„Economia într-o lecţie”

Henry Hazlitt
~recenzie~
INTRODUCERE

Henry Hazlitt(1895-1993) a fost una dintre cele mai stralucite minti ale secolului XX. Scriitor, economist, filozof,
Hazlitt a fost un aparator neobosit al principiilor liberalismului clasic, militand in favoarea pietei libere, proprietatii
private, guvernului limitat si filozofiei libertatii.
Economics in One Leson (Economia intr-o lectie) este cea mai cunoscuta lucrare a sa, aparuta in 1946,fiind
tradusa in zece limbi si tiparita in peste un milion de exemplare. Aceasta lucrare poate fi gasita in cartea “Economia intr-o
lectie”, editura Libertas. Are 197 de pagini structurat in trei parti: Lectia(un capitol), Lectia aplicata(24 capitole) si Lectia
dupa treizeci de ani(un capitol).
In pagiile acestei carti, Hazlitt prezinta si analizeaza o serie de erori economice caracteristice atat neinitiatilor in
tainele economiei cat si multor economisti profesionisti. Dupa cum insusi el scria, “secretul stiintei economice consta in a
avea in vedere nu doar efectele imediate, ci si pe cele de durata ale oricarei actiuni sau politici; el consta in descifrarea
consecintelor acelei politici nu numai asupra unui singur grup, ci asupra tuturor grupurilor.” Ea incearca sa arate ca multe
dintre ideile considerate in prezent drept inovatii sclipitoare sau progrese repreinta doar reeditari ale vechilor erori.
Analizand erorile de gandire, Hazlitt menzioneaza anuminte nume neintentionand sa prezinte greselile lor, ci erorile
economice in forma lor cea mai des intalnita.

Partea I
Capitolul I: LECTIA
Primul capitol are la baza o fraza din care se poate extrage lectia teoriei economice: Secretul stiintei economice
consta in a avea in vedere nu doar efectele imediate, ci si pe cele de durata ale oricarei actiuni sau politici; el consta in
descifrarea consecintelor acelei politici nu numai asupra unui singur grup, ci asupra tuturor grupurilor. Aceasta consta
in tendinta permanenta a omului de a vedea doar efectele imediate ale unei anumite politici, sau numai efectele acesteia
asupra unui anumit grup si de a omite efectele pe termen lung pe care politica respective le-ar putea avea nu numai asupra
acelui grup in particular, si asupra tuturor grupurilor. Aceasta este considerate eroarea omiterii consecintelor secundare.

Partea a II-a
LECTIA APLICATA
In aceasta parte, sunt exemplificate probleme de la cele mai elementare la cele mai complexe, putand fi depistate
erorile, incepand cu cele grosolane si palpabile si mergand pana la cele mai sofisticate si mai greu de depistat.

Capitolul II: GEAMUL SPART

In acest capitol, este prezentat cel mai simplu exemplu care surprinde cea mai intalnita eroare din istoria stiintei
economice.
Un derbedeu arunca cu o caramida in fereastra unei brutarii. Multimea care s-a strans face reflectii asupra ceea ce
s-a intamplat. Acestia cred ca geamgiul avand acum de lucru, va avea cu 250$, echivalentul geamului spart, mai mult

1
pentru a plati altor negustori, iar acestia la randul lor vor avea cu 250$ mai mult de cheltuit in alta parte. Deci, tot raul spre
bine.
Defapt, castigul geamgiului reprezinta pierderea brutarului( 250$ planificati sa fie cheltuiti pe un costum nou).
Deci nu a fost creat niciun loc de munca. Peste cateva zile oamenii vor putea vedea vitrina din nou, dar nu vor vedea
niciodata costumul deoarece el nu va fi niciodata produs. De regula, oamenii vad doar ce le apare direct in fata ochilor.

