Sunteți pe pagina 1din 44

UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCUREŞTI

Facultatea de Ştiinţe Economice


Masterat, Sem.I – Finanţarea şi Administrarea Proiectelor

CUPRINS

Nr.crt. Conţinutul tematic al cursului Ore


I. Rolul şi importanţa planului de afaceri
1.1 Definirea planului de afaceri
1. 4
1.2 Funcţiile şi rolul planului de afaceri
1.3 Avantajele şi oportunităţile planificării
II. Prezentarea planului de afaceri
2.1 Tipologia planului de afaceri
2. 4
2.2 Sinteza planului de afaceri
2.3 Cuprinsul planului de afaceri
III. Descrierea afacerii
3.1 Caracteristicile unei afaceri

3. 3.2 Scopul şi obiectivele unei afaceri 4


3.3 Descrierea produselor şi serviciilor firmei
3.4 Descrierea mediului si avantajele afacerii
IV. Planul operaţional şi managementul afacerii
4.1 Planul operaţional
4. 4
4.2 Obiective şi ţinte
4.3 Managementul afacerii

1
V. Riscurile asociate afacerii

5. 5.1 Forme de prezentare a riscurilor afacerii 4


5.2 Abordarea riscurilor de către creditori

Nr.crt. Conţinutul tematic al cursului Ore

5.3 Clasificarea riscurilor unui proiect de investiţie

VI. Planul financiar


6.1 Rolul şi importanţa planului financiar
6. 4
6.2 Obiectivele financiare ale planului de afaceri
6.3 Structura planului financiar
VII. Cererea de finanţare

7. 7.1 Elementele cererii de finanţare 2


7.2 Modul de finanţare
VIII. Promovarea planului de afaceri

8. 8.2 Maniera de redactare şi susţinere a planului de afaceri 2


8.2 Promovarea planului de afaceri
Total ore
28

2
CAP I. Rolul şi importanţa planului de afaceri

1.1. Definirea planului de afaceri

Planul de afaceri constituie un instrument indispensabil


întreprinzătorilor ce construiesc o afacere sau caută parteneri, managerilor ce
propun proiecte noi altor persoane sau instituţii de finanţare, instituţiilor ce
gestionează fonduri pentru proiecte de investiţii, gestionarilor de proiecte în
cadrul aşa-numitelor "incubatoare de afaceri" etc. El reflectă proiecte de
investiţii din toate domeniile de activitate. Astăzi aceste proiecte tind să devină
din ce în ce mai importante şi complexe, de multe ori fiind de talie
internaţională.
Proiectele de investiţii internaţionale trebuie prezentate şi negociate cu partenerii
externi. Pentru a permite acest lucru, planul de afaceri aferent unui proiect
internaţional trebuie să prezinte informaţia într-un sistem şi limbaj accesibile
tuturor părţilor vizate. Din acest punct de vedere, partea cea mai sensibilă o
constituie translatarea previziunilor financiare din sistemul românesc în sistemul
anglo-saxon.
Termenul de plan de afaceri (business plan) este un element ce deţine un
loc însemnat în limbajul finanţatorilor şi investitorilor. Cea mai mare parte a
discuţiilor între întreprinzători şi finanţatori se poartă asupra elementelor
unui plan de afaceri).
Planul de afaceri nu reprezintă un formular ce trebuie completat la
cererea unui ofiţer de credite, un element birocratic ce trebuie realizat pentru a
obţine o anumită sumă din partea unui finanţator. El reprezintă cu mult mai mult -
un sistem complex bazat pe interdependenţă şi care reflectă de o manieră
accesibilă ideea de afaceri şi evoluţia acesteia în timp.
Rolul său este nu numai de a demonstra că afacerea merită finanţată, ci şi de a
ghida întreprinzătorul începând cu primul an de operare a afacerii.
Implementarea lui înseamnă control şi adaptare în funcţie de evoluţia reală. Acest
control exercitat de-a lungul derulării afacerii va viza toate elementele critice

3
ale entităţii economice (stocurile, costurile de producţie, controlul calităţii,
vânzările, plăţile efectuate etc). Ceea ce este foarte important este ca
documentul să nu sfârşească pe fundul unui sertar odată ce finanţarea a fost
primită şi afacerea demarată.
El nu este totuşi un paşaport pentru obţinerea finanţării, ci o cale de
evidenţiere a flerului şi spiritului antreprenorial, a ideii de afaceri promovată. În
forma sa scrisă, planul de afaceri este un document de reflectare a activităţii
companiei pe un anumit interval de timp, de regulă 12 luni, luând în calcul şi
perioada următoare (2 până la 5 ani). Puţine companii planifică activitatea pentru
mai mult de cinci ani, datorită nesiguranţei ce caracterizează aceste previziuni.
Planul de afaceri este deci un document scris care descrie natura afacerii,
piaţa-ţintă, avantajele pe care afacerea le va avea asupra competitorilor, precum şi
resursele şi aptitudinile de care dispun proprietarii afacerii. Pentru întocmirea lui
este necesar să se analizeze cu atenţie produsele/serviciile oferite, competiţia,
resursele financiare necesare şi alte detalii operaţionale.
Totodată, planul de afaceri este un instrument de lucru ce îl folosim pentru a
începe şi derula o afacere care necesită resurse materiale, financiare şi umane. Prin
intermediul său este valorificată experienţa şi realizările din trecut cu scopul de a
proiecta viitorul prin cele mai adecvate metode de estimare şi aproximare. In
literatura de specialitate se încearcă o definire a planului de afaceri după cum
urmează:
Orice plan de afaceri presupune o anumită succesiune de operaţiuni. Pentru
întocmirea sa e necesară parcurgerea următoarelor 3 etape:

1) culegerea informaţiilor necesare (preţuri, concurenţi, furnizori, date


tehnice, juridice etc);
2) planificarea efectivă a activităţii respective - alegerea strategiei
potrivite şi găsirea căilor de atingere a obiectivelor stabilite;
3) redactarea planului (etapa de alegere a formei optime de prezentare
către destinatar a rezultatului etapei anterioare).
1.2. Funcţiile şi rolul planului de afaceri
Planul de afaceri are patru funcţii:
a) de cristalizare şi dezvoltare a ideilor privitoare la cum ar trebui
condusă afacerea;
b) de realizare a unei evaluări retrospective a performanţelor reale ale
unei afaceri de-a lungul timpului;
c) de evaluare a unei noi idei de afaceri;
d) de a obţine finanţare.

4
3. Avantajele şi oportunităţile planificării

Derularea afacerii se va face cu mai multă uşurinţă dacă veţi elabora un plan
de afaceri şi finanţarea va fi mai accesibilă dacă prin acest document convingeţi
finanţatorul (investitorul/creditorul) de soliditatea afacerii dumneavoastră.
Atunci când un întreprinzător prezintă o idee unui creditor comercial, unei
bănci sau unui potenţial investitor fără să aibă un plan de afaceri, ei vor cere
investitorului să facă unul şi abia după aceea să revină. Presupunând că o firmă
mică şi-a început activitatea fără o planificare riguroasă, necesitatea obţinerii unei
finanţări o forţează să realizeze un plan de afaceri competitiv.
Dacă sunteţi un astfel de întreprinzător, pe lângă întocmirea documentului
solicitat de finanţator, efectele pozitive generate de acest demers sunt evidente şi
de necontestat).
=> veţi avea prilejul să identificaţi unele aspecte ale afacerii care nu
sunt sub control şi să acţionaţi asupra lor cu unele măsuri speciale;
=> veţi oferi atât angajaţilor firmei, cât şi terţilor un cadru operativ şi
direcţii noi de acţiune;
=> cu ocazia aceasta conştientizaţi şi analizaţi în detaliu strategia firmei;
=> cu acest prilej vă veţi apleca mai mult asupra sistemului
informaţional al firmei;
=> veţi identifica domeniile în care compania nu are suficiente
cunoştinţe de specialitate;
=> veţi crea condiţii şi veţi facilita reluarea procesului de planificare şi
cu alte ocazii.

Cap.II Prezentarea planului de afaceri

2.1. Tipologia planului de afaceri

Elaborarea şi prezentarea unui plan de afaceri competitiv presupune


culegerea unor informaţii corecte, suficiente şi convingătoare, analiza şi
interpretarea lor, proiectarea cu claritate a elementelor structurale ale planului.
Versiuni de prezentare

1) versiunea confidenţială - ce prezintă informaţii confidenţiale şi complete


destinate unor utilizatori speciali (conducerea superioară, acţionarul majoritar sau -
cu unele restricţii - un cumpărător potenţial al companiei);
2) versiunea parţială - ce pune accent pe fluxul de numerar şi pe structura
capitalului şi care e destinată investitorilor şi creditorilor;

5
3) versiunea specifică - destinată unui cititor specific, ce are o anumită
necesitate informaţională (manageri de sucursală, manageri regionali, manageri
naţionali);
4) versiunea generală - în care nu se regăsesc informaţii confidenţiale şi
care este întocmită pentru destinatari de tipul acţionarilor şi analiştilor financiari.

Planul sumar conţine între 10-20 pagini şi este folosit, în general, de


firmele ce se află la începutul activităţii lor, nu au prea multe de spus despre
trecutul lor, iar operaţiunile curente nu au un volum prea mare. În plus, un
asemenea tip de plan poate fi folosit şi:
- de o firmă cu experienţă, dar care intenţionează să- şi diversifice
activitatea printr-un proiect de investiţii nou;
- de un manager experimentat, datorită faptului că notorietatea şi
succesele lui nu mai fac necesară solicitarea unor informaţii mai detaliate;
- pentru reînnoirea unei linii de credit sau pentru o valoare mică a
necesarului de finanţare (mai mic de 100.000 EURO - valoare utilizată în
practica internaţională);
- atunci când se urmăreşte dezvoltarea unui produs existent.

Planul complet conţine un număr de 20-50 pagini şi este utilizat în special


atunci când valoarea necesarului de finanţat este consistentă (de ordinul sutelor de
mii sau milioanelor de dolari), iar operaţiunile trecute, prezente şi mai ales viitoare
ale afacerii ce se doreşte a fi finanţată trebuie analizate cu atenţie.
Planul detaliat conţine un număr de minimum 50 pagini şi reprezintă
nivelul cel mai complex al prezentării unui plan de afaceri, nivel de la care acesta
devine un ghid important pentru managerii firmei. Această situaţie poate fi
întâlnită în ultima etapă a negocierii cu finanţatorul, când acesta doreşte să
cunoască în detaliu afacerea în care va investi, precum şi în cazul proiectelor de
investiţii de mare anvergură şi proiectelor de înaltă tehnologie.

2.2. Sinteza planului de afaceri

Destinatarii lucrării vor aprecia un plan de afaceri bine structurat, care


urmează o cale logică. Este de preferat ca fiecare din secţiunile foarte tehnice să
aibă un rezumat în care să fie prezentate informaţiile esenţiale, aceasta deoarece
nimeni, în afara celor care au sarcini individuale pe domeniul respectiv, nu va dori
detalii inutile în formatul principal. Detaliile suplimetare pot fi prezentate în anexe.
Indiferent de mărimea planului de afaceri, pentru a face faţă cerinţelor de
informare el trebuie să cuprindă următoarele elemente structurale: Sinteza
planului; Cuprinsul lucrării; Descrierea afacerii; Planul de marketing; Planul

6
operaţional; Managementul şi organizarea afacerii; Planul financiar; Anexele
planului.
O cale de a mări concizia şi claritatea unui plan este prezentarea chiar de la
început a unei sinteze a propunerii. Această sinteză a planului este o componentă
extrem de importantă a planului de afaceri şi este absolut obligatorie, unii cititori
prea ocupaţi parcurgând doar acest element şi proiecţiile financiare. Sinteza
reprezintă un plan de afaceri în forma sa cea mai concisă şi are menirea de a-l
stimula pe cititor să citească planul în întregime.
În aceste condiţii, obiectivele pe care trebuie să le atingă prima componentă
a planului conceput de dumneavoastră sunt:
• să furnizeze un rezumat clar, concis şi competent al afacerii;
• să evidenţieze avantajele dumneavoastră unice în atingerea succesului;
• să demonstreze de ce conceptul dumneavoastră de afacere va
funcţiona;
• să demonstreze simplu şi clar obiectivele manageriale;
• să includă propoziţii-cheie puternice din alte capitole ale planului;
• să fie scrisă într-un ton pozitiv şi încrezător;
• să fie concisă - pentru a putea fi citită în mai puţin de 5 minute;
• să poată fi privită ea însăşi ca un mini-plan al planului dumneavoastră
de afaceri.
Un rezumat de calitate prezintă datele conceptului de bază al afacerii şi
oportunitatea acestuia, ideile de bază şi trăsăturile principale privitoare la tipul
produselor/serviciilor, planul de marketing, planul de producţie şi planul financiar.
Respectând cu stricteţe obiectivele menţionate, sinteza trebuie să
reflecte o idee de afacere pertinentă, un plan clar de succes, o echipă
managerială capabilă, o piaţă clară, specifică şi definită, avantaje competitive
de importanţă, un rezumat solid şi credibil al previziunilor financiare şi, în
sfârşit, o şansă excelentă pentru investitori/creditori de a investi într-o afacere
foarte profitabilă, respectiv de a dobândi un client sigur şi cu perspective.
Să nu uităm nici un moment că interesul investitorului/finanţatorului poate fi
stârnit de ideea afacerii, de rata rentabilităţii sau chiar de stilul în care este
concepută sinteza planului.
Rezumatul trebuie să fie scurt, concis şi clar, arătând care sunt factorii ce
permit afacerii să aibă succes pe o piaţă concurenţială. El trebuie să aibă 1 - 2
pagini cel mult 3. Formatul şi organizarea sintezei planului dumneavoastră va varia
în funcţie de punctele cele mai importante ale afacerii. Modelul cel mai eficient
este cel ce furnizează informaţii despre planul de afaceri pe fiecare secţiune în
parte.

