Sunteți pe pagina 1din 17

Profesia de avocat - necesitate, artă, talent, vocaţie

Societatea românească are nevoie de o justiţie puternică, credibilă


şi transparentă, aceasta realizându-se prin toţi cei care concură la
înfăptuirea ei - judecători, avocaţi, grefieri, jurişti, notari,
executori judecătoreşti, procurori, poliţişti - pentru care voinţa
politicului este cea determinantă, alături, bineînţeles, de o armonizare
a tuturor intereselor ce se leagă de cei implicaţi în a înfăptui o justiţie
adevărată şi puternică.

Societatea modernă a înregistrat o dezvoltare accentuată în


toate domeniile vieţii. Chiar şi problematicile litigioase au căpătat un
grad ridicat de dificultate, de o complexitate aparte.

Studierea fenomenul, aflarea căilor şi modalităţilor de


rezolvare a litigiilor îl poate pune pe potenţialul justiţiabil în faţa unor
situaţii de fapt cărora nu le va putea face faţă în lipsa unei pregătiri
continue, adecvate la noile cerinţe ale societăţii. De multe ori ştii că
ai dreptate, dar acesta nu-ţi este recunoscută de cel care
trebuie, din lipsa puterii de a convinge pe cel în drept să
stabilească adevărul prin mijloacele şi modalităţile specifice.

De aceea, o justiţie modernă - de tipul celei la care tindem şi


noi - nu se va putea realiza (pe lângă un corp de magistraţi de elită)
fără un corp de jurişti în general şi în mod deosebit de avocaţi, care
sunt atraşi şi trebuie să contribuie la înfăptuirea actului de justiţie,
fapt ce presupune un înalt profesionalism, debarasarea de
mentalităţile învechite ce au ţinut de o justiţie limitată şi, nu în ultimul
rând, devotament, conştiinţă şi bună-credinţă.

La prima vedere putem afirma că pentru a profesa cu succes


avocatura este nevoie de talent, însă practica dovedeşte că talentul

referat.clopotel.ro
este perfecţionarea continuă a înzestrărilor existente în fiecare
dintre noi şi îndeosebi a inteligenţei.

Exercitarea profesiei de avocat este guvernată de anumite


principii, şi anume:

• de principiul legalităţii,

• de principiul libertăţii şi egalităţii tuturor oamenilor în


faţa legii,

• de principiul independenţei justiţiei, a autonomiei şi


descentralizării,

• principiul păstrării secretului profesional.

Cunoştinţele şi înalta pregătire a avocatului, îl ajută mai mult


sau mai puţin la derularea procedurilor şi a respectării principiilor ce
guvernează judecata cauzelor, la demonstrarea şi convingerea cu
privire la dreptul pierdut, în contextul general pe care judecătorul
trebuie să-l respecte, cel al imparţialităţii şi al unui rol activ
echidistant şi nepărtinitor.

Practica a demonstrat totuşi, ca o excepţie de la regulă , că


în unele situaţii, e drept mai simple, deşi părţile implicate nu aveau
pregătire juridică, acestea au ştiut să-şi apere interesul şi chiar să
colaboreze cu instanţa potrivit procedurilor, în vederea stabilirii
adevărului, Aceeaşi practică judiciară a demonstrat că în procesele
cu un grad ridicat de dificultate şi complexitate nu pot face faţă decât
adevăraţii profesionişti, care sunt avocaţii .

Cel mai important scop al exercitării acestei profesii îl


reprezintă promovarea şi apărarea drepturilor, libertăţilor şi
intereselor legitime ale persoanelor fizice şi ale persoanelor juridice,

referat.clopotel.ro
avocatul supunându-se în primul rând legii şi statutului profesiei
sale.

