Sunteți pe pagina 1din 36

c c 

cÊ

1. Prin audit, în general se întelege:


a) examinarea profesionala a unei informatii, în vederea exprimarii unei opinii responsabile si
independente, prin raportarea la un criteriu de calitate;
b) exprimarea unei opinii asupra imaginii fidele a contabilitatii;
c) exprimarea unei opinii profesioniste asupra regularitatii si sinceritatii contabilitatii.
2. Anomalia ± ca termen în normele de audit ± reprezinta:
a) o informatie contabila sau financiara inexacta, insuficienta sau omisa, ca urmare a unor erori sau
fraude;
b) o informatie financiara incorecta;
c) o informatie modificata ca urmare a unor interese.
3. Auditul situatiilor financiare reprezinta:
a) o opinie responsabila cu privire la situatiile financiare;
b) examinarea efectuata de un profesionist competent si independent asupra situatiilor financiare, în
vederea exprimarii unei opinii motivate prin raportarea la un referential contabil identificat;
c) o îmbinare între auditul extern si cel intern, precum si între auditul statutar si cel contractual.
4. Exhaustivitatea ± ca termen în normele de audit ± reprezinta:
a) toate faptele importante au fost mentionate;
b) toate activele au fost înregistrate;
c) toate activele, datoriile, tranzactiile sau evenimentele au fost înregistrate si toate faptele importante
au fost mentionate.
5. Obiectivele auditului intern constau în:
a) gestionarea corecta, potrivit legii, a patrimoniului intreprinderii;
b) tinerea corecta si la timp a contabilitatii, potrivit normelor emise de Ministerul Finantelor;
c) validitatea si corecta aplicare a procedurilor interne stabilite de conducerea intreprinderii.
6. Evaluarea ± ca termen în normele de audit ± reprezinta:
a) înregistrarea unui activ sau a unui pasiv la costul sau istoric;
b) înregistrarea unui activ sau a unui pasiv la valoarea sa de inventar;
c) înregistrarea unui activ la costul de achizitie.
7. Obiectivele auditului extern ± misiune de baza ± constau în:
a) reflectarea fidela, clara si completa în contabilitate a obligatiilor fata de stat;
b) imaginea fidela, clara si completa a înregistrarilor în contabilitate si a rezultatelor obtinute de
intreprindere;
c) imaginea fidela, clara si completa a pozitiei si situatiei financiare precum si a rezultatelor obtinute de
intreprindere.
8. Asigurarea rezonabila ± ca termen în normele de audit ± reprezinta:
a) asigurarea ridicata, dar nu absoluta, ca informatiile verificate nu contin anomalii semnificative;
b) asigurarea ca nu sunt anomalii în situatiile financiare;
c) satisfactie a auditorului referitoare la fiabilitatea unei declaratii.
9. Criteriul corectei înregistrari în contabilitate si al corectei prezentari în situatiile financiare presupune:
a) respectarea întocmai a normelor emise de Ministerul Finantelor Publice;
b) contabilizarea în perioada corespunzatoare, urmarindu-se respectarea independentei exercitiilor;
c) corecta determinare a rezultatelor financiare.
10. Declaratii ale directiunii înseamna:
a) declaratii facute de personalul financiar contabil;
b) declaratii facute de catre directiune auditorului în cursul unui audit, în mod spontan sau ca raspuns la
întrebarile (chestionarele) puse de auditor;
c) declaratii facute de cenzorii societatii.
11. Pentru a putea sa se pronunte cu privire la imaginea fidela, auditorul trebuie sa se asigure ca
urmatoarele criterii în tinerea contabilitatii sunt respectate:
a) toate informatiile prezentate prin situatiile financiare sa poata fi justificate si verificate;
b) toate operatiile care privesc intreprinderea sunt înregistrate în contabilitatea analitica si sintetica;
c) sunt respectate toate normele contabile, fiscale si financiare emise de Ministerul Finantelor Publice, în
baza legii.
12. Deficiente majore în auditul statutar reprezinta:
a) insuficiente ale controlului intern care pot avea repercusiuni semnificative asupra situatiilor financiare;
b) limitari ale misiunii de audit;
c) absenta controlului intern.
13. Normele de audit financiar sunt emise de:
a) Ministerul Finantelor Publice si se aproba prin ordin al ministrului;
b) Ministerul Finantelor Publice si se aproba prin hotarâre de guvern;
c) Autoritatea profesionala prevazuta de lege.
14. Eroarea tolerabila este:
a) eroarea maximala pe care auditorul poate sa o accepte pentru a trage concluzia ca rezultatele
sondajului au atins obiectivul de audit fixat;
b) eroarea minimala acceptata de auditor;
c) eroarea medie acceptata de auditor în cadrul sondajului efectuat.
15. Normele de referinta ale auditului financiar sunt:
a) norme fiscale;
b) norme de audit;
c) norme legale.
16. Întinderea lucrarilor de audit reprezinta:
a) diligentele efectuate de auditor si limitate de catre conducerea societatii;
b) diligentele apreciate ca fiind necesare, în circumstante precise, pentru atingerea obiectivului auditului;
c) diligentele efectuate fara a putea fi atins obiectivul audit.
17. Expert ± ca termen în normele de audit ± înseamna:
a) o persoana fizica sau juridica ce poseda competentele, cunostintele si o experienta într-un domeniu,
altul decât contabilitatea si auditul;
b) o persoana sau un cabinet care poseda experienta în contabilitate;
c) o persoana care poseda multa experienta în audit.
18. Riscurile avute în vedere la determinarea pragului de semnificatie pot fi:
a) riscuri generale legate de intreprindere;
b) riscuri survenite pe parcursul desfasurarii misiunii de audit;
c) riscul de faliment.
19. Semnificativ ± ca termen în normele de audit ± înseamna:
a) termen utilizat pentru a exprima valoarea absoluta a unei informatii din situatiile financiare;
b) termen utilizat pentru a exprima importanta unei date contabile, unei informatii sau unei iregularitati
cuprinsa în situatiile financiare;
c) termen utilizat pentru a exprima rezultatul contabil.
20. Principiul fundamental pe care se întemeiaza regulile de etica în activitatea de audit este:
a) corectitudinea;
b) independenta;
c) pregatirea ireprosabila.
21. Serviciile conexe se refera la:
a) examenele limitate;
b) examenele pe baza de proceduri convenite si misiuni de compilare;
c) examenele limitate, examenele pe baza de proceduri convenite si misiuni de compilare.
22. Dosarul permanent contine:
a) un curriculum vitae al expertului contabil;
b) foi de lucru si chestionare privind descrierea intreprinderii si a activitatii ei;
c) organigrama.
23. Nivelul de asigurare furnizat printr-un examen limitat este:
a) inferior celui furnizat printr-un audit;
b) superior celui furnizat printr-un audit;
c) egal celui furnizat printr-un audit.
24. Procedeele si tehnicile de audit utilizate pentru obtinerea elementelor probante privesc:
a) controlul asupra pieselor justificate si control de fond;
b) controlul de gestiune asupra principalelor operatii ale firmei;
c) examenul conturilor anuale.
25. În misiunile de proceduri convenite, auditorul:
a) nu exprima nici o asigurare;
b) exprima o asigurare rezonabila;
c) exprima o minima asigurare.
26. Dosarul exercitiului contine înformatii si documente privind:
a) contractul de prestari încheiat cu clientul;
b) planificarea misiunii;
c) analiza conturilor anuale.
27. Dosarele de lucru sunt:
a) proprietatea auditorului;
b) proprietatea societatii auditate;
c) nu sunt în proprietate mixta.
28. Elemente de baza ale raportului de audit:
a) raportul fara rezerve prezentat filialelor Corpului si conducerii firmei;
b) titlul;
c) cuprinsul raportului.
29. Termenul de frauda în audit semnifica:
a) un act voluntar emis de una sau mai multe persoane din conducere, salariati sau terti, care conduce la
situatii financiare eronate;
b) un act involuntar dar care are drept consecinta obtinerea de informatii false;
c) o încalcare a normelor legale definita ca atare prin legea penala.
30. Succesiunea lucrarilor într-o misiune de audit de baza cuprinde:
a) depunerea juramântului;
b) acceptarea mandatului (misiunii);
c) legatura cu Administratia Fiscala.
31. Termenul de eroare în audit semnifica:
a) o deturnare a activelor;
b) o inexactitate involuntara, continuta în situatiile financiare;
c) o falsificare a documentelor.
32. Ce tipuri de opinie recunoasteti:
a) opinie fara rezerve;
b) opinie fara rezerve, însa cu mentiuni speciale în anexa;
c) refuz limitat de certificare.
33. Circumstante sau evenimente care ridica riscul de frauda sau de eroare sunt:
a) aspecte privind integritatea sau competenta conducerii;
b) elemente probante insuficiente;
c) informatii din mass-media.
34. Evenimentele posterioare închiderii exercitiului se refera la:
a) fapte petrecute pâna la data raportului de audit;
b) fapte petrecute dupa data de 31 martie a anului viitor;
c) numai fapte petrecute dupa depunerea bilantului.
35. Programul de lucru defineste:
a) data începerii misiunii de audit;
b) data încheierii misiunii de audit;
c) natura, calendarul si întinderea lucrarilor necesare pentru punerea în aplicare a planului de audit.
36. În cazul utilizarii în audit a lucrarilor unui expert, acesta poate fi:
a) angajat de auditor sau salariat al auditorului;
b) angajat al intreprinderii-client sau salariat al acesteia;
c) în oricare din situatiile de la lit. a) si b).
37. Elementele de referinta în determinarea pragului de semnificatie pot fi:
a) capitalurile proprii;
b) volumul afacerilor totale;
c) impozitul pe profit.
38. Elemente probante sunt:
a) documente pe care se sprijina opinia de audit;
b) informatii care dau contabilitatii un caracter probant;
c) informatii obtinute de auditor prin controalele proprii.
39. Conturile semnificative sunt:
a) cele care contin riscuri de eroare semnificative;
b) cele care contin riscuri de eroare mici;
c) cele care nu contin riscuri de eroare.
40. Normele nationale de audit reprezinta:
a) ansamblu de norme de audit stabilite prin lege sau de catre un organism profesional competent la
nivel national, care au un caracter obligatoriu si care se aplica în realizarea unei misiuni de audit sau de
servicii conexe;
b) ansamblul de norme stabilite de Ministerul Finantelor Publice;
c) normele legale privind activitatea cenzorilor (auditorilor statutari) si cele referitoare la auditul
contractual.
41. Daca suma toatala a anomaliilor necorectata tinde sa depaseasca pragul de semnificatie fixat:
a) auditorul va pune în aplicare proceduri suplimentare de audit;
b) va omite o opinie cu rezerve;
c) modifica pragul de semnificatie.
42. Incertitudini grave si multiple pot conduce auditorul la:
a) formularea unor rezerve;
b) formularea unei opinii defavorabile;
c) imposibilitatea exprimarii unor opinii.
43. Riscul de nedescoperire este:
a) o componenta a riscului de audit;
b) o notiune contabila;
c) un risc legat de control.
44. Dezacordul cu conducerea intreprinderii asupra principiilor contabile poate duce la:
a) imposibilitatea exprimarii unei opinii;
b) introducerea unui paragraf de observatii;
c) opinie cu rezerve sau opinie defavorabila.
45. Evaluarea riscului legat de control se face în doua etape:
a) evaluarea preliminara;
b) evaluarea intermediara;
c) evaluarea initiala.
46. Prin ³situatii financiare´ în audit, se întelege:
a) conturile anuale;
b) contabilitatea financiara;
c) contabilitatea de gestiune si contabilitatea financiara.
47. Analiza sistemului contabil si de control intern se face folosind urmatoarele tehnici:
a) descrieri narative si chestionare;
b) verificarea înregistrarilor contabile;
c) controale inopinate.
48. Prin ³cabinet de audit ´ se întelege:
a) societate sau alta entitate care furnizeaza servicii de audit;
b) mai multi auditori care se asociaza pentru efectuarea unui audit;
c) persoane fizice sau juridice care au ca obiect de activitate auditul financiar.
49. Riscurile inerente si cele legate de control se evalueaza:
a) separat;
b) împreuna;
c) nu se evalueaza deloc.
50. Sistemul contabil reprezinta:
a) ansamblul de proceduri si documente ale unei entitati economice sau sociale care permit tratarea
tranzactiilor în scopul înregistrarii în conturi;
b) ansamblul de proceduri si documente prevazute prin legislatia financiar-contabila;
c) graficul de circulatie a documentelor din contabilitatea unei intreprinderi.
51. Riscul de nedetectare:
a) poate fi eliminat în totalitate;
b) nu poate fi eliminat în totalitate, indiferent care sunt tehnicile si procedurile folosite de auditor;
c) nu exista.
52. Elaborarea unui plan al misiunii de audit este:
a) o obligatie;
b) o masura suplimentara de control al lucrarilor;
c) o necesitate, pentru a asigura ca auditul se va realiza de o maniera eficienta.
53. Elementele probante desemneaza:
a) informatiile obtinute de auditor pentru a ajunge la concluzii pe care sa se bazeze opinia sa;
b) orice fel de informatii;
c) numai informatii statistice.
54. Programul de lucru este:
a) un instrument de realizare a planului misiunii de audit;
b) o lucrare facultativa;
c) un instrument prin care se stabilesc onorariile.
55. Testele de procedura sunt:
a) toate testele efectuate de auditor;
b) testele care permit sa se obtina elemente probante asupra eficacitatii conceperii si functionarii
sistemelor contabile si controlului intern;
c) testele asupra controlului intern al intreprinderii.
56. Pragul de semnificatie trebuie fixat de auditor:
a) cand determina natura, calendarul si întinderea procedurilor de audit si evalueaza efectul anomaliilor;
b) la începutul oricarei misiuni de audit;
c) când auditorul considera necesar.
57. ³Controalele substantive´ sunt:
a) de doua tipuri;
b) de cinci tipuri;
c) de trei tipuri.
58. Caracter semnificativ într-o misiune de audit reprezinta:
a) sectiunile cu cea mai mare pondere în bilantul intreprinderii;
b) conturi si operatiuni care au rulaje superioare pragului de semnificatie;
c) informatii a caror omisiune sau inexactitate este susceptibila de a influenta deciziile utilizatorilor
situatiilor financiare.
59. Observarea în audit reprezinta:
a) o operatie care consta în examinarea unui proces sau a unei proceduri executate de alte persoane;
b) examinarea notelor contabile;
c) o operatiune de control.
60. Auditul intern este:
a) un compartiment de control în cadrul entitatilor economice sau sociale;
b) o firma specializata angajata pentru verificarea procedurilor de control intern al entitatii;
c) controlul intern al entitatii economice sau sociale.
61. Cererea de informatii consta în:
a) procurarea de informatii de la persoanele competente, atât din interiorul, cât si din exteriorul entitatii;
b) procurarea oricaror informatii;
c) controlul informatiilor.
62. Partile legate reprezinta:
a) intreprinderi asociate;
b) intreprinderi afiliate;
c) parti în care una poate exercita un control sau o influenta notabila asupra celeilalte.
63. Calculul, în audit, reprezinta:
a) verificarea înregistrarilor contabile;
b) verificarea corectitudinii aritmetice a documentelor justificative si a documentelor contabile sau a unor
calcule distincte;
c) verificari statistice.
64. Referential (referinta contabil înseamna:
a) ansamblul de criterii utilizate pentru pregatirea situatiilor financiare care se aplica la toate elementele
importante;
b) normele contabile emise de Ministerul Finantelor;
c) standardele internationale de contabilitate.
65. Confirmarea conturilor de debitori reprezinta:
a) confirmarea directa a sumelor de primit sau a sumelor care compun soldul conturilor respective;
b) verificarea documentelor justificative;
c) controlul conturilor.
66. Prin prag de semnificatie, la elaborarea situatiilor financiare, se întelege:
a) nivelul cunoasterii profesionistului, peste care acesta considera ca o eroare, o inexactitate sau o
omisiune poate afecta imaginea fidela a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatului;
b) nivelul, marimea unei sume peste care profesionistul contabil considera ca o eroare, o inexactitate sau
o omisiune poate afecta imaginea fidela a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatului;
c) o limita a unei informatii financiare, stabilita pe baza normelor profesionale.
67. Constituirea unui provizion pentru deprecierea stocurilor si productiei în curs de executie reprezinta:
a) o cheltuiala;
b) crearea unei rezerve legale;
c) crearea unui fond cu destinatie speciala.
68. Controlul de calitate asupra lucrarilor de audit se organizeaza si se exercita:
a) de Ministerul Finantelor Publice, potrivit legii;
b) de organele cu atributii de control financiar;
c) de regula, de organismul profesional.
69. Raportul, în cazul unei misiuni de audit de baza, trebuie sa precizeze ca auditul a fost planificat si
executat de o maniera care sa asigure în mod rezonabil ca în conturile anuale nu sunt anomalii
semnificative, în urmatoarele situatii:
a) când se cere expres prin Normele profesionale;
b) când se cere expres prin dispozitii legale;
c) în orice misiune de acest gen.
70. În evaluarea bunurilor procurate cu titlu oneros, costul de achizitie este egal cu:
a) pretul de cumparare + taxele nerecuperabile + cheltuieli de transport aprovizionare + alte cheltuieli
accesorii necesare pentru punerea în stare de utilitate sau intrare a bunului;
b) pretul de cumparare + cheltuieli de transport aprovizionare + cheltuielile generale de administratie +
cheltuielile financiare;
c) pretul de cumparare + cheltuielile de încarcare-descarcare + taxele nedeductibile + cheltuielile
financiare.
71. O misiune de audit de baza la o intreprindere cotata se planifica, se organizeaza si se realizeaza
potrivit:
a) normelor profesionale emise de organismul profesional;
b) normele profesionale emise de CNVM;
c) normele legale din domeniul contabilitatii.
72. Precizati care din urmatoarele afirmatii reprezinta postulate ale teoriei auditului:
a) existenta unui control intern satisfacator elimina probabilitatea iregularitatilor;
b) auditul trebuie sa fie liber de influente si prejudecati;
c) în activitatea desfasurata apare necesitatea ca auditul sa actioneze în concordanta cu codul eticii
profesionale.
73. Situatiile în care un observator ar avea motive pentru a se îndoi de obiectivitatea unui auditor sunt:
a) implicarea financiara directa sau indirecta în activitatile unui client;
b) limitarea întinderii lucrarilor auditorului;
c) dezacord cu conducerea intreprinderii.
74. Tehnicile de examinare a conturilor anuale se sprijina pe:
a) selectionarea esantionului;
b) stabilirea indicatorilor de analiza financiara si compararea lor cu cele ale exercitiilor precedente si ale
sectorului de activitate;
c) corecta evaluare a patrimoniului, conform reglementarilor în vigoare.
75. Fisa de acceptare a mandatului are ca obiective:
a) aprecieri cu privire la independenta si la absenta incompatibilitatilor;
b) de a materializa lucrarile efectuate înaintea acceptarii;
c) determinarea naturii si întinderii controalelor, în raport cu pragul de semnificatie ales.
76. Auditorul verifica daca s-au creat provizioane adecvate pentru clientii rau platnici. Ca obiectiv de
audit, se are în vedere:
a) exhaustivitatea;
b) existenta;
c) evaluarea.
77. Procedurile analitice constau în:
a) analiza tendintelor si ratiourilor semnificative, precum si examene de coerenta cu alte informatii
pertinente;
b) orice fel de analiza;
c) analiza pe baza de bilant.
78. Ce obiective de audit sunt asociate reconcilierii soldurilor din balanta de verificare cu registrul
mijloacelor fixe:
a) acuratete si existenta;
b) exhaustivitatea si separatia dintre exercitii;
c) drepturi si obligatii.
79. Auditorul trebuie sa aplice proceduri analitice:
a) la începutul misiunii;
b) la sfârsitul auditului, pentru a trage o concluzie generala;
c) la mijlocul misiunii.
80. Dintre urmatoarele documente, sunt necesare auditarii cheltuielilor:
a) jurnal zilnic al cumpararilor, note de receptie a bunurilor;
b) rapoarte independente de evaluare;
c) titluri de proprietate.
81. Aplicarea procedurilor analitice se sprijina pe ipoteza:
a) existentei unor relatii coerente între date si informatii;
b) existentei unui sistem informational;
c) existentei unor cifre comparative.
82. Obiectivul de audit ± exhaustivitate ± în cazul capitalului consta în:
a) toate drepturile si obligatiile ce decurg din capital si rezerve sunt corect identificate;
b) toate modificarile autorizate în capitalul social au fost înregistrate corespunzator în contabilitate;
c) capitalul social corespunde cu actele constitutive ale societatii.
83. O estimare contabila înseamna:
a) o evaluare aproximativa a unei valori a unui element (ex. calculul unor provizioane pentru deprecierea
creantelor);
b) o evaluare exacta a unei valori a unui element;
c) o evaluare facuta de un expert.
84. Obiectivele de audit esentiale pentru trezorerie sunt:
a) exhaustivitatea, drepturi si obligatii, evaluarea;
b) evaluarea, existenta, prezentare si evidentiere;
c) existenta, separarea exercitiilor, drepturi si obligatii.
85. Pentru a putea sa se pronunte cu privire la imaginae fidela, auditorul trebuie sa se asigure ca
urmatoarele criterii în tinerea contabilitatii sunt respectate:
a) corecta evaluare si imputare în conturi;
b) sunt respectate toate normele contabile, fiscale si financiare emise de Ministerul Finantelor Publice, în
baza legii;
c) tinerea corecta si la timp a contabilitatii.
86. Raportul auditorului asupra misiunilor speciale de audit înseamna:
a) raport asupra unei rubrici din situatiile financiare;
b) raport asupra bilantului contabil;
c) raport de gestiune.
87. Raportul auditorului asupra misiunilor speciale de audit înseamna:
a) raport privind respectarea clauzelor contractuale;
b) raport asupra procedurilor convenite;
c) raport asupra contului de profit si pierdere.
88. Raportul auditorului asupra misiunilor speciale de audit înseamna:
a) raport de verificare si certificare a situatiilor financiare;
b) raport asupra situatiilor financiare condensate (rezumate);
c) raport asupra unor componente ale situatiilor financiare.
89. Paragraful de introducere al Raportului de audit trebuie sa contina:
a) identificarea firmei de audit;
b) identificarea situatiilor financiare auditate;
c) identificarea bilantului si a contului de profit si pierdere auditate.
90. Referirea la normele de audit în baza carora s-a efectuat auditul este prezentata în Raportul de audit
în paragraful:
a) introductiv;
b) opiniei;
c) privind natura si întinderea lucrarilor de audit.
91. Descrierea lucrarilor de audit este sintetizata în Raportul de audit în paragraful:
a) introductiv;
b) opiniei;
c) privind natura si întinderea lucrarilor de audit.
92. În câte forme se poate exprima opinia fara rezerve a auditorului într-un Raport de audit al situatiilor
financiare:
a) patru;
b) doua;
c) una.
93. Referirea la normele contabile avute în vedere la efectuarea lucrarilor de audit financiar este
prezentata în Raportul de audit:
a) în partea finala a Raportului de audit;
b) în paragraful referitor la natura si întinderea lucrarilor de audit;
c) în paragraful opiniei.
94. Opinia fara rezerve dar cu un paragraf de observatii se formuleaza:
a) când apar elemente care nu afecteaza opinia auditorului;
b) când deficientele nu sunt semnificative;
c) când auditorul face constatari pe care tine neaparat sa le introduca în raport.
95. Raportul de audit asupra situatiilor financiare ale unei societati comerciale are rolul de:
a) instrument de comunicare cu actionarii pentru decizii economice si cu ceilalti utilizatori ai situatiilor
financiare;
b) document prevazut expres prin Ordinul Ministerului FinanTelor Publice nr.94/2001;
c) instrument de protejare a patrimoniului societatii comerciale auditate.
96. Daca nu a participat la inventarierea anuala a stocurilor la societatea client si nici nu a putut aplica
metode alternative de control, auditorul va exprima o opinie:
a) defavorabila;
b) cu rezerve;
c) auditorul se afla în imposibilitatea exprimarii unei opinii.
97. Printre actiunile ce trebuie intreprinse de auditor pentru fundamentarea deciziei de a accepta un
client de audit se numara:
a) negocierea încheierii contractului de audit;
b) examenul cu privire la independenta si la absenta incompatibilitatilor;
c) studierea prealabila a reglementarilor emise de Camera Auditorilor Financiari.
98. În cazul unui client nou, auditorul trebuie sa contacteze auditorul anterior (sau cenzorii societatii):
a) în etapa de acceptare a mandatului si contactarea lucrarilor de audit;
b) pe parcursul desfasurarii lucrarilor de audit;
c) nu este necesar un asemenea contact.
99. Când nu se poate sprijini pe controlul intern din societatea-client, auditorul va elabora un program
propriu de control:
a) extins;
b) total;
c) general si total, dar prin sondaj.
100. Care din urmatoarele exprimari sunt incorecte:
a) auditul intern este un compartiment de control din cadrul entitatii care are ca obiective de baza
verificarea eficacitatii sistemului contabil si sistemului de control intern;
b) verificarea eficacitatii sistemului contabil si sistemului de control intern se poate realiza prin auditori
interni sau prin contractarea unui auditor extern;
c) auditorii interni dintr-o entitate (toti sau numai seful acestora) trebuie sa fie membri ai Camerei
Auditorilor Financiari.
101. Câte tipuri de opinie se pot prezenta într-un Raport de audit asupra situatiilor financiare ale unei
entitati?
a) patru;
b) una;
c) cinci.
102. Câte tipuri de opinie se pot prezenta în cazul auditului asupra situatiilor financiare ale unei entitati?
a) patru;
b) una;
c) doua: ³imaginea fidela«´ sau ³prezinta în mod sincer«´.
103. Obiectivul unei misiuni de audit de baza este:
a) de a permite auditorului sa exprime o opinie potrivit careia situatiile financiare au fost stabilite în toate
aspectele lor semnificative conform unei referinte contabile identificate;
b) de a permite auditorului sa exprime o opinie potrivit careia situatiile financiare sunt sincere si corecte
în raport cu reglementarile în vigoare;
c) de a permite auditorului sa exprime o opinie potrivit careia toti utilizatorii situatiilor financiare sa poata
lua decizii corecte pe baza informatiilor cuprinse în acestea.
104. Ce înseamna auditul financiar?
a) o opinie responsabila si motivata asupra situatiilor financiare;
b) examinarea efectuata de un profesionist competent si independent, în vederea exprimarii unei opinii
motivate asupra unei informatii contabile;
c) o îmbinare între auditul contractual si cel legal.
105. Normele de referinta în auditul financiar sunt:
a) norme contabile si de audit;
b) norme legale, norme contabile si norme de audit;
c) norme deontologice, norme contabile si norme de audit.
106. Enumerati ce înseamna evenimente posterioare închiderii exercitiului:
a) fapte petrecute dupa 31 dec. al anului respectiv;
b) fapte petrecute dupa data raportului de audit, dar înaintea publicarii situatiilor financiare;
c) fapte petrecute dupa publicarea situatiilor financiare.
107. Daca se utilizeaza lucrarile unui expert pentru definitivarea unui audit, acesta poate fi:
a) angajat de auditor sau salariat al auditorului;
b) angajat al intreprinderii-client al acesteia;
c) în oricare din situatiile de la lit. a) si b).
108. Care conturi sunt semnificative?
a) cele care contin riscuri de eroare semnificative;
b) cele care contin riscuri de eroare mici;
c) cele care nu contin riscuri de eroare.
109. Ce este auditul intern:
a) un control asupra modului de respectare a procedurilor de control intern;
b) o firma specializata angajata pentru verificarea procedurilor de control intern ale entitatii;
c) control intern al entitatii economice sau sociale.
110. Care sunt situatiile în care un observator ar avea motive pentru a se îndoi de obiectivitatea unui
auditor:
a) relatii familiale cu directorul intreprinderii-client;
b) onorarii de audit sub nivelul pietii;
c) efectuarea auditului pe o perioada mai mare de 5 ani la acelasi client.
111. Când se verifica continutul procedurilor de inventariere:
a) înainte de inventariere;
b) în timpul inventarierii;
c) dupa inventariere.
112. Paragraful de introducere al Raportului de audit trebuie sa contina:
a) identificarea responsabilitatilor;
b) identificarea bilantului auditat;
c) precizarea ca este un audit independent.
113. Furnizarea unei baze rezonabile pentru opinie este prezentata în Raportul de audit în paragraful:
a) privind natura si întinderea lucrarilor de audit;
b) privind opinia;
c) dupa paragraful opiniei.
114. Paragraful de observatii se situeaza de regula:
a) dupa paragraful de opinie;
b) înaintea paragrafului de opinie;
c) în paragraful introductiv.
115. Rezervele care însotesc opinia auditorului se prezinta:
a) înaintea paragrafului de opinie;
b) dupa paragraful de opinie;
c) în paragraful privind natura si întinderea lucrarilor de audit.
116. Dezacordul cu conducerea intreprinderii, având incidenta semnificativa asupra situatiilor financiare
conduce auditorul la a formula:
a) o opinie cu rezerve;
b) o opinie defavorabila;
c) o opinie fara rezerve dar cu un paragraf de observatii.
117. Raportul de audit asupra situatiilor financiare are rolul:
a) de confirmare a încrederii în situatiile financiare prezentate;
b) de a proteja activele societatii auditate;
c) de a da garantie Ministerului Finantelor Publice ca situatiile financiare sunt corect întocmite.
118. Daca nu a participat la inventarierea anuala a stocurilor la societatea-client, auditorul va exprima o
opinie:
a) defavorabila;
b) favorabila dar cu un paragraf de observatii;
c) cu rezerve sau se afla în imposibilitatea de a emite o opinie.
119. În cazul unui client nou, auditorul trebuie sa contacteze auditorul anterior (sau cenzorii societatii):
a) înainte de începerea lucrarilor de audit;
b) în etapa de acceptare a mandatului si contractarea lucrarilor de audit;
c) pe parcursul lucrarilor de audit.
120. Când controlul intern al societatii-client permite un grad rezonabil de asigurare ca înregistrarile
contabile ale tranzactiilor sunt fiabile, programul de control al auditorului va fi:
a) bazat pe sondaje;
b) restrâns;
c) stabilit de auditor în functie si de alte informatii.
121. Asigurarea data utilizatorilor situatiilor financiare auditate este o asigurare:
a) totala;
b) ridicata;
c) ridicata dar nu absoluta.
122. Caracteristicile calitative ale situatiilor financiare sunt:
a) inteligibilitatea;
b) continuitatea;
c) prudenta.
123. În normele de audit se foloseste termenul semnificativ. Ce reprezinta acesta!
a) termen utilizat pentru a exprima valoare absoluta a unei informatii din situatiile financiare;
b) termen utilizat pentru a exprima importanta unei date contabile cuprinsa în situatiile financiare;
c) termen utilizat pentru a exprima rezultatul contabil.
124. Pentru obtinerea elementelor probante, ce procedee si tehnici de audit se utilizeaza!
a) controlul asupra pieselor justificate si control de fond;
b) sondajele;
c) calcule si analize.
125. Ce semnificatie are o eroare tolerabila nula sau mica?
a) Contul poate fi auditat în întregime cu cheltuieli mici si nu se asteapta descoperirea nici unei erori;
b) Contul poate fi verificat cu cheltuieli extrem de mici, probabil prin proceduri analitice;
c) Cea mai mare parte a soldului contului a ramas neschimbat din anul precedent si nu este nevoie sa fie
auditat.
126. Care este numarul de etape (pasi) ce trebuiesc parcursi în procedura de aplicare a pragului de
semnificatie în auditul situatiilor financiare!
a) 3;
b) 5;
c) 7.
127. În cursul auditarii contului de vâanzari ati constatat un numar de erori în valoare neta de 10.000
dintr-un esantion de 80.000 extras dintr-o populatie de 800.000. Care este eroarea totala care o veti
retine, stiind ca eroarea de esantioane ati apreciat-o la 25%!
a) 300.000;
b) 125.000;
c) 250,000.
128. În functie de natural or sondajele pe care le realizeaza auditorul, pot fi:
a) Sondaje statistice si nestatistice;
b) Sondajele asupra atributiilor si sondaje asupra valorilor;
c) Sondaje asupra elementelor cheie si sondaje asupra multimilor.
129. Elementele cheie dintr-o multime sunt:
a) Elementele care ± fie datorita naturii, fie datorita valorii lor ± prezinta riscuri;
b) Elementele care sunt supuse verificarii integrale de catre auditor;
c) Elemente care sunt stabilite de auditor înca din faza de planificare a lucrarilor de audit.
130. La selectarea esantionului, auditorul va avea în vedere ca:
a) Acesta sa fie reprezentativ;
b) Acesta sa contina toate elementele cheie;
c) Acesta sa aiba o talie corespunzatoare.
131. Elementele probate reprezinta informatiile care au la baza:
a) Numai documentele justificative si documentele contabile;
b) Documente justificative, documente contabile si alte surse;
c) Surse interne si surse externe.
132. Care din urmatoarele afirmatii este exacta:
a) Controlul intern are ca obiectiv furnizarea unor informatii credibile, relevante, complete si oportune
structurilor implicate în luarea deciziilor si utilizatorilor externi;
b) Controlul intern are ca obiectiv detectarea cazurilor de abatere de la normele legale;
c) Controlul intern are ca obiectiv punerea la dispozitia Consiliului de Administratie a informatiilor
necesare pentru stabilirea masurilor de prevenire a fraudelor.
133. Care este relatia dintre controlul intern si auditul intern:
a) Controlul intern se refera la existenta si aplicare procedurilor iar auditul intern se refera la controlul
procedurilor respective;
b) Ambele se refera la aceeasi structura organizatorica a entitatii;
c) Controlul intern se realizeaza de personalul entitatii iar auditul intern se realizeaza numai de auditor
financiar persoana fizica sau juridica.
134. Independenta auditorului intern presupune:
a) Independenta fata de celelalte structuri de conducere si de executie;
b) Independenta fata de activitatile auditate si de activitatile pe care le implica în mod în mod current
controlul intern;
c) Dreptul de a comunica cu personalul, cu conducerea executive si cu Consiliul de Administratie.
135. Exprimarea unei opinii motivate potrivit careia situatiile financiare au fost stabilite în toate aspectele
lor semnificative conform unei referinte contabile identificate constituie:
a) Obiectul unei misiuni de audit de baza;
b) Scopul fundamental al auditului financiar;
c) Definitiva auditului extern, în general.
136. Când se verifica respectarea principiilor contabile în ce priveste capitalurile proprii, ca obiective de
audit identificati:
a) Drepturi si obligatii si evaloarea;
b) Drepturi si obligatii si existenta;
c) Numai existenta.
137. Când verificati fundamentarea provizioanelor la sfârsit de an aveti în vedere:
a) Modul de calcul si conformitatea cu contractile si/sau textile legale;
b) Deductibilitatea;
c) O iesire viitoare de resurse.
138. Când verificati amortizarea imobilizarilor corporale va asigurati ca:
a) Planul de amortizare este acelasi ca în anul precedent;
b) Planul de amortizare contabila e diferit de planul de amortizare fiscala;
c) Au fost corect aplicate normele de amortizare prevazute în reglenentarile în vigoare.
139. Controlul fizic al imobilizarilor corporale presupune:
a) Verificarea modului în care s-a efectuat inventarierea;
b) Inspectia imobilizarilor corporale;
c) Existenta concordantei între registrul imobilizarilor corporale si contabile.
140. Când verificati cheltuielile cu întretinerea si repartitiile la imobilizarile corporale va asigurati:
a) De corecta contabilizare la conturile de imobilizari sau la conturile de cheltuieli ale perioadei;
b) De corecta contabilizare la conturile de cheltuieli pe baza de documente justificative;
c) Ca cheltuielile sunt reale si se justifica cu documente legale.
141. La verificarea conturilor de trezorerie, ce fel de sold trebuie sa gasiti la contul de viramente interne
la 31 decembrie?
a) Debitor;
b) Creditor;
c) Fara sold.
142. Când efectuati controlul separarii exercitiilor în contabilitatea stocurilor procedati la:
a) Inventarierea la 31 decembrie;
b) Verificarea documentelor ultimilor aprovizionari identificate în intervalul fizic;
c) Controlul tuturor aprovizionarilor din ultimele 15 zile ale exercitiului.
143. Daca ati constatat incertitudini care însa nu afecteaza in mod semnificativ situatiile financiare,
opinia va fi:
a) Fara reserve;
b) Fara reserve dar cu paragraph de obsevatii;
c) Procedati la extinderea controlului.

