Sunteți pe pagina 1din 7

Transferul de proceduri in materie penala.

1. Cadrul juridic de reglementare.

Astfel, cererile privind transferul de proceduri in materie penala sunt reglementate distinct
in Legea nr. 302/2004, in acelasi timp ele fac obiectul unor conventii multilaterale speciale, desi
se regasesc si in tratatele bilaterale de asistenta judiciara in materie penala. Pe cale de
consecinta, tratatele si conventiile de extradare pot fi utilizate ca temei juridic pentru formularea 
unei cereri de transfer al procedurii penale.

Temeiul juridic pentru asemenea cereri poate fi gasit apoi in tratatele bilaterale  de asistenta
judiciara in materie penala care contin prevederi privind preluarea urmaririi penale, transferul
procedurii penale sau denuntul in vederea urmaririi. Asemenea tratare sunt:

* Albania - Tratat intre Republica Populara Romana si Republica Populara Albania privind


asistenta juridica in cauzele civile, familiale si penale, ratificat prin Decretul nr. 463/1960,
publicat in B. Of. nr. 4/18.011961

 Bulgaria – Tratat intre Republica Populara Romana si Republica Populara Bulgaria privind


asistenta juridica in cauzele civile, familiale si penale, ratificat prin Decretul nr. 109/1959,

* Canada - Tratatul privind asistenta judiciara reciproca in materie penala dintre Romania si
Canada, ratificat prin Legea nr. 106/1999, publicat in M.Of. nr. 284 din 21 iunie 1999,

* Cehia - Tratat intre Republica Populara Romana si Republica Cehoslovaca privind asistenta


juridica in cauzele civile, familiale si penale, ratificat prin Decretul nr. 506/1958, publicat in
B.Of. nr. 6/18.02.1958,

* China Tratatul de asistenta juridica in materie civila si penala dintre Romania si Republica


Populara Chineza, semnat la Beijing la 16 ianuarie 1991.

Pe plan european, cel mai frecvent este utilizat art. 21 din Conventia europeana de asistenta
judiciara in materie penala, Strasbourg, 20 aprilie 1959, care reglementeaza denuntul in vederea
urmaririi. Astfel, orice denunt adresat de o parte contractanta in scopul urmaririi in fata
tribunalelor unei alte parti va face obiectul comunicarilor intre ministerele de justitie.

In pofida acestor dispozitii, partile contractante vor putea uza de posibilitatea prevazuta la
paragraful 6 al art. 15 din Conventia europeana de asistenta judiciara in materie penala.In acest
1
sens, oricare parte contractanta, in momentul semnarii Conventii sau al depunerii instrumentului
sau de ratificare sau de aderare, va putea, printr-o declaratie adresata secretarului general al
Consiliului Europei, fie sa faca cunoscut ca toate cererile de asistenta judiciara sau anumite
asemenea cereri trebuie sa ii fie adresate pe alta cale decat cea prevazuta in prezentul articol,
fie sa ceara, in acelasi timp, sa fie transmisa o copie de pe comisia rogatorie ministerului sau de
justitie.

2. Definitie si caracterizare

Transferul de proceduri in materie penala reprezinta o forma de cooperare internationala in


materie penala, reglementata expres in lege, care are ca scop efectuarea unei proceduri penale
sau continuarea unei proceduri initiate de catre autoritatile judiciare romane competente, pentru o
fapta care constituie infractiune conform legii romane, procedura ce poate fi transferata unui stat
strain, cu respectarea conditiilor prevazute de lege.

Transferul reciproc de proceduri in materie penala reprezinta o forma de cooperare judiciara in


materie penala prin care un stat competent a urmari o infractiune comisa de o persoana, poate
renunta la angajarea acestei proceduri in favoarea altui stat de care persoana respectiva este
legata prin origine, cetatenie sau resedinta obisnuita, etc., pentru a asigura astfel o sanctiune mai
justa si o reinsertie sociala mai eficienta.

Avand la baza aceasta definitie putem caracteriza transferul de proceduri in materie penala astfel:

 desi are o importanta deosebita, aceasta forma de cooperare nu beneficiaza de o definitie


prevazuta expres nici in legea interna nici in cele internationale. In Conventia privind
transferul de proceduri in materie penala se definesc notiunile de „infractiune” si
„sanctiune”. Propunem „de lege-ferenda” a se da o definitie clara, concisa si precisa a
acestei forme de cooperare, pentru a se inlatura orice interpretare gresita asupra naturii
sale juridice,
 transferul de proceduri in materie penala este in primul rand un remediu in cazul
refuzului extradarii, fie pe motivul cetateniei, fie din alte motive. Aceasta forma de
cooperare pune in evidenta adagiului aut dedere aut judicare. Toate tratatele de extradare
contin dispozitii in sensul ca refuzul extradarii obliga statul solicitat sa supuna cauza
autoritatilor sale judiciare competente, in vederea exercitarii urmaririi penale (conform
art. 6 alin. 2. din Conventia europeana de extradare),