În exercitarea dreptului la apărare, drept recunoscut şi


garantat de Constituţie, de lege, prevăzut de pactele şi tratatele la
care România este parte, avocatul are atât dreptul cât şi obligaţia
de a asigura prin toate mijloacele legale şi procesuale, liberul
acces la justiţie, un proces echitabil, indiferent de natura cauzei
sau calitatea părţilor , fără nici o discriminare - directă sau
indirectă - , bazată pe sex, orientare sexuală, caracteristici genetice,
vârstă, apartenenţă naţională, rasă, culoare, etnie, religie, opţiune
politică, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate
familială, apartenenţă sau activitate politică.

Calitatea prestaţiilor avocaţiale a crescut mult. Activitatea


avocaţilor a luat noi dimensiuni în privinţa calităţii şi a subtilităţii, în
detrimentul mediocrităţii, al formalismului şi al comportamentului
liniar, lipsit de sensibilităţi logico-juridice şi estetico-juridice.

Avocatul din zilele noastre, pentru a-şi construi o carieră


juridică de succes, trebuie să-şi perfecţioneze continuu calităţile
personale având în vedere evoluţia şi dinamica actuală a economiei
naţionale, înţelegerea perfectă a mecanismelor fenomenului juridic,
dezvoltarea continuă a cunoştinţelor şi competenţelor în
domeniul comunicării şi al relaţiilor interumane, flexibilitate şi
rapiditate în activităţile curente, descoperirea de noi moduri de a
crea şi de a oferi servicii şi consultanţă de valoare, analizarea şi
verificarea constantă a activităţii desfăşurate, a calităţii strategiilor
abordate.

Libertatea şi independenţa profesiei de avocat sunt atribute


exclusive ale avocatului în promovarea şi apărarea drepturilor,

referat.clopotel.ro
libertăţilor şi intereselor legitime ale clienţilor săi, în temeiul legii şi al
statutului profesiei de avocat.

Îndatoririle avocatului, în exercitarea profesiei sale, sunt,


conform statutului, exerciţiul liber al profesiei, demnitatea,
conştiinţa, independenţa, probitatea, umanismul, onoarea,
loialitatea, delicateţea, moderaţia, tactul şi sentimentul de
confraternitate , care constituie principii esenţiale ale profesiei de
avocat. Avocatul este obligat să respecte aceste principii în
activitatea sa profesională, precum şi în viaţa privată.

Publicitatea formelor de exercitare a profesiei este


destinată să asigure publicului informaţii cu privire la activitatea
desfăşurată de acestea . Publicitatea trebuie să fie veridică, să
respecte secretul profesional şi să fie realizată cu demnitate şi
prudenţă . Indiferent de mijlocul de publicitate utilizat, toate
menţiunile laudative sau comparative şi toate indicaţiile
referitoare la identitatea clienţilor sunt interzise.

Avocatul are obligaţia să poarte robă în faţa tuturor


instanţelor judecătoreşti, să poarte insignă şi să deţină
legitimaţie de avocat , cu care se identifică în faţa instanţelor
judecătoreşti, a organelor de urmărire penală, a autorităţilor cu
atribuţii jurisdicţionale, a notarilor publici şi a executorilor
judecătoreşti, a organelor administraţiei publice şi a instituţiilor
publice, precum şi cu alte persoane juridice şi fizice, inclusiv în faţa
avocaţilor, cu care intră în contact în exercitarea activităţilor sale.

Misiunea avocatului trebuie să se bazeze pe respectul faţă de


această profesie şi faţă de colegi, precum şi pe căutarea perfecţiunii.
Atitudinea avocatului din zilele noastre trebuie să fie una cat mai
competitiva , pentru că în această societate de consum se aşteaptă

referat.clopotel.ro
atât servicii de maximă competenţă, cât şi cunoştinţe profesionale
temeinice.