144. Posibilitatea ca soldul unui cont sau o categorie de tranzactii sa comporte erori semnificative
datorate insuficientei controlului intern reprezinta:
a) Risc inerent;
b) Risc de audit;
c) Risc de nedetectare.
145. Imaginea fidela este:
a) O consecinta a regularitatii si sinceritatii conturilor;
b) O conditie pentru a emite o opinie fara reserve;
c) Un criteriu de apreciere a situatiilor financiare.
146. Societatea Stirex S.A., auditata de dumneavoastra, a achizitionat la 1 iulie un ansamblu imobiliar
spre renovare si a efectuat urmatoarele cheltuieli:
‡ Pretul de cumparare al terenului 30.000 lei
‡ Pretul de cumparare al constructiei 125.000 lei
‡ Taxe de înregistrare 12.000 lei
‡ Alte cheltuieli cu actele 800 lei
‡ Onorarii notar 1.500 lei
(din care TVA 240)
‡ Comisioane 1.800 lei
(din care TVA 290)
‡ Cheltuieli arhitecti 3.600 lei
(din care TVA 575)
‡ Cheltuieli renovare 85.000 lei
(din care TVA 13.500)
Societatea a înregistrat în cheltuielile perioadei suma de 90.095, la terenuri 30.000 si la costructii 125.000.
Care este suma corecta ce trebuia contabilizata in cheltuielile perioadei!
a) 7.700;
b) 0;
c) 85.000.
147. Reluând datele din întrebarea 146, care este suma ce trebuie contabilizata în contul ³Terenuri´!
a) 33.013 lei;
b) 37.800 lei;
c) 42.000 lei.
148. Reluând datele din întrebarea 1, care este suma care trebuia contabilizata in contul ³Constructii´?
a) 207.295 lei;
b) 212.082 lei;
c) 203.095 lei.
149. În calitate de auditor al întreprinderii Omega S.A. ati constatat ca la 31 decembrie stocul la
produsul X este contabilizat pentru 6.500.000 lei. Care este valoarea stocului la 31 decembrie cunoscând
ca întreprinderea foloseste metoda FIFO, ca stocul la 1 decembrie a fost de 500 unitati a 10.000 lei fiecare,
ca în 10 decembrie s-au cumparat 500 unitati a 12.000 lei si ca în 20 decembrie au iesit 400 unitati?
a) 7.000.000 lei;
b) 6.600.000 lei;
c) 6.200.000 lei.
150. Ati constatat ca în costurile de transformare a stocurilor întreprinderea auditata a cuprins suma de
30.000.000 lei reprezentând costurile unui împrumut aferent stocurilor. Cum retineti aceasta constatare
cunoscând ca, potrivit standardelor internationale de contabilitate, integrarea costurilor aferente
împrumuturilor în costul de transformare a stocurilor este:
a) obligatorie;
b) optionala;
c) interzisa.
151. La auditul stocurilor aveti în vedere ca, potrivit IAS 2, nu fac parte costul stocului unui produs:
a) valoarea deseurilor rezultate din fabricarea produsului respectiv;
b) cheltuieli de stocare aferente frazelor anterioare de fabricatie;
c) cheltuieli de comercializare.
152. Societetea Alfa a evaluat în decembrie anul N-4 un ansamblu imobiliar în anul N-11 cu 400.000 lei
(din care 80.000 lei pentru teren), amortizabil în 20 ani; cu aceasta ocazie a eliminat amortismentele din
valoarea contabila. Valoarea de utilitate a ansamblului imobiliar a fost stabilita cu aceasta ocazie la
450.000 (din care 150.000); durata de viata nu a fost modificata. La 1 iulie anul N, ansamblul imobiliar a
fost vândut cu 500.000 lei. Care este diferenta din reevaluare ce trebuia înregistrata de societae?
a) 178.000 lei;
b) 162.000 lei;
c) 170.000 lei.
153. Reluând datele din întrebarea 12, care este suma amortizarii în anul N?
a) 12.500.000 lei;
b) 16.000.000 lei;
c) 8.000.000 lei.
154. Reluând datele din întrebarea 12, care este suma plus valorii înregistrata cu ocazia vânzarii?
a) 137.500 lei;
b) 284.000 lei;
c) 315.500 lei.
155. În cadrul auditului efectuat asupra imobilizarilor necorporale ati constatat ca o imobilizare corporala
identificabila intrata cu ocazia unei fuziuni a fost înregistrata la valoarea contabila. Potrivit IAS 38, aceasta
trebuie înregistrata:
a) la costul sau;
b) la valoarea contabila;
c) la valoarea justa.
156. Exprimarea unei opinii motivate, potrivit careia situatiile financiare au fost stabilite în toate
aspectele lor semnificative conform unei referinte contabile identificate,constituie:
a) Obiectul unei misiuni de auditare a situatiilor financiare;
b) Scopul fundamental al auditului bancar;
c) Definitia auditului extern în general.
157. Auditorul poate fi facut raspunzator de prevenirea non-respectului textelor legislative în cadrul
bancii auditate?
a) Da;
b) Nu;
c) Da, numai în anumite cazuri.
158. În legatura cu rolul legislatiei în vigoare, în auditarea situatiilor financiare ale unei banci,
responsabilitatiile auditorului se refera la:
a) Detectarea tuturor cazurilor de non-respect al legislatiei generale si bancare;
b) Activitatile auditorului legate de examinarea, comunicarea si de întrerupere a misiunii;
c) Comunicarea tuturor cazurilor de non-respect al legislatiei, catre Banca Nationala.
159. Daca auditorul concluzioneaza ca nerespectarea unui text legal are consecinte semnificative asupra
situatiilor financiare ale bancii si nu au fost corect preluate în aceste situatii financiare, el sa exprime:
a) O opinie cu rezerve sau o opinie defavorabila;
b) O opinie fara rezerve dar cu un paragraf de observatii;
c) O opinie defavorabila.
160. Riscurile cu impact însemnat asupra situatiei patrimoniale sau reputationale ale bancii sunt:
a) Riscul de credit si riscul reputational;
b) Riscuri semnificative;
c) Riscul de credit si riscul de lichiditate.
161. Care din urmatoarele afirmatii este exacta:
a) Controlul intern al unei banci are ca obiectiv furnizarea unor informatii credibile, relevante, complete
si oportune structurilor implicate în luarea deciziilor si utilizatorilor externi;
b) Controlul intern al unei banci are ca obiectiv detectare tuturor cazurilor de abatere de la normele
legale si de la politicile si procedurile stabilite de conducerea bancii;
c) Controlul intern al unei banci are ca obiectiv punerea la dispozitia Consiliului de Administratie a
informatiilor necesare pentru stabilirea masurilor de prevenire a fraudelor.
162. Cine aproba si revizuieste periodic (cel putin annual) strategiile generale si politicile privind
activitatile unei banci comerciale?
a) Banca Nationala a României;
b) Consiliul de Administratie ( sau de Supraveghere) al bancii respective;
c) Adunarea Generala a Actionarilor Bancii.
163. Principiul separarii responsabilitatilor în sistemul de control intern al unei banci presupuse:
a) Evitarea alocarii de responsabilitati personalului, care sa conduca la conflicte de interes;
b) Punerea unei persone în situatia de a actiona în front office;
c) Punerea unei personae de a actiona în back office.
164. Care este relatia dintre controlul intern si auditul intern al unei banci?
a) Controlul intern se refera la existenta si aplicarea procedurilor, iar auditul intern se refera la controlul
asupra procedurilor respective;
b) Ambele se refera la aceeasi structura organizatorica a bancii;
c) Controlul intern se face de personalul bancii, iar auditul intern se face de un auditor financiar
(persoana fizica sau juridica .

