Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Căldura introdusă în ciclul care se efectuează în cilindrii motorului se obţine prin arderea
combustibilului, de obicei un combustibil lichid ca: benzina, motorina sau gazul petrolier
lichefiat, dar se pot folosi şi combustibili gazoşi, ca gazul natural, sau chiar solizi, ca
praful de cărbune. Oxigenul necesar arderii se obţine din aerul atmosferic. Combustibilul
în amestec cu aerul se numeşte amestec carburant. Arderea poate fi iniţiată prin punerea
în contact direct a amestecului carburant cu o sursă de căldură sau se poate produce
aproape instantaneu în toată masa amestecului caz în care se numeşte detonaţie şi are un
caracter exploziv.
La turbinele cu gaze, denumirea de motor se foloseşte doar pentru cele folosite în aviaţie,
când se discută despre întregul motor, adică toate părţile lui, în care se execută ciclul
termodinamic, nu doar la discul paletat.
Motoarele cu ardere internă rotative sunt utilizate pe scară mai redusă datorită
problemelor tehnologice mari si a fiabilităţii mai scăzute. Cel mai cunoscut tip de motor
cu combustie internă rotativ este motorul Wankel, dar există şi alte soluţii, de exemplu cu
pistoane în foarfece, sau cu diferite alte sisteme.
Galerie
Caracteristici
Fiecare categorie de motoare cu ardere internă este caracterizată prin anumiţi parametri.
Parametri motorului cu piston:
Punct mort interior (PMI) (învechit: punct mort superior, PMS)[necesită citare] este poziţia
limită interioară cilindrului la care ajunge extremitatea dinspre chiulasă a pistonului când
aceasta se găseşte - în timpul deplasării sale - la cea mai mare distanţă posibilă faţă de
axa arborelui cotit; această poziţie coincide cu distnţa minimă a pistonului faţă de
chiulasă şi este determinată de montajul pistonului în ansamblul mecanismului bielă-
manivelă.
Punct mort exterior (PME), (învechit: punct mort inferior, PMI)[necesită citare] este poziţia-
limită interioară cilindrului la care ajunge extremitatea dinspre chiulasă a pistonului când
acesta se găseşte - în timpul deplasării - la cea mai micî distanţă posibilă faţă de axa
arborelui cotit; această poziţie coincide cu distanţa maxima a pistonului faţă de chiulasă
şi este determinată, de asemenea de montajul pistonului în ansamblul mecanismului
bielă-manivelă.
Cursa pistonului (S) este mărimea distanţei dintre punctul mort interior şi punctul mort
exterior, măsurată pe generatoarea cilindrului motor şi parcursă de piston între două
schimbări de sens ale deplasării sale.
Camera de ardere (V) este volumul spaţiului cuprins între fundul pistonului, peretele
interior al cilindrului motor şi chiulasă, în momentul când pistonul se găseşte în punctul
mort interior. În acest volum se desfăşoară cea mai mare parte din procesul de ardere a
combustibilului introdus în cilindru.
Cilindreea unitară (V) este spaţiul din interiorul cilindrului delimitat de cele două
poziţii-limită ocupate succesiv, de faţa dinspre chiulasă a pistonului când acesta se află la
punctul mort interior şi la punctul mort exterior.
Capacitatea cilindrică (Vt) denumită şi cilindree este suma cilindreelor unitare ale
tuturor cilindrilor unui motor.
Volumul total al cindrului (Vt) este spaţiul total din cilindru măsurat în momentul când
pistonul se află la punctul mort exterior; volumul total al cilindrului este format din
însumarea cilindreei unitare cu volumul camerei de ardere.
Raport de comprimare (ε) este raportul dintre volumul total al unui cilindru şi volumul
camerei de ardere. În notaţia curentă, raportul este exprimat sub formă de fracţie
zecimală.
Turaţia motorului (n) este numărul de rotaţii efectuat într-un minut de arborele cotit, în
timpul funcţionării motorului într-un anumit regim constant.
Un timp al motorului este fiecare fază din cursa pistonului de la punctul mort interior la
punctul mort exterior sau invers şi în care agentul motor trece prin diferite transformări
caracteristice de stare (volum, presiune, temperatură). La motorul îm patru timpi fazele
poartă următoarele denumiri: admisiune, comprimare, ardere şi detentă, evacuare. La
motoarele cu excentricitate nulă fiecare timp din funcţionare a motorului în patru timpi
corespunde unui unghi de rotire a arborelui cotit de 180°.
Bibliografie
• Gheorghe Frăţilă, Mariana Frăţilă, S. Samoilă Automobile, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 2007
Note
1. ^ a b Există şi alte tipuri de motoare, de exemplu motorul toroidal, la care mişcarea
pistoanelor nu este rectilinie şi nu are arbore cotit.