Capitolul III: BINEFACERILE DISTRUGERII

In acesta capitol, autorul vine cu un alt exemplu si anume afirmatiile persoanelor privind avantajele aproape
nelimitate de pe urma unor acte de distrugere pe scara extinsa. Acestia afirma ca pe vreme de razboi, societatea o duce
mult mai bine din punct de vedere economic decat pe vreme de pace. Aceasta se intampla din cauza ca nevoia este
confundata cu cererea. Cu cat mai multe distrugeri provoaca razboiul, cu atat mai mult saraceau oamenii si cu atat mai
mari urmau sa fie nevoile postbelice. Dar nevoia nu inseamna cerere pentru ca cererea economica presupune nu numai
nevoia, ci si o putere de cumparare corespunzatoare.
Aceasta putere de cumparare nu trebuie masurata in termeni monetari pentru ca daca unitatea de masura ar fi
bunurile, s-ar putea ca ei sa aiba mai putin si sa cumpere mai putin.
Distrugerile razboiului au dat de lucru producatorilor anumitor bunuri(distrugerea caselor, a oraselor), dar
incapacitatea de a produce automibile, frigidere etc.

Capitolul IV: LUCRARILE PUBLICE INSEAMNA IMPOZITE

Asa-zisii economisti cred ca guvernul poate sa cheltuiasca fara a apela la vreun impozit sau ca poate sa
acumuleze datorii fara sa le plateasca vreodata intrucat “ne datoram fata de noi insine”. Realitatea este ca toate cheltuielile
publice ajung, in cele din urma, sa fie acoperite de veniturile obtinute prin impozite, ca inflatia insasi este doar o forma
incorecta de impozitare.
Exemplu: Se construieste un pot. Daca el raspunde unei cereri publice insistente, daca este mai necesar
contribuabililor decat lucrurile pe care si-ar fi cheltuit fiecare banii in parte daca acestia nu ar fi fost luati prin impozte,
atunci nu se face nicio obiectie. Dar un pod construit in primul rand pentru “a crea locuri de munca” reprezinta cu totul
altceva. Atunci cand scopul este crearea de locuri de munca, nevoia devine considerent secundara.
Putem sa ii vedem pe cei angajati pentru construirea podului, dar exista si lucruri pe care nu le vedem deoarece nu
li s-a dat ocazia sa se materializeze. Este vorba de locurile de munca distruse ca urmare a deposedarii contribuabililor de
partea de venit impozitata.
Deci creeare sau inventarea proiectelor care isi propun ca principal obiectiv “crearea de locuri de munca” si nu
utilitatea proiectului in sine, reprezinta o grava eroare de rationament intrucat investitiile publice aferente realizarii acestui
proiect sunt de fapt banii contribuabililor pe care acestia i-ar fi putut folosi in scop personal cu o utilitate mai mare.

Capitolul V: IMPOZITELE DESCURAJEAZA PRODUCTIA

Impozitarea este indispensabila pentru indeplinirea unor functii guvernamentale de baza. Un nivel rezonabli al
impozitelor nu ar leza prea mult productia. Cu cat este mai mare procentajul din venitul national prelevat prin impozite, cu
atat mai mare va fi gradul de descurajare a productiei si a ocuparii fortei de munca in sectorul privat. Cand povara fiscala
totala depaseste un nivel suportabil, problema stabilirii unor impozite care sa nu descurajeze si sa nu prejudicieze
productia devine imposibil de solutionat.

Capitolul VI: CREDITELE GUVERNAMENTALE DEVIAZA PRODUCTIA

2
 Exista o deosebire fundamentala intre imprumuturile oferite din surse private si cele acordate de agentiile de stat.
Motivul real pentru care statul se implica in acordarea de imprumuturi consta in faptul ca se doreste acordarea de
imprumuturi celor care nu pot obtine de la finantatori privati.
Se vor pierde mai multi bani oferindu-le acestora imprumuturi, se vor irosi pentru ei mai multe resurse. Rezultatul
final al creditului guvernamental nu a constat in sporirea cantitatii totale a bunurilor produse in comunitate, ci in
reducererea lui, deoarece capitalul real disponibil a fost plasat in mainile celui mai putin eficient dintre competitori, in
detrimentul celui mai eficient si mai de incredere.
Cand guvernul acorda imprumuturi sau subventii pentru afaceri, ceea ce se intampla defapt este impozitarea
afacerilor private profitabile in vederea sprijinirii celor neprofitabile.