Avocatul are un rol extrem de important în înfăptuirea actului


de justiţie, asigurând şi facilitând comunicarea specifică la
nivelul corespunzător dintre justiţiabilul fără pregătire adecvată
şi instanţă . Prestaţia calificată a avocatului pentru clientul său
constă în aceea că el ştie să preia forma brută a datelor, a
problematicilor, să le prelucreze şi să le înfăţişeze judecătorului
într-o formă nouă, elevată şi ştiinţifică, uşor accesibilă şi de
înţeles , făcându-le utile, concludente şi pertinente cauzei. Utilitatea
avocatului rezidă şi în faptul că judecătorul, în imparţialitatea sa,
se bazează pe sintagma „daţi-mi probele şi vă voi da adevărul".
Judecătorul, se limitează strict la a pretinde să i se dovedească ce
se cere, prin mijloacele cerute de lege.

Activitatea avocatului nu trebuie privită ca un lucru simplu. El


trebuie să-l ajute pe magistrat să descopere adevărul, uneori
foarte bine deghizat şi ascuns în hăţişul realităţilor socio-
economico-umane, de minciună ori rea-credinţă, interpunându-
se între problematica litigioasă a justiţiabilului şi lege .

Pe de o parte, avocatul trebuie să ştie ce vrea clientul său


şi, respectiv, ce cere şi poate da legea, pe de altă parte, el trebuie
să cunoască şi realitatea faptelor ce au determinat natura
litigioasă a cauzei deduse magistratului, chiar dacă nu este prea
avantajoasă pentru clientul său , pentru a se putea apoi raporta la
cea de a doua relaţie determinată de lege şi conştiinţa sa.

Într-o societate întemeiată pe valorile democraţiei şi ale


statului de drept, avocatul are un rol esenţial , fiind indispensabil
justiţiei în apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor

referat.clopotel.ro
persoanelor fizice şi juridice, ca şi sfătuitor şi apărător si
reprezentant al clientului său.

Avocatul îndeplineşte o multitudine de îndatoriri şi obligaţii faţă


de client, faţă de autorităţile şi instituţiile la care îşi asistă sau
reprezintă clientul, faţă de profesia sa în general, faţă de fiecare
avocat în particular, precum şi faţă de public.

Avocatul nu poate fi supus, în exercitarea profesiei sale,


nici unei restricţii, presiuni, constrângeri sau intimidări din
partea autorităţilor sau instituţiilor publice, a unor persoane
fizice sau juridice, deoarece libertatea şi independenţa sa sunt
garantate de lege . Dar această independenţă nu poate prejudicia
interesele clientului său, avocatul fiind dator să dea acestuia sfaturi
juridice şi să acţioneze numai în limitele legii.

După cum afirmă şi domnul Tudorel Butoi în lucrarea sa „


Tratat universitar de psihologie judiciară” , avocatul nu este doar
un artist înzestrat cu o inteligenţă sintetică, ci şi un om de ştiinţă cu
aptitudini analitice şi, mai mult decât atât, un adevărat profesionist.

Rezultatul muncii sale se regăseşte în comportamentul şi


atitudinea sa procesuală. Din momentul angajării sale de către
justiţiabil, avocatul preia „necazul" acestuia, cu trăirile şi
sentimentele pe care trebuie să le asimileze şi să le alinieze
propriilor sentimente şi trăiri. Totodată, între avocat şi parte se
naşte şi un conflict de interese, liber acceptat, prin faptul că
serviciile avocatului vor trebui plătite de parte -client - iar în
contul plăţii apărătorul trebuie să facă totul pentru ca, în cele din
urmă, clientului său să-i fie reparat sau recuperat dreptul pierdut
sau încălcat prin actul judecăţii.

referat.clopotel.ro
Relaţiile dintre avocat şi clienţii se bazează pe onestitate,
corectitudine, sinceritate, loialitate şi nu în ultimul rând, pe
confidenţialitate.

Avocatul are obligaţia de a păstra secretul profesional


privitor la orice aspect al cauzei care i-a fost încredinţată .

Secretul profesional vizează toate informaţiile şi datele de


orice tip, în orice formă şi pe orice suport, furnizate avocatului de
către client în scopul acordării asistenţei juridice şi în legătură cu care
clientul a solicitat păstrarea confidenţialităţii, precum şi orice
documente redactate de avocat, care conţin sau se fundamentează
pe informaţiile sau datele furnizate de client în scopul acordării
asistenţei juridice şi a căror confidenţialitate a fost solicitată de client.