7
Sinteza planului poate avea următoarea structură:
1. Istoricul firmei şi activitatea sa prezentă
2. Conceptul şi oportunitatea afacerii
3. Descrierea produsului sau a serviciului
4. Piaţa
5. Echipa managerială
6. Solicitările financiare şi beneficiile oferite
7. Alte informaţii de impact

1. Istoricul firmei şi activitatea sa prezentă va cuprinde o descriere scurtă


(un paragraf) a firmei beneficiare a planului de afaceri şi a tipului de activitate
desfăşurat de aceasta, menţionând eventualele modificări ce au survenit de-a lungul
timpului. Acest paragraf constituie de fapt o foarte succintă carte de vizită a firmei.
2. Conceptul şi oportunitatea afacerii trebuie să atragă imediat atenţia
cititorului. Acest lucru este realizat adesea prin explicarea motivului pentru care
planul dumneavoastră este deosebit sau unic. Identificaţi obiectivele generale şi
specifice ale afacerii, avantajele acesteia, beneficiul produsului dumneavoastră, pe
ce se bazează anticiparea unei cereri importante pentru produsul sau serviciul
dumneavoastră. în primul rând, ce diferenţieri sau caracteristici vă vor conduce
spre succes?
3.Descrierea produsului sau a serviciului se va face prin evidenţierea
caracteristicilor unice ale acestuia ce-l fac să se ridice deasupra concurenţei.
Majoritatea investitorilor evită afacerile imitative, de aceea este important să vă
distingeţi pozitiv în ochii finanţatorilor. Nu-i lăsaţi, însă, pe aceştia să creadă că
sunteţi naiv în privinţa ofertei competitorilor.
4. Piaţa reprezintă locul unde se achiziţionează produsul/serviciul ofertat de
societate. Destinatarul planului dumneavoastră trebuie să fie convins că potenţialii
clienţi vor dori şi vor fi în măsură (financiar) să vă achiziţioneze produsul. Nu
încercaţi să ascundeţi că aveţi concurenţi! Mai bine explicaţi cum puteţi câştiga
piaţa cu avantajele afacerii, cine vă sunt clienţii, cât de mare este piaţa
dumneavostră, cine vă sunt concurenţii, de ce sunteţi mai buni, care vă este cota de
piaţă anticipată.
5. Echipa managerială reprezintă paragraful care va demonstra principiile
de conducere a afacerii şi cum vor conduce acestea la succesul demersului
antreprenorial. Trebuie să demonstraţi că echipa dumneavoastră managerială este
experimentată şi că are experienţa şi capacitatea de a atinge obiectivele trasate în
planul de afaceri.
Arătaţi investitorului/creditorului că dispuneţi de o echipă de conducere
credibilă, cu aptitudini şi experienţe ce se completează reciproc. Atenţie:

8
slăbiciunile echipei manageriale propuse îl pot determina pe examinator să nu mai
continue citirea planului.
6. Solicitările financiare şi beneficiile oferite constituie un punct forte în
rezumatul documentului.
Chiar şi cei mai slab pregătiţi investitori îşi pot forma o idee solidă asupra a
ceea ce reprezintă o investiţie rezonabilă în afacerea dumneavoastră şi cât din
capitalul social al firmei ar trebui să primească în schimbul banilor lor.
O strategie de părăsire a afacerii bine întocmită vă sporeşte şansele să
obţineţi fondurile de la investitori pentru că se adresează uneia din cele mai
importante preocupări ale lor - cum îşi vor recupera investiţia. Totuşi, mulţi
dintre potenţialii investitori nu vor mai da nici o atenţie strategiei de părăsire a
afacerii dacă nu le puteţi capta atenţia chiar de la început şi nu-i atrageţi cu
propunerea dumneavoastră. Cum o puteţi face? Simplu. Scrieţi o sinteză excelentă!
7. Alte informaţii de impact - cuprinde acele informaţii care nu au fost
incluse în paragrafele anterioare, dar care constituie elemente de interes şi de
impact asupra examinatorului (punctele critice anticipate, venitul pe acţiune etc).
2.3. Cuprinsul planului de afaceri

Un cuprins bine construit asigură examinatorul că nu-şi va pierde timpul


căutând prin tot planul de afaceri informaţiile de care este cel mai interesat. Foarte
puţini finanţatori vor citi planul de la început până la sfârşit. Ei îl vor parcurge
căutând detaliile de care au nevoie pentru a lua decizia de finanţare. Nu uitaţi
acest lucru atunci când vă creaţi cuprinsul şi organizaţi-l adecvat, pentru a înlesni
lectura planului.
Vă sugerăm să introduceţi cuprinsul planului de afaceri imediat după
sinteza planului. Cei mai mulţi cititori vor începe cu aceasta din urmă şi apoi vor
localiza informaţiile specifice pe care doresc să le studieze primele.
Cuprinsul trebuie să prezinte capitolele majore ale planului de afaceri şi
poate fi divizat în subcapitole importante şi clarificatoare. Aveţi grijă să notaţi si
numărul de pagină pentru fiecare capitol şi subcapitol.
Un posibil sistem de numerotare presupune paginaţia simplă, o variantă
alternativă presupunând un sistem de subcapitole, cum ar fi:
Descrierea afacerii Acest tip de format poate oferi
Descrierea ideii afacerii o mai bună organizare pentru
Descrierea societăţii un plan amplu şi complex.
Descrierea produselor
şi serviciilor firmei

Cuprinsul va fi completat după ce planul de afaceri este finalizat. Aveţi


grijă ca paginile din cuprins să fie numerotate organizat, clar şi corect. Greşelile,
9
aspectul neîngrijit sau omisiunile de paginaţie îi pot lăsa cititorului impresia
că sunteţi o persoană neatentă şi neorganizată. Investitorii sunt surprinşi de
numărul de planuri de afaceri care ajung pe birourile lor cu un cuprins neîngrijit
sau, chiar mai rău, fără cuprins.
Şi în cazul acestui element al planului există o serie de omisiuni sau greşeli
mai frecvent întâlnite. Evitaţi următoarele greşeli care pot apare în alcătuirea
cuprinsului:
1. capitole şi/sau subcapitole importante lipsesc;
2. paginaţia nu corespunde cu conţinutul planului;
3. cuprinsul este întins pe două pagini deşi ar intra într-una singură;
4. cuprinsul este prea detaliat şi prea stufos;
5. textul nu este uniform aliniat şi arată neîngrijit;
6. cuprinsul arată ca şi cum nu v-ar fi interesat aspectul şi conceperea lui.
Pentru a preveni o impresie iniţială proastă, verificaţi de două ori formatul
cuprinsului şi paginaţia înainte de a trimite investitorului/creditorului planul
dumneavoastră de afaceri.
Sinteza şi cuprinsul planului de afaceri reprezintă primele două elemente
structurale ale unui plan de afaceri şi sunt în directă corelaţie cu prezentarea
planului de afaceri. Sinteza lucrării constituie componenta de prezentare
condensată a esenţei planului de afaceri, iar cuprinsul reflectă modul de
organizare a lucrării şi forma de prezentare a acesteia.
Deşi sunt scurte şi par lipsite de importanţă, ele reprezintă "avangarda"
lucrării, sunt primele secţiuni cu care examinatorul intră în contact. Prin urmare,
mai ales în cazul în care scopul planului este cel de a obţine investiţii, de maniera
de alcătuire şi prezentare a acestor două componente depinde continuarea
examinării planului şi acordarea unei şanse de obţinere a finanţării.

Cap. III. Descrierea afacerii

3.1. Caracteristicile unei afaceri


Descrierea afacerii poate fi asimilată procedurilor de prezentare în cadrul
unei întâlniri de afaceri. Înainte de a intra în discuţii este necesar ca cei doi
interlocutori să se cunoască reciproc. Intreprinzătorul se presupune că-l
cunoaşte pe finanţator - din moment ce-i pune la dispoziţie un plan de afaceri
- aşa că e de datoria sa să se prezinte (ca afacere) în faţa celui de la care
solicită fonduri.
Aşadar, la acest punct al planului se va realiza o descriere completă a
afacerii analizate, răspunzându-se de fapt la întrebarea "Ce fel de afacere este

10
aceasta?". Descrierea unei afaceri se face cu ajutorul unor date şi informaţii
disponibile. Datele reprezintă cifre brute, neprelucrate, informaţii primare, valori
absolute, pe când informaţiile se obţin în urma unor procese de prelucrare,
interpretare şi analiză a datelor.
Caracteristicile principale ale datelor şi informaţiilor utilizate in descrierea
afacerii sunt:
• relevanţa - o planificare pe baza unor date irelevante este similară unei
bătălii purtate pe timp de ceaţă;
• actualitatea - planificarea cu date învechite înseamnă pierdere de timp;
• exactitatea - valoarea şi pertinenţa rezultatelor finale depind de exactitatea
informaţiilor intrate în procesul de prelucrare.
Răspunsul la întrebarea amintită va fi dat în 5 secţiuni :
1. Descrierea ideii afacerii
2. Descrierea societăţii
3. Descrierea produselor/serviciilor
4. Descrierea şi avantajele localizării societăţii
5. Descrierea mediului în care va evolua afacerea

Strategia de focalizare (în general firmele mici/nou înfiinţate sunt cele care aplică o
astfel de strategie) se pot afla în următoarele situaţii:
a) sub nivelul performanţelor cerute de componenţii nişei vizate şi
atunci se va aplica focalizarea prin diferenţiere;
b) peste nivelul performanţelor necesare satisfacerii nişei vizate şi deci
se va aplica focalizarea prin cost, deoarece în acest caz şi costurile sunt mai
mari decât poate fi dispusă "nişa" să accepte.
Indiferent de strategia aleasă, trebuie să ştiţi că nici o companie nu poate
supravieţui cu un singur produs pentru o singură nişă de piaţă. Aşadar, dinamismul
economiei contemporane necesită flexibilitate şi conexiune permanentă ale
agenţilor economici cu piaţa).

3.2. Scopul şi obiectivele unei afaceri

Primele două elemente ale schemei logice sunt scopul şi obiectivele. Ele vor
fi abordate cu prioritate atunci când definim ideea de afaceri, cu ele începând
întregul proces de planificare. Mai mult decât atât, acestea au un caracter
complementar în definirea finalităţii demersului antreprenorial, deseori
confundându-se între ele. Scopul are însă un grad de generalitate mai accentuat, iar
obiectivele alese contribuie la atingerea scopului.
Scopul unei afaceri trebuie să fie:

11
- suficient de restrâns pentru a permite focalizarea eficientă a resurselor
firmei pentru atingerea lui; nimic nu e mai păgubitor pentru o afacere mică
decât încercarea de a face prea multe lucruri de la început;
- suficient de cuprinzător pentru a permite dezvoltarea firmei şi
valorificarea potenţialului său.
E interesant de remarcat faptul că la nivel mondial se înregistrează un
procentaj ridicat al falimentelor în rândul firmelor mici ce activează în domeniul
construcţiilor.
Obiectivele reprezintă o a doua componentă importantă a strategiei facerii.
Ar fi indicat ca în obiectivele alese să includeţi o referire privitoare la mărimea la
care vreţi să ajungă afacerea, respectiv cota de piaţă urmărită.
Desigur că e dificil de previzionat volumul vânzărilor înainte de a începe să
vindeţi efectiv, dar nivelul la care doriţi să ajungă afacerea este mai degrabă o
problemă de judecată decât o problemă de sinteză a previziunilor. Această judecată
se va face în funcţie de nivelul minim acceptat al producţiei (pragul de
rentabilitate), volumul resurselor respective şi mărimea pieţei produsului
/serviciului respectiv. Este evident că înainte de a determina cota de piaţă urmărită
e necesar să identificaţi mărimea totală a pieţei respective.
Obiectivele pot fi împărţite în obiective pe termen scurt (12-18 luni) şi
obiective pe termen mediu şi lung (1,5 -5 ani), funcţie de cât de analitică se
doreşte a fi planificarea.