Capitolul VII: BLESTEMUL MECANIZARII

Printre cele mai presistente iluzii economice se numara credinta ca masinile creeaza somaj. Ar insemna nu numai
ca fiecare imbunatatire tehnologica a dat nastere la somaj ci si ca omul primitiv a inceput sa provoace aparitia somajului o
data cu primele eforturi menite sa inlature muncile dificile si eforturile inutile.
De exemplu, in timpul recensiunii din 1932, masinile au fost invinuite pentru existenta somajului. In marturia
depusa pentru Departamentul de Justitie SUA in fata Comitetului Economic National Temporar, in martie 1941, Corwin
Edward a citat numeroase exemple de astfel de practici. O filiala a sindicatului camionagiilor a cerut ca fiecare camion
care intra in zona metropolitana New York sa aiba un sofer local pe langa cel deja angajat. In sectorul cailor ferate,
sindicatele insistau sa fie angajati pompieri de locomotive desi nu era nevoie de ei. In cadrul teatrelor, sindicatele insistau
sa se utilizeze lucratori pentru schimbarea decorurilor chiar si in piesele in care nu era folosit niciun decor.
Concluzia logica ce s-ar desprinde ar fi ca numarul de locuri de munca poate fi maximizat facand munca pe cat
posibil mai ineficienta si mai neproductiva.

Capitulul VIII: SCHEMELE DE IMPARTIRE A MUNCII

Practicile sindicatelor orientate catre crearea de locuri de munca decurg din credinta ca o modalitate mai eficienta
de a face un lucru desfiinteaza locuri de munca si deci o modalitate ineficienta creeaza slujbe. Dar cei care o admit ca
practica generala nu inteleg ca ea duce intotdeauna la cresterea costului de productie, ca determina pe ansamblu prestarea
unui volum de munca mai mic si realizarea unei cantitati mai mici de bunuri.
Hazlitt prezinta cateva scheme de “impartire a muncii”, aducand in prim plan doua cazuri: reducerea saptamanii
de lucru de la 40 la 30 de ore, fara modificarea salariului orar, si reducerea saptamanii de lucru de la 40 la 30 de ore,
insotita de o crestere a salariului pentru mentinerea constanta a salariului saptamanal al muncitorilor deja angajati.
Autorul considera ca cei ce sustin astfel de scheme se gandesc doar la locurile de munca ce ar putea fi asigurate
pentru numite persoane sau grupuri, dar nu analizeaza efectul global la nivelul intregii societati.

Capitolul IX: DEMOBILIZAREA SOLDATILOR SI BIROCRATILOR

In perioadele de dupa razboi, se propune demobilizarea fortelor armate care duce la temerea serioasa ca nu vor fi
destule locuri de munca pentru cei reintorsi la viata civila, ca urmare, acestia vor deveni someri. Acestea apar datorita
faptului ca oamenii au in vedere un singur aspect al procesului. Este adevarat ca atunci cand se disponibilizeaza dintr-o
data un numar mare de oameni, sectoru privat va avea nevoie de timp pentru a-i putea absorbi.
Daca se presupune ca bugetul de stat este echilibrat inseamna ca Guvernul va inceta sa ii mai sustina pe soldati,
astfel contribuabilii vor putea sa-si pastreze fondurile care inainte erau prelevate in vederea sustinerii efortului de razboi.

3
Acestia vor avea niste bani in plus pentru a cumpara un volum mai mare de bunuri, cererea civila va spori si va oferi
locuri de munca fortei de munca suplimentare reprezentate de fostii soldati.
Aceeasi teorie se poate aplica si functionarilor de stat.

Capitolul X: FETISUL OCUPARII DEPLINE A FORTEI DE MUNCA

Dupa cum se stie, obiectivul economic al oricarei natiuni este obtinerea unor productii din ce in ce mai mari cu
acelasi volum de munca. Acesta este scopul pentru care oamenii si-au folosti ingeniozitatea in ralizarea a sute de mii de
inventii destinate cresterii productivitatii.
Hazlitt este de parere ca nu exista ceva mai usor de realizat decat ocuparea la maxim a fortei de munca, daca se
renunta la ideea maximizarii productiei, dar aceasta nu duce la productivitatea maxima. El crede ca ar fi mai bine daca s-
ar opta pentru obtinerea unei productii maxime, o parte din polulatie fiind sustinuta in inactivitate printr-un ajutor social
nedeghizat, decat sa se asigure o ocupare deplina realizata prin subterfugii care duc la dezorientarea productiei.

