etica si deontologie

psihologie-pedagogie

MULTIPLE CHOICE

1) Deontologia face parte din:

1 teoriile etice descriptive

2 teoriile etice normative
3 teoriile etice evaluative
ANS: 2

2) Primul filosof care a utilizat termenul „deontologie” a fost:

1 Platon
2 Immanuel Kant
3 J. Bentham
ANS: 3

3) Deontologia a fost, iniţial, teoretizată în cadrul curentului filosofic numit:

1 utilitarism
2 pragmatism
3 scientism
ANS: 1

4) Deontolgia, astăzi, este concepută:

1 ca o minimă rigoare morală

2 ca o maximă rigoare morală
3 ca o rigoare morală nesemnificativă
ANS: 1

5) Deontologia este prezentă mai ales:

1 în literatura francofonă
2 în literatura italo-spaniolă
3 în literatura anglo-saxonă
ANS: 3

6) Filosoful care susţiune că etica, în ansamblul său, este o ştiinţă normativă este:

1 Georg Simmel
2 E. Durkheim
3 V. Wundt
ANS: 3
 7) Filosoful care respinge categoric posibilitatea unei ştiinţe etice normative este:

1 Georg Simmel
2 Levy-Bruhl
3 V. Wundt
ANS: 2

8) Filosoful carte susţine că „orice morală ni se înfăţişează ca un sistem de norme de conduită”

este:

1 Georg Simmel
2 E. Durkheim
3 V. Wundt
ANS: 2

9) Filosoful care susţine că morala este un ansamblu de proiecte pentru viitor este:

1 G. Belot
2 E. Durkheim
3 V. Wundt
ANS: 1

10) Potrivit lui J. Bentham, acordul între interesele individului şi cele ale societăţii se realizează
prin:

1 constrângere
2 bunăvoinţă
3 negociere
ANS: 2

11) Utilitatea ca fundament al moralei este susţinută de J.S. Mill, care propune:

1 principiul celei mai juste fericiri

2 principiul celei mai mari fericiri
3 principiul celei mai utile fericiri
ANS: 2

12) Potrivit lui J.S.Mill, în aprecierea moralităţii trebuie depăşită plăcerea animalică, luând în
considerare:

1 calitatea plăcerii
2 cantitatea plăcerii
3 cantitatea şi calitatea plăcerii
ANS: 1

13) Utilitarismul promovează:

 1 o morală teoretică
2 o morală practică
3 o morală speculativă
ANS: 2

14) Filosofia contemporană dezvoltă discursul asupra deontologiei pe baza opoziţiei:

1 deontologic-etimologic
2 deontologic-ontologic
3 deontologic-teleologic
ANS: 3

15) Opoziţia poetic-nonpoetic, asimilată studiului deontologiei este cercetată de către:

1 William Frankena
2 William James
3 William Shakespeare
ANS: 1

16) Utilizatorul opoziţiei poetic-nonpoetic asimilează termenii acesteia, astfel:

1 poeticul este asimilat ontologicului, iar nonpoeticul, deontologicului

2 poeticul este asimilat deontologicului, iar nonpoeticul, teleologicului
3 poeticul este asimilat deontologicului, iar nonpoeticul, etimologicului
ANS: 2

17) Ideile lui Frankena asupra eticii normative sunt:

1 mai degrabă deontologiste decât teleologiste

2 mai degrabă teleologiste decât deontologiste
3 în egală măsură deontologiste şi teleologiste
ANS: 2

18) Atracţia utilitarismului, pragmatismului şi teleologismului pentru deontologia contemporană este

determinată de:

1 detaşarea moralei de religie

2 detaşarea moralei de practică
3 detaşarea moralei de instituţiile publice
ANS: 1

19) Din punctul de vedere al lui B Wiliams, conceptul „prea puţin problematic” al moralei
teleologiste este binele, sub forma:

1 libertăţii
2 egalităţii
 3 fericirii
ANS: 3

20) B. Wiliams consideră că utilitarismul este:

1 o morală a angajării minime

2 o morală a angajării maxime
3 o morală a neangajării
ANS: 1

21) Utilitarismul şi variantele lui contemporane sunt folositoare pentru deontologie, pentru că:

1 permit concilierea între morale sociale diferite, ale unor culturi diferite
2 permit înlăturarea moralelor sociale neconvenabile
3 permit constituirea de deontologii diferite pentrru fiecare morală socială
ANS: 1

22) Reconcilierea utilitarismului cu convingerile morale existente este:

1 primită cu rezerve de filosofii contemporani, ca problematică şi neclară

2 respinsă de filosofii contemporani ca inutilă şi periculoasă
3 acceptată de filosofii contemporani ca necesară şi utilă
ANS: 3

23) Reprezentant al deontologismului, John Rawls susţine, în opoziţie cu teleologismul, formula:

1 prioritatea a ceea ce este corect din punct de vedere moral asupra a ceea ce
este bun
2 prioritatea a ceea ce este bun asupra a ceea ce este corect din punct de
vedere moral
3 prioritatea a ceea ce este corect din punct de vedere moral asupra a ceea ce
este incorect din punct de vedere moral
ANS: 1

24) John Rawls susţine, în sprijinul punctului de vedere deontologist:

1 că eul este tot una cu scopurile sale

2 că eul este anterior scopurilor sale
3 că eul este subordonat scopurilor sale
ANS: 2

25) Potrivit lui David McNaughton, deontologismul şi teleologismul sunt:

1 ireconciliabile, deci imposibil de aplicat împreună

2 conciliabile şi aplicabile, în condiţii determinate
3 conciliabile şi aplicabile în orice condiţii
 ANS: 2

26) Între eticã si moralã existã urmãtoarea legãturã:

1 Etica si morala sunt identice
2 Morala este stiinta despre etica
3 Etica este stiinta despre moralã
4 Între eticã si moralã nu este nicio legãturã
ANS: 3

27) Urmãtoarele teme fac parte din problematica eticii:

1. Cercetarea originii si esentei moralei
2. Definirea si determinarea notiunii de datorie, virtute, sensul vietii, fericire etc.
3. Elaborarea si fundamentarea teoretica a unor sisteme de norme morale
4. Supravegherea moralitatii sistemului de legi juridice

1 1,2,4
2 1,2,3,
3 2,3,4
4 1,3,4
ANS: 2

28) Momentele realizãrii functiei cognitive a eticii, sunt urmãtoarele:

1. momentul descriptiv
2.momentul analitico-sintetic
3.momentul anticipativ
4.momentul comprehensiv
5. momentul explicativ

1 1,2,4,5
2 1,3,4,5
3 2,3,4,5
4 1,2,3,4
5 1,2,3,.5
ANS: 1

29) Potrivit functiei normative a eticii, urmãtoarea afirmatie este adevãratã:

1 Etica descoperã si creazã norme

2 Etica nu descoperã, ci creazã norme
3 Etica descoperã, nu creazã norme
ANS: 3

30) Diferenţa între autoritate şi putere constă în următoarele:

1 autoritatea se bazează pe investitură de atribuţii şi de încredere, iar puterii îi

este suficientă investitura de atribuţii.
2 puterea se bazează pe investitură de atribuţii şi de încredere, iar autorităţii
îi este suficientă investitura de atribuţii
3 autoritatea se bazează pe investitură de atribuţii, iar puterea pe investitura de încredere
 ANS: 1

31) Din punct de vedere moral, diferenţa dintre autoritate şi putere constă în următoarele:

1 autoritatea este întotdeauna morală, iar puterea este întotdeauna imorală

2 autoritatea este întotdeauna morală, puterea poate fi şi imorală
3 autoritatea poate fi morală sau imorală, puterea este întotdeauna morală
ANS: 2

32) Diferenţa între autoritate şi putere constă în următoarele:

1 autoritatea se bazează întotdeauna pe constrîngere, în timp ce puterea se bazează numai pe

convingere
2 autoritatea este apanajul convingerii, pe când puterea se poate exercita şi prin constrîngere
3 autoritatea convinge, apoi constrânge, iar puterea constrânge, apoi convinge
ANS: 2

33) Centrul de greutate al fundamentării autorităţii este, după Max Weber:

1 tradiţia
2 charisma
3 fundamentul raţional-legal
ANS: 3

34) Expresiile care dau substanţa autorităţii, considerate şi condiţii necesare ale legitimităţii acesteia,
sunt:

1 a vrea, a asculta, a demonstra

2 a şti, a putea, a dori
3 a fi pregătit, a fi ascultat, a fi nepătat
ANS: 2

35) Criza de autoritate, ca „autoritarism”, se exprimă prin:

1 tiranie, oligarhie, dictatură

2 anarhie, teocraţie, anomie
3 incompetenţă, decadenţă, abandon
ANS: 1

36) Autoritatea morală se bazează pe următorul principiu:

1 să nu faci promisiuni
2 promisiunile trebuie onorate
3 promisiunile duc la subordonare
ANS: 2
37) Părintele deonticii este, în logică:

1 Platon
2 Socrate
3 Aristotel
ANS: 3

38) Modalităţile deontice sunt:

1 esenţial, neesenţial, particular, singular

2 imposibil, necesar, posibil, contingent
3 obligatoriu, permis, indiferent, interzis
ANS: 3

39) După G. Enescu, propoziţiile deontice sunt:

1 întotdeauna adevărate
2 uneori adevărate, alteori false
3 nici adevărate, nici false
ANS: 3

40) Normele morale sunt:

1 norme logice
2 norme tehnice
3 norme sociale
ANS: 3

41) Normele morale dirijează conduita umană şi se impun:

1 prin forţa organelor administrative

2 prin forţa organelor juridice
3 prin forţa opiniei publice şi a propriei conştiinţe
ANS: 3

42) Potrivit lui J.M. Bochenski, structura triadică a autorităţii cuprinde:

1 purtător, subiect, domeniu

2 autor, subiect, obiect
3 conducător, supus, relaţie de conducere
ANS: 1

43) Între autoritatea deontică neîntemeiată şi cea epistemică neîntemeiată, Bochenski consideră că
trebuie repudiată moral:

1 numai autoritatea deontică

2 numai autoritatea epistemică
 3 atât autoritatea deontică, cât şi cea epistemică
ANS: 3

44) Pentru ca autoritatea să respecte moralitatea, domeniul acesteia trebuie cunoscut:

1 numai de purtătorul autorităţii

2 numai de subiectul autorităţii
3 atât de purtătorul, cât şi de subiectul autorităţii
ANS: 3

45) Sensul noţiunii de Lege morală este următorul:

1 totalitatea normelor morale specifice unei profesiuni

2 totalitatea obligaţiilor morale ale purtătorului de autoritate
3 totalitatea normelor morale specifice unei morale sociale determinate
ANS: 3

46) În deontologie, Legea morală se impune:

1 subiectului autorităţii, care devine purtător al Legii morale

2 purtătorului autorităţii care devine subiect al autorităţii Legii morale
3 domeniului autorităţii, care devine depozitarul normelor morale
ANS: 2

47) Deontologia se impune purtătorului autorităţii, în următoarele condiţii:

1 dacă purtătorul autorităţii este dispus să ia în considerare prescripţiile Legii

morale
2 dacă asupra purtătorului autorităţii există mijloace legale de constrângere
3 în orice condiţii, dacă purtătorul autorităţii este legal desemnat
ANS: 1

48) Legea morală este operaţională în domeniul unei profesiuni, numai dacă:

1 este o profesiune recunoscută de societate

2 în cadrul respectivei profesiuni este adoptată o deontologie
3 respectiva profesiune este o profesiune liberală
ANS: 2

49) Domeniul atorităţii Legii morale este:

1 un univers al actelor autorităţii

2 un univers al rezultatelor autorităţii
3 un univers al valorilor morale
ANS: 3
50) Raportându-se la Legea morală, purtătorul autorităţii acţionează astfel:

1 veghează la respectarea acesteia de către toţi

2 contribuie la promovarea acesteia prin acte educative
3 îşi asumă valorile morale ale acesteia ca valori-pentru-sine
ANS: 3

51) Raportându-se la Legea morală, subiectul autorităţii acţionează astfel:

1 pretinde (se aşteaptă) ca purtătorul autorităţii să o respecte

2 negociază cu purtătorul autorităţii respectarea ei
3 o respectă în toate împrejurările
ANS: 2

52) Dacă valorile morale specifice autorităţii sunt cunoscute şi acceptate de ambii parteneri ai
relaţiei de autoritate, atunci autoritatea este:

1 o autoritate de subordonare
2 o autoritate de solidaritate
3 o autoritate de sancţionare
ANS: 2

53) Din punct de vedere praxiologic, normele morale ale deontologiei sunt respectate, dacă:

1 sunt formulate clar şi precis, pe înţelesul tuturor

2 respectarea lor influenţează favorabil eficienţa acţiunii
3 nu vin în contradicţie cu normele tehnice ale acţiunii
ANS: 2

54) În relaţia dintre purtătorul autorităţii şi agenţii acţiunii, normele deontologiei vor fi acceptate ca
necesare, dacă:

1 asigură o mai bună cale de comunicare între aceştia

2 asigură o mai rapidă rezolvare a conflictelor
3 asigură descoperirea persoanelor rău intenţionate
ANS: 1

55) În relaţia dintre purtătorul autorităţii şi mijloacele acţiunii, normele deontologiei vor fi acceptate
ca necesare, dacă:

1 ele identifică acele mijloace ale acţiunii care sunt repudiate moral
2 ele sancţionează folosirea autorităţii în mod abuziv
3 ele oferă modele de acţiune eficientă
ANS: 1

56) În relaţia dintre purtătorul autorităţii şi propriul său ideal de personalitate, normele deontologiei
vor fi acceptate ca necesare, dacă:
 1 ele asigură purtătorului autorităţii ascunderea trăsăturilor negative de
personalitate
2 ele asigură purtătorului autorităţii un statut social şi moral privilegiat
3 ele asigură purtătorului autorităţii o imagine publică favorabilă
ANS: 2

57) Progresul istoric, din perspectivă deontologică s-a realizat prin:

1 umanizarea autorităţii, îmnlocuirea autorităţii bazată pe forţă, cu autoritatea

bazată pe raţiune
2 creşterea continuă a preciziei reglementărilor morale
3 perfecţionarea continuă a democraţiei
ANS: 1

58) Progresul istoric a determinat, în relaţia de autoritate:

1 creşterea puterii reale a purtătorilor de autoritate în raport cu subiectul

acesteia
2 scăderea continuă a puterii purtătorilor de autoritate în raport cu subiectul acesteia
3 limitarea continuă a disproporţiei dintre purtătorul şi subiectul autorităţii
ANS: 3

59) Valorile deontologice sunt:

1 acele valori morale pe care purtătorul de autoritate este dispus să le respecte

2 acele valori morale care se nasc din convenţia purtător-subiect asupra a ceea
ce este moral şi imoral în relaţiile dintre ei
3 acele valori morale pe care subiectul autorităţii este dispus să le accepte
ANS: 2

60) Valorile deontologice diferă de la o organizaţie la alta, în funcţie de:

1 cultura specifică a organizaţiei

2 personalitatea specifică a purtătorilor de autoritate
3 structura internă specifică a organizaţiei
ANS: 1

61) În relaţia dintre norma morală şi valoarea morală, Tudor Cătineanu consideră că:

1 valoarea este dependentă de normă

2 norma are ca nucleu conceptual valoarea
3 valoarea şi norma se condiţionează reciproc
ANS: 2

62) În relaţia dintre norma morală şi valoarea morală, Petre Andrei consideră că:
 1 valoarea este dependentă de normă
2 norma are ca nucleu conceptual valoarea
3 valoarea şi norma se condiţionează reciproc
ANS: 1

63) Raportul de preemţiune dintre norma morală şi valoarea morală este:

1 o falsă problemă
2 o problemă de ordin doctrinar
3 o problemă subiectivă
ANS: 2

64) Între realitatea morală şi sistemul normativ moral există următoarea relaţie:

1 realitatea morală determină sistemul normelor morale

2 sistemul normelor morale detertmină realitatea morală
3 problema întâietăţii dintre ele este falsă, întrucât se cdondiţionează reciproc
ANS: 3

65) După sistemul de referinţă în care operează relaţia dintre realitatea morală şi sistemul de norme
morale, eticile acţionează astfel:

1 eticile excesiv descriptive au ca sistem de referinţă omul, iar eticile excesiv normative
exclud omul din sistemul lor de referinţă
2 eticile excesiv normative au ca sistem de referinţă omul, iar eticile excesiv descriptive
exclud omul din sistemul lor de referinţă
3 şi unele şi altele exclud omul din sistemul lor de referinţă
ANS: 1