În altă ordine de idei, scopul şi obiectivele propuse într-un plan de afaceri


trebuie să arate:
- în ce domeniu de activitate se încadrează afacerea şi care este intenţia sa
(ex: Intertrans Sagace - acţionăm în domeniul transporturilor rutiere internaţionale
şi dorim să realizăm un sistem de transport eficient şi competitiv între România şi
celelalte ţări din sud-estul Europei);
- ce se vrea realizat în următoarea perioadă - obiective pe termen scurt sau
lung. Obiectivele fixate pot fi calitative (ex: îmbunătăţirea calităţii produselor
oferite) sau cantitative (ex: creşterea cifrei de afaceri cu 15% anual);
- pe ce se bazează posibilitatea de a ajunge la finalitatea propusă (ex: pentru
firma de construcţii se bazează pe un preţ corect pentru lucrările efectuate şi pe
respectarea datelor de începere şi finalizare a activităţii);
- estimarea fondurilor necesare pentru finanţarea afacerii respective
(eventual).
În plus, intenţiile firmei trebuie să fie realiste, să poată fi duse la îndeplinire
şi să fie exprimate într-o formă concisă.

12
3.3. Descrierea produselor sau serviciilor
Descrierea produselor sau serviciilor se realizează prin detalierea
următoarelor aspecte:
a) prezentarea produselor/serviciilor;
b) tehnologia actuală şi poziţionarea produsului/serviciului pe piaţă;
c) dezvoltarea ulterioară a produsului/serviciului;
d) planul de producţie;
e) asigurarea calităţii.

a) Prezentarea produselor/serviciilor vă oferă oportunitatea descrierii


avantajelor acestora din perspectiva clienţilor. Întreprinzătorii de succes ştiu sau
cel puţin au o idee despre ceea ce clientul aşteaptă de la ei. Acest tip de anticipare
este vital pentru atragerea şi fidelizarea clientului, pentru asigurarea unei
competitivităţi pe piaţă.
Nu uitaţi că una din cele mai bune metode de sinucidere a companiei o
reprezintă axarea pe un singur tip de produs sau serviciu. Chiar dacă piaţa e imensă
şi competitorii insignifianţi (ceea ce nu se prea întâmplă), această situaţie va
persista doar pentru scurt timp. Şi alţi întreprinzători vor vedea ceea ce aţi văzut
dumneavoastră. Nici cel mai complet set de drepturi de autor, brevete sau licenţe
nu va proteja complet afacerea de competiţie. Cea mai bună apărare o reprezintă
diversificarea bazei de produse şi servicii oferite. Asiguraţi-vă că aveţi mai
multe idei de viitoare produse/servicii şi specificaţi-le în acesta componentă a
pianului de afaceri).
Produsul nu este numai un articol fizic, ci un concept complex care tre-
buie definit cu atenţie. In prezentarea unui produs se recomandă să faceţi atât
o descriere fizică, cât şi o identificare a utilităţii sau interesului pentru
produsul respectiv.
Considerăm că, următoarea schemă de prezentare - cu titlu de exemplu -este
edificatoare şi o recomandăm ca atare.
- descrierea fizică - prezentarea caracteristicilor fizice; pentru o descriere
mai detaliată pot fi incluse în Anexe fotografii, schiţe, broşuri. Pentru un serviciu
se poate utiliza o diagramă. Potenţialul desciptiv al unui serviciu este mai modest
decât cel al unui produs. Pentru a compensa această limită, în cazul serviciilor
puteţi angaja un specialist care să realizeze o serie de schiţe, desene sau
reprezentări ale modului în care se prestează serviciul. Aceste fotografii/desene
sunt ocupţionale, dar conferă planului o notă de profesionalism şi lasă o impresie
pozitivă. Alături de descrierea fiecărui produs sau serviciului poate fi anexată
ponderea deţinută de acesta în cifra de afaceri

13
- utilitatea şi interesul - prezentarea diferitelor utilizări şi interesul
manifestat faţă de produs/serviciu. Sunt obligatorii de menţionat caracteristicile
unice ale produsului, precum şi potenţialul afacerii.
Interesul pentru produs poate fi determinat de avantaje funcţionale, de
satisfacerea mai rapidă şi eficientă a unor nevoi în comparaţie cu produsele
concurenţei, de o campanie agresivă de marketing, de design-ul lui, costul de
producţie scăzut, tehnologia superioară etc.
În situaţia prestatorilor de servicii, explicaţi investitorului gama de servicii
pe care le realizaţi, cum funcţionează şi căror nevoi ale pieţei se adresează. Unde
veţi opera? Ce diferenţiază serviciul dumneavoastră? Ce materiale sau
echipamente sunt necesare? Care sunt zilele şi orele când lucraţi (în care puteţi
oferi serviciul respectiv)?
Explicaţi serviciul cu paşii procesului şi beneficiile pe care le oferiţi
clienţilor. Completaţi acest capitol cu destule informaţii pentru a satisface dorinţa
de înţelegere a unei persoane din afară, fără să o plictisiţi cu detalii banale.

Deşi mediul concurenţial este foarte important, trebuie urmărită relatarea


clară, cât mai devreme, a avantajelor concurenţiale distincte şi semnificative ale
produselor sau serviciilor.
Interesul manifestat faţă de produs este în strânsă legătură cu ciclul de viaţă
al acestuia. Ciclul de viaţă al produsului este format din 5 etape:
- etapa creării produsului - compania identifică şi dezvoltă ideea noului
produs;
- etapa de introducere - caracterizată de vânzări uşor crescătoare şi profituri
reduse;
- etapa de creştere - caracterizată de creşterea rapidă a vânzărilor şi
profitului; în acest interval, firma va încerca să îmbunătăţească produsul, să
acapareze noi segmente de piaţă şi canale de distribuţie, să reducă uşor
preţurile;
- etapa de maturitate - ritmul vânzărilor scade şi profiturile se stabilizează;
firma va căuta noi strategii pentru revitalizarea vânzărilor (modificări ale
pieţei, produsului sau mixului de marketing);
- etapa de declin - vânzările şi profiturile scad, iar compania va trebui să
decidă dacă acesta (produsul) trebuie menţinut, valorificat sau eliminat.

14
Creşterea vânzărilor, profitul, cash-flow-ul generat şi nivelul concurenţei
depind de stadiul în care se află produsul.
- gradul de dezvoltare - reflectă evoluţia produsului/serviciului până în
prezent şi modul în care compania apreciază că va evolua în viitor.

Ȋn situaţia în care mai trebuie aduse completări sau îm-bunătăţiri


produselor/serviciilor, veţi prezenta într-un tabel activităţile care mai trebuie
realizate în acest scop şi intervalul de timp necesar.

La acest punct poate fi făcută o scurtă referire la parametrii economici


ai produsului (cost de producţie, preţ de vânzare, profitabilitate etc).
În analiza produselor oferite există o serie de aspecte care pot ridica
probleme în faţa finanţatorilor (prin riscurile implicate):

- ofertă singulară - obţinerea unui singur produs permite focalizarea


resurselor afacerii, însă atrage o vulnerabilitate crescută în faţa concurenţei,
evoluţiei modei sau perimării tehnologiei folosite.
- produse care se vând o singură dată - sunt acele produse pentru care
nevoia de achiziţie se manifestă o singură dată (cazul aparaturii medicale
sofisticate). Aceasta înseamnă că un client odată cucerit nu poate fi fidelizat.
Lucrurile stau cu totul altfel în afacerile cu vestimentaţie, produse alimentare,
cosmetice.
- produsele perisabile comercial, dar aflate totuşi la modă deseori
întreprinzătorii sunt atraşi de elementele la modă, de lux (eventual) datorită
intervalului scurt de timp între promovare şi vânzare efectivă. În acest domeniu
sunt frecvente dificultăţile financiare apărute ca urmare a modificărilor
neprevăzute ale pieţei - subiectivitatea pieţei în exprimarea cererii pentru acest
gen de produse/servicii reprezintă un factor demn de o atentă consideraţie. Se poate
afirma deci că siguranţa pieţei depinde de caracterul indispensabil al
produselor/serviciilor oferite (piaţa hainelor de blană comparativ cu piaţa
produselor lactate).
- produse/servicii prea simple (uşor de imitat sau copiat) - uşurinţa în
realizarea ofertei este contrabalansată de costul redus de intrare pe piaţa
respectivă şi de valoarea adăugată redusă ce se poate obţine (sub presiunea
ofertei suplimentare a noilor intraţi pe piaţă).

15
b) Tehnologia actuală şi poziţionarea produsului/serviciului pe piaţă
Informaţiile cuprinse aici vor trebui să fie mai degrabă analitice,
comparative decât descriptive. Amănuntele şi documentaţiile tehnice vor fi ataşate
în Anexe dacă e-cazul. În descrierea mediului tehnologic, obiectivul principal este
de a anticipa întrebările ce pot fi puse în privinţa suportului tehnologic:

1) Firma dispune de resursele tehnologice suficiente? Dacă nu, cum pot


fi acestea obţinute?
Industriile cu conţinut tehnologic puternic sunt cele ce utilizează tehnici
avansate (farmaceutică, electronică, informatică etc). Alte domenii au conţinut
tehnologic redus (distribuţie şi servicii). Atenţie: orice fel de activitate (inclusiv
rviciile) se bazează pe tehnologii şi tehnici, deci indiferent de tipul activităţii nu
trataţi cu superficialitate acest segment al planului.

2) Care sunt caracteristicile esenţiale (asemănări şi deosebiri faţă de


concurenţă)?

În primul rând va fi necesară identificarea produselor/serviciilor


concurente. Acestea pot fi similare (margarina Rama şi margarina Linco) sau pot
fi diferite, dar având capacitatea de a acţiona ca substituenţi (ex: untul în locul
margarinei pentru micul dejun).
Odată identificaţi aceşti competitori veţi face raportarea lor la
produsele/serviciile firmei, semnalând asemănările şi deosebirile, avantajele şi
dezavantajele. Aceasta analiză va fi reluată mai în detaliu în cadrul planului de
marketing, ocazie cu care veţi face poate şi unele modificări ale acestei secţiuni.
După terminarea analizei comparative a caracteristicilor esenţiale ale
produsului/tehnologiei utilizate veţi fi în măsură să emiteţi o concluzie sumară.
Dacă produsul/ tehnologia utilizată este competitivă, atunci explicaţi de ce, iar dacă
nu este - arătaţi ce veţi face pentru a-i spori gradul de competitivitate.
Dacă este cazul, puteţi prezenta sumar avantajele oferite de:
- un service superior concurenţei (ex: înlocuirea unui produs defect în
primul an de funcţionare, garantarea pentru anumite perioade a
componentelor produsului, o linie de service activă 24h/24h etc);
- posibilitatea acordării unui credit - furnizor prelungit;
- posibilitatea unor dezvoltări ulterioare a produsului (tehnologiei
utilizate) etc.

3) Cum vă încadraţi în mediul tehnologic actual?


• poziţia în ciclul de viaţă tehnică
16
• tehnologie uşor imitabilă/protejată
• raportarea costului noii tehnologii propuse la costul celei actuale (eventual)
- noua tehnologie permite îmbunătăţirea calităţii/scăderea costului de
producţie fără a micşora celelalte avantaje ale produsului?
• care e gradul de rezistenţă a noilor tehnologii? Au fost testate în prealabil
(prototip, producţie serie 0, producţie de serie).

4) Inovaţiile tehnologice propuse sunt suficiente pentru a reuşi pe piaţă?


În proiectele cu puternic conţinut tehnic principalul atu îl oferă avantajul
tehnologic. Reuşita unei noi tehnologii depinde de trei factori:
• contribuţia inovaţiei la evoluţia sectorului dumneavoastră de activitate;
• acceptarea inovaţiei pe piaţă;
• reacţia concurenţei.

5) Cum s-au abordat problemele privitoare la proprietatea intelectuală?


(ex: licenţă sau brevet achiziţionat, cerere de brevetare depusă etc) - prin acest
fragment veţi arăta cum vor fi protejate legal avantajele competitive de acest gen
(dacă e cazul).

6) S-au avut în vedere reglementările legale legate de


tehnologia/produsul în cauză? (dacă a acţionat sau cum va acţiona firma ca să
obţină avizele pentru producere şi comercializare - de la organele sanitare,
protecţia mediului, licenţele pentru produse contingentate etc).