165. Bancile organizeaza auditul intern în vederea:


a) Asigurarii unei evaluari independente a existentei, adecvarii si respectarii politicilor si procedurilor
necesare desfasurarii activitatilor bancare;
b) Îmbunatatirea activitatii bancii;
c) Detectarii tuturor cazurilor de nerespectare a normelor legale si a reglementarilor bancare.
166. Independenta auditorului intern bancar presupune:
a) Independenta fata de celelalte structuri de conducere si de executie ale bancii;
b) Independenta fata de activitatile auditate si de activitatile pe care le implica în mod current controlul
intern;
c) Dreptul de a comunica cu personalul bancii, cu conducerea bancii si cu consiliul de administratie al
bancii.
167. Comitetul de audit al bancii este:
a) O structura a bancii care functioneaza în baza unui regulament propriu aprobat de Banca Nationala;
b) Un comitet permanent, independent de conducatorii bancii, subordonat Consiliului de Administratie si
care are o functie consultativa;
c) Un comitet permanent cu rol consultativ si care este condos de un auditor financiar membru al
Camerei Auditorilor Financiari si are o functie consultativa.
168. Care este diferenta dintre auditul intern si controlul intern intr-o banca?
a) Controlul intern se refera la existenta procedurilor, iar auditul intern se refera la controlul asupra
existentei, adecvarii si aplicarii procedurilor;
b) Controlul intern se subordoneaza conducerii bancii, iar auditul intern consiliului de administratie;
c) Controlul intern se realizeaza de un compartiment al bancii, iar auditul intern poate fi realizat de un
auditor financiar.
169. Elementele probante în auditul situatiilor financiare ale unei banci trebuie sa fie:
a) Obtinute din controlul propriu al auditorului;
b) Obtinute din surse interne sau externe;
c) Suficient de adecvate.
170. Elementele probante reprezinta informatii care au la baza:
a) Numai documentele justificative si documentele contabile;
b) Documente justificative, documente contabile si alte surse;
c) Surse interne si surse externe.
171. Imposibilitatea de a reuni elemente probante suficiente si adecvate conduce auditorul la
formularea:
a) Unei opinii fara rezerve dar cu observatii;
b) Unei opinii cu reserve sau la imposibilitatea de a exprima o opinie;
c) Unei opinii defavorabile.
172. Examenul analitic al unei banci comerciale cuprinde:
a) Analiza functionala, performantele, gestiunea riscurilor si analiza economico-financiara;
b) Calculul unor ratiouri pe baza bilantului si a contului de profit si pierdere;
c) Analiza detaliata a tuturor unitatilor si subunitatilor (sediilor) bancii.
173. Analiza functionala a unei banci are ca obiect:
a) Cele 3 functii fundamentale ale bancii (de lichiditate, de intermediere si relationala ;
b) Toate functiile economice si financiare ale bancii;
c) Functia financiara si functia de trezorerie.
174. Durata de transformare a resurselor în folosinte este un indicator care exprima functia de
intermediere a unei banci si se determina ca raport între:
a) Activele si pasivele bancii;
b) Durata medie a folosintelor si durata medie a resurselor;
c) Activele bilantiere si cele în afara bilantului.
175. Marja neta a dobânzii la o banca se calculeaza ca un raport între:
a) Dobânzi încasate minus dobânzi platite si active totale minus active nevalorificate;
b) Dobânzi încasate minus dobânzi platite si veniturile bancare;
c) Dobânzi încasate minus dobânzi platite si totalul activelor bancare (bilantiere si nebilantiere).
176. Ce rol are raportul de audit asupra situatiilor financiare ale unei banci:
a) Instrument de comunicare, instrument de identificare a responsabilitatilor si instrument de confirmare
a încrederii în situatiile financiare prezentate;
b) Instrument de garantare a fidelitatii situatiilor financiare în fata publicului;
c) Instrument de raportare prevazut prin contractul de prestari de servicii.
177. Ţinerea corecta si la zi a registrelor contabile ale bancii reprezinta pentru auditor:
a) O responsabilitate de baza;
b) O responsabilitate secundara;
c) O responsabilitate aditionala.
178. În cazul unei opinii fara rezerve dar cu un paragraf de observatii, acesta se situeaza:
a) Înaintea paragrafului de opinie;
b) Dupa paragraful de opinie;
c) Într-o nota anexa la raportul de audit.
179. În cazul unei opinii, alta decât cea fara rezerve, motivele se situeaza:
a) Înaintea paragrafului de opinie;
b) Dupa paragraful de opinie;
c) Numai în notele anexe la raportul de audit.
180. Câte opinii se pot înscrie în raportul de audit asupra situatiilor financiare ale unei banci?
a) Patru;
b) Una;
c) Depinde de numarul elementelor probante.

_______________________________________
Una Ragazza Esuberante
Accounting and Audit Departement
http://contabilitate.3xforum.ro
Ê
http://audit.3xforum.ro