Capitolul XI: CINE ESTE “PROTEJAT” PRIN TAXE VAMALE?

O noua eroare consta in luare in considerare numai a efectelor imediate ale unei taxe asupra anumitor grupuri si in
neglijarea aspectelor sale pe termen lung asupra intregii comunitati.
De exemplu, suma suplimentara platita de consumatori pentru un articol protejat vamal va diminua
disponibilitatile acestora, reducandu-le posibilitatile de a cumpara orice alt articol. Politica barierelor vamale nu creeaza
niciun avantaj net pentru industrie. Ca urmare a barierei artificiale ridicate impotriva bunurilor din strainatate, forta de
munca si capitalurile sunt deviate de la activitatile eficiente spre unele mai putin eficiente. Prin urmare productivitatea
medie a factorilor de productie scade.
Efectul taxei poate fi descris ca un mijloc de avantajare a producatorului in detrimentul consumatorului.

Capitolul XII: ORIENTAREA CATRE EXPORTURI

Ideea centrala a acestui capitol este ca fara importuri nu pot exista exporturi si invers. Cu cat se realiza mai multe
exporturi, cu atat trebuie facute mai multe importuri. O subventie la export este un mod evident de a da strainilor ceva in
schimbul a nimic, vanzandu-le bunuri la un pret mai mic decat costul fabricarii lor.
De fapt, beneficiul real al comertului exterior consta nu in exporturi ci in importuri, care ofera posibilitatea de a
obtine marfuri din strainatate la un pret mai mic decat cel din tara.

Capitolul XIII: PRETURILE “PARITARE”

Justificarea preturilor ´paritare´ se baza pe reducerea preturilor produselor agricole la paritate cu preturile
produselor pe care le cumpara fermierii, in contextul ca bunastarea fiecaruia depinde de bunastarea fermierului. Acesta
obtine preturi mai mari pentru recoltele lui, puterea lui de cumparare creste deci cumpara mai multe produse ale idustriei.
Insa lucratorul de la oras are o putere de cumparare proportional mai mica, pe ansamblu economia neinregistrand niciun
castig. Avantajele acestei scheme dispar cand se analizeaza efectele pe termen lung asupra tuturor si nu doar efectul
imediat asupra unui grup.

Capitolul XIV: SALVAREA SECTORULUI ECONOMIC X

4
 Oricat de paradoxal ar parea este necesar ca sectoarele slabite sa fie lasate sa dispara, iar cele aflate in expansiune
sa fie lasate sa se dezvolte. Metodele de productie perfectionate trebuie sa le inlocuiasca mereu pe cele invechite daca se
vrea ca nevoile sa fie satisfacute de marfuri si mijloace mai bune.

Capitolul XV: CUM FUNCTIONEAZA SISTEMUL PRETURILOR

Preturile sunt stabilite prin legatura dintre oferta si cerere. Sistemul preturilor, care a fost foarte contestat,
este capabil sa rezolve problema de a decide exact pentru zeci de mii de marfuri si servicii distincte, in ce cantitati
relative trebuie sa fie produse. Preturile sunt determinate de costurile de productie iar cererea este determinata de
intensitatea dorintei oamenilor de a dobandi un anumit produs si de ce au ei de oferit in schimbul acestuia.

Capitolul XVI: ”STABILIREA MARFURILOR”

Capitolul aduce in prim plan actiunile intreprinse de guvern pentru a „stabiliza” pretul. Pe plan
international se propun, in mod constant, controale asupra marfurilor, promitandu-se un pret „corect” nu numai
pentru producatori ci si pentru consumatori. Insa planificatorii guvernamentali pierd din vedere libertatea
oamenilor „de a cumpara si de a vinde, de a imprumuta si de a da cu imprumut la orice preturi sau dobanzi vor
ei”.