7) Cum se face (se va face) controlul calităţii produselor (modalităţile de


efectuare a controlului pe faze de fabricaţie, de evitare a defectelor de
calitate).

În cazul în care nu se optează pentru abordarea distinctă a calităţii din punct


de vedere al clienţilor, tot aici puteţi prezenta şi politica firmei privitoare la
produsele defecte şi reclamaţiile beneficiarilor (retumări şi reparaţie la producător,
returnări şi înlocuirea cu altele noi, reparaţie la client, plata de bonificaţii etc).
Investitorul trebuie convins că problema reclamaţiilor privitoare ia calitatea
produselor este abordată cu responsabilitate şi profesionalism.
Privitor la proiectele de introducere a unor noi tehnologii, trebuie să
ştiţi că uneori acestea înlătură rapid produsele depăşite, iar alteori noua
tehnologie este insuficient de convingătoare şi chiar stânjenitoare. Mai mult,
ea poate să nu fie adaptată gusturilor clienţilor sau poate fi blocată de o
concurenţă puternică.

17
De cele mai multe ori situaţia este mai complicată. Odată cu lansarea
noii tehnologii/noului produs, publicul doreşte probe ale eficienţei şi fiabilităţii
sale şi trebuie să acceptaţi eforturi de marketing importante pentru
propulsarea ofertei pe piaţă.

Deşi în această parte a planului de afaceri sunt analizate aspectele tehnice, în


planificarea preliminară a afacerii nu trebuie pierdut din vedere aspectul financiar
al funcţionării. O tehnologie ieftină (dar veche) poate fi atractivă financiar, însă
imposibilitatea îmbunătăţirii ei şi a găsirii pieselor de schimb va penaliza procesul
de producţie şi competitivitatea produselor.

c) Dezvoltarea ulterioară
Această componentă a planului va fi importantă, în special, în domeniile
de activitate dinamică, în care raportarea unui produs ce va fi lansat pe piaţă peste
un an la condiţiile de piaţă actuale nu e tocmai potrivită. Este necesară
cunoaşterea tendinţelor şi aşteptărilor privitoare la produsele ce vor apare la
acea dată.
Se vor avea în vedere următoarele: . necesitatea înlocuirii produselor; . posibilitatea
apariţiei unor tehnologii concurente; - activitatea de cercetare-dezvoltare în curs,
obiectivele, resurse necesare etc.

d) Planul de producţie
Dacă afacerea este în domeniul producţiei planul de afaceri trebuie să
includă si un plan de producţie care să indice aspectele esenţiale ale procesului,
eventualii subcontractori, costuri, contractele ce au fost încheiate etc. Pentru a ce
nu e subcontractat se vor prezenta amănunte suplimentare şi detalii.

e) Asigurarea calităţii
Dacă la nivelul tehnologiei se tratează asigurarea calităţii din punct de
vedere al producătorului, la acest capitol veţi aborda calitatea ofertei prin prisma
clientului.
Indiferent de tipul afacerii pentru care se realizează planul, este necesar să stabiliţi
satisfacţia clienţilor ca deziderat prioritar. Fără acest element veţi obţine un
badwill (imagine negativă) ce va submina orice volum de reclamă practicat.
Satisfacţia clienţilor vă va face să staţi drept în faţa competitorilor şi a clienţilor
potenţiali. Cele patru reguli necesare atingerii acestui obiectiv sunt:
- să-i furnizaţi un produs/serviciu ce întruneşte standardele de calitate
cerute pe piaţa respectivă;
- să trataţi clientul în aşa fel încât să-i arătaţi că-i apreciaţi
afacerea/persoana;
18
- să-i vindeţi produsul/ serviciul la un preţ corect;
- să satisfaceţi nemulţumirile clientului atunci când apar probleme.

Clienţii sunt satisfăcuţi atunci când aşteptările le sunt confirmate şi încântaţi


atunci când aşteptările le sunt depăşite. Clienţii satisfăcuţi rămân fideli firmei
pentru o perioadă mai îndelungată, cumpără mai multe produse ale firmei, sunt mai
puţin sensibili faţă de preţ şi vorbesc mai apreciativ faţă de firmă.
Dacă ceva nu merge conform aşteptărilor clienţilor, rezolvaţi problema
prompt, fără certuri. Este uşor de spus, dar destul de greu de realizat deoarece ego-
ul uman joacă un rol important. Plângerile clienţilor devin un joc în care vi se pare
că toţi încearcă să obţină cât mai mult de la dumneavoastră, să vă înşele.
Deşi se întâmplă destul de rar, unii clienţi pot exagera cu plângerile,
deoarece aceştia au învăţat că trebuie să se comporte aşa cu cei mai mulţi dintre
furnizori pentru a obţine un răspuns satisfăcător. Ignoraţi-le micile decepţii şi
rezolvaţi-le cu amabilitate adevăratele probleme (oricine din echipa dumneavoastră
ar trebui să procedeze la fel).

Deşi numărul clienţilor nemulţumiţi va fi mic în general, aceştia pot


deveni o minoritate gălăgioasă, chiar şi atunci când problemele există doar în
mintea lor. Ajutaţi-i să-şi rezolve aceste probleme şi veţi câştiga clienţi fideli
ce vă vor recomanda şi altora, transformându-se involuntar în agenţi de
vânzări.
Deoarece clienţii vor calitate, arătaţi că veţi menţine reguli stricte de
asigurare a calităţii produselor/serviciilor şi, implicit, a satisfacţiei
cumpărătorilor.
Prezentarea gamei de produse/servicii trebuie făcută într-un limbaj
acceesibil uzual, investitorii sau bancherii nefiind în mod obligatoriu specialişti în
domeniul de activitate al firmei.

3.4. Descrierea şi avantajele localizării afacerii

Localizarea afacerii poate juca un rol decisiv în succesul sau în falimentul ei.
Ea ar trebui să fie în preajma clienţilor, ar trebui să fie uşor accesibilă şi să confere
ideea de siguranţă.

Localizarea afacerii este foarte importantă mai ales în cazul activităţilor


de comerţ, unde vadul comercial e esenţial. Şi în cazul activităţilor de
producţie localizarea în apropierea surselor de materii prime, a clienţilor
potenţiali şi a căilor de transport este un lucru deosebit de important.

19
Mediul în care va evolua afacerea înseamnă totalitatea elementelor şj
factorilor externi, din afara ariei de influenţă a întreprinderii, care afectează
evoluţia afacerii respective în viitor. Concentrarea asupra acestei laturi va fi
necesară în cazul în care obiectivul planului de afaceri e reprezentat de atragerea
unui finanţator străin.

Factorii de mediu care influenţează direct afacerea planificată sunt de


natură politică, economică, juridică şi socială. Mai jos prezentăm câţiva din factorii
identificaţi care urmează să fie luaţi în considerare la elaborarea unui plan de
afaceri:
• sistemul politic - stabilitatea acestuia va determina creşterea încrederii
finanţatorilor;
• politicile macroeconomice - au implicaţii asupra riscurilor anticipate,
atitudinii finanţatorilor, a clienţilor şi furnizorilor interesaţi de consolidarea
unor relaţii pe termen lung;
• sistemul juridic - respectarea standardelor internaţionale în domeniu
este foarte importantă pentru finanţatorii şi partenerii de afaceri străini.
Previzibilitatea şi inexistenţa unor sentinţe arbitrare reprezintă o "bilă albă"
în faţa acestora;
• performanţele economice - au incidenţă asupra cererii viitoare,
atitudinii finanţatorilor potenţiali, deciziilor concurenţei, deciziilor clienţilor
şi chiar deciziilor guvernului (ex: sistemul de impozite);
• tendinţele în industria respectivă - argumentează riscurile şi
oportunităţile identificate, precum şi comportamentul concurenţei actuale şi
potenţiale;
• nivelul tehnologic - influenţează evoluţia produselor, cererea previzio-
nată, competitivitatea, necesarul de resurse şi costurile de producţie
• caracteristicile resurselor umane - au implicaţii asupra resurselor
umane disponibile, costurilor de salarizare estimate etc;
• caracteristicile pieţei financiare - influenţează capacitatea de a obţine
fonduri din partea investitorilor sau creditorilor;
• caracteristicile pieţei imobiliare - influenţează valoarea estimată a
infrastructurilor, a chiriilor pentru spaţiile necesare, a garanţiilor pentru
acordarea creditelor.

20
Dacă îngustăm puţin mediul de evoluţie al firmei dumneavoastră veţi
observa că acesta activează într-o anumită ramură industrială. Afacerea
dumneavoastră trebuie să-şi concentreze atenţia asupra industriei de care aparţineţi,
asupra domeniului unde compania dumneavoastră se încadrează. Demonstrându-le
celor din afară că înţelegeţi şi anticipaţi factorii industriali importanţi vă construiţi
drumul spre succesul business-ului dumneavoastră.

Este foarte important să analizaţi industria în care activaţi, să vă puneţi


mereu întrebări prin care să convingeţi investitorul/finanţatorul că stăpâniţi mediul
în care se va desfăşura afacerea dumneavoastră. Organizaţi-vă faptele şi
gândurile într-un rezumat succint şi bine scris.
Prezentăm în continuare câteva din întrebările ce urmează să-şi găsească
răspuns în planul de afaceri:
• Care este dimensiunea industriei dumneavoastră atât din punct de vedere
al cifrei de afaceri, cât şi al numărului de firme?
• Care sunt caracteristicile industriei (tendinţele de creştere, volumul
vânzărilor sau numărul de angajaţi)?
• Ce factori determină creşterea sau declinul industriei?
• Care au fost tendinţele anului anterior?
• Ce tendinţe se aşteaptă pentru anul viitor (având în vedere si cercetarea)?
• Carte sunt barierele de intrare in industrie?
• Câte companii se aşteaptă să pătrundă in această industrie în viitor?
•Ce reglementări guvernamentale afectează industria şi afacerea
dumneavoastră?
• Este industria foarte reglementată, se află ea sub influenţa guvernului sau
se află în afara influenţei guvernamentale.
• Oferiţi o explicaţie generala a sistemului de distribuţie a produselor şi
serviciilor în industrie?
• Este dificil accesul la distribuţia ce caracterizează industria?

Explicaţi şi găsiţi soluţii la întrebările de mai sus pentru a convinge


investitorul că mediul de afaceri nu este ostil planului dumneavoastră.
Dar atenţie - nu faceţi confuzie între analiza industriei în care se încadrează
afacerea dumneavostră viitoare şi analiza pieţei companiei respective. Nu scăpaţi
din vedere faptul că factorii de mediu exogeni afacerii se pot modifica foarte
repede, mai ales într-o economie de tranziţie şi extrem de instabilă.
Chiar şi cel mai bine realizat plan de afaceri se poate perima dacă se
schimbă condiţiile de mediu economic (modificări macroeconomice, situaţia
21
clienţilor, furnizorilor, salariaţilor etc). Receptivitatea la aceste modificări şi
retuşarea planului menţine afacerea pe drumul cel bun).
Pe baza analizei factorilor exogeni şi a răspunsurilor la aceste întrebări
persoana care întocmeşte planul de afaceri va face o prelucrare, o interpretare a
datelor şi informaţiilor disponibile şi sistematizate în scopul alegerii unor ipoteze
de previziune cât mai pertinente.
Sugestia este să luaţi în serios acest capitol de analiză a mediului
industrial de afaceri deoarece investitorul/creditorul va avea întotdeauna
reţineri dacă nu demonstraţi o înţelegere solidă a modului de funcţionare a
industriei, o cunoaştere a companiilor ce alcătuiesc această ramură. E în
dezavantajul dumneavoastră dacă arătaţi că nu cunoaşteţi locul în care
afacerea se încadrează în canalul de distribuţie al industriei, tendinţa de
creştere a acesteia, mărimea venitului sau unele statistici mai importante din
industrie.

CAP. IV. Planul operaţional şi managementul afacerii

4.1. Planul operaţional

Planul operaţional reliefează modul de transpunere în practică a strategiei


construite până acum. Structura acestui capitol depinde foarte mult de natura
afacerii şi de modul în care sunt tratate celelalte capitole ale planului de
afaceri. În orice caz nu e necesară o descriere detaliată a operaţiunilor de
implementare a afacerii.
Alături de un grafic de realizare şi implementare a investiţiei, este necesar
să arătaţi că aveţi în vedere principalele aspecte ale afacerii şi că puneţi de
soluţiile de rezolvare a problemelor ce pot interveni. Prin urmare, acesta este
capitolul în care trebuie să demonstraţi că dispuneţi de un gram de acţiune
antreprenorială; dacă sunteţi deja în afaceri - oferiţi un program al planurilor
dumneavoastră viitoare, al modului cum vor decurge ele în următoarele 12-18 luni.
Aţi putea să includeţi o diagramă în planul de afaceri şi subliniaţi timpul
necesar pentru paşii şi scopurile operaţionale specifice.