181.Prezentati cel putin 7 caracteristici ale auditului statutar care-l deosebesc de auditul contractual.
1.-numirea auditorului statutar se face de catre adunarea generala a actionarilor sau asociatiilor;
2.-orice auditor statutar e mandatat, de regula pentru o durata de 5-7 ani;
3.-auditorul statutar emite in toate cazurile un raport de audit care are un continut strict normat;
4.-auditorului statutar îi este specifica o anumita conduita deontologica precis stabilita prin codul etic;
5.-misiunea de audit statutar are un caracter permanent;
6.-auditul statutar se efectueaza numai prin sondaj;
7.-auditorul statutar nu poate avea imixtiuni în gestiunea societatii-client.
182.Prin ce se deosebeste o misiune de audit bazata pe proceduri convenite de o misiune de audit statutar
?
Intr-o misiune de proceduri convenite, auditorul nu exprima nici o asigurare.El întocmeste în mod
simplu un raport asupra faptelor constatate iar utilizatorii raportului sunt cei care trag propriile concluzii
din lucrarile auditorului.
Intr-o astfel de misiune, auditorul aplica proceduri de audit definite de comun acord cu clientul si cu
toti beneficiarii rezultatelor acestor lucrari.
Acest raport se adreseaza exclusiv partilor care au convenit procedurile de pus în lucru.
183.Care sunt caracteristicile unei misiuni de compilare?
- nu se exprima nici o asigurare in raport ;
- profesionistul contabil utilizeaza cunostintele sale contabile si nu pe cele de auditor ;
- procedurile aplicate nu au drept scop sa permita furnizarea unei opinii de asigurare asupra situatiilor
finanaciare ;
- utilizatorii acestor informatii sunt increzatori totusi ei beneficiaza de interventia unui profesionist care
aduce cunostintele si competentele sale in elaborarea acestor situatii financiare.
184.Care este sfera de cuprindere a misiunilor de audit speciale?
Misiunile de audit speciale se pot referi la:
- situatii financiare, stabilite dupa un referential contabil diferit de standardele internationale de
raportare financiara si de normele nationale;
- conturi sau elemente de bilant sau rubrici din situatiile financiare;
- respectarea clauzelor contractuale;
- situatii financiare condensate ( rezumate).
185.Prin ce se caracterizeaza raportul auditorului asupra respectarii clauzelor contractuale?
Misiunea se refera exclusiv la examinarea respectarii clauzelor care vizeaza aspecte contabile si financiare.
Opinia auditorului poate face obiectul unui raport distinct sau va fi inclusa în raportul de audit, de baza.
186.Prin ce se caracterizeaza raportul auditorului asupra situatiilor financiare condensate?
Situatiile financiare cuprinse in acest raport rezuma situatiile financiare auditate menite sa informeze
anumite grupuri de utilizatori interesati doar de cunoasterea cifrelor cheie privind situatia financiara si
rezultatele acesteia.
187.Care sunt elementele de baza ale unui raport asupra situatiilor financiare condensate?
1. - titlul;
2. - destinatarul;
3. - identificarea situatiilor financiare auditate din care s-au nascut situatiile financiare condensate;
4. - o opinie care sa indice daca informatiile cuprinse în situatiile financiare condensate sunt în
concordanta cu situatiile financiare auditate, din care acestea s-au nascut;
5. - o mentiune, sau o trimitere la o nota anexa la situatiile financiare condensate, în care se mentioneaza
ca situatiile financiare condensate trebuiesc citite împreuna cu situatiile financiare în ansamblul lor si cu
raportul de audit asupra acestora;
6. - data raportului;
7. - adresa auditorului;
8. - semnatura auditorului.
188.Raportul asupra unor rubrici din situatiile financiare.
Auditorului i se poate cere sa exprime o opinie asupra uneia sau mai multor rubrici din situatiile financiare
( creante, stocuri, provizioane), în cadrul misiunii de audit de baza sau într-o misiune distincta.
Opinia auditorului se va referi numai la rubrica auditata.
Intr-o astfel de misiune trebuie tinut seama de rubricile din situatiile financiare care sunt interdependente,
susceptibile de a avea o influenta semnificativa asupra informatiilor în legatura cu care i s-a cerut opinia.
Auditorul trebuie sa fixeze prag de semnificatie pentru rubricile din situatiile financiare asupra carora isi va
exprima opinia.
Raportul auditorului trebuie sa mentioneze referentialul contabil pe baza caruia a fost auditata rubrica
respectiva din situatiile financiare.
Daca auditorul a formulat o opinie defavorabila sau imposibilitate de exprimare a opiniei asupra situatiilor
financiare în ansamblul lor, el poate emite o astfel de opinie în raportul asupra unei rubrici numai daca
aceasta rubrica nu constituie o parte semnificativa a acestor situatii financiare.
189.Misiunea de examinare a informatiilor financiare previzionale: caracteristici.
Misiunea de examinare a situatiilor financiare previzionale cuprind atat previziuni-cele bazate pe cele mai
plauzibile ipoteze cat si proiectii ,cele bazate pe ipoteze teoretice.
Elementele probante ale unei astfel de misiuni trebuie sa permita auditorului sa aprecieze daca:
- ipotezele cele mai plauzibile retinute ca baza a informatiilor financiare previzionale sunt rezonabile.
- informatiile financiare previzionale sunt suficiente;
- informatiile financiare previzionale sunt corect prezentate;
- informatiile financiare previzionale sunt pregatite într-o maniera coerenta cu situatiile financiare
istorice.
190.Explicati termenii de previziuni si proiectii în audit.
Termenul previziuni desemneaza informatii financiare previzionale elaborate pe baza de ipoteze
referitoare la evenimente viitoare pe care conteaza conducerea si in functie de care aceasta a stabilit
actiuni intreprinse pentru pregatirea acestor informatii (ipotezele sau estimarile cele mai plauzibile).
Termenul proiectii desemneaza informatii financiare bazate pe ipoteze teoretice referitoare la
evenimente viitoare si la actiuni ale conducerii care pot sau nu sa se produca precum si pe combinarea
estimarilor celor mai plauzibile cu ipotezele teoretice.
191. Obiectivul si principiile generale ale unei misiuni de examen limitat (revizuire).
Obiectivul unei misiuni de examen limitat este sa permita auditorului sa concluzioneze ca nici un fapt
semnificativ nu a fost descoperit care sa-l faca sa creada ca situatiile financiare nu au fost stabilite în toate
aspectele lor semnificative conform unui referential contabil identificat( asigurare negativa .
Auditorul trebuie sa respecte regulile de etica: independenta, integritatea, obiectivitatea, competenta
profesionala, confidentialitate, profesionalismul si respectful fata de normele tehnice si profesionale.
192.Proceduri de realizare a unei misiuni de examen limitat (revizuire).
1. - cunoasterea activitatiilor întreprinderii si ale sectorului din care face parte;
2. - analiza principiilor si practicilor contabile urmate de întreprinderi;
3. - analiza procedurilor practicate de întreprindere pentru contabilizarea, clasificarea si întocmirea
documentelor de sinteza;
4 .- primirea în lucru a procedurilor analitice destinate identificarii variatiilor, tendintelor si elementelor
neobisnuite.
În cazul în care se considera ca informatiile supuse examenului limitat pot contine anomalii semnificative,
auditorul trebuie sa puna în lucru proceduri complementare sau mai extinse.
193.Normele de raportare în cazul unei misiuni de examen limitat (revizuire).
Raportul de examen limitat trebuie sa contina o concluzie scrisa, clar exprimata, sub forma unei
asigurari negative.
Raportul trebuie sa indice daca situatiile financiare nu dau o imagine fidela, conform unui referential
contabil identificat.El trebuie sa precizeze de asemenea ca nici o opinie de audit nu este exprimata.
194.Raportarea unei misiuni de compilare.
Într-o misiune de compilare nu se exprima nici o asigurare în raport, cu toate ca utilizatorii beneficiaza de
servicii contabile. Profesionistul contabil utilizeaza cunostintele sale contabile si nu pe cele de auditor, în
scopul strângerii, clasarii si sintetizarii situatiilor financiare. Procedurile aplicate în astfel de misiuni nu au
drept scop sa permita furnizarea unei asigurari asupra situatiilor financiare respective; utilizatorii acestor
informatii sunt încrezatori totusi ca beneficiaza de interventia unui profesionist care aduce cunostintele si
competentele sale la elaborarea acestor situatii financiare.
Raportul asupra misiunii de compilare trebuie sa contina elementele urmatoare:
- titlul;
- destinatarul;
- o mentiune confirmând ca misiunea s-a derulat conform cu Standardele Internationale de Audit
aplicabil misiunilor de compilare sau normelor si practicilor nationale;
- indicarea faptului, daca este cazul, ca auditorul nu este independent de întreprindere;
- identificarea informatiilor financiare cu precizarea ca ele rezulta din detalii furnizate de conducerea
întreprinderii;
- o mentiune indicând responsabilitatea conducerii întreprinderii pentru informatiile financiare compilate
de catre auditor;
- o mentiune ca misiunea de compilare nu reprezinta nici un audit, nici un examen limitat si, în
consecinta, nici o asigurare nu este furnizata;
- un paragraf, daca este cazul, pentru atragerea atentiei asupra diferentelor semnificative mentionate în
anexe fata de referentialul contabil utilizat;
- data raportului;
- adresa si semnatura auditorului (contabilului) pe fiecare pagina a informatiilor financiare compilate sau
pe prima pagina a situatiilor financiare compilate, se face una din mentiunile: ³neauditate´ sau ³compilate
fara audit, nici examen limitat´.
195.Cum explicati necesitatea unui Cod etic în audit?
Necesitatea Codului consta în :
1. necesitatea garantarii unei calitati optime a serviciilor;
2. conservarea încrederii publicului în profesie;
3. asigurarea protectiei, atat a profesionistului contabil cat si a tertilor beneficiari sau utilizatori ai
serviciilor acestuia;
4. confirmarea de autoritate a lucrarilor effectuate de profesionistii contabili;
5. necesitatea asigurarii apararii onoarei si independentei profesionistului contabil si a organismului din
care face parte.
196.Care sunt principiile fundamentale ale eticii în audit înscrise în Codul etic?
1. Integritatea si obiectivitatea;
2. Competenta profesionala, grija si sarguinta;
3. Confidentialitate;
4. Profesionalism;
5. Respectul fata de normele tehnice si profesionale.
197.Explicati principiul integritatii si obiectivitatii în audit.
Integritatea ± presupune ca profesionistul contabil trebuie sa fie drept si cinstit atunci cfectueaza servicii
profesionale.
Obiectivitatea ± presupune ca profesionistul contabil trebuie sa fie impartial, fara prejudicii, sa nu se afle
în situatii de incompatibilitate, de conflict de interese, care sa puna la îndoiala obiectivitatea acestuia.
198.Explicati principiul competentei în audit.
Competenta profesionala presupune ca profesionistul contabil trebuie sa furnizeze servicii profesionale cu
competenta, grija si sarguinta si sa fie la curent cu ultimele evolutii si noutati din practica profesionala, din
legislatie si tehnici de lucru.
Competenta profesionala se divide în doua componente: achizitionarea competentei profesionale si
mentinerea competentei.
199.Explicati principiulconfidentialitatii în audit.
Confidentialitatea presupune ca profesionistul contabil trebuie sa respecte confidentialitatea informatiilor
obtinute în timpul misiunilor sale si nu trebuie sa le utilizeze sau sa le divulge fara autorizare scrisa, în
afara de cazurile cand obligatia divulgarii e prevazuta prin lege sau norme regulamentare.
Aceasta obligatie se aplica si dupa terminarea relatiilor între profesionist si clientul sau angajatorul sau.
200.Conceptul de independenta în audit.
Principiul independentei se aplica tuturor profesionistilor contabili în practica libera, indiferent de natura
serviciului prestat.In cazul executarii unei misiuni de audit independenta devine cea mai sigura garantie ca
profesionistul contabil si-a îndeplinit misiunea în conditii de integritate si cu obiectivitate.
Componentele fundamentale ale independentei sunt: independenta de spirit(rationamentul profesional)
si independenta în aparenta (comportamentala .
201.Prezentati 5 situatii de amenintare la adresa independentei.
1. Cauze datorate interesului propriu;
2. Cauze legate de slabirea autocontrolului;
3. Cauze datorate renuntarii la propriile convingeri;
4. Cauze datorate manifestarilor de familiarism;
5. Cauze datorate unor misiuni de intimidare.
202.Interesul propriu ± amenintare la adresa independentei.
Interesul propriu devine o amenintare la adresa independentei atunci când un cabinet, o societate sau
membrii acestora ar putea beneficia de un interes (participare) financiar din partea clientului sau daca un
interes propriu al acestor cabinete ar intra în conflict cu clientul respectiv (exemple: participare
financiara directa sau indirecta la capitalul propriu, un împrumut sau o garantie la sau de la un client,
onorarii totale provenind de la un singur client, relatii de afaceri cu clientul, potentiala angajare ca
salariat al clientului, onorarii neprevazute în contractul de audit).
203.Slabirea autocontrolului ± amenintare la adresa independentei.
Amenintarea la adresa independentei, legata de slabirea autocontrolului, apare atunci când unul dintre
membrii cabinetului/societatii a fost anterior una din persoanele care a gestionat patrimoniului clientului si
astfel poate exercita o influenta semnificativa directa asupra nivelului de asigurare al angajamentului fata
de client(exemple: un membru al cabinetului/societatii care este sau a fost recent una din persoanele care
a getionat patrimoniul clientului, sau care a fost recent un angajat al clientului într-o pozitie din care poate
exercita o influenta semnificativa asupra nivelului de certitudine).
204.Renuntarea la convingeri ± amenintare la adresa independentei.
Renuntarea la convingeri poate sa apara atunci când cabinetul/societatea sau un membru al acestuia,
promoveaza opinia unui client pâna la punctul în care obiectivitatea sa este sau poate fi înteleasa ca fiind
compromisa.Este cazul în care cabinetul/societatea sau un membru al acestuia si-au subordonat
rationamentul lor profesional aceluia al clientului.
205.Manifestari de familiarism ± amenintare la adresa independentei.
Manifestarile de familiarism au loc atunci când, în virtutea unor relatii strânse cu un client, cu cei care
gestioneaza patrimoniul sau cu angajatii acestuia, cabinetul/societatea sau un membru al acestora, devine
prea întelegator fata de interesele clientului (un membru al cabinetului/societatii are un membru de familie
cu functie de raspundere în întreprinderea clientului; un fost partener al cabinetului/societatii
gestioneaza patrimoniul clientului si are influenta importanta asupra realizarii obiectului contractului
încheiat cu clientul, acceptarea de daruri, în afara de cazul când valoarea acestora este nesemnificativa, de
catre membrii cabinetului/societatii, de la client sau de la persoanele care gestioneaza patrimoniul
clientului).
206.Actiuni de intimidare ± amenintare la adresa independentei.
Actiunile de intimidare au loc atunci când un membru al cabinetului/societatii este implicat sa actioneze
obiectiv si sa exercite prudenta profesionala, prin amenintari reale sau percepute, de la persoanele care
gestioneaza patrimoniul sau de la angajatii clientului.
207.Protejarea independentei prin normele legale si profesionale.
Constau in :
- cerinte de educatie ,instruire si experienta pentru accesul la profesie ;
- cerinte de educatie (formare) continua ;
- standarde profesionale,monitorizare si metode disciplinare ;
- control extern al sistemului de control al calitatii serviciilor profesionale prestate de cabinet/societatea
de expertiza contabila sau audit ;
- legislatie care guverneaza cerintele de independenta a profesiei si a profesionistilor contabili
208.Protejarea independentei prin clauze contractuale cu clientul.
Masurile de protejare stabilite în contractul cu clientul constau în:
- aprobarea sau ratificarea de catre Adunarea generala a clientului, a numirii cabinetului/societatii
prestatoare de servicii profesionale atunci când alte peroane împuternicite de client au semnat contractul;
nominalizarea angajatilor competenti ai clientului, împuterniciti a lua decizii manageriale;
- stabilirea de catre client a politicilor si procedurilor pentru o raportare financiara corecta;
- procedurile interne ale clientului privind asigurarea delegarii obiective a angajatilor pentru buna
gestionare a bunurilor si valorilor;
- structura conducerii corporative a clientului, printer care si comitetul de audit care asigura supravegherea
procesului de validare a informatiilor si situatiilor financiare si legatura cu cabinetul/societatea care
presteaza servicii profesionale pentru client.
209.Protejarea independentei prin masuri interne cabinetului.
Astfel de masuri constau în:
- importanta independentei acordata de conducerea cabinetului/societatii si modalitatea de implicare a
membrilor echipelor de profesionisti contabili în audit;
- politici si proceduri de implementare si monitorizare a controlului calitatii nivelului de asigurare al
angajamentului cu clientul;
- politici de independenta privind identificarea amenintarilor la adresa independentei, evaluarea importantei
acestor amenintari si identificarea masurilor de protejare;
- politici interne si proceduri de supraveghere a respectarii aplicarii politicilor si procedurilor privind
independenta;
- politici si proceduri care sa permita identificarea intereselor sau relatiilor dintre cabinete/societati si
membrii acestora cu clientii;
- politici si proceduri privind monitorizarea evitarii obtinerii veniturilor cabinetului/societatii de la un singur
client;
- modalitatea de folosire a diferitilor parteneri si echipe pentru prestarea unor servicii profesionale care
reprezinta parti dintr-un contract încheiat cu un client;
- politici si proceduri care sa interzica membrilor cabinetului/societatii si altor persoane, care nu fac parte
din echipa de audit si servicii conexe, sa influenteze rezultatul nivelului de asigurare angajat;
- comunicarea sincronizata a politicilor si procedurilor cabinetului/societatii, inclusiv orice schimbari ale
acestora, tuturor colaboratorilor si angajatilor, incluzând instruirea corespunzatoare si formarea lor
continua;
- desemnarea unui membru cu experienta al managementului cabinetului/societatii drept delegat
responsabil pentru supravegherea functionarii adecvate a sistemului de protejare a independentei;
- mijloace de a informa partenerii si personalul de conducere al clientilor si al entitatilor lor raportoare ca
trebuie sa ramâna independenti fata de cabinetul/societatea prestatoare de servicii profesionale;
- un mecanism disciplinar, pentru a asigura conformarea cu politicile si procedurile stabilite;
- politici si proceduri pentru a însarcina colaboratorii si angajatii cabinetului/societatii sa comunice
nivelurilor superioare orice chestiune privind independenta si obiectivitatea care îi preocupa; acestea
include si informarea membrilor cabinetului/societatii asupra procedurilor deschise împotriva lor;
- includerea suplimentara în echipa a unui profesionist contabil care sa supravegheze lucrarile efectuate
sau pentru a da recomandarile necesare cerute. Aceasta persoana ar putea fi angajata din afara
cabinetului/societatii/grupului sau sa fie cineva din interiorul lor, care nu a fost membru al echipei de audit
si servicii conexe;
- consultarea unei terte persoane, cum ar fi un comitet de administratori independenti, un organism
profesional de reglementare sau un alt profesionist contabil;
- rotirea personalului cu functii de conducere;
- comentarea problemelor privind independenta cu comitetul de audit sau cu alte persoane din conducerea
clientului;
- elucidarea, cu comitetul de audit sau cu alte persoane din conducerea clientului, a naturii serviciilor
prestate si a marimilor onorariilor percepute;
- politici si proceduri care sa protejeze membrii echipelor de audit si servicii conexe sa nu ia decizii
manageriale sau sa-si asume responsabilitati care, de drept, revin clientului;
- implicarea altui cabinet/societate pentru a realiza sau a realiza din nou o parte din nivelul de asigurare al
angajamentului;
- implicarea altui cabinet/societate pentru realizarea din nou a serviciilor care nu necesita un nivel de
asigurare acordat clientului, în masura în care acesta îsi asuma responsabilitatea serviciilor prestate;
- eliminarea unei persoane din echipa de audit si servicii conexe, când are participari financiare personale
care pot crea o amenintare la adresa independentei.
Când masurile de protejare a independentei, aratate mai înainte, sunt insuficiente pentru a elimina sau
reduce la un nivel acceptabil amenintarile la adresa independentei sau când cabinetul/societatea considera
necesar sa nu elimine activitatile, situatiile sau interesele care creeaza amenintarea, atunci singura masura
utila va fi aceea de a refuza contractul privind acordarea nivelului de asigurare angajat sau de a se retrage
din acest contract.
210.Investigatii si sanctiuni pentru nerespectarea normelor de comportament.
Sanctiunile disciplinare ce se aplica expertilor contabili si contabililor autorizati in raport cu
gravitatea abaterilor savarsite sunt :
a) mustrarea
b) avertisment scris
c) suspendarea drepturi de a exercita profesia de expert contabil sau de contabil autorizat pe o perioada
de timp ce la trei luni la un an
d) interzicerea dreptului de a exercita o profesie de expert contabil sau contabil autorizat
211.Care este structura Codului etic national al profesionistilor contabili din România?
Cele 3 parti care compun Codul se aplica dupa cum urmeaza:
- partea A ± tuturor profesionistilor contabili;
- partea B ± numai profesionistilor contabili liber- profesionisti;
- partea C ± numai profesionistilor contabili angajati.
212.Obligatiile etice ale expertilor contabili si contabililor autorizati, salariati.
Unui expert conbtabil sau contabil autorizat, nu se poate cere :
a) sa incalce legea ;
b) sa incalce regulile si standardele profesionale
c) sa induca in eroare (inclusiv prin tacere) pe cei care actioneaza ca auditori in numele angajatului ;
d) sa isi puna numele sau sa fie asociat la o raportare care practic denatureaza fsptele.
213.Obligatiile etice ale expertului contabil în cursul unei misiuni de consultanta fiscala.
Un profesionist contabil care presteaza servicii profesionale in domeniul fiscalitatii este indreptatit
sa propuna cea mai buna solutie in favoarea unui client a unui angajator,cu conditia ca prestatia sa se fi
executat cu competenta. In nici un caz nu trebuie fie diminuate integritatea si obiectivitatea iar op.
profesionistului contabil trebuie sa fie conform legii.
214.Cum explicati responsabilitatile etice ale altor profesionisti utilizati în cadrul unei misiuni de audit de
baza.
Cand sunt utilizate serviciile expertilor care nu profesionisti contabil,liber-profesionistul contabil
trebuie sa ia masuri pentru a vedea daca astfel de experti sunt la curent cu cerintele de etica .
Daca ,in orice moment liber profesiionistul contabil nu poate fi convins ca poate fi respectat sau asigurat un
comportament etic corect,misiune nu poate fi acceptata sau daca misiunea a inceput ,ea trebuie terminata.
215.Prezentati pe scurt continutul sectiunii a 8-a din Codul etic national al profesionistilor contabili din
România.
Este in interesul publicului si totodata este cerut de acest cod etic ca membrii echipelor de audit si
servicii conexe ai cabinetelor sau ai societatilor de profil si daca este cazul ai societatilor din cadrul grupului
sa fie independenti de clientii misiunilor de audit si servicii conexe.
Nivelul asigurarii (certitudinii) creditului si serviciilor conexe este destinat a cretse credibilitatea
informatiei privind un obiectiv oarecare,prin evaluarea faptelor care atesta ca obiectivul examinat este
conform criteriilor adecvate sub toate aspetele importante.
Misiune de exprimare a unei opinii este o activitate speciala,ea depinde de urmatoarele elemente :
a) o relatie intre trei parti implicand : un profesionist contabil ;o parte responsabila si un utilizator
anume precizat
b) un obiectiv
c) criterii adecvate
d) modalitate de realizare
e) o concluzie
216.Explicati scopul si obiectivele controlului de calitate al serviciilor de audit.
Controlul de calitate reprezinta un ansamblu de masuri luate de organismele profesionale,care vizeaza
analiza modului de organizare si functionare a unui cabinet si aprecierea modului de aplicare in cadrul
cabinetului , a standardelor internationale si a normelor profesionale emise de aceste organisme.
Obiective urmarite prin controlul de calitate se refera la:
- oferirea catre public a unei bune perceptii despre calitatea serviciilor;
- armonizarea comportamentelor profesionale ale membrilor;
- contribuirea la buna organizare a cabinetelor si la perfectionarea metodelor de lucru;
- aprecierea modului de aplicare a reguluilor si normelor profesionale;
- dezvoltarea solidaritatii în rândul profesiei, prin favorizarea contactelor dintre colegi, apropierea si
respectul profesionistilor fata de organismul profesional..
217.Controlul de calitate la nivelul organismului profesional.
Principiile fundamentale care stau la baza organizarii controlului de calitate sunt: universalitatea,
confidentialitatea, colegialitatea, adaptarea controlului si urmarirea.
Activitatea de control al calitatii poate fi organizata si exercitata în doua metode: controale colegiale si
controale prin personal angajat, ambele metode fiind echivalente
Reguli cu caracter general : Cine poate fi controlat : auditorul statutar (persoana fizica )
Selectia se face de o maniera coerenta astefl ca la finele unei perioade anume toti auditorii statutari sa fie
controlate.Poate fi abut in vedere pe selectie riscul(exemplu in functie de calitatea clientilor de cifra de
afaceri ale rezukltatelor anterioare.
Cand un cabinet cu mai multe birouri se controleaza un numar suficient de birouri
Perioada controlata nu poate depasi 6 ani , daca este vorba despre un cabinet de talie mica care
controleaza numai intreprinderi cu talie redusa cu risc slab,se face o periodicitate de control de 10 ani
,daca la controalel anterioare nu au rezultat probleme deosebite.
Controlul de calitate priveste misiunile de verificare si situatiile financiare incredintate cabinetului respectiv
el primeste de asemenea sisteme de control intern in cadrul cabinetului respectiv.
Contrlolul de caliatate intr-un cabnet trebuie sa se organizeze conform ISA 220 contolul de calitate al
lucrarilor de audit.
218.Controlul de calitate la nivelul cabinetului de audit.
Standardul International de Audit (ISA) nr. 220 stabileste procedurile si principiile fundamentale precum si
modalitatile lor de aplicare cu privire la controlul de calitate si în mod deosebit, la politicile si procedurile
folosite de unn cabinet în lucrarile de audit si la procedurile referitoare la lucrarile încredintate unor
colaboratori ai auditorului.
Natura, calendarul si întinderea politicilor si procedurilor de control de calitate ale unui cabinet sau
societate depind de numerosi factori ca: felul si importanta activitatii sale, dispersia geografica, nivelul de
organizare, costuri etc.
Obiectivele politicilor de control de calitate adoptate de catre un cabinet sau o societate sunt urmatoarele:
- exigentele profesionale: personalul cabinetului sau al societatii trebuie sa se conformeze principiilor de
independenta, integritate, obiectivitate, confidentialitate si profesionalism, înscrise în Codul etic;
- aptitudini si competente: nivelul de instruire si formare al personalului cabinetului sau societatii permite
acestuia sa se achite în mod corect si complet de sarcinile pe care le primeste în cadrul unei misiuni de
audit;
- repartizarea lucrarilor: lucrarile de audit vor fi încredintate personalului care dispune de pregatirea si
experienta necesara;
- delegarea : conducerea, supervizarea si revederea lucrarilor realizate la toate esantioanele permit
obtinerea unei asigurari rezonabile ca lucrarile efectuate raspund normelor de calitate stabilite.
219.Rolul si importanta dosarului exercitiului.
Dosarul exercitiului cuprinde toate elementele unei misiuni, a caror utilitate nu depaseste exercitiul
controlat; el permite ansamblarea tuturor lucrarilor, de la organizarea misiunii la sinteza si formularea
raportului.
Dosarul exercitiului este indispensabil pentru:
- mai buna organizare si control ale misiunii;
- documentarea lucrarilor efectuate, deciziilor luate si asigurarea ca programul s-a derulat fara omisiuni;
- înlesnirea muncii în echipa si supervizarea lucrarilor date la colaboratori;
- justificarea opiniei emise si redactarea raportului.
220.Rolul si importanta dosarului permanent.
Unele informatii si documente primite sau analizate în cursul diferitelor etape ale misiunii pot fi folosite pe
toata durata mandatului. Ele nu au deci nevoie sa fie cercetate în fiecare an. Clasarea lor într-un dosar
separat, dosarul permanent, permite utilizarea lor ulterioara dupa aducerea sa la zi.
Dosarul permanent permite deci evitarea repetarii în fiecare an a unor lucrari si transmiterea de la un
exercitiu la altul a elementelor de recunoastere a intreprinderii.
221.Structura dosarului exercitiului.
Dosarul exercitiului este bine sa fie împartit pe sectiuni (parti) pentru a usura utilizarea sa. În general se
foloseste o împartire în 10 sectiuni (parti) simbolizate de la A la J, astfel:
- EA (dosarul exercitiului, Sectiunea A) intitulata ³Acceptarea misiunii´;
- EB (dosarul exercitiului, Sectiunea B) intitulata ³Sinteza misiunii si rapoarte´;
- EC (dosarul exercitiului, Sectiunea C) intitulata ³Orientare si planificare´;
- ED (dosarul exercitiului, Sectiunea D) intitulata ³Evaluarea riscului legat de control´;
- EE (dosarul exercitiului, Sectiunea E) intitulata ³Controale substantive´;
- EF (dosarul exercitiului, Sectiunea F) intitulata ³Utilizarea lucrarilor altor profesionisti´;
- EG (dosarul exercitiului, Sectiunea G) intitulata ³Verificari si informatii specifice´;
- EH (dosarul exercitiului, Sectiunea H) intitulata ³Lucrarile de sfârsit de misiune´;
- EI (dosarul exercitiului, Sectiunea I) intitulata ³Interventii cerute prin reglementari diverse´;
- EJ (dosarul exercitiului, Sectiunea J) intitulata ³Controlul conturilor consolidate´;
222.Structura dosarului permanent.
Dosarul permanent se organizeaza în sectiuni (parti) care usureaza clasarea documentelor si consultarea
lor. Fiecare sectiune poate fi materializata printr-un despartitor comportând un sumar al continutului.
Ţinerea la zi se efectueaza pe sumar, indicând data introducerii documentului.
Dosarul permanent se subdivide în sapte sectiuni pentru a facilita lectura si controlul din partea
organismului profesional, dupa cum urmeaza:
- PA (dosarul permanent, Sectiunea A) intitulata ³Generalitati´;
- PB (dosarul permanent, Sectiunea B) intitulata ³Documente privind controlul intern´;
- PC (dosarul permanent, Sectiunea C) intitulata ³Situatii financiare si rapoarte privind exercitiile
precedente´;
- PD (dosarul permanent, Sectiunea D) intitulata ³Analize permanente´;
- PE (dosarul permanent, Sectiunea E) intitulata ³Fiscal si social´;
- PF (dosarul permanent, Sectiunea F) intitulata ³Juridice´;
- PG (dosarul permanent, Sectiunea G) intitulata ³Interventii externi´;