Pentru asigurarea secretului profesional, avocatul are


obligaţia să se opună la percheziţionarea domiciliului, a sediului
profesional principal, secundar şi al biroului de lucru, precum şi
la percheziţia corporală, cu privire la actele sau lucrările cu
caracter profesional aflate în locurile susmenţionate sau asupra
sa. Avocatul este obligat să se opună şi la ridicarea înscrisurilor şi
bunurilor constând din acte şi lucrări cu caracter profesional.

Consultaţiile juridice sunt acordate de avocat în scris sau


verbal, prin redactarea sau furnizarea către client - prin orice mijloace
- a opiniilor juridice şi a informaţiilor cu privire la o anumită cauză
dată spre rezolvare, prin elaborarea de contracte, convenţii, statute şi
alte acte juridice, precum şi prin asistarea clientului la negocieri
referitoare la aceasta.

Avocatul trebuie să facă totul (obligaţia de diligenţă - de


mijloace) pentru a câştiga cauza dar numai folosind mijloacele
legale pe care le are la dispoziţie.

referat.clopotel.ro
Există situaţii când justiţiabilul ascunde adevărul şi
încearcă ca prin serviciile apărătorului pe care şi-l alege şi ale
justiţiei să obţină un drept ce nu i se cuvine, de aici şi necesitatea
ca avocatul să insiste pentru cunoaşterea realităţii, având nevoie de
capacitatea cunoaşterii de sine şi utilizarea inteligenţei raţionale, dar
şi a celei emoţionale.

Avocatul trebuie să descopere neadevărul , exprimat ca


adevăr de clientul său, sau să aprofundeze un adevăr exprimat
neconvingător , precum, să ştie să-şi asculte clientul, dar să-l şi
convingă, coborând la nivelul său, de anumite situaţii, posibile sau
imposibile, fără a intra în polemică sau a ţine teorii savante, riscând
astfel să nu fie înţeles.

Cu cât avocatul va şti să intre în intimitatea problemelor ce-l


frământă pe client şi va găsi răspunsurile cele mai potrivite şi
convingătoare. Adaptându-şi comportamentul în funcţie de client;
avocatul trebuie să fie un comportament echilibrat, sub controlul
cunoaşterii de sine, gen de comportament care trebuie să se
manifeste şi faţă de celelalte părţi din proces - adversari.

Avocatul nu trebuie să lase impresia clientul că va câştiga


procesul, când, în realitate, acest lucru nu se va întâmpla pentru
că astfel reputaţia avocatului va avea mult de suferit în astfel de
cazuri. Dacă avocatul va explica părţii, în funcţie de probatoriile
cauzei, că e posibil să piardă sau să i se admită în parte
pretenţiile sale, el va fi motivat atât faţă de client, cât şi faţă de
propria conştiinţă, pentru că anticiparea soluţiei este riscantă
deopotrivă pentru justiţiabil cât şi pentru prestigiul avocatului.

Evitarea momentelor neplăcute, a stărilor emoţionale negative


se va putea face recurgând la comunicare, la explicarea clientului

referat.clopotel.ro
său a anumitor situaţii sau a anumitor aspecte, de a-l tempera când
are anumite porniri impulsive - neadecvate, de a-l îndruma.

Pe de altă parte, avocatul are obligaţia să manifeste bună-


credinţă în tot ceea ce face pentru clientul său, să nu trădeze
interesele acestuia şi chiar secretele pe care le-a cunoscut din
relatările părţii , nici după ce procesul s-a terminat şi nici în timpul
procesului, oricare ar fi motivele

Avocatul este - în acelaşi timp - artizan şi artist.

Este artizan în măsura în care foloseşte un ansamblu de


procedee şi de mijloace tehnice pentru exercitarea profesiei sale, iar
artist este, din punctul de vedere al creării, al compunerii de pledoarii,
ce pot fi considerate chiar opere literare, specii ale genului retoric
menite să convingă judecătorul asupra speţei în cauză.