Facem precizarea că ultima lună a acestui plan poate să coincidă sau


poate să nu coincidă cu prima lună a proiecţiilor financiare. În funcţie de tipul

22
activităţii este posibil ca producţia ce va fi vândută în prima lună a perioadei
previzionate să nu poată fi realizată doar în acea lună
Un plan operaţional va cuprinde următoarele elemente:
a) Forţa de vânzare;
b) Producţia;
c) Personalul;
d) Protecţia împotriva riscurilor.

a. Forţa de vânzare va fi examinată cu mare atenţie de către


creditori/investitori. Ei vor să vadă modul în care întreprinzătorul îşi abordează
vânzările şi cum, prin organizarea acestui domeniu, este apt să răspundă la
următoarele întrebări:
- Cine va conduce forţa de vânzare, ce pregătire şi experienţă are?
- Ce metode de vânzare vor fi utilizate?
- Ce target-uri aţi fixat pentru fiecare metodă de vânzare sau pentru fiecare
componenta a echipei de vânzări?
- Ce mijloace de promovare a vânzărilor se vor utiliza (fluturaşi, cataloage
etc)?
- Cum vă veţi instrui personalul de vânzări?
- Ce obiecţii anticipaţi din partea clienţilor şi ce răspunsuri aţi pregătit?
- Cine va lua decizia de cumpărare şi ce alte persoane pot influenţa această
decizie?
- Ce stimulente vor fi utilizate pentru echipa de vânzări?
- Cum veţi trata reclamaţiile clienţilor nemulţumiţi?

b. Producţia trebuie să stea în atenţia întreprinzătorului, mai ales că el


trebuie să demonstreze şi să probeze în faţa finanţatorului că este capabil să
organizeze acest important domeniu al afacerii.
În cazul în care nu s-au tratat în alte secţiuni, aici se vor avea în vedere
următoarele întrebări:
- Care va fi calea de obţinere a produsului ofertat? (achiziţie subansamble
şi montare, achiziţie în stare finală, producţie efectivă)
- Care va fi fluxul de producţie? (descrierea pe scurt a acestuia)
- Ce utilaje vor fi necesare ? Care vor fi capacităţile lor de producţie?
- Veţi achiziţiona sau veţi închiria echipamentul (echipamentul de producţie,
autovehicole, computere şi echipamentul de birou)? De ce şi de unde?
- De ce asistenţă tehnică veţi avea nevoie? (Dacă e cazul)
- Cum va fi măsurată, controlată, îmbunătăţită calitatea?

23
-
Ce materii prime vor fi necesare? De unde veţi obţine şi unde veţi depozita
materia primă? (evidenţiaţi furnizorii principali, procesul de achiziţie şi cerinţe
speciale de achiziţie).
- Unde vor fi depozitate produsele finite, care este spaţiul necesar şi la ce
cost va fi obţinut ?
- Cum veţi ţine evidenţa stocurilor? Descrieţi pe scurt procedurile specifice
şi echipamentul folosit.
- Unde va fi localizată afacerea? Ce suprafaţă necesită, în câte locaţii? Ce
tip de spaţiu va fi (birouri, depozite, fabrici sau o combinaţie)?
- Care este avantajul (dacă există vreunul) locaţiei alese? Ce tip de asigurare
necesită afacerea dumneavoastră? Menţionaţi obligaţiile legale ale afacerii.

c. Personalul - este resursa cea mai importantă într-o afacere.


Indiferent de valoarea ideii de afaceri, dacă nu există cineva competent care
s-o pună în practică nu va avea nici cel mai mic rezultat. Planul operaţional trebuie
să arate ce persoane sunt necesare pentru desfăşurarea afacerii, acordând atenţie
următorului gen de întrebări:
- De câţi angajaţi veţi avea nevoie? Normă întreagă? Jumătate de normă?
- Veţi avea mai multe schimburi? Care este programul de lucru?
- Există o fişă a postului pentru fiecare poziţie din structura de personal?
- Sunt toate posturile ocupate? Dacă nu - cum intenţionaţi să recrutaţi şi să selectaţi
personalul necesar?
- Ce grilă de salarizare aţi stabilit (salariile propuse pentru management, producţie,
distribuţie, vânzări şi administraţie)? Este aceasta în concordanţă cu situaţia
existentă la momentul respectiv pe piaţa forţei de muncă.
- Ce program de pregătire şi perfecţionare al salariaţilor aveţi în vedere?
- Aveţi acoperire pentru cazurile în care o persoană importantă se îmbolnăveşte sau
nu e disponibilă pentru o anumită perioadă de timp?
- Ce tip de ţinută/uniformă a personalului se va utiliza? etc.

d. Protecţia împotriva riscurilor - acest element se apreciază în funcţie de


existenţa unor poliţe de asigurare a activelor companiei, asigurare pentru
răspundere civilă, asigurare pentru răspundere profesională etc.
Planul operaţional va fi examinat cu atenţie de către un investitor/creditor
interesat în finanţarea afacerii. Echipa de examinare şi mai ales specialiştii în
domeniul respectiv vor sesiza orice neregulă, orice limită în organizarea operativă
a afacerii.

24
Pot apare următoarele situaţii:

• Eşec în sublinierea procesului de producţie, distribuţie şi vânzare a


produsului sau serviciului;
• Omiterea unor elemente ale fluxului de producţie şi, implicit, a
costurilor de producţie conexe (directe şi indirecte);
• Omiterea unor elemente de cost mai puţin evidente (taxe, transport,
insta- laţii, întreţinere, servicii etc);
• Nereuşita dezvoltării unui control al stocurilor adecvat şi a unor
proceduri de asigurare a unui standard de calitate;
• Eşec în identificarea tuturor maşinilor şi echipamentelor necesare;
• Eşec în planificarea corectă a mărimii spaţiului de producţie,
caracteris- cilor activităţii umane, procedurilor privind manipularea
materiilor prime materialelor;
• Eşec în evidenţierea clară a personalului managerial, a orarului şi a
procedurilor de angajare;
• Eşec în anticiparea corectă a schimbărilor pe termen lung la nivelul
uti- lităţilor şi echipamentului etc.

4.2 Obiective şi ţinte intermediare

Orice firmă ce face o planificare a activităţii sale pe termen lung este obli-
gată să-şi fixeze obiective, fie ca ţinte finale, fie ca ţinte intermediare. Aceste
obiective finale şi intermediare sunt caracterizate de o coordonată temporală. În
raport cu acestea examinatorul urmăreşte şi evaluează performanţa şi atractivitatea
afacerii.
Acest fragment al planului de afaceri îşi propune să identifice
evenimentele importante din dezvoltarea afacerii şi momentul la care se
preconizează să apară. E recomandat ca datele furnizate să aibă o formă mai
degrabă generică (primul trimestru al anului, finele semestrului II etc) decât o
identificare calendaristică exactă - pentru a nu da impresia că societatea se
află în urma programării, în situaţia când apar unele mici neconcordanţe cu
prognoza.
Trebuie remarcat faptul că nu toate obiectivele sunt financiare, având în
vedere că performanţele financiare reprezintă, în principal, doar rezultatul monetar
al unei politici specifice practicate de firmă. Printre elementele importante ce
jalonează evoluţia unei afaceri putem enumera: iniţierea producţiei şi
vânzărilor, brevete ce trebuie obţinute, angajamente financiare, constituirea
structurii organizatorice în departamentele de bază, definitivarea capacităţii
25
de producţie importante, testul pentru prima piaţă, introducerea de produse
noi pe piaţă, atingerea pragului de randament, operaţiunile de extindere etc.

Uneori este nevoie să se comenteze în această secţiune evenimente ce s-


au petrecut deja, astfel încât examinatorul să înţeleagă cât de repede s-a
dezvoltat afacerea până în momentul elaborării planului de afaceri. Deşi nu
trebuie cuprinse în planul de afaceri, totuşi, pentru a fundamenta
planificarea, este important să se elaboreze programări detaliate de
corespondenţe timp-acţiune. Aceste amănunte vor contribui la întocmirea
unui plan realist, la asigurarea unei implementări uşoare şi ordonarea
strategiilor şi acţiunilor descrise. Omiterea unor amănunte duce uneori la
eşecul unor proiecte foarte bune.

În situaţia în care derularea afacerii depinde de cooperarea cu un terţ,atunci


sunt foarte probabile unele întârzieri. Deşi afacerea respectivă e vitală pentru
întreprinzător, ea este mai puţin semnificativă pentru persoane ca investitori
creditorii sau avocaţii.

În planificare, o regulă de aur este aceea că întotdeauna trebuie asigurată o


marjă de eroare confortabilă. Astfel sunt asigurate sursele de finanţare înaintea
apariţiei obligaţiilor financiare şi pot fi permise întârzieri acceptabile în livrarea şi
montarea utilajelor. Pentru programarea celor mai importante obiective se poate
oferi un program ambiţios, dar - atenţie - care poate fi respectat. Numai aşa
întreprinzătorul poate câştiga şi menţine reputaţia unui manager eficient, ceea ce-i
va creşte credibilitatea pe viitor.

4.3. Managementul afacerii

Finanţatorii ştiu că două din cele mai periculoase probleme cu care se


confruntă afacerile noi sunt reprezentate de suprasolicitarea întreprinzătorului -
manager şi de lipsa unei echipe de conducere experimentate şi cu abilităţi în
domeniul respectiv. Desigur, alături de acestea putem enumera şi alte dificultăţi
de care se lovesc afacerile incipiente (finanţarea, plata impozitelor şi taxelor,
activitatea de cercetare, marketingul etc).
Principala cauză a falimentelor afacerilor noi o reprezintă lipsa de
competenţă şi experienţă a managementului. Aceasta este deseori umbrită de
cauze mai evidente, cum ar fi competiţia puternică, lipsa capitalului, amplasare
nefavorabilă sau expansiune prematură.

26
S-a constatat că aproximativ 90% din falimentele firmelor mici sunt
rezultatul managementului defectuos). Adevărul este că "managementul
defectuos" acoperă o gamă largă de greşeli: planificare slabă, evidenţă
contabilă inadecvată, control deficient al stocurilor, promovare proastă etc.
Aşadar, micile afaceri clachează datorită lipsei de corelare a calităţilor echipei
de conducere. Persoanele cu temeinice cunoştinţe tehnice nu trebuie să omită
includerea în echipa managerială a unor persoane cu experienţă în afaceri.

Prin urmare, nu trebuie să credeţi că cea mai mare importanţă o au conceptul


şi ideea afacerii; investitorii sunt reticenţi în orice fel de angajamente faţă de
afacere dacă nu au încredere în managerii acesteia. Posesorii de capital spun
deseori că ei investesc în echipe manageriale, nu în idei şi produse. Din acest
motiv această secţiune a planului de afaceri trebuie să demonstreze că echipa
managerială propusă este o una câştigătoare.

În acest capitol al planului de afaceri se recomandă o structură axată pe:


descrierea echipei manageriale, organizarea resurselor umane în cadrul
afacerii, prezentarea proprietarilor afacerii, politica de management al
resurselor umane.
A. Descrierea echipei manageriale
Este cea mai importantă secţiune a capitolului şi prezintă acele persoane vor
avea rol hotărâtor în iniţierea şi derularea afacerii. După studiul acestui paragraf,
examinatorul trebuie să fie convins că cei din conducere nu sunt numai
inteligenţi şi motivaţi, ci şi capabili să asigure succesul afacerii.

Prin urmare, în majoritatea situaţiilor este cazul să faceţi distincţia între:


1) întreprinzători;
2) directori;
3) corpul consilierilor;
4) consultanţii-cheie.

1) întreprinzătorii - este necesară prezentarea unor informaţii legate de,


persoanele fizice/juridice responsabile de proiectarea, iniţierea şi derularea afacerii.
Întreprinzătorii se pot limita doar la deţinerea unei părţi a capitalului social al
firmei sau pot fi întreprinzători activi - persoane ce s-au implicat în mod
semnificativ cu capital şi care vor participa/participă cu experienţa şi aptitudinile
lor la conducerea efectivă a societăţii;
Întreprinzătorii, indiferent dacă sunt activi sau nu, sunt deseori văzuţi
ca persoane mereu preocupate de idei noi, entuziaşti, optimişti, agitaţi, mereu
curioşi şi preocupaţi de noi oportunităţi. Adevărul este că nu există un model
27
de întreprinzător. Peter Drucker, o mare personalitate în domeniu, definea
întreprinzătorii astfel:
"Unii sunt excentrici - alţii sunt extrem de conformişti, unii sunt graşi -alţii
sunt slabi, unii sunt panicoşi - alţii sunt calmi, unii sunt beţivi - alţii sunt total
abstinenţi, unii sunt oameni fermecători - alţii nu au mai multă personalitate decât
un peşte congelat".