_______________________________________
Una Ragazza Esuberante
Accounting and Audit Departement
http://contabilitate.3xforum.ro
Ê
http://audit.3xforum.ro

223.Elementele de baza ale raportului de audit într-o misiune de audit statutar.


Raportul unei misiuni de audit de baza trebuie sa contina în mod obligatoriu urmatoarele elemente de
baza: titlul, destinatarul, paragraful introductiv, paragraful cuprinzând natura si întinderea lucrarilor de
audit, paragraful opiniei, semnatura, adresa si data raportului.
224.Opinia defavorabila: motive, mod de prezentare.
O astfel de opinie datorata de exemplu dezacordului asupra principiilor contabile, se poate prezenta astfel:
³Astfel, cum este explicat în nota ³X´, nu s-au constatat amortismente în situatiile financiare. Aceasta
practica nu este, în opinia noastra, în acord cu Normele de amortizare a capitalului imobilizat în active
corporale. Cheltuielile aferente, pe baza unui amortisment linear si a unei cote de «. pentru cladiri si «.
pentru utilaje, trebuia sa se ridice la suma de «., pentru exercitiul încheiat la 31 decembrie 200« . În
consecinta, amortismentele cumulate trebuiau sa se ridice la «. mil. lei, iar pierderea exercitiului si
pierderile cumulate la «. mil. lei.
Dupa parerea noastra, datorita incidentei faptelor mentionate în paragraful precedent, situatiile financiare
nu dau o imagine fidela situatiei financiare a societatii la 31 decembrie 200«, contului de profit si pierdere,
pentru exercitiul încheiat la aceasta data, si nu sunt conforme cu prevederile legale si statutare.´
225.Explicati semnificatia datarii raportului de audit.
Raportul auditorului trebuie sa poarte data de la sfarsitul lucrarilor de audit. Cititorul este astfel informat ca
auditorul a apreciat efectele asupra situatiilor financiare si asupra raportului sau, evenimentelor si
tranzactiilor intervenite, de care el a avut cunostinta pâna la aceasta data.
Întrucât responsabilitatea auditorului consta în emiterea unui raport asupra situatiilor financiare pregatite
si prezentate de conducerea societatii, raportul sau nu trebuie sa poarte o data anterioara celei la care
situatiile financiare au fost închise si aprobate.
226.Imposibilitatea exprimarii unei opinii: motive, mod de prezentare.
O astfel de opinie datorata limitarii întinderii lucrarilor se poate prezenta astfel:
³Noi nu am fost în masura sa asistam la inventarul fizic, nici sa procedam la confirmarea directa a
conturilor de clienti, din cauza limitarii întinderii lucrarilor noastre, impusa de catre directiune.
Având în vedere importanta faptelor expuse mai sus, noi nu ne exprimam opinia asupra conturilor anuale.´
227.Opinia cu rezerve: motive, mod de prezentare.
Rezervele se prezinta înaintea paragrafului de opinie. În astfel de cazuri, paragraful opiniei se formuleaza
astfel:
Exemplu de rezerve datorate limitarii întinderii lucrarilor:
³Noi nu am putut asista la inventarul fizic din 31 decembrie 200«, caci noi am fost desemnati auditori
ulterior acestei date. Ţinând seama de natura documentelor contabile ale societatii, noi am putut controla
cantitatile prin alte proceduri.
Dupa parerea noastra, cu exceptia incidentei ajustarilor care ar fi putut fi necesare, daca noi am fi putut
efectua controlul fizic al cantitatilor, situatiilor financiare dau o imagine fidela pozitiei si situatiei financiare
a societatii la 31 decembrie 200«, cât si contului de profit si pierdere pentru exercitiul încheiat la aceasta
data si sunt conforme cu prevederile legale si statutare´.
Exemplu de rezerve datorate dezacordului cu conducerea entitatii auditate:
³Astfel, cum este explicat în nota ³X´ anexata, nu s-au constatat amortismente în situatiile financiare.
Aceasta practica nu este, în opinia noastra, în acord cu Normele de amortizare a capitalului imobilizat în
active corporale. Cheltuielile aferente, pe baza unui amortisment linear si al unei cote de «. pentru cladiri
si «. pentru utilaje, trebuie sa se ridice la suma de «. pentru exercitiul încheiat la 31 decembrie 200« . În
consecinta, amortismentele cumulate trebuie sa se ridice la «. mil. lei, iar pierderile exercitiului si
pierderile cumulate la «. mil. lei.
Dupa parerea noastra, cu exceptia incidentei asupra conturilor anuale, a faptelor mentionate în paragraful
precedent, conturile anuale dau o imagine fidela pozitiei si situatiei financiare a societatii la 31 decembrie
200«, cât si contului de profit si pierdere pentru exercitiul încheiat la aceasta data, si sunt conforme cu
prevederile legale si statutare.´
228.Opinia fara rezerve: semnificatie, mod de prezentare.
Este exprimata atunci cand auditorul a obtinut o asigurare rezonabila asupra faptului ca toate
datele semnificative incluse in posturile din bilantul contabil au fost culese si sistematizate dupa o metoda
acceptabila si permanenta in conformitate cu normele legale.
³Dupa parerea noastra, conturile anuale dau o imagine fidela (sau prezinta în mod sincer, în toate
aspectele lor semnificative), pozitiei si situatiei financiare a societatii la 31 decembrie 200« precum si
rezultatelor acestor operatii si fluxurilor de trezorerie pentru exercitiul închis la aceasta data, în
conformitate cu normele internationale (sau nationale) de contabilitate´.
229.Opinia fara rezerve dar cu un paragraf de observatii: semnificatie, mod de prezentare.
În unele cazuri, raportul de audit poate fi modificat, adaugând un paragraf de observatii al carui obiectiv
este de a lamuri cititorul asupra unui punct privind conturile anuale, expus de o maniera detaliata în anexa.
Adaugarea unui astfel de paragraf nu afecteaza opinia auditorului; aceasta se situeaza de preferinta dupa
paragraful de opinie si precizeaza, în general, ca acesta nu constituie o rezerva.
Acest tip de opinie se formuleaza atunci când apar elemente care însa nu afecteaza opinia auditorului;
paragraful de observatii se situeaza, de regula, dupa paragraful de opinie.
Forma de prezentare a paragrafului de opinie în acest caz este urmatoarea:
³Fara sa exprimam o rezerva asupra situatiil;or financiare, noi atragem atentia asupra notei ³X´ din anexa.
Societatea face obiectul unui proces în care este acuzata de infractiune în utilizarea brevetelor si în care i
se pretinde varsarea redeventelor si daunelor de interese; societatea a angajat o contra-actiune si audierile
preliminare, cât si procedurile juridico-administrative ale celor doua actiuni sunt în curs. Rezultatul final al
acestei afaceri nu poate, în prezent, sa fie determinatsi, în consecinta, nu au fost constituite provizioane
pentru acoperirea cheltuielilor care ar putea sa rezulte´.
230.Paragraful opiniei: tipuri de opinie.
Într-o misiune de audit de baza exista doua forme de exprimare a opiniei asupra situatiilor financiare care
au aceeasi valoare: ³dau o imagine fidela´ sau ³prezinta în mod sincer în toate aspectele lor semnificative´.
Exizta 4 tipuri de opinie:
- opinia fara rezerve;
- opinia cu rezerve;
- opinia defavorabila;
- imposibilitatea de a exprima o opinie.
231.Paragraful privind natura si întinderea lucrarilor de audit.
Acest paragraf cuprinde referentialul de audit utilizat, respectiv Standardele Internationale de Audit sau
norme si practici nationale, precum si descrierea lucrarilor de catre auditor.
Raportul auditorului trebuie sa descrie întinderea lucrarilor de audit, indicând ca ele au fost îndeplinite
conform Standardelor Internationale de Audit sau conform normelor sau practicilor nationale.
³Întinderea lucrarilor´ da posibilitatea pentru auditor sa puna în opera procedurile de audit judecate ca
necesare în conditiile concrete date. Cititorul are în fapt nevoie sa se asigure ca auditul a fost facut
conform normelor si practicilor în materie; daca aceasta nu rezulta în mod clar, se presupune ca normele si
practicile utilizate sunt cele din tara indicata prin adresa auditorului.
Raportul trebuie sa precizeze ca auditul a fost planificat si executat de o maniera care sa asigure în mod
rezonabil ca situatiile financiare nu comporta anomalii semnificative.
Raportul de audit trebuie sa descrie auditul, ca presupunând:
- examenul, pe baza de sondaje, a elementelor probante care justifica sumele si informatiile continute în
situatiile financiare;
- evaluarea principiilor si metodelor contabile folosite pentru elaborarea situatiilor financiare;
- evaluarea estimarilor semnificative facute de conducere pentru a stabili situatiile financiare;
- revederea prezentarii de ansamblu a situatiilor financiare.
Raportul trebuie sa indice ca auditul efectuat furnizeaza o baza rezonabila a expresiei de opinie.
Acest paragraf poate, de exemplu, avea formularea urmatoare:
³Noi am realizat auditul conform Standardelor Internationale de Audit (sau se poate face referire la
normele sau practicile nationale).
Aceste standarde (norme) precizeaza ca auditul nostru trebuie sa fie planificat si realizat în scopul de a
obtine o asigurare rezonabila ca, situatiile financiare nu comporta anomalii semnificative. Un audit consta
în a exprima, pe baza de sondaje, elementele probante care sa justifice sumele si informatiile continute în
situatiile financiare; el consta, de asemenea, în a evalua principiile si metodele contabile folosite si
estimarile semnificative facute de catre conducerea entitatii, pentru închiderea situatiilor financiare, cât si
în a efectua o revedere a prezentarii de ansamblu a acestora.
Estimam ca auditul efectuat furnizeaza o baza rezonabila a exprimarii opiniei noastre.´
232.Paragraful introductiv al raportului de audit statutar.
Acest paragraf cuprinde identificarea situatiilor financiare auditate precum si o mentiune a
responsabilitatilor conducerii entitatii auditate si ale auditorului.
Raportul de audit trebuie sa identifice situatiile financiare ale entitatii, care au facut obiectul auditului, cât
si data si perioada acoperite prin aceste documente.
Raportul trebuie sa mentioneze ca situatiile financiare sunt în sarcina (responsabilitatea) conducerii entitatii
si ca responsabilitatea auditorului este ca, pe baza auditului efectuat, sa exprime o opinie asupra acestor
situatii financiare.
Situatiile financiare constituie reprezentarea faptelor de catre conducere. Pregatirea lor presupune ca
directiunea face estimari contabile si aduce judecati care au o incidenta semnificativa, ca ea stabileste
principiile si metodele contabile potrivite, care trebuie sa fie utilizate pentru pregatirea situatiilor financiare.
Dimpotriva, responsabilitatea auditorului este de a audita aceste situatii financiare, încât sa poata exprima
asupra acestora o opinie.
Acest paragraf poate, de exemplu, avea formularea urmatoare:
³Noi am procedat la auditarea situatiilor financiare ale societatii ³X´, încheiate la 31 decembrie 200«, asa
cum sunt prezentate în anexele la prezentul Raport. Aceste situatii financiare au fost stabilite sub
responsabilitatea conducerii entitatii. Responsabilitatea noastra este, ca pe baza auditului nostru, sa
exprimam o opinie asupra acestor conturi anuale´.
233.Situatii care conduc la formularea altei opinii decât opinie fara rezerve.
De fiecare data când auditorul emite un raport, altul decât un raport fara rezerva, el trebuie sa includa în
raportul sau o descriere clara a tuturor motivelor care justifica decizia sa si, de fiecare data când poate, sa
cifreze (sa estimeze) incidenta posibila asupra situatiilor financiare. Aceste informatii trebuie sa fie date, de
preferinta într-un paragraf distinct care sa preceada pe cel care cuprinde exprimarea opiniei sau
imposibilitatea de a exprima o opinie si pot, de asemenea, sa faca trimitere la o nota anexa mai
aprofundata.
234.Cazuri de dezacord cu conducerea intreprinderii-client.
Auditorul, folosind mijloacele pe care le-a considerat necesare, a constatat o iregularitate contabila pe care
conducerea întreprinderii refuza sa o corecteze. Acest dezacord poate fi important si sa influenteze
certificarea. Pot fi, de exemplu, dezacorduri privind:
- insuficienta provizioanelor pentru deprecierile de stocuri si creante;
- stocuri supraevaluate sau subevaluate datorita unor erori în calculul costurilor productiei sau în
determinarea marimii stocului (cantitatilor)
- nerespectarea principiului independentei exercitiului;
- neluarea în considerare a evenimentelor posterioare care confirma sau infirma o situatie existenta la
data închiderii exercitiului;
- neluarea în considerare a principiului prudentei prin supraevaluarea activelor;
- erori în clasarea tertilor (clienti incerti mentinuti ca clienti obisnuiti).
Auditorul certifica ³cu rezerva´ atunci când iregularitatea este semnificativa, dar importanta ei nu este
suficienta pentru a considera ca situatiile financiare nu sunt corecte si sincere si ca nu dau o imagine fidela
asupra pozitiei si situatiei financiare precum si rezultatului exercitiului.
Oricare ar fi natura neregularitatilor, auditorul îsi prezinta în raport opinia, precizand:
- natura dezacordului;
- postul si suma respectiva;
- influenta asupra rezultatului net.
235.Continutul raportului de audit.
Raportul de audit trebuie sa contina:
- relatia contractuala de executare a misiunii de audit;
- observatiile reiesite din diverse verificari;
- informatiile a caror mentiune în raport este prevazuta expres de lege;
- oferirea garantiei pentru actionari si terti ca un personal calificat a obtinut asigurarea ca situatiile
financiare ofera o imagine fidela, clara si completa pozitiei financiare, performantelor si situatiei financiare
generale a intreprinderii;
- mentiunea ca situatiile financiare auditate sunt anexate la raportul de audit.
Din raportul de audit trebuie sa rezulte în mod clar:
- mentionarea responsabilitatilor pentru auditor si pentru conducerea intreprinderii;
- descrierea obiectivelor si natura misiunii de audit;
- situatiile care fac sa apara incertitudini;
- natura si locul observatiilor în raport.
236.Rolul raportului de audit.
Standardul International de Audit (ISA) nr. 700 stabileste procedurile si principiile fundamentale si
modalitatile lor de aplicare cu privire la forma si continutul raportului auditorului independent emis pe baza
concluziilor rezultate din auditarea situatiilor financiare ale unei entitati (misiunea de baza . Cele mai
multe din prevederile acestui standard pot fi adaptate la rapoartele emise si în cazul unor misiuni de audit
diferite de misiunea de baza.
Raportul de audit are un triplu rol:
- instrument de comiunicare cu utilizatorii situatiilor financiare emise de entitatea auditata, respectiv cu
publicul, precum si cu actionarii pentru decizii economice;
- instrument de confirmare a încrederii publicului si actionarilor în situatiilor financiare prezentate de o
entitate;
- instrument de identificare a responsabilitatilor pentru auditor si pentru conducerea entitatii auditate.
Raspunderea conducerii entitatii auditate se refera la întocmirea si prezentarea situatiilor financiare.
Responsabilitatile auditorului sunt de trei naturi:
‡ responsabilitatea de baza; pentru opinia sa în legatura cu situatiile financiare auditate;
‡ responsabilitati secundare care au urmatoarele caracteristici: rezulta din texte de legi, reglementari
diverse sau norme ale organismului profesional; nu necesita tehnici si proceduri diferite de cele folosite
pentru misiunea de audit de baza; nu presupune exprimarea unei opinii distincte (opinia este implicita ca,
de exemplu, raspunsul la obligatia legala de verificare daca registrele contabile au fost tinute corect si la
zi);
‡ responsabilitati aditionale care au urmatoarele caracteristicii: rezulta din texte de legi si alte
reglementari, pot fi abordate tehnici si proceduri care nu sunt obligatorii pentru misiunea de baza;
presupun exprimarea în mod explicit a unei opinii sau concluzii; raportarea se poate face separat sau poate
fi integrata în raportul de audit (în cuprins sau în anexe la acesta). De exemplu, conformitatea cu unele
reglementari specifice (piata de capital, banci, asigurari etc.) sau raportul asupra controlului intern.
237.Rolul si continutul notei de sinteza.
Pentru a permite auditorului sa-si faca o parere definitva asupra situatiilor financiare, este util sa-si
stabileasca o ³nota de sinteza´ care recapituleaza toate puncyele importante ale lucrarii, care pot avea o
incidenta asupra deciziei finale.
Nota de sinteza este stabilita pe o foaie de lucru care presupune:
- o referire la foaia de lucru în care punctul retinut ca important este dezvoltat;
- o descriere sumara a punctului respectiv;
- pozitia auditorului (punctul sau de vedere).
Descrierea punctelor respective se va referi la toate elementele importante ale desfasurarii lucrarilor si în
special la:
- problemele tehnice întâlnite si maniera în care au fost rezolvate;
- punctele în suspensie care necesita primirea unei informatii complementarea;
- domeniile care necesita o luare de pozitie si o decizie finala a auditorului;
- o lista a modificarilor propuse, evidentiindu-le pe cele care au fost contabilizate si separat pe cele care
înca nu au fost acceptate de întreprindere.
Poate fi utila, de asemenea, realizarea unui scurt rezumat al evenimentelor semnificative care au marcat
viata întreprinderii în timpul exercitiului ca, de exemplu:
- evolutia principalelor elemente din situatiile financiare;
- produse (activitati) noi;
- schimbari în strategia întreprinderii.
238.Rolul si continutul chestionarului de sfârsit de misiune.
Chestionarul sfârsitului lucrarilor permite asigurarea ca toate elementele au fost reunite, ca normele au
fost respectate si ca dosarele sunt complete.
Întrebarile din chestionar trebuie sa recapituleze toate lucrarile ce trebuie efectuate potrivit standardelor
normelor de audit si procedurilor interne ale cabinetului si se pot grupa dupa cum urmeaza:
-întinderea lucrarilor;
- delegarea lucrarilor catre membrii echipei si supervizarea activitatii lor;
- continutul bilantului contabil;
- raportarile;
- comunicarile cu conducerea întreprinderii;
- latura administrativa.
239.Rolul si continutul scrisorii de afirmare.
Auditorul poate consemna în foile sale de lucru proba afirmatiilor primite de la conducatori, efectuând o
sinteza a convorbirilor sale obtinând o scrisoare de afirmare, care poate imbraca forma:
- fie a unei scrisori emanând de la conducatori;
- fie a unei scrisori a auditorilor amintind termenii afirmatiei verbale primite de la conducatori,
recunoscute cum se cuvine si confirmate de ei.
Daca conducatorii refuza sa ateste printr-o scrisoare de afirmare afirmatiile pe care auditorul le considera
necesare, acest refuz va constitui o limitare a întinderii lucrarilor sale.
Scrisoarea de afirmare permite:
- clarificarea raspunderilor ce revin conducatorilor întreprinderii si auditorului;
- înstiintarea conducerii întreprinderii asupra modului de influentare a situatiilor financiare de catre
informatiile pe care numai ea le detine.
Aceasta scrisoare de afirmare nu înlocuieste procedurile de verificare ce trebuie efectuate de catre auditori.
240.Utilizarea lucrarilor unui alt auditor.
Standardul International de Audit (ISA) nr. 600 stabileste procedurile si principiile fundamentale si
modalitatile lor de aplicare referitoare la utilizarea de catre un auditor, în cadrul unei misiuni de audit de
baza, la o entitate a lucrarilor realizate de catre un alt auditor, asupra situatiilor financiare ale unuia sau
mai multor sub-grupuri incluse în situatiile financiare ale acelei entitati. El nu se aplica în cazul când doi
sau mai multi auditori sunt numiti coauditori si nici relatiilor auditorului cu auditorul precedent.
Când auditorul principal utilizeaza lucrarile unui alt auditor, auditorul principal trebuie sa determine
incidenta acestor lucrari asupra propriului sau audit.
Auditorul principal este auditorul responsabil de examenul situatiilor financiare ale unei entitati. Expresia
alt auditor, desemneaza auditorul ± altul decât auditorul principal ± responsabil de examenul informatiilor
financiare ale unui subgrup, incluse în situatiile financiare auditate de catre auditorul principal.
a) Acceptarea misiunii de auditor principal
Auditorul trebuie sa stabileasca daca participarea sa la lucrarile de audit pe ansamblu este suficienta
pentru a-i permite sa actioneze ca auditor principal.
b) Proceduri puse în lucru de catre auditorul principal
- evaluarea competentei profesionale a altui auditor;
- obtinerea de elemente probante care dovedesc ca lucrarile acelui alt auditor raspund obiectivelor
auditorului principal în cadrul misiunii sale de audit.
Cunoscând contextul în care auditorul principal va folosi lucrarile sale, celalalt auditor trebuie sa coopereze
cu auditorul principal. De exemplu, acest alt auditor va aduce la cunostinta auditorului principal orice
aspect al activitatii sale care nu se poate realiza conform modalitatilor stabilite; la rândul sau celalalt
auditor va fi informat despre orice problema aparuta în activitatea auditorului principal care poate avea o
incidenta importanta asupra propriei sale activitati.
241.Utilizarea lucrarilor auditorului intern.
Auditorul trebuie sa analizeze activitatile auditorului intern si incidentele potentiale asupra procedurilor de
audit ale sale.
Auditorul intern, facând parte din structurile intreprinderii, are printre obiectele sale examenul, evaluarea si
controlul pertinentei si eficacitatii sistemelor contabile si de control intern; anumite aspecte ale lucrarilor
sale pot fi utile auditorului extern.
Printre activitatile auditorului intern care pot fi utile auditorului extern se pot mentiona:
- examenul sistemelor contabile de control intern;
- examenul informatiilor financiare si de gestiune;
- evaluarea costurilor, rentabilitatea si eficienta unor tranzactii si operatiuni;
- examenul modului de respectare a textelor legislative precum si al politicilor si directivelor stabilite de
conducerea intreprinderii.
Auditorul extern are obligatia sa obtina o cunoastere suficienta a activitatilor auditului intern pentru a
planifica si aborda în mod eficient auditul.
În evaluarea lucrarilor auditorului intern, auditorul extern va tine seama de urmatoarele criterii:
- statutul auditorului intern în cadrul intreprinderii;
- natura si întinderea lucrarilor de audit intern efectuate;
- competente tehnice; pregatire tehnica adaptata si o experienta ca auditor intern;
- organizarea profesionala; planificarea, supravegherea, controlul si documentarea corecta a lucrarilor,
existenta manualelor de audit, programarea de lucru si a dosarelor de lucru corespunzatoare
242.Utilizarea lucrarilor unui expert.
Standardul International de Audit (ISA) nr.620 stabileste procedurile si principiile fundamentale si
modalitatile lor de aplicare în cazul utilizarii lucrarilor unui expert ca si elemente probante.
Prin expert se întelege o persoana sau un cabinet care poseda competente, cunostinte si o experienta
specifica într-un domeniu specific, altul decât cel care presupune cunostinte de contabilitate si audit.
Expertul poate fi angajat de catre intreprindere, angajat de catre auditor, salariat al intreprinderii sau
salariat al auditorului.
În primul rând auditorul trebuie sa reuneasca elemente probante suficiente si adecvate care sa
demonstreze ca pot fi utilizate lucrarile unui anume expert în cadrul misiunii sale de audit.
Utilizarea lucrarilor unui expert se face în urmatoarele situatii:
- evaluarea unor anumite active: cladiri, constructii, terenuri, echipamente, opere de arta, pietre
pretioase;
- evaluarea starii fizice a unor active precum minereuri, zacaminte, resurse petroliere sau stabilirea
duratei de viata ramasa a unor active corporale;
- evaluari actuariale;
- evaluarea stadiului de avansare în realizarea fizica a unor produse sau lucrari de constructii;
- avize juridice în ce priveste interpretarea unor acorduri, statute sau reglementari.
Când are în vedere sa foloseasca lucrarile unui expert, auditorul trebuie sa tina cont de:
- caracterul semnificativ al elementului respectiv din situatiile financiare;
- riscul de eroare datorat naturii si complexitatii elementului respectiv din situatiile financiare;
- volumului si calitatii altor elemente probante disponibile.
În al doilea rând auditorul trebuie sa verifice competenta profesionala a expertului: calificarile profesionale,
diplome, înscrierea ca membru într-un organism profesional, experienta si reputatia sa în domeniul în care
se intentioneaza a fi folosit.
În al treilea rând auditorul trebuie sa evalueze obiectivitatea expertului. Riscul unei lipse de obiectivitate
este mai ridicat în cazul expertului angajat al intreprinderii si al expertului legat într-un fel sau altul de
intreprinderea auditata.
În al patrulea rând auditorul trebuie sa strânga elemente probante suficiente si adecvate care sa
demonstreze ca întinderea lucrarilor expertului raspunde obiectivelor auditului. Aceasta se poate realiza
examinând instructiunile scrise date de catre intreprindere expertului, instructiuni care se pot referi la teme
precum:
- obiectivele si întinderea lucrarilor expertului;