2
 scopul sau fundamentul acestei forme de cooperare este acela de a facilita fie efectuarea
in intregime a unei proceduri penale, fie continuarea unei proceduri initiate de catre
autoritatile judiciare romane competente,
 obiectul sau il poate forma numai o fapta care este incriminata ca infractiune conform
legii romane,
 transferul de proceduri presupune renuntarea la jurisdictia penala de catre unul din statele
parte la Conventie si acceptarea de catre statul parte solicitat a cererii formulate de catre
statul solicitant,
 decizia de renuntare la jurisdictie este provizorie, pana la pronuntarea unei hotarari
definitive in Statul solicitat (art. 3 teza II din Conventie)
 decizia de acceptare a cererii nu este irevocabila (art. 12 din Conventie).

3. Conditiile transferului de proceduri in materie penala

Statul solicitant are jurisdictie primara asupra infractiunii care face obiectul procedurii penale,
cererea se formuleaza indiferent de faza procesuala: urmarire penala sau judecata (chiar dupa
pronuntarea unei hotarari in prima instanta),exista dubla incriminare (art. 7 din Conventie),
transferul de proceduri este in interesul bunei administrari a justitiei, sa nu fie incidente unul
din cazurile prevazute la art. 11 din Conventie:

a) motivul pe care se bazeaza cererea nu este justificat,

b) acuzatul nu are resedinta obisnuita in Statul solicitat,

c) acuzatul nu este cetatean al Statului solicitat si nu avea resedinta sa obisnuita pe teritoriul


acestui stat la data savarsirii infractiunii,

d) infractiunea in legatura cu care se solicita transferul procedurii penale are un caracter politic
sau este o infractiune pur militara ori pur fiscala,

e) exista motive serioase sa se creada ca cererea de transfer de proceduri este determinata de


considerente de rasa, nationalitate sau opinii politice,

f) a intervenit prescriptia raspunderii penale (statul solicitat are jurisdictie primara asupra
infractiunii – termenul de prescriptie se calculeaza potrivit legii acestui stat. Statul solicitat are
jurisdictie secundara asupra infractiunii – termenul de prescriptie se calculeaza potrivit legii
acestui stat, care se prelungeste cu inca 6 luni (art. 23 din Conventie),

g) infractiunea s-a comis in afara teritoriului Statului solicitant,

h) procedura penala este contrara angajamentelor internationale ale Statului solicitat (art. 6
CEDO, imunitatea diplomatica),

i) procedura penala este contrara principiilor fundamentale ale ordinii juridice din Statul solicitat

i) statul solicitant a incalcat o regula de procedura prevazuta de Conventie.

3
4. Procedura

Transmiterea cererii de transfer a procedurii penale se face de catre Ministerul Justitiei sau
Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie (competenta alternativa). Cererea trebuie
sa cuprinda elementele oricarei cereri de asistenta judiciara internationala in materie penala,
inclusiv data cererii (art. 10 lit. c din Conventia privind transferul de procerduri). Daca cererea
este nedatata Statul solicitat va avea dreptul sa solicite o astfel de informatie (art. 14 din
Conventie), autoritatile competente ale oricarui Stat parte vor avea in vedere posibilitatea
transferarii urmatoarelor procedurii penale (particularitatile cauzei, disponibilitatea probelor,
posibilitatea reabilitarii sociale a persoanei, evitarea imposibilitatii punerii in executare a
hotararii pronuntata in lipsa persoanei acuzate, existenta unei legaturi dintre infractiunea
cercetata de catre autoritatile unui stat cu cele cercetate de catre autoritatile altui stat, cu
infractiuni cercetate ), transferul procedurii penale se solicita de organul de urmarire penala
competent, sau de catre instanta pe rolul careia se afla cauza in prima instanta, in functie de faza
in care se afla procesul penal, cererea de transfer a procedurii penale este formulata in baza
incheierii prin care instanta competenta dispune motivat transferul. Incheierea poate fi atacata
cu recurs in termen de 5 zile de la pronuntare, pentru cei prezenti, sau de la comunicare, pentru
cei lipsa, incheierea prin care se dispune transferul procedurii, ramasa definitiva, suspenda
termenul de prescriptie a raspunderii penale, precum si continuarea procedurii penale incepute,
sub rezerva actelor si demersurilor cu caracter urgent, cererea este transmisa Parchetului de pe
langa Inalta Curte de Casatie si Justitie sau Ministerului Justitiei, insotita de copii autentice ale
tuturor actelor de procedura intocmite in cauza.