Capitolul XVII: FIXAREA PRETURILOR DE CATRE GUVERN

Desi fixarea preturilor este intotdeauna daunatoare din punct de vedere economic, ea prezinta avantaje
politice din punct de vedere al oficialitatilor. Atunci cand guvernul incearcasa fixeze preturi maximale doar pentru
cateva articole, alege anumite necesitati de baza in ideea ca este esential ca si cei saraci sa le poata obtine la un
cost rezonabil. Prima consecinta este cresterea cererii pentru acel bun. Pentru ca bunul este mai ieftin si cumparat
in cantitati mai mari, oferta se va reduce si va aparea o situatie de penurie.

Capitolul XVIII: IMPLICATIILE CONTROLULUI NIVELULUI CHIRIILOR

Controlul chiriilor incurajeaza risipa de spatiu. Produce discriminari, favorizandu-i pe cei care ocupa deja
case sau apartamente intr-o zona sau intr-un oras , cu pretul lasarii pe dinafara a celorlalti. Nu se construiesc case
noi pentur ca nu exista stimulente in acest sens. O data cu cresterea costului constructiilor, nivelul anterior al
chiriilor nu mai este profitabil. In functie de gradul deprecierii monedei, chiriile caselor nou construite ar putea fi
de zece ori mai mari in comparatie cu casele vechi.

Capitolul XIX: LEGILE PRIVIND STABILIREA UNUI SALARIU MINIM

Salariul reprezinta pretul fortei de munca astfel incat in urma efortului de a stabili un salariu minim apar
aceleasi rezultate ca in urma eforturilor guvernului de a creste pretul unor bunuri favorizate. Cand se stabileste un
salariu minim, primul rezultat va fi ca cei a caror munca valoreaza mai putin nu vor mai fi angajati.
Cel ma bun mod de a creste salariile reale este de a mari productivitatea muncii. Cu cat produce mai mult
fiecare muncitor, cu atat sporeste mai mult bogatia intregii comunitati, cu atat sunt mai apreciate serviciile sale de
catre consumatori si implicit de cel care l-a angajat, deci muncitorii vor fi mai bine platiti.

5
 Capitolul XX: CONTRIBUIE INTR-ADEVAR SINDICATELE LA CRESTEREA SALARIILOR?
Una dintre cele mai mari iluzii este credinta ca sindicatele pot creste substantial salariile reale, insa
sindicatele au rolul de a imbunatati conditiile locale de munca si de a lupta pentru ca toti muncitorii sa fie platiti la
valoarea reala a muncii lor.
In ultimii ani sindicatele si-au depasit scopurile legitime. De exemplu, reducerea saptamanii de lucru de la
70 la 60 de ore a reprezentat un castig nu numai pentru starea de sabatate si bunastare ci si pentru productivitate.
Dar reducerea treptata de la 60 la 48, apoi la 44 de ore nu mai este un punct castigat pentru productivitate si nici
pentru venitul personal.

Capitolul XXI: “SUFICIENT PENTRU A RASCUMPARA PRODUCTIA”

In acest capitol sunt explicate notiunile de preturi si salarii „functionale”. Preturile functionale incurajeaza
realizarea celui mai mare volum al productiei si al vanzarilor. Salariile functionale sunt cele care duc la
inregistrarea celui mai inalt grad de ocupare a fortei de munca si la cele mai mari salarii reale. Marxistii si
discipolii lor sustin ca preturile si salariile functionale vor permite lucratorilor „ sa rascumpere productia pe care o
creeaza”. Aceasta idee este o forma particulara a teoriei generale a „puterii de cumparare”.

Capitolul XXII: FUNCTIA PROFITURILOR

Intr-o economie libera, in care salariile, costurile si preturile sunt lasate sa se stabileasca pe piata ,
perspectivele castigarii de profituri sunt cele care decid ce articole vor fi produse si in ce cantitati.
Una dintre functiile profitului este de a orienta si a canaliza factorii de productie astfel incat sa structureze
o productie in concordanta cu cererea. O alta functie este de a stimula constant orice activitate economica
competitiva. Profiturile nu se obtin prin cresterea preturilor, ci prin efectuarea de economii si prin cresterea
eficientei, care duc la scaderea costurilor de productie.