66) După sistemul de referinţă în care operează relaţia dintre realitatea morală şi sistemul de norme
morale, eticile acţionează astfel:

1 eticile excesiv descriptive au ca sistem de referinţă omul, iar eticile excesiv normative
exclud omul din sistemul lor de referinţă
2 eticile excesiv normative au ca sistem de referinţă omul, iar eticile excesiv descriptive
exclud omul din sistemul lor de referinţă
3 şi unele şi altele exclud omul din sistemul lor de referinţă
ANS: 1

67) Deontologia se raportează la libertatea umană, astfel:

1 la libertatea subiectului autorităţii, prin efectele actelor autorităţii asupra

acestuia
2 la libertatea purtătorului autorităţii, prin graniţele, suficient justificate,
impuse permisiunilor acestuia
3 la ambele
ANS: 3
68) Normele deontologiei se raportează la profesiune, astfel:

1 fiecare normă deontologică arată cum trebuie să funcţioneze un mecanism

determinat al autorităţii profesionale
2 fiecărui mecanism determinat al autorităţii profesionale i se ataşează o
normă deontologică derivată
3 fiecărei profesiuni, în ansamblu, i se ataşează un cod de norme morale
ANS: 2

69) Normele deontologice sunt definite astfel:

1 aplicaţii ale Legii morale pe domenii distincte ale acţiunii umane, în cadrul
relaţiilor umane de autoritate
2 aplicaţii ale moralităţii societăţii la colectivităţi determinate profesional
3 aplicaţii ale obligaţiilor morale la obligaţiile profesionale
ANS: 1

70) În construirea unui cod deontologic trebuie să se ţină seama:

1 mai degrabă de eficienţa acţiunii decât de criteriile strict morale

2 mai degrabă de criteriul moralităţii, decît de eficienţa acţiunii
3 în egală măsură de eficienţa acţiunii şi de principiile morale
ANS: 1

71) Principiile deontologiei sunt:

1 aceleaşi cu principiile universale ale moralei

2 norme morale universale aplicabile autorităţii
3 norme morale particulere, rezultate din specificul profesiunilor
ANS: 2

72) Esenţa morală a relaţiei de autoritate constă în:

1 refacerea echilibrului dintre purtător şi subiect prin repudierea abuzului de

autoritate
2 refacerea echilibrului dintre purtător şi subiect prin repudierea lipsei de
autoritate
3 refacerea echilibrului dintre purtător şi subiect prin repudierea apelului la
autoritate
ANS: 1

73) Principiul umanismului este sugerat de Immanuel Kant prin formula:

1 „să nu privim omul niciodată numai ca scop, ci întotdeauna ca mijloc”

2 „să nu privim omul niciodată numai ca mijloc, ci întotdeauna, în acelaşi
timp, ca scop”
3 „să privim omul totdeauna numai ca scop, şi niciodată ca mijloc”
 ANS: 2

74) Principiul umanismului se raportează întotdeauna:

1 la emanciparea omului de sub autoritatea totalitară

2 la asigurarea unor condiţii umane de muncă
3 la respectarea drepturilor universale ale omului
ANS: 1

75) Potrivit principiului umanismului, purtătorul autorităţii este moral, dacă:

1 asigură salarii omeneşti tuturor subordonaţilor

2 se foloseşte de oamenii din subordine numai pentru interesele organizaţiei
3 îşi consideră supuşii nu mijloace pentru realizarea scopurilor, ci propriuzis,
scopuri
ANS: 3

76) M. Bochenski a formulat propoziţia:: „P este purtătorul autorităţii în raport cu toate subiectele şi
în toate domeniile, atunci şi numai atunci..........:

1 ... când este investit în mod expres astfel”

2 ... când are capacitatea reală de a face faţă cerinţelor”
3 ... când este Dumnezeu
ANS: 3

77) Principiul celei-mai-mari-fericiri-a-celuilalt se mai numeşte:

1 principiul egalităţii
2 principiul fraternităţii
3 principiul altruiamului
ANS: 3