Există totuşi o serie de caracteristici pe care întreprinzătorii ar trebui să le aibă


şi care merită specificate in prezentarea acestora (în cazul în care dispun de
acestea) :
a) încredere în tot ceea ce întreprind;
b) capacitatea de a face faţă eşecurilor;
c) inventivitate;
d) perseverenţă;
e) uşurinţă în asumarea riscului;
f) dedicare totală.
a) încredere în sine şi în tot ceea ce întreprind - rareori acestea sunt genii;
sunt însă persoane care au o competenţă deosebită într-un anumit domeniu. Pe
lângă acest lucru mai au însă şi abilitatea de a rezolva toate problemele
privitoare la afacerea lor, de a le fi la îndemână să acţioneze într-un mediu
nesigur.

b) Capacitatea de a face faţă eşecurilor - puterea de a-şi reveni rapid în urma


insucceselor este o trăsătură caracteristică a întreprinzătorilor de succes. O afacere
de succes nu înseamnă o lungă serie de succese şi o continuă şi pozitivă evoluţie a
activităţii.

c) Inventivitate - prin definiţie, întreprinzătorii de succes sunt persoane


inventive care fie abordează necunoscutul şi fac lucruri noi, fie fac într-o manieră
nouă lucruri deja existente. Ei trebuie să se diferenţieze de ceea ce există la
momentul respectiv pe piaţă, să identifice şi să exploateze o nişă nedescoperită
de altcineva.

d) Perseverenţă - este acea calitate care permite acestora ca odată atins un


obiectiv anterior fixat să treacă de îndată la urmărirea altuia nou.

e) Uşurinţă în asumarea riscului - în special afacerile mici trebuie să facă faţă


unor pericole numeroase, necesitând preluarea riscului de eşec; nu este vorba de
asumarea unui risc iraţional ci de a judeca la rece şi a decide ce riscuri pot fi
suportate şi în ce moment.
28
f) Dedicare totală - întreprinzătorul trebuie să aibă încredere totală în
afacerea sa, să aloce mult timp şi multă energie asigurării succesului afacerii, fapt
care poate afecta echilibrul relaţiilor sociale şi, mai ales, familiale.

2) Directorii- sunt persoane care poate nu au investit în afacere dar al căror


talent şi pricepere influenţează în mod important afacerea. Ei au o relaţie
contractuală, legală cu compania şi o răspundere fiduciară asupra ei.
Un comitet director puternic e un activ însemnat pentru societate, ce
adaugă credibilitate echipei de conducere şi măreşte speranţa de succes.
La acest nivel, prezentaţi componenţa comitetului director, numele
directorilor, vârsta, pregătirea, experienţa lor. Accentuaţi experienţa fiecărui
director şi modul în care acesta va ajuta compania. Mulţi posesori ai unor
afaceri mici folosesc aptitudinile directorilor pentru a substitui experienţa şi
asistenţa pe care nu-şi pot permite să o angajeze din exterior.

Introduceţi în capitolul despre management referiri la CV-urile


complete ce se găsesc în anexă. Mărimea fiecărei prezentări va fi variabilă,
dar încercaţi să o păstraţi pe fiecare de o măsură rezonabilă (în mod normal,
sub o jumătate de pagină).
Pentru fiecare individ subliniaţi atribuţiile sale, datoriile şi responsabilităţile
specifice. Clarificaţi ce face fiecare manager, pe ce departament al afacerii trebuie
să se concentreze pentru a-l dezvolta şi cum se integrează în organizaţia privită ca
întreg.
Planificarea, organizarea şi conducerea oricărei afaceri, chiar şi în afara
domeniului dumneavoastră actual, demonstrează capacitatea de a obţine
rezultate. Dacă cei care vă împrumută şi investitorii sunt avizaţi în legătură cu
succesul înregistrat de dumneavoastră anterior, este mult mai probabil că vor
crede că puteţi repeta succesul şi în actuala dumneavoastră acţiune. Puteţi
chiar să prezentaţi eşecuri trecute, dacă puteţi demonstra că aţi învăţat din
acea experienţă şi că veţi acţiona altfel în viitor. Unii investitori ar putea chiar
privi eşecurile anterioare ca pe nişte elemente de asigurare a experienţei,
perseverenţei şi prudenţei, caracteristici care le pot lipsi unor întreprinzători
începători.

Descrierea educaţională să fie scurtă, doar dacă nu cumva ea este legată


de abilităţile persoanei în domeniul respectiv sau dacă directorii sunt
proaspeţi absolvenţi, cu experienţă minimă sau fără experienţă în afaceri.

Ca puncte tari ale echipei de conducere trebuie arătat ce calităţi


personale argumentează ocuparea poziţiei manageriale respective. Aceasta
29
poate include experienţă în domeniu, capacitatea de a-i motiva pe ceilalţi,
competenţă în activitatea de producţie sau în marketing, abilităţi în relaţiile
interpersonale etc. Experienţa din afara domeniului afacerilor poate fi de asemenea
relevantă, cum ar fi calitatea de membru al unul club, o implicare politică sau
conducerea unui grup care poate avea influenţă asupra poziţiei curente.

Deşi investitorii caută echipe de conducere, ei nu îşi doresc un grup de clone. Ei


caută echilibru şi un complex de cunoştinţe şi aptitudini conforme cu nevoile
afacerii în cauză. O echipă diversificată creşte şansele ca fiecare departament
(marketing, financiar, producţie, proiectare etc) să fie condus de un manager
cu experienţă. Evitaţi tendinţa de a atrage în echipa de conducere persoane
similare cu dumneavoastră. Poate v-ar plăcea sa lucraţi cu prieteni, familie
sau alte persoane care provin din acelaşi mediu, dar investitorii pot vedea o
achipă managerială nepregătită pentru încercările inevitabile ce vor urma.
Creaţi echilibrul în diversitate!

Echipele manageriale tinere sunt limitate adesea la un conducător


întreprinzător şi un grup mic de fondatori ai companiei. Dacă aşa stau lucrurile şi
în cazul afacerii dumneavoastră, nu vă feriţi sau nu încercaţi să pretindeţi ca
personalul existent reprezintă de fapt "managementul". Mai bine concentraţivă
pe forţa persoanelor de conducere existente la momentul respectiv şi subliniaţi
planurile specifice si realiste de angajare a unor noi directori.

3) Corpul consilierilor- multe din companiile noi se îndreaptă spre corpul


consilierilor pentru asistenţă în operaţiunile tehnice de marketing, de
planificare sau de orice altă natură. Creditorii şi investitorii doresc să vadă că
întreprinzătorul caută sfaturi, şi-a creat un sistem oficial de asigurare, că nu se va
izola decizional - realitate des întâlnită în cazul persoanelor ocupate cu ridicarea
unei noi companii.
În timp ce comitetul director are mai mult o natură legală, corpul
cosilierilor are mai mult o natură funcţională. Corpul consilierilor trebuie să
fie format din indivizi cu experienţă valoroasă în domeniu. Fără contrângerile
legale cerute de consiliul director, aceşti consilieri au capacitatea să vă ajute în
domenii pe care echipa dumneavoastră managerială actuală nu le are.

Ca şi consiliul director, acesta trebuie prezentat prin identificarea fiecărui


individ în parte. Pe scurt, scrieţi numele, experienţa şi contribuţiile fiecărei
persoane. Din nou, membrii pe care reuşiţi să îi aduceţi în corpul consilierilor
spun investitorului multe despre calitatea afacerii dumneavoastră. Prezenţa şi
încrederea în corpul consilierilor dă credibilitate planului.
30
4) Consultanţii-cheie - ultima parte a prezentării echipei manageriale
trebuie să conţină o scurtă menţiune referitoare la consultanţii externi cu care
lucraţi pe măsură ce compania dumneavoastră creşte. Ei sunt persoane cu un statut
special în echipa managerială, dar care nu ocupă un loc oficial în aceasta. Ei pot fi
avocaţi, contabili şi consultanţi din diverse domenii de afaceri.

Descrieţi pe scurt serviciile oferite companiei dumneavoastră de fiecare


consultant, calificarea sa ca expert şi menţionaţi avantajele aduse de această
companiei. Cu cât începeţi mai devreme să vă clădiţi o relaţie de consultanţă, cu
atât beneficiile vor fi mai mari pe măsură ce compania creşte.
A avea consultanţi de calitate demonstrează că v-aţi gândit la
consultanţa necesară reuşitei companiei şi aţi făcut demersuri pentru
obţinerea acesteia. Pentru a avea succes în alcătuirea şi prezentarea echipei de
consultanţi trebuie să respectaţi câteva cerinţe şi anume:
- să identificaţi domeniile de consultanţă necesare desfăşurării activităţii
vizate;
- să citiţi revistele de specialitate pentru a găsi firmele puternice în
domeniile de consultanţă identificate - acestea sunt posibile căi de
"cosmetizare" a planului de afaceri;
- nu uitaţi să prezentaţi "aureola" fiecărui consultant cu care veţi lucra.
- asiguraţi-vă că aveţi "acoperite" principalele domenii de conducere a
afacerii (marketing, vânzări, financiar, producţie, administrativ);
- includeţi detalii relevante în descrierea echipei, dar păstraţi
prezentarile complete ale persoanelor (CV-urile) pentru anexa la plan.
Aceasta va ajuta examinatorul să parcurgă uşor această secţiune şi să
evalueze forţa echipei dumneavoastră. Dacă este interesat poate să cerceteze
mai atent CV-urile echipei în Anexele lucrării;
- accentuaţi persoanele pe care deja le-aţi convins să lucreze în afacere;
- întotdeauna prezentaţi experienţa în ordine invers cronologică;
- pentru poziţiile importante rămase vacante, la momentul la care
planul de afaceri este realizat, descrieţi aptitudinile necesare şi experienţa
cerută;
-utilizaţi descrierea comitetului director pentru a demonstra o abordare
raţională şi eficientă a afacerii;
- feriţi-vă de greşeala comună de a crea un comitet director alcătuit din
prieteni. Întocmiţi în primul rând o listă cu ce aveţi nevoie şi apoi faceţi
legătura cu prieteni/colegi (dacă sunt potriviţi) şi nu invers.

31
Sunt de luat în calcul o serie de avertismente privitoare la probleme
caracteristice structurii de conducere a afacerii:
- atâta timp cât o echipă managerială cu câteva eşecuri în spate este în
mod clar nesigură, întreprinzătorul nu are nevoie să facă examinatorului o
prezentare fără pată. Unii creditori şi investitori pot descoperi aici avantajul
de evoluat în condiţii vitrege. Uneori e preferat un individ cu experienţa
eşecului, deoarece acesta va remarca mai uşor limitele şi va face judecăţi
prudente faţă de alţii;
- oricât de experimentată şi talentată ar fi echipa de conducere, aceasta
nu va transforma un concept absurd într-o afacere de succes. Un concept bun
de afacere e indispensabil pentru orice afacere în care se investeşte, pe când o
echipă managerială slabă poate fi oricând înlocuită;
- este posibil ca un membru probabil al echipei de conducere să nu
dorească o dezvăluire a numelui său dacă e angajat la momentul respectiv pe
o altă funcţie. O ieşire din acest impas o constituie prezentarea biografiei
persoanei în cauză fără ca ea să fie nominalizată (ex: Directorul nostru de
vânzări şi-a petrecut ultimii doi ani ca director general al unei importante
firme de distribuţie ...)

B. Organizarea resurselor umane în cadrul afacerii


Aspecte importante
Pentru a elabora un plan de dezvoltare organizaţională trebuie considerate
următoarele aspecte:
- identificarea nevoilor imediate ale companiei, cât şi a celor ce vor deveni
stringente odată cu dezvoltarea previzionată a acesteia;
- identificarea tipului persoanelor necesare pentru satisfacerea acestor nevoi;
- analiza interacţiunii între aceste persoane şi modul de alocare a
responsabilităţilor.
Organigrama prezentată în planul de afaceri nu necesită o detaliere fină. Ea
va fi realizată sub forma unui simplu grafic care poate conţine câteva cuvinte de
explicaţie.

Obiective fundamentale
Dimensionarea temeinică a resurselor umane se va face prin "traducerea"
prognozelor preliminare de desfacere şi producţie în efective de personal necesar.
în această etapă, obiectivul fundamental este dublu:
• estimarea costului total cu salariile, cu celelalte forme de remunerare
precum şi a cheltuielilor indirecte aferente; e schiţarea unui plan de recrutare
preliminar care să prevadă numărul de persoane ce trebuie angajate (sau
concediate) şi calificările acestora, precum şi datele (timp) aproximative.
32
Tipuri de organizare
În practică, există două tipuri generale de organizare:
a) cu detaliere pe produs (angajaţii vor lucra la produsul A, la produsul B
etc.)
b) cu detaliere pe responsabilităţi (angajaţii vor lucra la departamentul
financiar, producţie etc.)