Capitolul XXIII: MIRAJUL INFLATIEI

Confundarea „banilor” cu bogatia este una dintre cele mai vechi erori care a dus la inflatie. Sustinatorii
inflatiei recunosc ca orice crestere substantiala a cantitatii de bani reduce puterea de cumparare a fiecarei unitati
monetare. Dar ei considera ca aceasta va stimula exporturile si va descuraja importurile. Inflatia ar putea favoriza
anumite grupuri pe o perioada scurta de timp, insa pe termen lung are consecinte dezastruoase asupra intregii
comunitati.
Inflatia descurajeaza economisirea si chibzuinta, facand activitatile speculative mai profitabile decat
productia. Inflatia distruge stabilitatea tuturor relatiilor economice.

Capitolul XXIV: PONEGRIREA ECONOMISIRII

In ultimii ani au fost aduse numeroase critici la adresa economisirii, multe din ele pornind din confuzii
precum presupunerea ca ceea ce nu se cheltuieste pe bunuri de consum si se economiseste este o strangere a
banilor. Aceasta pastrare a banilor in sensul unei blocari este extrem de rara. De cele mai multe ori economiile
sunt investite .

6
 Economiile si investitiile sunt cererea si oferta de capital nou. Ele sunt aduse la echilibru de rata
dobanzii, adica pretul capitalului imprumutat.

Capitolul XXV: REFORMULAREA LECTIEI

Acest capitol isi propune sa sintetizeze ideile fundamentale ce au fost argumentate pe parcursul intregii
lucrari.
Stiinta economica identifica efectele, implicatiile inevitabile. Insa putini inteleg implicatiile care decurg
in mod necesar din afirmatiile cu caracter economic pe care le fac. De exemplu, cand se spune ca pentru salvarea
economiei trebuie marit volumul creditelor , se spune de fapt ca trebuie crescut nivelul de indatorare. Trebuie insa
sa fie luate in considerare toate implicatiile acestei propuneri, nu numai cele evidente.
Eroarea fundamentala apare sistematic: multe lucruri ce par adevarate atunci cand se studiaza un singur
grup se dovedesc iluzii cand se iau in considerare interesele tuturor.
Autorul concluzioneaza : „A vedea problema in ansamblu si nu pe fragmente, acesta este scopul stiintei
economice”.
Partea a III-a
LECTIA DUPA 30 DE ANI
Capitolul XXVI: LECTIA DUPA 30 DE ANI
Adaugat dupa 32 de ani, acest capitol arata ca erorile tratate in lucrarea de fata sunt inca valabile. Pe
scurt, ideile promovate de aceasta carte timp de 32 de ani nu au gasit ecou nicaieri, in ceea ce-i priveste pe
politicieni, care sustin aceleasi politici distructive. In fapt, principala problema nu este una economica ci una
politica.
Autorul intrevede insa o urma de speranta ca politica publica se va modifica inainte ca raul facut sa
devina ireparabil, fiindca tot mai multe persoane incep sa vada ca interventia statului in economie nu este
benefica.
CONCLUZII
Intr-un stil clar şi concis, Hazlitt explică modul în care multe dintre intervenţiile guvernului în economie,
sub diversele forme pe care le îmbracă – lucrări publice, credite guvernamentale, „protecţia” acordată
producătorilor interni prin intermediul taxelor vamale, stabilirea preturilor, a unui salariu minim– produc efecte
negative în lanţ la nivelul întregii societăţi. Aceste efecte pornesc de la erori determinate in principal de afirmarea
intereselor egoiste si de tendinta permanenta de a vedea doar efectele imediate ale unei politici si de a
desconsidera efectele pe termen lung ce afecteaza intreaga comunitate.
Din punctul meu de vedere „Economia intr-o lectie” atinge puncte importante ale stiintei economice,
atragand atentia asupra numeroaselor erori de rationament care duc inevitabil la destabilizari si crize economice.
Argumentandu-si fiecare idee cu exemple sugestive si date statistice, autorul analizeaza din toate punctele de
vedere interventia statului in economie si propune solutii ce ar rezolva problemele aparute in urma proiectelor
aplicate fara a se urmari consecintele pe termen lung.

7
8