
,legende geografice si toponimice ; unele sunt bazate pe fapte reale,chiar daca nu
sunt veridice(de exemplu: originea unor sate si orase, numele unor locuri pustiite
de navalitori si reconstituite, urmele unor razboaie etc).
Legendele mitologice vorbesc despre fiintele supranaturale, mitice si de
interventia lor asupra oamenilor, prezinta o lume de fantasme.Spre deosebire de
legendele etiologice, problematica se schimba de la un personaj la altul, desi se
pastreaza si elemente comune,cum ar fi: provenienta acestor personaje, infatisarea
lor , formele sub care apar, darurile pe care le fac, nenorocirile pe care le aduc,
mijloace de aparare, interdictii, resedinte, etc.

2
 In legendele mitologice apar:metamorfozari in caini, lupi care-i ataca pe cei
apropiati(George Calinescu atragea atentia asupra diferenteidintre metamorfoza-
care presupune o schimbare definitiva si proteism- cand eroul se transforma,iar
ulterior isi recapata infatisarea), strigoi, capcauni care se hranesc carne de om
ingrasat si fript in cuptor si care apar in opozitie cu piticii.
In tematica legendelor mitologice apar si comorile, prezente fie ca bani
ingropati sau dati spre pastrare diavolului de catre oameni, fie ca bani pierduti pe
fundul unei ape in urma unui accident, fie ca avutii ascunse de teama navalitorilor
si apoi parasite din cauza anumitor imprejurari.Aceste comori sunt pazite de
personaje neobisnuite: “ştima banilor”,o umbra, un batran barba alba, dracul in
chip de pisica, “Norocul”- care i-a oferit comoara unui flacau ce sedea tot timpul in
cenusa, draci care au daruit diamante ce s-au transformat in potcoave de cai, zane
care au deschis portile ferecate ale bogatiilor cand se duceau sa bea apa.
Silviu Angelescu afirma ca in cazul legendei pentru observarea, in substrat, o
meditatie profunda asupra lumii.In ceea ce priveste legenda mitologica faptul ca
apar trei starturi de locuitori ai pamantului : jidonii(uriasii), oamenii, piticii,
simbolizeaza intelegerea regresiva a timpului care erodeaza lumea, o diminueaza.
Tot Silviu Angelescu atrage atentia asupra rolului pe care legenda il avea in lumea
traditionala: ea intretinea o ordine a vietii, o consolida, fiintele mitice atrageau
atentia asupra fragilitatii fiintei umane: oamenii erau pedepsiti atunci cand incalcau
ordinea sau atunci cand nu stiau sa se protejeze de aceste forte mitice.
Legendele religioase infatiseaza figuri biblice,sfintii(legendele hagiografice
care scot in evidenta exemplaritatea personajelor)si sarbatorilor lor, obiceiuri
legate de anumite zile(Blagovisteniile,Caslegile,Filipii etc.) si sarbatorirea unor
zile din saptamana.
Legendele istorice au,de cele mai multe ori, un nucleu veridic si infatiseaza
figuri istorice de cele mai multe ori nationale: haiducii si capetenii de rascoale,
domnitori, figuri feminine ce au ramas in istorie, personaje locale.
Tematica legendei noastre este aproape identica cu cea a baladei.Numeroase
motive care apar in legenda se regasesc si in balada: motivul “trei surori la
flori”(frecvent in balada, apare sporadic si simplificat in legenda), motivul luptei
voinicului cu balaurul(poate lipsi in balada), motivul fetei salbatice(mai rar in
legenda), incestul(mai rar in legenda), “musca columbaca”(pedeapsa trimisa de
balaur),brazda(urma lasata de balaur in fuga lui).

3
 Partea aplicativa

Ca si basmul si balada, si legenda are varianta culta(exemplul cel mai

convingator fiind legendele lui Vasile Alecsandri)si poate aparea inclusa, integrata
in alte opere literare,asa cum se intampla de pilda in opera lui Mircea Nedelciu.
Un exemplu de legenda ar fi Legenda ciocanitoarei , extrasa din antologia
Legendele românilor, editie critica intocmita de Tony Brill.
Ca orice legenda si opera in discutie este o naratiune: sunt prezentate
personaje-domnita,Dragos,Dumnezeu,ungurii-care participa la o actiune plasata in
timp si spatiu.Specific legendei este timpul nedeterminat,nedefinit, pe care il
regasim si in aceasta naratiune:” de mult in vremea veche”, deosebit atat de
trecutul fabulos din basm cat si de trecutul personal regasibil in povestire.
Specifice oricarei legende, si in opera in discutie, Legenda ciocanitoarei,
intalnim formule de deschidere si finale,avand rolul semnalat de Silviu Angelescu:
izoleaza obiectul estetic, oferind totodata naratorului rolul de simplu”colportor”
care transmite auditoriului o informatie pe care, la randul lui, a primit-o:”zice ca”
si ‘se zice ca”; retrag responsablitatea povestitorului cu mesajul transmis.
Intrucat opera ofera explicatia aparitiei unei vietuitoare-ciocanitoarea, putem
afirma textul de fata se incadreaza in tipul legendelor etiologice,ca atare, vom
regasi si in cazul Legenda ciocanitoarei structura pe care Tony Brill o descria cand
vorbea despre legenda etiologica: originea”domnita lui Dragos,Craiul codrilor
Moldovei”, caracteristicile:” frumoasa si cu multa credinta la Dumnezeu”,
atributele: “bate cu ciocul in scoarta copacilor”, cautandu-l pe Dragos.
Motivul metamorfozarii de care aminteam este de asemenea prezent,insa in
textul de fata avem de-a face cu doua metamorfoze: pe de-o parte este
transformarea pe care o sufera domnita,devenind ciocanitoare, iar pe de alta parte
este schimbarea lui Dragos intr-un “stejar batran si trufas”.Desi prima
metamorfoza este cea care sta la baza legendei explicand aparitia ciocanitoarei, nu
putem afirma ca cea de-a doua metamorfoza nu are un rol la fel de bine determinat-
ea ajuta la explicarea actiunei ciocanitoarei de a bate cu ciocul in scoarta copacilor-
oferind un sensunei actiuni aparent mecanice.Daca am cauta un sens mai adanc
acestei legende,asa cum ne indeamna Silviu Angelescu, am putea spune ca acesta

4
se identifica cu unul dintre scopurile legendei :sa ofere un sens, sa demonstreze ca
nimic nu este la intamplare , ca toate se fac din voia si cu ajutorul unui demiurg:
Dumnezeu.
Nu e deloc greu de observat ca fantasticul se contopeste cu realul,cum se
intampla in orice alta legenda,pentru a spori veridicitatea spatiul este profund
autohtonizat:este vorba de un spatiu in care bastinasii- romanii trebuie sa se apere
de atacurile ungurilor-situatie atestata de istorici.
Contextul istoric real,dar si urmele lui Dragos-de care se leaga legenda
descalecatului Moldovei ar putea fi indicii catre incadrarea acestei legende in tipul
legendelor istorice.Prea slabe, aceste indicii sunt umbrite de finalul legendei,dar si
de titlul ei, care intaresc ideea ca muza textului nu o reprezinta personajele-
originare, ci personajele-dinainte in urma metamorfozei,de aceea, in baza
argumentelor prezentate putem afirma ca textul de fata este o legenda etiologica.