Unele firme pot folosi un hibrid între aceste două tipuri (angajaţii ce vor
lucra la produsul A în departamentul financiar, producţie, etc).

O atenţie preponderentă trebuie acordată următoarelor probleme:


- necesitatea existenţei unei perfecte corelări între elaborarea
organigramei şi conţinutul celorlalte secţiuni ale planului. Orice divergenţă ce
apare trebuie rapid eliminată.
- dacă la începutul afacerii organigrama iniţială poate fi competitivă,
dezvoltarea ulterioară a companiei necesită o maturizare a organizării
primare. De foarte multe ori întreprinzătorii nu sunt capabili să împartă
responsabilităţile şi să se organizeze eficient la acest nivel. În acest caz, o
afacere prosperă de 100.000 USD se poate transforma într-o afacere lentă şi
neprofitabilă de 2.000 USD.
- o seamă de probleme privind deciziile organizaţionale apar în
momentul în care există cel puţin doi fondatori. Trebuie clarificat modul în
care responsabilităţile şi în special autoritatea se vor împărţi. Numai în acest
fel va exista premisa unei echipe de conducere armonioase.

C. Proprietarii afacerii

O scurtă secţiune privitoare la cei care controlează şi deţin compania va


ajuta cititorul să dobândească o mai bună înţelegere a modului în care vor fi luate
deciziile. Investitorii vor căuta o poziţie semnificativă în companie în schimbul
banilor lor. De aceea, ei vor fi interesaţi de cota de capital social ce a rămas
nealocată (în cazul societăţilor noi) sau ce cotă din noul capital social vor deţine în
urma investiţiei făcute (pentru societăţile deja existente). În funcţie de forma de
organizare a firmei se va specifica:
- pentru un SRL - cine sunt asociaţii şi care sunt termenii asocierii;
- pentru o SA - care sunt principalii acţionari şi care sunt cotele deţinute de
aceştia;
- care este repartiţia dreptului de vot;
- cine are drept de semnătură pe contul bancar etc.

33
D. Politica de management a resurselor umane
Sunt centralizate o serie de idei ce ajută la definirea personalităţii companiei,
la comunicarea filozofiei după care sunt organizate şi conduse resursele umane.
Chiar dacă unele aspecte ce vor fi prezentate în acest subcapitol nu au un
efect imediat asupra activităţii financiare, sigur vor avea un cuvânt de spus în
obţinerea eficienţei pe termen lung a companiei.

Politica de management a resurselor umane este definită de următorii factori:


- Sincronizarea;
- Selecţia;
- Recompensarea salariaţilor.

Sincronizarea - se referă la asigurarea unei evoluţii raţionale a cheltuielilor


salariate în raport cu veniturile obţinute din afacere. La demararea afacerii
trebuie păstrat un nivel al cheltuielilor cât se poate de scăzut, dat fiind faptul
că la acel moment de cele mai multe ori afacerea generează prea puţine
beneficii. Prin urmare, trebuie să se planifice exact data şi modul în care se vor
realiza angajările.

Selecţia - se referă la necesitatea implementării unor proceduri eficiente de


recrutare a personalului. O corectă decizie de angajare e absolut necesară în primii
ani de existenţă a companiei, când nu există de obicei o a doua şansă pentru
corectarea greşelilor.
Într-un plan de afaceri este recomandabil să acordăm atenţie
standardelor şi procedurilor de angajare, pentru ca încă de la început firma
să dispună de personal capabil.

Recompensarea salariaţilor - se referă la prezentarea succintă a


beneficiilor angajaţilor. Nu este atât de importantă includerea unui stat de plată, cât
abordarea unor probleme legate de structura salariului în funcţie de competiţie,
pachetele de beneficii, planuri de prime şi stimulente similare, participarea
salariaţilor la profit etc. Poate fi interesant şi comentariul asupra modului în care va
evolua politica salarială pe viitor.

E. Firmele mici şi problemele lor

Când elaboraţi un plan de afaceri, reflectaţi bine dacă vă consideraţi o


firmă mare, mijlocie sau mică. De foarte multe ori nu numai cifra de afaceri,
volumul activelor sau numărul salariaţilor sunt variabilele de clasificare a
34
mărimii firmei; dificultăţile de care se loveşte aceasta în activitatea ei pot fi un
indicator suficient de precis.
Problemele ce pun în pericol existenţa firmelor mici sunt multiple (număr
limitat de angajaţi, lipsa unei informaţii de calitate privitoare la mediul
economic, resurse financiare limitate, echipă de conducere insuficient de
experimentată şi pregătită, dependenţa de o anumită nişă de piaţă etc) şi
conduc la vulnerabilitatea accentuată a acestui gen de companii.
Totuşi, cele mai grave probleme cu care se confruntă o firmă mică pot fi
considerate următoarele:

• managementul nu dispune de abilităţile necesare în anumite domenii-


cheie;

• managementul nu are suficient timp să rezolve dificultăţile ce apar pe


parcursul dezvoltării firmei şi nici resursele financiare necesare angajării de
personal calificat în domeniu. De foarte multe ori se "tratează" numai efectul
fără a lucra asupra cauzei problemei;

• managementul se limitează la a reacţiona la apariţia problemelor,


neîncercând să prevadă, să anticipeze, să planifice activitatea;

• informaţia managerială ce serveşte la luarea deciziilor este limitată;

• lipsa de experienţă necesară expansiunii dincolo de limitele sectorului


în care activează (procentul exporturilor în cifra de afaceri a firmelor mici
este extrem de redus în general);

• profunda implicare a patronului firmei, fapt ce pune în pericol


obiectivitatea deciziilor luate.
Dar situaţia nu trebuie dramatizată, deoarece, deşi firmele mici au
dezavantaje evidente comparativ cu firmele mari, acestea dispun şi de o serie de
atuuri în faţa competitorilor de talie superioară:

• deciziile sunt luate mai rapid, minimizând inerţia în procesele de


adaptare rapidă la cerinţele pieţei;

• o mai mare rapiditate de punere în practică a deciziilor luate;

35
• relaţii mai cordiale şi echitabile între manageri şi subalterni, ceea ce
conduce la relaţii profesionale mai flexibile, mediu de lucru mai destins,
comunicare eficientă în cadrul organizaţiei;

• mediul de lucru transparent în care angajaţii îşi pot vizualiza mai


rapid efectele benefice ale eforturilor şi-şi pot valorifica creativitatea;
• managerii sunt mai aproape de produs, de client şi de piaţă, fiind în
măsură să reacţioneze mai rapid la modificările survenite în mediul economic.

În concluzie, străduiţi-vă să întocmiţi un plan de management cât mai


adecvat afacerii propuse şi să nu uitaţi că un plan de afaceri bine fundamentat
trebuie să răspundă cel puţin la următoarele tipuri de întrebări:
- Cum vă ajută experienţa dumneavoastră în afaceri în cazul particular
analizat în planul de afaceri?
- Care vă sunt slăbiciunile şi cum le puteţi compensa?
- Cine va intra în componenţa echipei de conducere?
- Care sunt punctele forte şi punctele slabe?
- Care sunt atribuţiile lor? Acestea sunt in mod clar definite?
- Cine sunt asociaţii/acţionarii şi care sunt termenii asocierii ?
- Care este repartiţia dreptului de vot?
- În cazul unei francize, care este tipul de asistenţă aşteptat din partea
fracizorului.
- Va exista consultanţă externă?
- Care este necesarul de personal (actual şi în perspectivă)?
- Care vă sunt planurile de recrutare şi pregătire a personalului?
- Ce salarii, prime, concedii şi alte avantaje salariale oferiţi?
- Ce beneficii salariale vă permiteţi să acordaţi în momentul de faţă?
Este important să clădiţi o imagine puternică a managementului pentru că
atât persoanele care vor veni să lucreze pentru dumneavoastră cât şi investitorii vor
angaja timp, bani şi vor face planuri de viitor în legătură cu afacerea. Tenacitatea,
perseverenţa, judecata limpede în condiţii de stres, creativitatea sunt caracteristici
cu care o echipă de conducere câştigă mai mult decât cu toate rating-urile primite
şi previziunile astronomice ale vânzărilor puse la un loc.
Investitorii vor să ştie că membrii echipei de conducere ştiu ce trebuie să
facă, nu-şi vor pierde capul atunci când apar problemele şi sunt capabili să producă
bani pentru proprietarii afacerii.
Vă prezentăm în continuare câteva din cele mai frecvente greşeli care ar
putea diminua eficienţa planului dumneavoastră managerial:

36
• dependenţa de prieteni necalificaţi sau de familie în poziţiile
manageriale cheie;
• presupunerea nefondată că un succes anterior în altă ramură se va
aplica şi în ramura curentă;
• prezentarea unei filozofii manageriale tip "omul-echipă". Investitorii
ştiu că este dificil să urmăreşti fiecare mişcare şi să conduci cu succes
compania;
• încercarea de atragere a unor manageri foarte buni (de top) fără a le
oferi şi participaţii în cadrul firmei (acţiuni, părţi sociale) sau pachete
salariate adecvate;
• prezentarea unei structuri organizatorice neadecvate afacerii în sine.
• eşec în atragerea şi menţinerea unui corp de consiliere bine pregătit
etc.

CAP. V. Riscurile asociate

5.1. Forme de prezentare a riscurilor afacerii

Prezentarea riscurilor afacerii se poate realiza sub două forme, şi anume:


1. Prin includerea unui subcapitol dedicat riscurilor - ce va prezenta
toate riscurile semnificative determinate, precum şi acţiunile managerilor pentru
contracararea şi reducerea la minim a acestora. În această situaţie când se dedică
estimării riscurile o secţiune specifică, această componentă a planului va
trebui să fie caracterizată de completitudine si nu de selectivitate. Dacă veţi
include aici doar acele riscuri pe care le puteţi contracara în mod satisfăcător
şi cititorul planului de afaceri îşi dă seama de încercarea dumneavoastră,
atunci încrederea sa în afacere va fi serios clătinată.

2. Prin abordarea problemei riscurilor conexe în secţiunile potrivite ale


planului de afaceri, în funcţie de expunerea la risc a diferitelor "zone" ale afacerii
prezentate.
Pentru a genera o listă completă a riscurilor, examinaţi-vă toate ipotezele şi
presupunerile pe care le-aţi făcut în legătură cu evoluţia viitoare a afacerii. Mai
mult, consideraţi cele mai frecvente greşeli ale afacerilor mici ca riscuri
potenţiale (salarii prea mari pentru angajaţi, angajarea mai degrabă a
prietenilor decât a personalului cel mai bine calificat, subestimarea costurilor,
supraestimarea veniturilor, ignorarea competitorilor, încercarea de a produce
prea multe lucruri pentru prea mulţi clienţi etc.)

37
5.2. Abordarea riscurilor de către creditori
Este bine cunoscut că abordarea riscurilor afacerii reprezintă un element de,
importanţă capitală în special pentru finanţatorii - creditori. Aceştia vor studia cu
atenţie sporită factorii ce pot conduce la imposibilitatea de a-şi recupera
sumele avansate şi dobânzile aferente acestora. În ceea ce priveşte investitorii,
aceştia sunt mai dispuşi să accepte riscuri suplimentare, având în vedere
contrapartida unor posibile câştiguri pe măsura riscurilor asumate.
În perspectiva autorilor, cele patru elemente ce pot influenţa nivelul riscului
de creditare a afacerii sunt:
a) calitatea conducerii firmei debitoare;
b) dinamica industriei în care se încadrează afacerea;
c) situaţia financiara a debitorului;
d) nivelul garanţiei oferite.

5.3.Clasificarea riscurilor unui proiect de investiţie

Riscuri fizice vs. Riscuri financiare


Într-o primă abordare, riscurile ce afectează un proiect de investiţie pot fi
clasificate în două clase:

a) Riscuri fizice;
b) Riscuri financiare.

a) Riscurile fizice influenţează precizia estimării vânzărilor, exigenţele


privind tehnologia, necesarul de resurse materiale şi de altă natură.
b) Riscurile financiare
În categoria riscurilor financiare, inflaţia are un impact foarte puternic
asupra viabilităţii financiare a proiectului deoarece ea influenţează volumul
activelor fixe, capitalul circulant, costurile de producţie şi încasările din
vânzări.
În ţările cu economie puternic inflaţionistă, acţiunea inflaţiei asupra
proiectelor de investiţie este puternică, în special în cazul proiectelor cu
perioadă lungă de desfăşurare. în cazul previziunilor în preţuri curente,
pentru ajustarea planului financiar în concordanţă cu inflaţia, vor fi indexate
cu un indice estimat al inflaţiei toate etapele (anuale, semestriale sau lunare)
ce se succed în cadrul procesului investiţional (inclusiv rezerva pentru
riscurile fizice. Această rezervă se calculează aplicând rata estimată a inflaţiei la
baza de capital estimată. Analog se va proceda şi în cazul costurilor de producţie.