Ca om de ştiinţă - ştiinţa dreptului fiind principala preocupare


a avocatului , ca artizan - avocatului îi este absolut necesară vocaţia,
dar şi ca artist , i se cere, sau mai corect spus, trebuie să aibă
talent, adică acea îndemânare, acea uşurinţă de a face mai
repede, mai bine decât poate să facă altul acelaşi lucru.

Atitudinea avocatului trebuie să fie una riguroasă în ceea ce


priveşte orice informaţie furnizată într-o cauză dată, fiecare în parte
trebuind cercetată amănunţit pentru stabilirea adevărului.

Clientul vede în avocat un mic judecător fără portofoliu ,


un veritabil salvator care îl poate ajuta să depăşească momentul
greu în care se află; în el îşi pune toată speranţa şi chiar credinţa;
avocatul nu trebuie să-l dezamăgească dar nici să-i creeze
impresia că totul este rezolvabil, mai ales că orice judecată
presupune probe, dovezi, convingeri, sau să-i lase impresia
clientului său că îl cunoaşte pe magistrat şi că va putea interveni

referat.clopotel.ro
în schimbul unor facilităţi Această abordare este extrem de
dăunătoare/periculoasă pentru un avocat.

Personalitatea avocatului, creată astfel, mai va avea de suferit


mai devreme sau mai târziu, comportamentul său în instanţă şi chiar
în afara instanţelor definindu-i personalitatea şi prestigiul.

Relaţia care se creează între avocat şi client este


confidenţială şi de o anumită intimitate. Faza de judecată începe o
dată cu introducerea cererii la instanţa competentă, de către
apărătorul părţii, de multe ori însoţit fiind şi de către client.

Avocatul trebuie să-şi însuşească acele virtuţi ce constituie un


ansamblu de însuşiri, deprinderi şi atitudini care definesc structura
intelectuală, caracterul şi ţinuta morală a omului de ştiinţă. Astfel,
trebuie să aibă:

capacitatea de a argumenta şi de a construi fundamentul


unui proces ;

imaginaţie şi inventivitate pentru a descoperi noi argumente


şi - dacă este nevoie - pentru a modifica întregul aspect al procesului;

spirit de sinteză - pentru a scoate în relief punctele esenţiale


ale procesului;

spirit critic - pentru a putea combate argumentele


adversarului, şi nu în ultimul rând, un dezvoltat

simţ psihologic , bazat pe un bagaj bogat de cunoştinţe de


psihologie a infractorului, a victimei, a omului în general, - necesare
pentru a putea determina sau înţelege anumite reacţii ale auditoriului.

În instanţă avocatul care asistă ori îl reprezintă pe client


trebuie să adopte un gen de comportament specific, sub control

referat.clopotel.ro
procedural, caracterizat prin ordine şi disciplină de natură să
contribuie la solemnitatea şedinţei de judecată. În această fază
comportamentul avocatului, dar şi al părţii apărate, se întâlneşte cu
cel al adversarului, poate şi al avocatului acestuia, se văd şi se simt,
se speculează şi dau viaţă principiului contradictorialităţii , când
apar stările emoţionale şi stresul activat, pentru fiecare parte şi
apărător. Importanţa intereselor urmărite de părţile aflate în litigiu
accentuează şi agravează uneori stările de spirit ale celor implicaţi.

Faza dezbaterilor în şedinţele de judecată ridică uneori pro-


bleme, şi pentru judecător, dar şi pentru avocaţi, apărători ai părţilor,
moment în care este generată şi pentru apărători o stare
emoţională negativă ce declanşează tendinţa ca în momentul
interogării inculpatului, a martorului, a părţii vătămate, avocatul uneia
din părţi, de regulă cel al părţii adverse, să întrerupă, să comenteze
agresiv, să ameninţe sau să jignească, atitudine total necorespun-
zătoare dar şi total neprocedurală pentru un avocat ce se
consideră profesionist, atitudine ce nu face altceva decât să-i
discrediteze pe cei implicaţi în ochii celor care i-au ales să slujească
actul de justiţie.