- o deschidere generala a problemelor specifice care vor fi tratate în raportul expertului;
- conditiile de acces ale expertului la informatii;
- confidentialitatea informatiilor despre intreprindere;
- informatii referitoare la ipotezele si metodele de lucru pe care le va folosi expertul.
Auditorul trebuie sa stabileasca daca lucrarile expertului pot constitui un element probant cu privire la
aprecierea criteriilor ce trebuiesc îndeplinite de situatiile financiare; el va stabili în mod deosebit daca
rezultatele la care a ajuns expertul au fost corect luate în seama la elaborarea situatiilor financiare; daca el
va stabili ca lucrarile expertului nu permit reunirea elementelor probante, poate angaja un alt expert sau
va emite o opinie calificata.
Când auditorul nu modifica raportul sau, el nu trebuie sa faca mentiune de utilizarea lucrarilor expertului.
243.Elementele posterioare închiderii exercitiului.
Standardul International de Contabilitate (IAS) nr. 10 stabileste tratamentul în situatiile financiare a
evenimentelor favorabile si nefavorabile care survin dupa data închiderii exercitiului, care pot fi de doua
tipuri:
- evenimente care furnizeaza informatii în legatura cu fapte care existau la data închiderii exercitiului;
sunt acele evenimente care aduc o mai ampla confirmare a circumstantelor existente la data închiderii;
- evenimente care furnizeaza informatii bazate pe fapte survenite dupa data închiderii exercitiului; sunt
evenimente care indica circumstante noi, aparute dupa data închiderii.
Standardul International de Audit (ISA) nr. 560 stabileste obligatiile pentru auditor de a lua în considerare
incidentele evenimentelor posterioare închiderii exercitiului, atât asupra situatiilor financiare cât si asupra
raportului sau, distingându-se trei etape:
- fapte descoperite pâna la data raportului de audit;
- fapte descoperite dupa data raportului de audit, dar înaintea publicarii situatiilor financiare;
- fapte descoperite dupa publicarea situatiilor financiare.
244.Faptele descoperite pâna la data raportului de audit.
Auditorul trebuie sa puna în lucru proceduri care urmaresc strângerea de elemente probante suficiente si
adecvate care sa justifice faptul ca au fost identificate toate evenimentele care pot necesita ajustari ale
situatiilor financiare sau informatii suplimentare în anexe, pâna la data raportului sau.
Procedurile menite sa identifice evenimentele care pot face obiectul unei ajustari a situatiilor financiare sau
unei informatii în anexe, vor fi puse în lucru la o data cât mai apropiata de data raportului de audit si vor
cuprinde actiunile urmatoare:
- examinarea facturilor de cumparari, de vânzari, a avizelor de expeditie sau a notelor de intrare-receptie
ale perioadei posterioare închiderii exercitiului, pentru a verifica daca operatiile respective nu sunt aferente
exercitiului închis (controlul principiului independentei exercitiului);
- examinarea încasarilor posterioare închiderii pentru a verifica reactivarea creantelor;
- cercetarea facturilor de vânzare posterioare închiderii pentru a se încredinta ca stocurile nu sunt
evaluate la o suma superioara valorii lor de realizare sau invers;
- analiza procedurilor stabilite de conducerea intreprinderii pentru a se asigura ca evenimentele
posterioare închiderii au fost bine identificate;
- consultarea proceselor verbale ale adunarii generale a actionarilor, ale consiliului de administratie, ale
comitetului de audit, ale comitetului de directie, care au avut loc dupa data închiderii exercitiului;
- analiza altor informatii financiare luate, previziuni de trezorerie si alte rapoarte ale conducerii
intreprinderii;
- cereri, sau cereri suplimentare de informatii de la oficiul juridic sau de la avocatii intreprinderii în
legatura cu procesele pe rol;
- corespondenta înregistrata la conducerea intreprinderii în legatura cu subiecte, cum ar fi:
‡ situatia actuala a unor elemente contabilizate pe baza unor date preliminare sau neconcludente;
‡ noi angajamente, împrumuturi, garantii acordate sau primite;
‡ vânzari de active realizate sau avute în vedere;
‡ noi actiuni sau obligatiuni emise sau prevazute a fi emise, proiecte de fuziune, sau alte cai de
restructurari;
‡ active care fac obiectul unor pretentii de proprietate, distruse din diferite cauze (incendii, inundatii
etc.);
‡ evolutia unor riscuri;
‡ alte evenimente care ar pune în discutii continuitatea exploatarii.
Daca, prin aplicarea procedurilor de mai sus, auditorul descopera ca evenimentele posterioare au o
incidenta semnificativa asupra situatiilor financiare, el trebuie sa determine daca acestea au fost corect
avute în vedere si au facut obiectul unei informatii corespunzatoare în notele anexe la situatiile financiare.
Când un subgrup, filiala sau sucursala face obiectul unui audit din partea altui auditor, auditorul va
examina procedurile acestui alt auditor referitoare la evenimentele posterioare, precum si necesitatea de a-
l informa de data prevazuta pentru semnarea propriului sau raport de audit.
245.Fapte descoperite dupa data raportului de audit dar înaintea publicarii situatiilor financiare.
Auditorul nu este tinut sa aplice proceduri sau sa faca investigatii referitoare la situatiile financiare, dupa
data raportului de audit. Conducerea intreprinderii, însa, trebuie sa informeze auditorul asupra
evenimentelor suvenite între data raportului de audit si data publicarii situatiilor financiare si care sunt
susceptibile sa aiba o influenta asupra acestora.
Când auditorul a luat la cunostinta, dupa data raportului sau dar înaintea publicarii situatiilor financiare, de
evenimente care risca sa aiba o incidenta semnificativa asupra acestora, auditorul trebuie sa stabileasca
daca trebuie sa ceara cercetarea situatiilor financiare si sa discute aspectele în cauza cu conducerea
intreprinderii pentru a stabili masurile care se impun.
Daca conducerea intreprinderii corecteaza situatiile financiare, auditorul va pune în lucru procedurile
necesare si va furniza conducerii intreprinderii un alt raport de audit, în nici un caz data noului raport nu va
putea fi anterioara datei semnarii sau aprobarii situatiilor financiare si, în consecinta, procedurile
mentionate mai sus se vor prelungi pâna la data noului raport de audit.
Daca conducerea intreprinderii refuza sa corecteze situatiile financiare iar auditorul considera necesare
aceste corecturi, el trebuie sa exprime o opinie cu rezerve sau o opinie defavorabila; daca raportul de audit
apucase sa fie depus, auditorul cere conducerii intreprinderii sa nu publice, catre terti, situatiile financiare
si raportul de audit iar, daca aceasta decide totusi publicarea, auditorul va lua masurile adecvate pentru a
evita ca tertii sa utilizeze raportul sau.
246.Fapte descoperite dupa data publicarii situatiilor financiare.
Dupa publicarea situatiilor financiare auditorul nu este tinut sa procedeze la vreo investigatie.
Daca însa auditorul a luat la cunostinta, dupa publicarea situatiilor financiare, de existenta unui eveniment
care, daca ar fi fost cunoscut la data semnarii raportului sau, l-ar fi condus la modificarea opiniei, el trebuie
sa stabileasca daca este cazul corectarii situatiilor financiare si sa discute aspectele respective cu
conducerea intreprinderii.
În cazul în care conducerea intreprinderii corecteaza situatiile financiare, auditorul va controla masurile
luate de conducerea intreprinderii pentru a se asigura ca toate persoanele care sunt în posesia situatiilor
financiare nemodificate au luat cunostinta de corectarea acestora si va întocmi un nou raport de audit
asupra situatiilor financiare. Acest nou raport de audit trebuie sa cuprinda un paragraf de observatii facând
trimitere la o nota anexa la situatiile financiare care cuprinde motivele corectiei situatiilor financiare
publicate anterior. Data noului raport de audit nu va fi anterioara celei de aprobare a situatiilor financiare
corectate.
În cazul în care conducerea intreprinderii nu ia masurile necesare pentru a se asigura ca toate persoanele
care au în posesie situatiile financiare si raportul de audit publicate anterior au fost corect informate de
situatie si nu corecteaza situatiile financiare chiar daca auditorul a solicitat corectarea, auditorul va face
cunoscut conducerii intreprinderii ca va lua toate masurile pentru a evita ca tertii sa utilizeze raportul sau
de audit.
Nu este necesara corectarea situatiilor financiare si stabilirea unui nou raport de audit atunci când situatiile
financiare ale exercitiului urmator sunt pe punctul de a fi publicate, cu conditia ca o informatie
corespunzatoare despre situatia existenta sa fie furnizata în notele anexate la aceste situatii financiare.
247.Examenul situatiilor financiare: solduri de deschidere.
Standardul International de Audit (ISA) nr. 510 reglementeaza procedurile si principiile fundamentale si
modul lor de aplicare în ce priveste soldurile de deschidere. În misiunile initiale de audit, auditorul trebuie
sa gaseasca elemente probante suficiente si adecvate care sa-i permita sa se asigure ca:
- soldurile de deschidere nu contin anomalii care sa aiba o influenta semnificativa asupra situatiilor
financiare ale exercitiului în curs;
- soldurile de închidere ale exercitiului precedent au fost corect preluate sau, în cazuri deosebite, au fost
ajustate retroactiv;
- politicile de închidere a conturilor si metodelor de evaluare folosite au fost aplicate în mod constant,
sau modificarea acestora a fost corect înregistrata si descrisa în notele anexe.
Când situatiile financiare ale exercitiului precededent au fost auditate de un alt auditor, auditorul actual
poate gasi elementele probante examinând dosarele de lucru ale auditorul precedent.
Daca situatiile financiare precedente nu au fost auditate acesta va pune în lucru alte proceduri.
Daca prin aplicarea procedurilor specifice nu se obtin elemente probante suficiente si adecvate cu privire la
soldurile de deschidere, auditorul trebuie sa emita o opinie cu rezerve sau se va afla în imposibilitatea de a
emite o opinie.
248.Examenul situatiilor financiare.
Situatiile financiare (bilant, contul de profit si pierdere si celelalte componente) constituie documente de
sinteza a contabilitatii asupra carora auditorul îsi exprima opinia.
Controalele efectuate asupra conturilor i-au permis auditorului sa obtina unele elemente probante pe baza
carora sa traga concluzii cu privire la diferite posturi si rubrici din situatiile financiare.
Pentru a-si putea exprima opinia, auditorului trebuie sa confirme ca situatiile financiare sunt în acord cu
concluziile sale si ca ele reflecta corect deciziile conducerii intreprinderii si dau o imagine fidela activitatii si
situatiei financiare a intreprinderii.
Examenul situatiilor financiare are ca obiect verificarea:
- faptului ca bilantul, contul de profit si pierdere si celelalte componente ale situatiilor financiare sunt
coerente, concorda cu datele din contabilitate, sunt prezentate conform principiilor contabile si
reglementarilor în vigoare si tin cont de evenimentele posterioare datei de închidere;
- faptului ca anexele comporta toate informatiile de importanta semnificativa asupra situatiei
patrimoniale, financiare si rezultatele obtinute.
Tehnicile de examinare se bazeaza pe:
- stabilirea ratiourilor obisnuite de analiza financiara si compararea lor cu cele ale exercitiilor precedente
si ale sectorului de activitate;
- comparatiile între datele reiesite din situatiile financiare si datele anterioare, posterioare si previziunile
intreprinderii sau ale altor intreprinderi similare;
- compararea în procent fata de cifra de afaceri a diferitelor posturi din contul de profit si pierdere.
Un obiectiv central al examinarii situatiilor financiare îl constituie verificarea daca acestea dau o imagine
fidela clara si completa:
- pozitiei financiare intreprinderii;
- rezultatelor financiare;
- situatiei financiare.
În cadrul actiunilor de verificare a bilantului contabil, auditorul îsi divizeaza diligentele verificând si
satisfacerea unor reguli generale si particulare.
Reguli generale:
- bilantul contabil este întocmit conform normelor contabile în vigoare;
- bilantul contabil este întocmit sub o forma comparativa;
- elementele de activ si pasiv sunt evaluate separat fara sa se opereze compensatii;
- bilantul de deschidere corespunde cu bilantul de închidere al exercitiului precedent.
Reguli particulare. Auditorul verifica modul de înregistrare a:
- capitalurilor proprii;
- împrumuturi si datorii asimilate;
- imobilizari;
- stocuri si productie în curs de executie;
- conturile de terti;
- conturile de provizioane;
- conturile de trezorerie.
În legatura cu rezultatul exercitiului, auditorul :
- examineaza unele conturi de cheltuieli;
- examineaza bazele de impozitare stabilite în materie de taxe si impozite asupra conturilor de venituri;
- examineaza situatia comparativa a diverselor conturi de venituri si cheltuieli.
ÎIn legatura cu anexele la situatiile financiare, auditorul examineaza informatiile furnizate de acestea,
analizând în mod deosebit:
- evolutia conturilor prezentate de aceste anexe;
- respectarea modului si metodelor de evaluare a posturilor din bilant si din contul de profit si pierdere;
- metodele utilizate pentru calculul amortizarii si provizioanelor si fundamentarea lor.
249.Particularitati privind partile afiliate (legate) în audit.
Standardul International de Audit (ISA) nr. 550 stabileste procedurile si principiile fundamentale, precum si
modalitatile lor de aplicare în ce priveste responsabilitatile auditorului referitoare la tranzactiile între parti
legate (afiliate), asa cum sunt ele definite prin Standardul International de Contabilitate nr. 24 ³Parti
legate´.
Auditorul trebuie sa puna în lucru proceduri de audit în vederea reuniunii de elemente probante referitoare
la identificarea de catre conducerea intreprinderii a partilor legate (afiliate), precum si la informatiile
prezentate în anexe privind efectele tranzactiilor si operatiilor între partile legate, care au o influenta
semnificativa asupra situatiilor financiare.
În timpul lucrarilor de audit, auditorul da atentie operatiilor care par neobisnuite si care pot indica
existenta partilor legate pâna atunci necunoscute ca, de exemplu:
- operatiuni efectuate în conditii comerciale anormale, mai ales în ce priveste pretul, rata dobânzii,
garantii si conditii de rambursare neobisnuite;
- operatii a caror existenta nu pare justificata prin nici o motivatie logica;
- operatii a caror substanta difera de forma acestora;
- operatii efectuate pe cai neobisnuite;
- volum prea ridicat sau operatii importante realizate cu unii clienti sau furnizori, în raport cu altii;
- operatii neânregistrate.
Printre procedurile puse în lucru de auditor se pot folosi:
- controalele detaliate asupra unor operatii, tranzactii, rulaje sau solduri;
- consultarea proceselor verbale ale adunarilor generale ale actionarilor si ale consiliului de administratie;
- acordarea unei atentii deosebite unor operatii de la sfârsitul perioadei;
- acordarea contractelor si conventiilor de împrumut;
- examenul operatiilor de cumparari sau vânzari pe parti ale unei societati în participatie;
- examenul operattiilor si tranzactiilor între parti legate identificate;
- obtinerea unei declaratii de la conducerea intreprinderii prin care sa ateste ca informatiile prezentate cu
privire la identificarea partilor legate sunt exhaustive si au fost corect descrise în anexele la situatiile
financiare.
250.Ipoteza continuitatii activitatii în auditul situatiilor financiare.
În timpul planificarii si realizarii misiunii de audit, auditorul trebuie sa aprecieze temeinicia utilizarii de
catre conducerea intreprinderii a conventiei contabile de baza de continuare a activitatii, la elaborarea
situatiilor financiare.
Exemple de fapte sau evenimente care, luate izolat sau împreuna, constituie semne de întrebare asupra
valabilitatii conventiei contabile de baza de continuare a exploatarii, fara a fi exhaustive, sunt:
- capitaluri proprii sau fond de rulment negative;
- împrumuturi care ajung la scadenta, fara perspectiva realizata de rambursare sau reesalonare, sau
recurgerea excesiva la credite pe termen scurt pentru a finanta active pe termen lung;
- indicii privind retragerea suportului financiar de catre creditori;
- marje bruta de autofinantare negativa;
- indicatori financiari cheie, nefavorabili;
- pierderi din exploatare sau degradari importante ale activelor;
- stoparea politicii de distribuire de dividende;
- insuficienta trezoreriei pentru a face platile la scadenta;
- refuzul creditelor ± furnizori;
- parasirea intreprinderii de catre cadrele de conducere;
- pierderea unor piete importante, a unor licente importante sau furnizori principali;
- miscari sociale, sau lipsa materiilor prime de baza;
- proceduri judiciare în curs care, daca sunt pierdute, pot avea consecinte financiare grave;
- schimbari legislative sau politici guvernamentale care risca sa aiba efecte nefavorabile asupra
intreprinderii.
Responsabilitatea auditorului consta în aprecierea modului în care conducerea intreprinderii a utilizat
conventia contabila de baza a continuitatii activitatii si daca exista incertitudini semnificative în ce priveste
capacitatea intreprinderii de a continua activitatea si care ar fi trebuit sa fie prezentate în anexe. El trebuie
sa colecteze elemente probante suficiente si adecvate pentru a confirma existenta unei incertitudini
semnificative referitoare la continuitatea exploatarii.
Auditorul se poate gasi în una din urmatoarele situatii:
a) a fost aplicata conventia contabila de baza a continuitatii activitatii dar exista o incertitudine
semnificativa. În acest caz se verifica daca în notele anexe au fost descrise corect faptele susceptibile de a
pune în discutie continuitatea activitatii; în caz afirmativ, el va emite o opinie fara rezerve dar va introduce
un paragraf de observatii; în caz negativ, el va emite o opinie cu rezerve sau o opinie defavorabila;
b) situatiile financiare au fost stabilite în conditii de continuitate a activitatii dar în rationamentul sau
profesional, auditorul retine ca intreprinderea nu va fi în masura sa continue activitatea; în acest caz, el va
emite o opinie defavorabila;
c) conducerea intreprinderii refuza sa faca sau sa completeze analizele sale pentru a evalua de o maniera
completa aspectele legate de continuitatea activitatii; auditorul poate introduce o rezerva în raportul sau,
ca urmare a limitarii întinderii lucrarilor sale.
Standardul International de Audit (ISA) nr. 570 stabileste procedurile si principiile fundamentale, cât si
modul lor de aplicare în ce priveste responsabilitatile auditorului în legatura cu aplicarea conventiei
contabile de baza a continuarii activitatii la elaborarea situatiilor financiare ale intreprinderii.
251.Auditul estimarilor contabile.
Estimarea contabila desemneaza o evaluare aproximativa a sumei unui element în absenta unei metode
precise de masurare (determinare). Cele mai frecvente estimari contabile se refera la:
- provizioane pentru deprecierea stocurilor si creantelor;
- amortizarea imobilizarilor asupra duratei lor de viata estimata;
- venituri anticipate;
- impozite amânate;
- provizioane pentru riscuri privind procesele în curs;
- pierderi asupra unor contracte pe termen lung;
- provizioane pentru garantii.
Auditorul trebuie sa reuneasca elementele probante suficiente si adecvate asupra estimarilor contabile
cuprinse în situatiile financiare: caracterul rezonabil al acestor estimari si corecta si completa prezentare a
informatiilor în anexe.
În acest scop, auditorul poate:
- examina si testa procedurile urmate de conducerea intreprinderii pentru efectuarea estimarii;
- utiliza o estimare independenta pentru a o compara cu cea efectuata de conducerea intreprinderii;
- revedea evenimentele posterioare închiderii exercitiului pentru a stabili daca estimarea se confirma.
Standardul International de Audit (ISA) nr. 540 stabileste procedurile si principiile fundamentale cât si
modul lor de aplicare în ce priveste auditul estimarilor contabile continute în situatiile financiare.
252.Procedurile analitice în auditul situatiilor financiare.
Procedurile analitice cuprind compararea informatiilor financiare ale intreprinderii:
- cu informatiile comparabile ale exercitiilor precedente;
- cu rezultatele stabilite de intreprindere ± bazate pe bugete sau pe previziuni ± sau estimate de auditor
(cum ar fi cele privind cheltuielile cu amortizarile);
- cu informatiile similare din sectorul de activitate din care face parte intreprinderea.
Procedurile analitice sunt utilizate în diferite etape ale misiunii de audit si anume:
- pentru a ajuta auditorul sa planifice natura, calendarul si întinderea altor proceduri de audit (etapele
anterioare);
- în controalele substantive pentru gasirea elementelor probante;
- ca mijloc de revizuire a coerentei de ansamblu a situatiilor financiare (etapa V - urmatoare).
Atunci când auditorul foloseste procedurile analitice ca si controalele substantive, trebuie sa tina seama de
unii factori precum:
- obiectivele procedurilor analitice si gradul de fiabilitate al lor;
- disponibilitatea informatiilor si fiabilitatea lor;
- sursele informatiilor disponibile; sursele externe independente sunt în general mai fiabile decât sursele
interne;
- caracterul comparabil al surselor disponibile;
- cunostintele dobândite cu auditurile precedente etc.
tehnica procedurilor analitice este reglementata prin Standardul International de audit (ISA) nr. 520.
253.Confirmarea externa (directa .
Este o procedura care consta în a cere unui tert având legaturi de afacere cu intreprinderea verificata, sa
confirme direct auditorului informatiile privind existenta operatiilor, a soldurilor etc. Auditorul are
latitudinea de a determina conditiile si întinderea acestei proceduri.
Procedura se demareaza cu acordul conducerii intreprinderii supusa controlului; daca aceasta nu se arata
favorabila pentru o astfel de procedura, auditorul se poate gasi în una din urmatoarele doua situatii:
- sau considera ca tehnicile compensatorii de control îi aduc elemente suficiente de proba;
- sau considera ca alte controale nu-l conduc la elemente probante fata de limitele impuse de conducerea
intreprinderii, care va suporta consecintele necesare cu privire la certificare.
Standardul International de Audit (ISA) nr. 505 defineste principalele cazuri în care auditorul are obligatia
sa procedeze la folosirea tehnicii confirmarii directe:
- confirmarea unor cauze în baza carora s-au realizat unele tranzactii;
- confirmarea de catre banci a soldurilor conturilor si alte informatii considerate necesare;
- confirmarea conturilor de clienti si debitori;
- confirmarea stocurilor în depozite vamale, în consignatie si alte stocuri la terti;
- valori imobiliare cumparate prin intermediari financiari;
- împrumuturi de la terti;
- confirmarea soldurilor costurilor de furnizori si creditori.
Confirmarea poate sa fie pozitiva, atunci când tertul solicitat îsi exprima acordul asupra informatiei primita
sau furnizeaza chiar el informatia, sau negativa, atunci când tertului solicitat I se cere sa nu raspunda
decât în cazul în care nu este de acord cu informatia care i s-a prezentat.
Auditorul trebuie sa ia în consideratie orice fapt de natura sa puna în discutie fiabilitatea raspunsului
obtinut la cererea de confirmare externa (directa .
Procedurile si principiile fundamentale, precum si modalitatile lor de aplicare, în legatura cu utilizarea de
catre auditor a procedurii confirmarii externe (directe) ca mijloc de obtinere a elementelor probante, sunt
reglementate prin Standardul International de Audit (ISA) nr.505, aplicabil începand cu auditul situatiilor
financiare ale anului 2001.
254.Tehnica observarii fizice.
Observarea fizica este mijlocul cel mai eficace de verificare a existentei unui activ, însa ea nu aduce decât
o parte din elementele probante necesare si anume numai existenta bunului respectiv; celelalte elemente
probante ca; proprietatea asupra bunului,valoarea atribuita etc. trebuie verificate prin alte tehnici.
Actiunile întreprinse de auditor pe linia controlului stocurilor, de exemplu, au ca obiectiv asigurarea ca:
- intreprinderea a prevazut mijloace corespunzatoare care permit recenzarea activelor în conditii de
fiabilitate; aceasta faza a interventiei consta în studierea procedurilor de inventariere si se situeaza deci
înaintea inventarierii propriuzise;
- aceste mijloace sunt puse în aplicare în mod satisfacator; aceasta faza consta în verificarea faptului ca
persoanele însarcinate cu inventarierea aplica în mod corect procedurile si se situeaza în timpul
inventarierii propriu-zise;
- lucrarile de inventariere au fost corect exploatate (valorificate); aceasta faza consta în a controla daca
cantitatile recente sunt cele utilizate pentru evaluarea sumei stocurilor si se situeaza deci dupa
inventarierea propriu-zisa.