38
În orice caz, cheltuielile cu echipamentele şi lucrările de construcţii
trebuie ajustate cu factorul de inflaţie separat şi, acolo unde este posibil,
trebuie efectuată o corecţie pentru inflaţia materialelor importate. Pentru
creşterile previzibile ale costurilor proiectului datorate modificării preţurilor
unitare ale diferitelor componente ce pot interveni după estimarea bazei de
capital se prevede o rezervă de creştere a preţurilor.
Toate aceste considerente sunt valabile în ipoteza în care nu se optează
pentru realizarea previziunilor în valută. Astfel, aceste riscuri financiare ar fi mult
diminuate - lucru ce se va observa în cele ce urmează.

2. Riscuri de piaţă vs. Riscuri de întreprindere


O altă metodă de clasificare a riscului este cea care face distincţia între
riscul de piaţă (puţin controlabil) şi riscul de întreprindere (controlabil).
a) Riscuri de piaţă potenţiale:
- scăderea cererii produsului/serviciului;
- greutate în aprovizionarea cu materii prime şi recrutare de personal;
- modificări legislative;
- posibile reacţii ale concurenţei (scăderea preţurilor sau lansări de noi
produse);
-alte riscuri (politice, sociale, climatice) etc.

b) Riscuri de întreprindere potenţiale:


- riscuri tehnologice (legate de activitatea de cercetare-dezvoltare);
- existenţa unui număr restrâns de furnizori;
- existenţa unui număr restrâns de clienţi;
- incapacitatea reţelei de distribuţie;
- dependenţa afacerii de una/câteva persoane-cheie etc.
Odată riscurile identificate, trebuie să indicaţi politica pe care o veţi utiliza
în contracararea lor. Pentru a arăta căile ce vor fi urmate şi acţiunile ce vor fi
întreprinse în eventualitatea producerii unor evenimente sau variaţii posibile se
întocmesc aşa-numitele planuri contingente.

Cititorul planului de afaceri (investitorul/creditorul) trebuie să rămână


cu impresia că sunteţi conştient de riscurile ce ameninţă proiectul şi sunteţi
capabil să le faceţi faţă cu succes.

39
Cap.VI Planul financiar.Importanţă şi indicatori de analiză
a existenţei anterioare a afacerii

6.1. Rolul şi importanţa planului financiar

Secţiunea financiară va fi probabil prima care va fi citită după sinteza


planului şi CV-urile fondatorilor şi echipei de conducere. Ea are rolul de a
documenta, justifica şi convinge. În cadrul acesteia argumentaţi ceea ce aţi spus
până acum, prezentând situaţii financiare şi calcule ce demonstrează viabilitatea şi
eficienţa afacerii. Dacă elementele de raportare financiară sunt întocmite cu atenţie
şi pricepere, ele devin cele mai importante repere în evaluarea atractivităţii afacerii.
În timp ce restul planului contribuie la înţelegerea fundamentală a afacerii în
sine, performanţele financiare servesc interesul final, vizând atât examinatorul, cât
şi întreprinzătorul. Aici investitorul descoperă la ce nivel al câştigurilor se poate
aştepta, iar creditorul cunoaşte capabilitatea debitorului de a se achita de
obligaţii.
Pentru companiile deja existente planul financiar trebuie să asigure o
imagine completă a afacerii - ca o analiză a trecutului şi prezentului şi o
previziune a viitorului. În cazul unei companii nou create este important să se
asigure planului financiar o perspectivă avantajoasă. Deoarece în aceste
situaţii nu există un istoric financiar de care să vă "ancoraţi", proiectele în
cauză vor fi caracterizate de o doză de nesiguranţă.
Toate elementele cuprinse în planul financiar trebuie să fie în perfectă
corespondenţă cu celelalte secţiuni ale planului de afaceri. Spre exemplu, dacă
s-a identificat o evoluţie sezonieră a vânzărilor în plănui de marketing, iar în
planul financiar e prezentată o cifră de afaceri lunară constantă, atunci
această inadvertenţă ridică semne de întrebare, denotând fie lipsă de atenţie,
fie o înţelegere incompletă a afacerii.
În multe privinţe planul financiar reprezintă cea mai puţin flexibilă parte a
planului de afaceri. Indiferent de tipul afacerii sunt o serie de şabloane ce trebuie
respectate. Este necesară prezentarea unor anumite informaţii într-o manieră
convenţională, această abordare convenţională asigurând compara-bilitatea afacerii
în timp şi spaţiu. Gradul de detaliere a informaţiei variază de la caz la caz în
funcţie de anumite circumstanţe, dar niciodată nu trebuie să coboare sub o limită
bine definită.

40
6.2 Obiectivele financiare ale planului de afaceri

Orice plan de afaceri are obiective financiare bine definite. în literatura de


specialitate, sunt identificate ca obiective financiare ale planului de afaceri
următoarele:

a) reducerea riscurilor financiare;


b) rezolvarea situaţiilor neprevăzute;
c) reducerea costului finanţării;
d) obţinerea de surse de finanţare externe.

6.3. Structura planului financiar

În viziunea noastră, informaţiile ce trebuie prezentate într-un plan


financiar sunt următoarele (schema 6.2):
1. Analiza existenţei anterioare a afacerii - unde este cazul
2. Prezentarea ipotezelor pe care se bazează previziunile
3. Întocmirea situaţiilor financiare previzionate (bilanţ, cont de profit şi
pierderi, tabloul fluxurilor de numerar)
4. Identificarea riscurilor asociate - analiza de sensibilitate.

Practica şi teoria analizei financiare propune un sistem de indicatori format


din patru categorii principale de indicatori1):

A) Indicatori de lichiditate;
B) Indicatori de solvabilitate (îndatorare);
C) Indicatori de gestiune;
D) Indicatori de rentabilitate.

41
Cap. VII Cererea de finanţare

7.1 Elementele cererii de finanţare

Să presupunem că aţi urmat îndeaproape instrucţiunile şi sfaturile prezentate,


aveţi o idee de afaceri excepţională şi aţi obţinut un plan de afaceri care arată
profesional. Nu este de ajuns. Pentru a avea succes trebuie să prezentaţi clar şi
complet cererea dumneavoastră de finanţare.
7.2 Modul de finanţare

Acesta reprezintă al doilea aspect pe care-l urmăreşte finanţatorul, şi care


trebuie cumpănit foarte bine şi de către solicitant. Pentru finanţarea activelor
imobilizate există următoarele opţiuni:

1) Participare la capitalul social al firmei - această metodă de finanţare


nu atrage după sine plata unor dobânzi sau rambursarea fondurilor, dar
produce diluarea controlului asupra firmei şi plata unor dividende în situaţia
în care afacerea generează suficient profit.
2) Emitere de obligaţiuni - formă rar întâlnită la firmele mici;
reprezintă de fapt un împrumut pe termen lung care va fi rambursat la o dată
fixă viitoare. Costul implicat e reprezentat de dobânda anuală (cuponul) ce
trebuie plătită indiferent dacă afacerea generează sau nu profit.
3) Împrumuturi pe termen lung - formă des întâlnită şi care implică în
general o eşalonare în timp a rambursării împrumutului alături de plata unei
dobânzi anuale aferente împrumutului nerambursat. Uneori, rata dobânzii
poate varia pe durata rambursării împrumutului.
4) Credite pe termen scurt - activele imobilizate de valori mici şi cu
durată de viaţă redusă pot fi finanţate pe această cale, cu toate că implică un
cost al finanţării mai ridicat decât în cazul finanţării prin credite pe termen
lung.
Finanţarea activităţii prin intermediul aportului la capital implică
diluarea controlului asupra companiei, pe când obţinerea de fonduri prin
creditare cauzează o creştere a gradului de îndatorare şi eventual
incapacitatea de a apela alte credite. Concluzia firească ce se desprinde de aici
este că e necesar a se realiza un echilibru al celor două surse de finanţare:
capitalul propriu şi datorii .

42
Cap.VIII Promovarea planului de afaceri

8.1Maniera de redactare şi susţinere a planului de afaceri

Este bine să alocaţi ceva timp unei discuţii cu o persoană avizată ce


lucrează într-o instituţie de cercetare sau într-un fond de investiţii. Aceasta vă
poate da unele indicii valoroase privitoare la punctele forte şi punctele slabe
ale planului.
Dacă forma scrisă a planului dumneavoastră de afaceri a stârnit
interesul unui finanţator, atunci bătălia este numai pe jumătate câştigată. Va
trebui să faceţi faţă şi interviului, prezentării planului. Nimeni nu va face o
finanţare numai prin poştă sau telefon. Finanţatorii vor dori să aibă cel puţin
o întrevedere cu beneficiarul fondurilor, vor dori ca acesta să-şi susţină
planul, să-şi apere punctul de vedere şi să convingă comisia de examinare.
Privitor la momentul susţinerii planului financiar vă amintim că, deşi în
general bancherii nu au prea multă experienţă în lumea reală a afacerilor, ei au
văzut o mulţime de situaţii financiare. Rezultă că e obligatoriu să fiţi pregătit să
explicaţi orice amănunt al situaţiilor financiare pe care ei nu-l vor înţelege sau îl
vor detaliat. Deşi sună înfricoşător pentru unii, acest "impediment" reprezintă o
ocazie foarte bună de a dovedi că sunteţi avizat în privinţa tuturor implicaţiilor
financiare ale afacerii.
Pentru prezentarea şi susţinerea orală a planului va trebui să vă duceţi
cu temele făcute, să anticipaţi întrebările şi obiecţiile comisiei, să vă pregătiţi
răspunsurile şi contraargumentele. Puteţi fi sigur că fiecare membru al
comisiei ce-o veţi întâlni va fi bine pregătit. De cele mai multe ori (dacă nu
întotdeauna) comisia se va fi informat în prealabil despre trecutul
dumneavoastră ca om de afaceri.
8.2. Promovarea planului de afaceri
Este bine ca înaintea întocmirii planului să ştiţi care sunt destinatarii
finali, ce necesităţi de informare au aceştia, ce vreţi să le cereţi. Având aceste
noţiuni lămurite, puteţi să realizaţi un plan "customizat", potrivit situaţiei şi
destinatarului final. Dacă nu cunoaşteţi de la început destinatarul final atunci
înainte de a trimite planul trebuie să-l adaptaţi în funcţie de necesităţile
informaţionale şi caracteristicile examinatorului.
Pregătirea demersului de promovare va sta sub semnul minuţiozităţii şi
completitudinii. Printre sarcinile dumneavoastră se vor număra definirea
destinatarului/destinatarilor, determinarea celui mai bun moment pentru înaintarea
planului, identificarea/intuirea interlocutorilor cu care veţi dezbate planul,

43
stabilirea propunerilor pe care le veţi face, fixarea limitelor pe care sunteţi dispus
să le acceptaţi, anticiparea întrebărilor "sensibile" ce vă vor fi puse şi pregătirea
răspunsului lor etc.
Fiţi calm şi nu abordaţi un ton critic, chiar dacă răbdarea şi autocontrolul vă
sunt puse la încercare. Sunteţi în această situaţie pentru a obţine sfaturi. Dacă
interlocutorul vă dă anumite sugestii privitoare la strategia aleasă sau la modul de
redactare al planului de afaceri, aceasta nu poate decât să fie în avantajul
demersurilor dumneavoastră viitoare.

Bibliografie
1. Iorgulescu A., (2006) – Planificarea afacerii, Editura ALL
2. M.Dalotă , M.Mocanu - Managementul afacerilor productive, Ed. Sedona,
Timişoara, 1995
3. Nicolae Feleagă – Sisteme contabile comparate-contabilităţile anglo-saxone,
Vol. I, Ed. Economică, Bucureşti, 1999
4. Mike Mc. Keever , How to Write a Business Plan, 4th Edition, Nolo Press ,
Berkeley, CA 1994
5. Parks S., (2006) – Proiectarea noii afaceri, Editura ALL
6. Porojan D., Bisa G., (2005) – Planul de afaceri, editura IRECSON
7. Sandulescu I.M., (2007) – Plan de afaceri. Ghid practic, Editura CH Beck
8. West A., (2000) – Plan de afaceri, Editura Teora, Bucuresti
9. www.businessplans.org
10. www.plandeafacere.ro

44