Credibilitatea avocatului creşte iar acesta se va bucura de


respect din partea justiţiabililor, dar şi din partea magistratului, dacă
va îmbina argumentul bazat pe lege, pe logica juridică , folosindu-
se de probele pe care le are la îndemână în cauză indiferent că
apără un răufăcător, o parte vătămată, un reclamant sau un pârât şi
care în final priveşte adevărul în mod obiectiv şi nu părtinitor, fără să-l
traumatizeze în vreun fel. Acesta este un adevărat profesionist şi se
va bucura de un real prestigiu.

Avocatul care pledează într-o cauză are dreptul şi trebuie să


se implice emoţional în problematica litigioasă şi în ceea ce priveşte

referat.clopotel.ro
partea pe care o apără, dar numai pentru cât este învestit, fără
depăşirea acestei limite .

Susţinerea cauzei în faţa completului de judecată nu


trebuie să fie agresivă şi orice analiză trebuie abordată principial,
iar lupta pentru adevăr trebuie să se dea între idei, iar arma folosită
să fie argumentul, susţinut de forţa probelor , care trebuie
explicate prin mijloacele cele mai potrivite ale oratoriei, respectând
angajamentele faţă de clienţi şi, implicit judecătorul care reprezintă
autoritatea judecătorească.

Comportamentul avocatului, în exercitarea profesiei sale


trebuie să fie guvernat de seriozitate, demnitate şi fair-play .
Prezentarea în faţa instanţei, ţinuta avocatului, modul de adresare,
poziţia în timpul pledoariei sunt amănunte ce ţin de persoana şi
prestigiul avocatului şi care au importanţă în conturarea solemnităţii
şedinţei şi „ţinutei" înfăptuirii actului de justiţie. Prezenţa avocatului
trebuie să inspire încredere, să impună respect şi să constituie
un model pentru cei din jur, atât în profesie, cât şi în afara ei.

Până îi vine rândul în faţa completului de judecată justiţiabilul


trece prin numeroase stări emoţionale dar în momentul când avocatul
său îi pledează cauza, starea lui emoţională atinge cote maxime,
aşteptând de la avocat totul: convingere, tact, implicaţie
emoţională, dăruire, pentru ca judecătorul să fie convins că el
are dreptate şi nu adversarul său.

Dacă avocatul va intui, pe baza probelor din dosar, că nu va


putea să obţină ceea ce clientul său pretinde, este înţelept să-i
spună acestuia de la început că ceea ce el cere este imposibil
sau că se poate realiza parţial, întreaga apărare urmând să se
bazeze pe această înţelegere a situaţiei reale .

referat.clopotel.ro
Avocatul care are talent va şti să apere şi o cauză în care
clientul său pierde, nu numai în care câştigă, şi mai ales trebuie să
pledeze tot atât de convingător atunci când ştie că va pierde ca
şi atunci când e convins că va câştiga cauza, dar numai în
respectul pentru adevăr, ca şi cum ar recunoaşte că adversarul său
a fost mai bun şi, datorită şansei, lui i-a aparţinut adevărul în lupta
procesuală.

Arta apărătorului constă în aceea de a contribui la


clarificarea situaţiei de fapt în care clientul său a pierdut, acesta
având o falsă reprezentare despre adevăr, edificându-se pe deplin şi
acceptând soluţia prin care a pierdut.

Argumentele avocatului care susţine nevinovăţia clientului său,


un răufăcător de înaltă clasă şi care poate primi pedeapsa maximă
sau capitală, trebuie să ţină seama de respectul pentru adevăr şi
ocrotirea valorilor morale şi de convieţuire socială, deoarece
dreptul la apărare nu-i poate fi luat/refuzat nici unei persoane
indiferent de gravitatea faptei de care este învinuită, în condiţiile
unei judecăţi adevărate, corecte.