_______________________________________
Una Ragazza Esuberante
Accounting and Audit Departement
http://contabilitate.3xforum.ro
Ê
http://audit.3xforum.ro

255.Tehnica sondajului.
Ţinând seama de numarul de operatii efectuate de intreprindere, auditorul nu poate verifica integral, de
exemplu, rulajele sau soldurile unui cont. El cauta elementele probante pe un esantion adecvat, utilizând
tehnica sondajului cel mai bine adaptat fiecarei situatii.
Sondajul este definit ca o tehnica ce consta în selectionarea unui anumit numar sau parti dintr-o multime,
aplicarea la acestea a tehnicilor de obtinere a elementelor probante si extrapolarea rezultatelor obtinute
asupra esantionului la întreaga masa sau multime. Tehnica sondajului este reglementata de Standardul
International de Audit (ISA) nr. 530.
Sondajele pe care le realizeaza auditorul în cursul misiunii sale sunt de doua naturi diferite;
- în unele cazuri, în general cu ocazia verificarii functionarii controlului intern, auditorul cauta sa
demonstreze ca elementele care constituie masa, multimea, prezinta o caracteristica comuna (de exemplu,
vizarea sau aprofundarea comenzilor cu ocazia cumpararilor); sondajele efectuate în astfel de cazuri sunt
sondaje asupra atributiilor;
- în alte cazuri, în general cu ocazia controlului conturilor, auditorul cauta sa verifice valoarea data unei
multimi sau unei mase; acestea sunt sondaje asupra valorilor.
Auditorul poate folosi în general doua tipuri de sondaje: sondajul statistic si sondajul nestatistic, bazat
exclusiv pe experienta sa profesionala; acesta din urma, însa, nu permite o extrapolare riguroasa a
rezultatelor obtinute asupra esantionului la întreaga masa sau multime. Alegerea între cele doua tipuri de
sondaje depinde de pregatirea profesionala a auditorului si de gradul de credibilitate pe care acesta doreste
sa îl dea concluziilor sale.
Oricare ar fi însa tipul de sondaj, este important sa fie respectate câteva reguli riguroase privind decizia
asupra esantionului si parcurgerea unor etape obligatorii.
Deciziile prealabile executarii sondajului pot fi prezentate schematic astfel:

Controlul întregii mase sau multimi

Nu

Nu Sondaje asupra ansamblului multimii

Definirea obiectelor si alegerea multimii (masei) Este suficient un control prin sondaj? Multimea
contine elemente cheie? Verificarea elementelor cheie este suficienta?
M Da
M Da
M Da
M Controlul tuturor elementelor cheie

Nu Controlul tuturor elementelor cheie plus sondajele asupra restului multimii

256.Elementele probante: definitie, rol, criterii de apreciere.