78) Prima treaptă a principiului celei-mai-mari-fericiri-a-celuilalt pretinde purtătorului autorităţii:

1 să accepte că putem fi fericiţi

2 să recunoască dreptul la fericire a celuilalt
3 să recunoască faptul că dreptul la fericire este un drept legitim
ANS: 2

79) A doua treaptă a principiului celei-mai-mari-fericiri-a-celuilalt pretinde purtătorului autorităţii:

1 să stabilească persaoanele care sunt cel mai îndreptăţite la fericire

2 să dispună asigurarea fericirii unui număr cât mai mare de oameni
3 să accepte că, în virtutea autorităţii sale, poate contribui la fericirea celuilalt
ANS: 3
80) A treia treaptă a principiului celei-mai-mari-fericiri-a-celuilalt pretinde purtătorului autorităţii:

1 să se considere fericit, dacă şi-a făcut datoria

2 să facă din fericirea celuilalt propria sa fericire
3 să facă astfel încât toţi să fie fericiţi
ANS: 2

81) A patra treaptă a principiului celei-mai-mari-fericiri-a-celuilalt pretinde purtătorului autorităţii:

1 să sancţioneze pe cei care nu se preocupă de fericirea celorlalţi

2 să recompenseze pe cei care se preocupă de fericirea celorlalţi
3 să lupte pentru fericirea celorlalţi până la sacrificiul suprem
ANS: 3

82) Cea mai înaltă treptă a altruismului este asimilată:

1 moralitătii autentice
2 eroismului autentic
3 profesionalismului autentic
ANS: 2

83) Principiul reciprocităţii presupune:

1 a accepta să te judeci pe tine însuţi ca şi cum te-ar judeca ceilalţi

2 a gândi consecinţele actelor tale asupra celorlalţi ca şi cum tu însuţi ai fi în
locul lor
3 ambele variante
ANS: 3

84) Principiul reciprocităţii presupune:

1 a porunci astfel încât să fii convins că tu însuţi ai accepta poruncile, dacă ţi

s-ar da ţie
2 a fi în aceeaşi măsură dispus să porunceşti şi să primeşti porunci
3 ambele variante
ANS: 1

85) Principiul reciprocităţii se poate enunţa prin expresia populară:

1 „nu lăsa pe mâine ce poţi face azi”

2 „ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”
3 „destul o bâtă la un car de oale”
ANS: 2

86) Principiul autorităţii suficiente are ca scop:

1 să dozeze moral graniţele libertăţii purtătorilor autorităţii

 2 să dozeze moral graniţele libertăţii subiecţilor autorităţii
3 să dozeze moral graniţele libertăţii ambilor parteneri
ANS: 1

87) Principiul autorităţii suficiente acţioneazuă astfel:

1 limitează moral cantitatea reglementărilor utilizate în exercitarea autorităţii

2 limitează moral dreptul purtătorilor autorităţii de a sancţiona
3 ambele variante
ANS: 1

88) Principiul autorităţii adecvate vizează:

1 subiecţii reglementărilor utilizate de purtătorii de autoritate

2 natura reglementărilor utilizate de purtătorii de autoritate
3 cantitatea reglementărilor utilizate de purtătorii de autoritate
ANS: 2

89) Principiul autorităţii adecvate pretinde:

1 să nu te afişezi ca expert într-un domeniu în care nu eşti competent

2 să nu accepţi autoritatea deontică într-un domeniu în care nu ai autoritatea
epistemică
3 ambele variante
ANS: 3

90) Principiul autorităţii adecvate pretinde:

1 să nu aplici sancţiuni, fără acordul sindicatelor

2 să nu aplici sancţiuni pe criterii subiective
3 ambele variante
ANS: 2

91) Potrivit principiului delegării autorităţii:

1 nu este justificată moral orice delegare de autoritate

2 nu este justificată moral nicio delegare de autoritate
3 ambele variante
ANS: 1

92) Potrivit principiului delegării autorităţii:

1 nu este justificată moral delegarea de autoritate în orice împrejurare

2 nu este justificată moral delegarea de autoritate către orice persoană
3 ambele variante
ANS: 3
93) Următoaele propoziţii normative derivă din principiul delegării autorităţii:

1 delegarea autorităţii pe domenii care ţin de responsabilitatea expres

asumată de purtător este repudiată moral.
2 delegarea autorităţii cu scopul sustragerii de la asumarea unor posibile
eşecuri sau cu alte scopuri care ţin de protejarea propriei persoane este
repudiată moral.
3 ambele variante
ANS: 3

94) Următoarele propoziţii normative derivă din principiul delegării autorităţii:

1 delegarea autorităţii deontice către o persoană care nu posedă autoritatea

epistemică corespunzătoare este repudiată moral.
2 acceptarea delegării de către persoana delegată, atunci când aceasta ar
putea refuza delegarea, este repudiată moral
3 ambele variante
ANS: 3

95) În raport cu puterea, deontologia se instituie ca:

1 instrument de consolidare a puterii

2 instrument de asanare morală a puterii
3 instrument de diminuare a puterii
ANS: 2

96) Prin deontologie, deţinătorul puterii dobândeşte autoritate morală prin:

1 protecţia faţă de tentaţia acaparării de tot mai multă putere

2 protecţia faţă de alienarea puterii, în condiţiile pierderii autorităţii
3 ambele variante
ANS: 3

97) Codul deontologic al unei profesiuni cuprinde:

1 toate principiile deontologiei

2 norme morale derivate din principiile deontologiei
3 norme moale derivate din Legea morală
ANS: 2

98) Potrivit functiei persuasive a eticii, urmãtoarea afirmatie este adevãratã:

1 În rationamentul categoric, specific stiintelor explicative, totul este demonstrabil, în timp

ce în rationamentul dialectic, specific eticii, intervine argumentarea, ca mijloc de
convingere
2 În rationamentul categoric, specific stiintelor explicative, intervine argumentarea, ca
mijloc de convingere, în timp ce în rationamentul dialectic, specific eticii, totul este
 demonstrabil
3 În rationamentul categoric, specific stiintelor explicative, ca si în rationamentul dialectic,
specific eticii, intervine argumentarea, ca mijloc de convingere
ANS: 1

99) Etica este disciplinã filosoficã pentru cã:

1. A apărut şi s-a dezvoltat pe tărâmul filosofiei, fiind parte componentă
a operei majorităţii filosofilor importanţi pe care i-a dat istoria
filosofiei;
2. Numai filosofia are o explicatie corectã asupra moralei;
3. Are la bază o concepţie generală asupra existenţei, fiind indispensabilă
unei filosofii despre om;
4. Desfăşoară un demers sintetic şi conceptualizant, categoriile sale fiind
de aceeaşi înălţime conceptuală cu categoriile filosofice;
5. Abordează realitatea ca relaţie a subiectului cu obiectul, la nivelul
maxim de interpretare, propriu filosofiei.

1 1,2,3,5
2 1,3,4,5
3 2,3,4,5
4 1,2,4,5
5 1,2,3,4
ANS: 2

100) Etica este disciplinã stiintificã pentru cã:

1. Are un obiect propriu de studiu: morala;
2. Publicã rezultatele cercetãrii în lucrãri de specialitate;
3. Îşi revendică o modalitate proprie de abordare, fiind, prin excelenţă, o disciplină
axiologică şi normativă;
4. Este de-sine-stătătoare şi nu se pierde în peisajul diversificat al ştiinţelor şi nici
nu rămâne la nivelul simţului comun;
5. Tinde spre o explicaţie conceptual-logică a obiectului său.

1 1,2,3,5
2 1,2,4,5
3 2,3,4,5
4 1,3,4,5
5 1,2,3,4
ANS: 4

101) Socrate a fãcut urmãtoarea ierarhizare a valorilor etice de mai jos:

1. CURAJUL
2. ÎNŢELEPCIUNEA
3. CUMPĂTAREA
4. DREPTATEA

1 12,,3,4
2 2,1,3,4
 3 4,2,1,3
4 3,1,2,4
5 4,3,2,1
ANS: 2

102) Platon a fãcut urmãtoarea ierarhizare a valorilor etice de mai jos:

1. CURAJUL
2. ÎNŢELEPCIUNEA
3. CUMPĂTAREA
4. DREPTATEA

1 12,3,4
2 2,1,3,4
3 4,2,3,1
4 3,1,2,4
5 4,2,1,3
ANS: 5

103) Punctul de vedere al lui Aristotel cu privire la ierarhia valorilor etice este urmãtorul:

1 Primordială este CUMPĂTAREA, care generează raporturile individului cu

societatea, în timp ce ÎNŢELEPCIUNEA, CURAJUL şi DREPTATEA determină
raportul individului cu sine
2 Primordială este DREPTATEA, care generează raporturile individului cu
societatea, în timp ce ÎNŢELEPCIUNEA, CURAJUL şi CUMPĂTAREA
determină raportul individului cu sine
3 Primordial este CURAJUL, care generează raporturile individului cu societatea, în
timp ce ÎNŢELEPCIUNEA, DREPTATEA şi CUMPĂTAREA determină raportul
individului cu sine
4 Primordială esteÎNŢELEPCIUNEA, care generează raporturile individului cu
societatea, în timp ce DREPTATEA, CURAJUL şi CUMPĂTAREA determină
raportul individului cu sine
ANS: 2

104) Între stoicism si epicurianism existã urmãtoarele deosebiri, privind privilegierea valorilor
morale:

1 Stoicismul sustine cã scopul fundamental al omului este fericirea, în timp ce

epicurianismul sustine că omul nu poate urmări alt ţel în viaţă, decât virtutea, sau
practica datoriei.

2 Epicurianismul sustine cã scopul fundamental al omului este fericirea, în timp ce

stoicismul, sustine că omul nu poate urmări alt ţel în viaţă, decât virtutea, sau
practica datoriei.

ANS: 2
105) Între rationalism si empirism existã urmãtoarele deosebiri în domeniul eticii:

1 Raţionalismul (Hume şi Locke) deduce regulile morale din experienţă şi

obişnuinţă, iar empirismul se bazează pe cunoaşterea adevărului, la Descartes,
respectiv pe cunoaşterea lui Dumnezeu, la Spinoza
2 Empirismul (Hume şi Locke) deduce regulile morale din experienţă şi obişnuinţă,
iar .raţionalismul se bazează pe cunoaşterea adevărului, la Descartes, respectiv pe
cunoaşterea lui Dumnezeu, la Spinoza
3 Empirismul (Descartes şi Spinoza) deduce regulile morale din experienţă şi
obişnuinţă, iar .raţionalismul se bazează pe cunoaşterea adevărului, la Hume,
respectiv pe cunoaşterea lui Dumnezeu, la Locke
ANS: 2

106) Punctulde vedere al lui Kant asupra moralei este urmãtorul:

1 Etica este dominată de imperiul datoriei, exprimată sub forma imperativului

categoric şi a unităţii dintre libertatea voinţei şi Legea morală.
2 Normele morale, sunt impuse de specificul corporatist al societăţii civile, având ca
scop buna funcţionare a acesteia.
ANS: 1

107) Punctulde vedere al lui Hegel asupra moralei este urmãtorul:

1 Etica este dominată de imperiul datoriei, exprimată sub forma imperativului

categoric şi a unităţii dintre libertatea voinţei şi Legea morală
2 Normele morale, sunt impuse de specificul corporatist al societăţii civile, având ca
scop buna funcţionare a acesteia.
ANS: 2

108) Identificati, din modelul istoric al curentelor etice, curentele autentice:

1. Etica religioasă
2. Hedonismul
3. Eudemonismul
4. Naturalismul
5. Poporanismul
6. Etica datoriei (deontologismul)
7. Individualismul (existenţialismul)
8. Pragmatismul (utilitarismul, consecinţionalismul)

1 1,2,3,4,5,6,7
2 1,2,3,5,6,7,8
3 1,2,3,4,6,7,8
4 2,3,4,5,6,7,8
5 1,2,3,5,6,7,8
ANS: 3
109) Identificati, în modelul curentelor etice contemporane, curentele autentice:
1. Naturalismul
2. Intuiţionismul
3. Emotivismul
4. Prescriptivismul
5. Proiectivismul
6. Negativismul
7. Realizaţionismul
8. Realismul

1 1,2,3,4,5,7,8
2 1,2,3,4,5,6,7
3 1,2,3,5,6,7,8
4 2,3,4,5,6,7,8
5 1,3,4,5,6,7,8
ANS: 1