Avocaţii cunosc că activitatea pe care o desfăşoară este de


natură liberală, pusă în slujba şi pentru ocrotirea ideii de adevăr şi
dreptate pentru care ei trebuie să adopte un comportament elevat şi
să se ridice la nivelul misiunii nobile pe care o au de îndeplinit.

A denigra activitatea unui coleg avocat în afara sălilor de


judecată, a arăta defectele, insuccesele acestuia pentru a scoate
în evidenţă, indirect, calităţile tale, este mai mult decât josnic. Să
nu uităm că fiecare individ are personalitatea sa şi că principiul
selecţiei naturale se aplică în toate domeniile vieţii, astfel încât nu
este nevoie ca pentru a fi avocaţi de succes să ne folosim de practici

referat.clopotel.ro
inadecvate unui intelectual - avocat, aflat la început sau în plină
maturitate profesională.

Succesul şi ascensiunea profesională a avocatului depinde de


foarte mulţi factori, care trebuie să se afle într-un permanent echilibru
şi. nu în cele din urmă, de har, capacitatea de a rezolva situaţiile
neprevăzute cu uşurinţă şi abilitate şi de a desfăşura întreaga
activitate cu deosebită plăcere.

Actul de justiţie parcurge un drum sinuos, supus tensiu-


nilor procedurale, intereselor ascuţite, supunând astfel
judecătorul la eforturi deosebite şi variate, context în care avocaţii
trebuie să-şi desfăşoare activitatea cu mult profesionalism şi dăruire,
organizare şi autodisciplină.

Avocatul, în primul rând, trebuie să realizeze în ce stadiu pro-


fesional se află, câtă experienţă are şi în raport de aceasta să-şi
aleagă acţiunile şi chiar clienţii, pentru că din practică este
cunoscut că uneori mai dificili decât acţiunile lor sunt înşişi
clienţii. La preluarea unui dosar, avocatul nu trebuie să se
entuziasmeze, să ignore neprevăzutul ce poate apărea pe parcursul
desfăşurării procesului şi, să ia în calcul şi un posibil insucces, pentru
a putea prevedea sau a avea pregătite la îndemână anumite
modalităţi, căi, dar şi posibile probatorii, în vederea demonstrării
adevărului, nerecunoscut de altfel de partea adversă.

Dacă din relatarea clientului rezultă că şansele de a câştiga


sunt puse sub semnul întrebării şi, totuşi, doreşte sau partea insistă
să-l apere, avocatul trebuie să apeleze la acea psihoterapie
juridică pentru clientul său, menită să-l pregătească în cazul în
care procesul va fi pierdut sau câştigat, poate, doar parţial.

referat.clopotel.ro
Pentru înţelegerea cauzei şi pentru a-şi putea face o imagine
de ansamblu asupra situaţiei de fapt, dar şi asupra viitorului client,
stărilor emoţionale ale acestuia, avocatul trebuie să dea dovadă de
foarte multă răbdare deoarece relatările clientului ar putea fi
incoerente şi dezordonate, dar nu trebuie să-l întrerupă, dacă se
poate deloc sau foarte rar.

În final viitorul apărător poate folosi diferite tipuri de întrebări


pentru a-şi realiza un plan strategic de apărare, care va necesita
investigaţii teoretice şi practice. Totodată, acesta va putea să
identifice secvenţele din situaţia de fapt care necesită explicaţii,
interpretări.

Pe timpul discuţiilor de început, dar şi al discuţiilor dintre


termenele de judecată, avocatul nu trebuie să critice cealaltă
parte, chiar dacă o cunoaşte dinainte de proces ori din timpul
procesului, pentru că astfel intră într-o rezonanţă comună emoţională
cu partea pe care o apără şi îşi poate pierde autoritatea şi
credibilitatea, în opinia şi în viziunea părţii (clientului), avocatul
apare ca o persoană ce este obligată, pentru onorariul primit, să
câştige procesul, indiferent de situaţie. Din păcate aceasta
mentalitatea, am întâlnit-o foarte des, si este prezentă în
continuare în mentalitatea multor cetăţeni care apelează la
serviciile unui avocat.