Potrivit Standardelor Internationale de Audit, elementele probante într-o misiune de audit (³audit evidence´
sau ³eléments probants´) reprezinta informatii obtinute de auditor pentru a ajunge la concluzii pe care
acesta îsi fondeaza opinia; aceste informatii constau în documente justificative si documente contabile care
stau la baza situatiilor financiare si care sunt coroborate cu informatii din alte surse.
Elementele probante sunt obtinute printr-o combinare adecvata a testelor de procedura cu controalele
substantive sau numai prin controalele substantive. Testele de procedura sunt testele care permit
obtinerea de elemente probante privind eficacitatea conceperii si functionarii sistemelor contabile si de
control intern. Controalele substantive sunt controale proprii ale auditorului în contabilitatea intreprinderii
si constau în proceduri care urmaresc obtinerea elementelor probante prin care sunt detectate anomalii
semnificative în situatiile financiare; ele sunt de doua tipuri:
- controale privind tranzactiile, operatiile si soldurile conturilor;
- proceduri analitice care constau în analiza tendintelor si ratiourilor (rapoartelor) semnificative,
examenul variatiilor si examene de coerenta cu alte informatii.
În functie de credibilitatea informatiilor obtinute în etapele precedente, auditorul stabileste programele de
control a conturilor pe baza carora sa poata obtine elementele probante necesare fundamentarii opiniei
sale.
Aceasta etapa a misiunii are, deci, ca obiectiv reunirea elementelor probante pentru a putea exprima o
opinie motivata asupra conturilor anuale, ceea ce presupune asigurarea respectarii regulilor legale si
regulamentare de catre intreprindere si anume:
- regulile de prezentare si de evaluare stipulate în normele legale si în cele profesionale;
- reguli de prudenta;
- regulile referitoare la inventarieri;
- reguli de tinere a registrelor si a contabilitatii;
- existenta activelor si faptul ca acestea apartin intreprinderii;
- pasivele patrimoniale, veniturile si cheltuielile privesc intreprinderea în cauza.
Elementele probante trebuie sa îndeplinesca cumulativ doua conditii de calitate pentru a putea sa stea la
baza fondarii unei opinii: sa fie suficiente si sa fie juste (adecvate).
Caracterul suficient se stabileste în raport cu numarul de elemente probante colectate; caracterul just se
apreciaza în raport cu gradul de adecvare, cu pertinenta, fiabilitatea lor. În mod normal, auditorul
considera necesar sa se sprijine pe elemente probante care nu sunt concludente prin ele însele, dar care
contribuie la elaborarea convingerii sale. El poate deseori sa fie determinat sa caute elemente probante de
sursa sau natura diferita pentru a corobora o aceeasi afirmatie.
Elementele probante trebuie, în ansamblul lor, sa permita auditorului sa-si faca o opinie cu privire la
situatiile financiare. În general, auditorul nu examineaza totalitatea informatiilor la care are acces pentru a-
si forma opinia, în masura în care el poate ajunge la o concluzie cu privire la soldul unui cont, o categorie
de operatii sau un control intern, aplicând tehnici de sondaj bazate pe rationament profesional sau esantion
statistic.
Factorii care influenteaza rationamentul auditorului în legatura cu ceea ce constituie elemente probante
suficiente cuprind:
- Importanta riscului de inexactitate; acest risc poate depinde de:
‡ natura elementelor în cauza;
‡ adecvarea controlului intern;
‡ natura activitatilor realizate;
‡ existenta unor situatii susceptibile de a exercita o influenta neobisnuita asupra conducerii intreprinderii;
‡ situatia financiara a intreprinderii.
- Importanta relativa a elementului avut în vedere, tinând seama de ansamblul informatiilor bilantului
contabil.
- Experienta capatata în cursul unor auditari anterioare.
- Concluziile procedurilor de audit, în special descoperirea eventuala a unor fraude sau erori.
- Tipul de informatie disponibila.
În cazul obtinerii de elemente probante pornind de la testele de procedura, aspectele sistemelor contabile
si de control intern asupra carora auditorul va strânge elemente probante se refera la:
- conceperea sistemelor contabile si de control intern; sunt aceste sisteme concepute de o maniera care
sa previna sau sa detecteze si corecteze anomalii semnificative?
- functionarea sistemelor contabile si de control intern; aceste sisteme au functionat de o maniera
satisfacatoare pe toata perioada?
În colectarea elementelor probante pornind de la procedurile de conformitate, auditorul se asigura de
posibilitatea obtinerii unor afirmatii în materie:
de existenta: controlul internV exista?
de eficacitate: controlul intern functioneaza eficace?V
V de permanenta: controlul a functionat eficace pe toata perioada în cursul careia auditorul întelege sa se
sprijine pe el?
În cazul obtinerii de elemente probante pornind de la controalele substantive, auditorul trebuie sa
determinedaca elementele rezultate din aceste controale precum si din testele de procedura sunt suficiente
si adecvate pentru a stabili daca la elaborarea situatiilor financiare de catre conducerea întreprinderii au
fost întrunite criteriile urmatoare:
de existenta: un element al activului sauV pasivului exista la un moment dat;
de drepturi si obligatii: un elementV de activ este un drept al intreprinderii iar un element de pasiv este
o obligatie pentru intreprinderea data, la un moment dat;
de apartenentaV (de realitate) tranzactiile sau evenimentele se refera la intreprinderea data si s-au
produs în cursul perioadei respective;
de exhaustivitate: activele,V datoriile, tranzactiile sau evenimentele au fost înregistrate si toate faptele
importante au fost mentionate;
de evaluare: înregistrarea unui activ sauV a unei datorii s-a facut la valoarea lor de inventar;
de masurare: oV operatie sau un eveniment este înregistrata la valoarea sa de tranzactionare si un venit
sau o cheltuiala apartin perioadei;
de prezentare siV publicitate: o informatie este prezentata, clasata si descrisa conform referentialului
contabil aplicabil.
Obtinerea de elemente probante privind o informatie data, de exemplu, existenta de stocuri, nu scuteste
obtinerea de elemente probante pentru o alta afirmatie, de exemplu, evaluarea lor.
Auditorul poate obtine un grad de certitudine mai ridicat atunci când elementele probante adunate, de
origine si de natura diferite, sunt concordante. În acest caz, auditorul poate obtine un grad de certitudine
global superior celui pe care îl obtine din fiecare din elementele probante luate izolat. Invers, atunci când
elementele probante obtinute din surse diferite nu sunt concordante între ele, poate fi necesara folosirea
unor proceduri suplimentare în scopul rezolvarii contradictiei.
Trebuie sa existe un raport rezonabil între costul pentru obtinerea unor elemente probante si utilitatea
informatiei obtinute. Cu toate acestea, dificultatile si costurile suportate pentru a controla un element
deosebit nu pot justifica valabil, prin ele însele, omisiunea unei proceduri.
Atunci când auditorul are dubii legitime cu privire la o informatie care prezinta o importanta semnificativa,
el trebuie sa se straduiasca sa obtina elemente probante suficiente pentru a elimina aceste dubii. Daca nu
este în masura sa obtina aceste elemente probante suficiente, el nu trebuie sa formuleze o opinie fara
rezerva.
257.Programul de control: rol, continut, forme de prezentare.
Nu exista un program standard de control al conturilor deoarece acest program depinde exclusiv de
rezultatele etapelor precedente si de caracteristicile fiecarei intreprinderi.
Dupa cum s-a vazut, etapa de cunoastere a intreprinderii a permis determinarea domeniilor semnificative,
a zonelor de risc si a naturii operatiilor; în etapa referitoare la aprecierea controlului intern, auditorul a
avut posibilitatea identificarii existentei controlului intern pe care se poate sprijini si verificarii modului de
functionare a acestuia. Numai în functie de aceste fluxuri de informatii si de gradul de fiabilitate al lor
auditorul îsi stabileste programul de control al conturilor care, asa cum s-a mai amintit, poate fi restrâns
sau extins.
Pentru stabilirea programului de control, auditorul va utiliza planul de misiune si foaia de sinteza a
aprecierii controlului intern, documente ce asigura legatura cu etapele precedente.
Programul de control poate fi stabilit pe o foaie de lucru speciala, care contine rubricile urmatoare:
- lista controalelor de efectuat, ordonata pe sectiunile situatiilor financiare; aceste controale trebuie cât
mai bine detaliate pentru a fi usor de identificat documentele si informatiile necesare a se solicita
intreprinderii;
- întinderea esantionului: tinând seama de pragul de semnificatie si de evenimentele erori ce pot fi
descoperite, este indicat ca în aceasta coloana sa se mentioneze volumul sondajelor de efectuat pentru
controlul respectiv;
- indicarea datei la care a fost efectuat controlul este foarte importanta, având în vedere ca, calitatea
unui control depinde de data la care s-a efectuat. Aceasta coloana va fi completata pe masura avansarii
programului de control, ceea ce permite urmarirea cronologica a lucrarilor;
- o referinta pentru foaia de lucru;
- probleme întâlnite: aceasta coloana se foloseste pentru supervizarea lucrarilor si pentru a stabili sinteza
rezultatelor controalelor.
Un exemplu de structura a unui program de control se prezinta astfel:

Dosar Program de control


- controlul imobilizarilor - Ref:
Pag:
Exercitiu Auditor: Data:
Viza responsabilului: Data crearii:
Data actualizarii:
Controale de efectuat Marimea esantionului Facut de «««
la data de ««. Referinta
(Foaia de lucru) Probleme
întâlnite
Verificarea achizitiilor exercitiului pe baza de comenzi, facturi si receptii Sume mai mari de 75.000 mii
lei Ionescu
16/03/95 A6 Nimic

258.Continutul unui raport asupra controlului intern.


Auditorul semnaleaza conducerii intreprinderii-client observatiile pe care acesta le are asupra controlului
intern, oral sau în scris. Daca descopera lacune grave, el apreciaza daca refuza certificarea sau o face cu
rezerve. El poate sugera ameliorarea sistemului existent.
Comunicarea observatiilor poate fi facuta printr-un ³Raport asupra controlului intern´, al carui continut
trebuie sa respecte urmatoarele principii:
- prezentarea unei scurte sinteze asupra a ceea ce este esential pentru a folosi conducerii societatii;
- prezentarea detaliata a problemelor pe servicii sau subunitati ale societatii pentru a putea fi usor
difuzate;
- analiza fiecarei probleme în mod logic, de o maniera constructiva, pentru a permite societatii sa
utilizeze raportul ca un instrument de ameliorare a procedurilor în patru parti: introducere si sinteza,
sumar, detalii si anexe.
Nota de introducere si sinteza poate cuprinde:
- o amintire rapida a misiunii, a locului si rolului activitatii de apreciere a controlului intern, conditiile de
executare si metodele utilizate;
- concluziile raportului (cu eventuale trimiteri la partile din raport care detaliaza problema);
- data si semnatura.
Nota de introducere si sinteza are ca scop sa permita destinatarilor principali (conducerea societatii) sa
aiba rapid cunostinta de concluziile esentiale.
Sumarul raportului poate figura imediat dupa nota de introducere si sinteza si poate fi prezentat în diferite
feluri: recapitularea diferitelor titluri si puncte care vor fi reluate în partea de ³Detalii´, reluarea rapida a
tuturor slabiciunilor constatate.
Detaliile raportului corespund la ceea ce a fost anuntat în Sumar; structurarea detaliilor se face urmarindu-
se anumite principii:
- prezentarea punctelor în ordinea importantei;
- recapitularea punctelor pe sectiuni, functii sau grupa de conturi;
- o parte poate fi avuta în vedere pentru sfaturi mai putin importante;
- o parte separata poate fi destinata punctelor care pot avea o incidenta asupra certificarii (însa atentie
ca aceasta parte sa nu infirme opinia emisa asupra situatiilor financiare în raportul general);
- sfaturile date în cursul exercitiului precedent pot fi reluate aici daca acestora nu li s-a dat curs.
Fiecare din punctele prezentate trebuie sa contina informatiile urmatoare:
- descrierea punctelor slabe constatate;
- consecinte si incidente asupra situatiilor financiare;
- sfaturi si masuri care permit ameliorarea situatiei.
259.Ce sunt testele de conformitate.
Sunt testele pe care auditorul le face în etapa de confirmare a întelegerii sistemului contabil si de control
intern. Auditorul selectioneaza un mumar limitat de tranzactii carora le urmareste circuitul si retine daca
controalele prevazute au fost efectuate.
Testele de conformitate pot fi realizate dupa diferite modalitati:
- observare directa;
- confirmare verbala a celor ce utilizeaza procedura respectiva;
- existenta mijloacelor utizate (stampile, vize, fisiere etc.);
- observarea ulterioara, constând din reluarea în întregime a circuitului plecând de la origine, pentru a-l
testa.
260.Ce sunt testele de permanenta.
Sunt testele pe care auditorul le face în etapa de evaluare preliminara a modului de functionare
a sistemului contabil si de control intern. Acestae au ca obiect verificarae daca punctele forte si cele slabe
identificate în sistemul contabil fac obiectul unei aplicari efective si constante. Aceste teste trebuie sa fie
suficient de ample pentru a convinge ca procedurile controlate sunt aplicate într-o maniera permenenta si
fara defectiuni
261.Evaluarea controlului intern: continut, etape.
Când estimeaza ca poate sa se sprijine pe fiabilitatea controlului intern pentru a limita intinderea
sondajelor sale si a controalelor proprii asupra conturilor, auditorul va verifica functionarea acestui control
intern. Auditorul efectueaza un studiu si o evaluare a sistemelor considerate semnificative în scopul
identificarii controalelor interne pe care doreste sa se sprijine, pe de o parte, precum si riscurile de eroare
în tratarea datelor si informatiilor pe de alta parte. Toate actiunile intreprinse de auditor în aceasta etapa
sunt concentrate asupra a trei întrebari care furnizeaza baza de apreciere a sistemului de control intern:
- care sunt procedurile efective, în functiune, care au ca obiectiv realizarea unui control intern eficient?
- aceste proceduri sunt aplicate?
- în ce masura aceste proceduri satisfac realizarea unui bun control intern si deci pot conduce la
elaborarea de documente financiar-contabile corecte?
Auditorul nu trebuie sa verifice ansamblul controlului intern, ci numai acele elemente ale acestuia pe care
vor sa se sprijine, alcatuind în acest sens un program de verificare a controlului intern.
Obiectivul urmarit prin aprecierea controlului intern este de a determina în ce masura auditorul se poate
sprijini pe acest control pentru a-si putea defini natura, întinderea si calendarul lucrarilor si interventiilor
sale.
Etapele aprecierii controlului intern:
a) întelegerea si descrierea sistemelor semnificative;
b) confirmarea întelegerii sistemului; testele de conformitate;
c) evaluarea riscurilor de eroare;
d) verificarea functionarii controlului intern;
e) evaluarea preliminara; teste de permanenta;
f) evaluarea finala si incidenta asupra misiunii.
262.Planul de misiune: continut, rol.
Dupa cunoasterea particularitatilor intreprinderii, profesionistul contabil are posibilitatea sa îsi orienteze
misiunea în functie de domeniile si sistemele semnificative; aceasta orientare are ca obiectiv identificarea
riscurilor care pot avea o incidenta semnificativa asupra situatiilor financiare si deci asupra programarii si
planificarii misiunii de audit, permitând:
- determinarea naturii si întinderii controalelor în raport cu pragul de semnificatie ales;
- organizarea lucrarilor de audit astfel încât sa fie atins obiectivul de a certifica situatiile financiare în
mod rational, cu maxim de eficacitate si în cadrul termenelor convenite cu clientul.
Planul de misiune este în fapt programul general de munca în care sunt sintetizate toate informatiile
obtinute pe baza carora sa poata fi orientata si planificata misiunea de audit. Este documentul care
serveste ca instrument de baza pentru toti intervenantii de-a lungul întregii misiuni de audit.
Redactarea planului de misiune si pe aceasta baza a programului de munca presupune:
- alegerea membrilor echipei în functie de experienta si cunostintele lor în sectorul de activitate al
intreprinderii;
- repartizarea lucrarilor pe oameni, în timp si în spatiu (subunitati, filiale în tara si în strainatate etc.);
- utilizarea lucrarilor realizate de auditorul intern al intreprinderii de alti auditori externi sau experti;
- coordonarea cu auditorii de la societatile-surori si de la societatea-mama;
- solicitarea de specialisti pentru studierea sistemelor si datelor informatizate în orice alte domenii
(juridic, fiscal, tehnic etc.);
- calendarul sedintelor AGA si CA;
- termenul de depunere a raportului.
Planul de misiune este deci un instrument de lucru care permite luarea de decizii cu privire la: lucrarile de
efectuat, mijloacele necesare, datele interventiilor în teren, rapoarte si relatii de stabilit, bugetul de timp si
costurile angajate.
Standardul International de Audit (ISA) nr. 300 intitulat ³Planificarea lucrarilor de audit´ prevede obligatia
planificarii activitatii de audit ca o masura de asigurare ca aceasta activitate se realizeaza de o maniera
eficienta.
IAS nu prevede un anumit model al planului de misiune (planului de audit), forma si fondul acestuia variind
în functie de talia intreprinderii, complexitatea auditului, metodologia si tehnologia specificata utilizata de
auditor; din planul de misiune nu pot lipsi informatii care se refera la: cunoasterea activitatilor
intreprinderii, întelegerea sistemului contabil si de control intern, riscul si pragul de semnificatie, natura
calendarului si întinderea procedurilor de audit si coordonarea, conducerea, supravegherea si revizuirea
lucrarilor. Ê