5. Efectele transferului de proceduri.

Efectele se impart in doua categorii, cum cum este vorba despre statul solicitant si statul solicitat:
Statul solicitant nu mai poate sa procedeze la urmarirea persoanei acuzate pentru fapta care a
motivat cererea sau sa mai execute o hotarare pronuntata anterior prezentarii cererii. Efectul
intervine incepand cu data la care Statul solicitat a prezentat cererea (data transmiterii cererii).
Pana la notificarea deciziei, Statul solicitant poate efectua orice acte de cercetare penala, care
sunt in interesul ambelor state, cu exceptia sesizarii instantei de judecata (audierea persoanei
acuzate, confiscarea bunurilor furate, orice ce alte masuri de conservare a mijloacelor de proba
identificate pe teritoriul Statului solicitat) – art. 15 alin. 2 si art. 21 alin. 1 din Conventia privind
transferul de procedure.

4
Statul solicitant redobandeste jurisdictia penala daca Statul solicitat nu da curs cererii in cazurile
prevazute la art. 10 (motive obligatorii de refuz) si art. 11 din Conventia privind transferul de
proceduri, (motive optionale de refuz) sau revoca acceptarea cererii in conditiile art. 12, statul
solicitat dobandeste jurisdictia penala asupra infractiunii care face obiectul cauzei penale. Dupa
ce transferul procedurii penale a fost aprobat de statul solicitat, nici o alta procedura pentru
aceeasi fapta nu mai poate fi inceputa de autoritatile judiciare romane, orice act de procedura
indeplinit in Statul solicitant, in conformitate cu prevederile legislatiei interne, are aceeasi
valoare in Statul solicitat ca si cum ar fi fost indeplinit de catre autoritatile acestui stat,
sanctiunea aplicabila infractiunii este cea prevazuta de legea Statului solicitat, cu exceptia
cazului in care legislatia sa interna prevede altfel, precum si in cazul in care jurisdictia sa
decurge din cererea de transfer formulata in baza Conventiei, in caz de condamnare, hotararea
pronuntata in procedura initiata sau continuata in statul solicitat, ramasa definitiva, se inscrie in
cazierul judiciar si produce aceleasi efecte ca si cand ar fi fost pronuntata de o instanta romana.

5
Concluzie

În concluzie, reieşind din prevederile Convenţiei europene privind transferul de proceduri în


materie penală, se propune în vederea intensificării şi aprofundării asistenţei juridice
internaţionale în materie penală să se pună accentul pe infracţiunile de trafic de persoane. Este
evident că aplicarea Convenţiei europene privind transferul de proceduri în materie penală
impune necesitatea cunoaşterii profunde, interpretării corecte a prevederilor ei. Este necesar a se
studia şi dezvolta mecanismul de aplicare a procedurilor prevăzute de convenţie, îndeosebi în
cazul infracţiunilor transnaţionale. Cu părere de rău, multe state nu au ratificat, din diferite
considerente, Convenţia europeană privind transferul de proceduri în materie penală. În relaţia cu
statele care nu sunt parte la convenţie, se pot utiliza, de la caz la caz, fie prevederile privind
preluarea urmăririi penale din tratatele bilaterale, fie prevederile ce dau expresie principiului aut
dedere,aut judiciare din convenţiile multilaterale de extrădare sau care conţin dispoziţii privitoare
la extrădare sau se poate face aplicarea art.21 „Denunţul în scopul urmăririi”, din Convenţia
europeană de asistenţă judiciară în materie penală, adoptată la Strasbourg la 20 aprilie 1959.
Dintre tratatele bilaterale care conţin dispoziţii în materie menţionăm: Tratatul dintre Republica
Moldova şi România privind asistenţa juridică în materie civilă şi penală, semnat la Chişinău la 6
iulie 1996 şi ratificat prin Legea nr.177/1997, care, în partea a IlI-a, Capitolul III reglementează
transferul urmăririi penale. Există şi state care nu permit transferul de procedură în materie
penală. Dintre acestea, trebuie mentionate Statele Unite ale Americii.

6
Bibliografie
1. Convenţia europeană privind transferul de proceduri în materie penală adoptată la
Strasbourg la 15 mai 1972, ratificată prin Legea Nr.320 -XVI din 03.11.2006.
2. Alexandru Boroi, Ion. Rusu. Cooperarea judiciară internaţională în materie
penală. — Bucureşti: Editura C.H.Beck, 2008, 632 pag.

3. Legea Republicii Moldova pentru ratificarea Convenţiei europene privind


transferul de proceduri în materie penala nr. 320-XVI din 03.11.2006//Monitorul
Oficial din 24.1 1.2006

4. V. Păvăleanu, Organizaţia urmăririi infracţiunilor şi transferul de proceduri în


materie penala la nivel comunitar// Dreptul, 2001, nr.10.

5. S. Furdui – Aspecte privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane în


RM.// Legea şi viaţa 6/4, 2007.

6. Lungu Vasile, Cooperarea juridică internaţională în materie penală, Chişinău 2011


7. Theodor Mrejeru, Bogdan Mrejeru, Cooperarea judiciară internaţională în materie
penală:asistenţa judiciară – extrădarea, Bucureşti, 2008.

S-ar putea să vă placă și