Avocatul trebuie să-şi adapteze stilul de muncă la nivelul de


cultură al celor implicaţi - părţile, clientul. Expresiile sau cuvintele,
de specialitate sau mai rar folosite în limbajul comun trebuie să
fie explicate succint, pe înţelesul tuturor, traduse, întrucât uneori
nivelul de cunoştinţe al celui apărat sau al celor care ascultă îl pune
în dificultate.

referat.clopotel.ro
Păstrarea succesului şi a reputaţiei obţinute nu este un
lucru simplu, ci, dimpotrivă, reprezintă o luptă şi o zbatere
continuă , ce presupune pregătire şi autoperfecţionare.

Pentru a evita eşecul,, avocatul trebuie să-şi selecteze ofertele


după puterile, aptitudinile şi calităţile pe care simte că le are, iar
cauzele pentru care îşi asumă răspunderea să le ducă la bun sfârşit
cu succes, folosind chiar minimul de efort, dar maximul de
inteligenţă, pornind la apărarea clientului său cu convingerea că va
câştiga.

Necesitatea aflării adevărului, în directă concordanţă cu dorin-


ţa de a i se face dreptate clientului, trebuie să aibă corespondent în
aptitudinile profesionale ale avocatului şi în buna-credinţă reciprocă.
Reaua-credinţă a uneia din părţile contractului de asistenţă
juridică excede normalităţii şi principiilor necesare aflării adevă-
rului.

Avocatul trebuie să aibă în vedere principiul relativităţii şi să


ia în calcul că pot apărea situaţii neprevăzute , care îi vor pune la
încercare convingerea iniţială, faţă de situaţia iniţială cunoscută şi îi
vor crea emoţii atât lui, cât şi părţii pe care o apără, dar acesta
trebuie să se mobilizeze şi să facă tot ce este posibil şi legal pentru a
depăşi impasul în care a intrat colectând noi informaţii,
aprofundându-le pe cele cunoscute şi să încerce să genereze probe
suplimentare.

Folosind această strategie avocatul va putea să găsească


probele necesare şi argumentele cele mai potrivite, astfel încât
dificultatea în care a fost pus să poată fi depăşită favorabil.
Concluziile susţinute trebuie să fie clare şi convingătoare. O
comportare demnă, ca şi o pledoarie autocontrolată, simplă,
calmă şi caldă sunt de zece ori mai eficiente şi mai valoroase

referat.clopotel.ro
decât o comportare agitată, cu o pledoarie zgomotoasă,
agasantă, de publicitate.

Avocaţii sunt obligaţi să-şi actualizeze permanent pregătirea


lor profesională, prin menţinerea şi diversificarea cunoştinţelor în
domeniile în care îşi exercită profesia. Pregătirea profesională
continuă presupune lărgirea cunoştinţelor şi competenţelor în noi
domenii ale dreptului, de lărgirea cunoştinţelor în domeniul
procedurilor şi al legilor aplicate în Uniunea Europeană, precum
şi de dobândirea certificării pregătirii profesionale continue la
standarde compatibile cu pregătirea profesională a avocaţilor din
celelalte state membre ale Uniunii Europene, precum şi prin
specializarea impusă de diversificarea şi extinderea aplicării dreptului
în raport de evoluţia relaţiilor social - economice contemporane.

Toate organele profesiei şi instituţiile ce îşi desfăşoară


activitatea sub autoritatea acestora sunt obligate să asigure condiţiile
necesare pregătirii profesionale continue a avocaţilor, în raport cu
domeniile profesionale de specialitate pentru care avocaţii optează.
Obligaţia priveşte în mod special şi domeniul dreptului comunitar
european, însuşirea şi aplicarea deontologiei şi standardelor
profesionale în materie.

referat.clopotel.ro