Etapele dezvoltării colecţiilor în biblioteca

universitară

Dezvoltarea colecţiilor reprezintă un proces de dezvoltare şi actualizare a

colecţiilor unei biblioteci, ale unui centru sau serviciu de documentare, prin achiziţie
şi eliminare, astfel încât acestea să răspundă cerinţelor utilizatorilor.1
Etapele dezvoltării colecţiilor sunt:
- informarea
- selecţia
- achiziţia propriu-zisă
- deselecţia.
I Informarea este etapa preliminară şi cuprinde următoarele aspecte:
1. Investigarea profilului de interes al beneficiarilor:
a) cunoaşterea, în măsura posibilităţilor, a programelor de învăţământ şi, în
general, a necesităţilor educaţionale prin contact direct cu cadrele
didactice, bibliotecarii şi, uneori, chiar cu studenţii.
b) cunoaşterea, în măsura posibilităţilor, a temelor şi programelor de
cercetare, prin contact cu cadrele didactice, cercetătorii, bibliotecarii şi
studenţii.
Planurile tematice de cercetare ştiinţifică permit înţelegerea într-o oarecare
măsură a orientărilor de perspectivă ale domeniilor, a direcţiilor de interes ştiinţific, a
numărului celor implicaţi în cercetare. Bibliografiile pe discipline conduc la
cunoaşterea problematicii cursurilor, a tematicii care urmează să fie aprofundată de
către studenţi. Reţelele on-line oferă posibilităţi noi de cunoaştere a universităţilor.
Este vorba de paginile Web ale acestora, care pun la dispoziţia tuturor celor interesaţi
informaţii care altădată puteau fi cunoscute numai cu ajutorul instrumentelor
enumerate anterior.

1
REGNEALĂ, Mircea. Dicţionar explicativ de biblioteconomie şi ştiinţa informării. Vol. 1, Bucureşti: F.A.B.R., 2001,
p.183

3
 2. Cunoaşterea surselor de informare privind posibilităţile de completare a
colecţiilor: identificarea celor mai reprezentative edituri româneşti şi străine
pe criteriul acoperirii tematice corespunzătoare cerinţelor atât enciclopedice
cât şi specializate, şi pe criteriul lingvistic (limbi de circulaţie
internaţională).
Sursele de informare sunt:
a) Pentru cartea românească curentă:
- cataloage de edituri
- anchete ale editurilor în vederea stabilirii tirajului
- liste de stoc din edituri şi librării
- anunţuri în presă, radio, TV
- CD-ROM-uri
- baze de date cuprinzând producţia editorială
- furnizori intermediari
- reviste de informare bibliografică
- bibliografii
- recenzii
b) Pentru cartea străină:
- cataloage de edituri străine
- bibliografii naţionale
- liste de publicaţii oferite prin schimb internaţional
- liste ale furnizorilor intermediari români
- reviste străine de informare bibliografică
- lansările de carte organizate de librării şi biblioteci
- târgurile de carte
- cataloagele diferitelor expoziţii de carte străină
- Internet, poştă electronică
c) Pentru periodice româneşti:
- cataloagele presei interne

4
 - cataloagele furnizorilor intermediari
- ofertele redacţiilor
- anunţuri în presă, radio, TV
d) Pentru periodice străine:
- repertorii generale de periodice
- repertorii ale unor intermediari
- cataloage de edituri care publică periodice
- baze de date pe Internet
- cataloage pe CD-ROM-uri
e) Pentru carte veche de patrimoniu:
- liste de stoc
- liste de disponibilităţi din alte biblioteci
- anticariate
- oferte de la persoane particulare
- oferte de la instituţii
f) Pentru alte categorii de documente:
- cataloage
- magazine
- cataloage pe CD-ROM-uri
- accesări baze de date interne şi internaţionale.2
3. Informarea financiară
a) cunoaşterea bugetului achiziţiei de documente cu partajările lui specifice
b) cunoaşterea la momentul potrivit a eventualelor resurse extrabugetare.
Informarea vizează sursele care asigură cunoaşterea beneficiarilor şi a nevoilor
de studiu şi cercetare ale acestora, dar şi sursele privitoare la producţia de informaţii
în marile spaţii de cultură şi de cercetare ale lumii. Informarea bibliotecilor
universitare pentru cunoaşterea beneficiarilor şi a nevoilor lor de studiu şi cercetare
este mult mai simplă decât în cazul bibliotecilor publice. Bibliotecile universitare au
2
IEPUREANU, Viorica; ENESCU, Alexandra. Direcţii şi strategii de dezvoltare a colecţiilor în bibliotecile
universitare. Constanţa: Ex Ponto, 2001, p. 51

5
la îndemână o serie de surse scrise care uşurează investigaţiile de acest gen. Totuşi,
problemele cunoaşterii beneficiarilor, a cerinţelor lor nu trebuie să se rezume numai
la aceste surse. Importanţa unor studii orientate în acest sens trebuie să fie
conştientizată atât la nivelul bibliotecarilor cât şi la nivelul utilizatorilor. Prezenţa
bibliotecarilor în mijlocul cercetătorilor, a studenţilor cu prilejul unor manifestări
literare sau ştiinţifice, dialogul cu publicul, anchetele în rândul acestuia, vin să
întregească cunoaşterea în legătură cu preocupările ştiinţifice, cu subiectele de
interes, cu fazele cercetărilor, cu nivelul de profunzime al cunoştinţelor, cu zonele
mai puţin acoperite cu informaţie.
II. Selecţia este procesul de alegere dintr-o multitudine de posibilităţi, a
documentelor celor mai potrivite cu profilul bibliotecii şi cu colecţiile ei, cu cerinţele
tuturor beneficiarilor săi, actuali şi potenţiali, cu tendinţele şi orientările pe plan
naţional şi mondial, prezente şi de perspectivă şi cu bugetul alocat, în general
defalcat, pe unităţile componente şi pe domenii. 3 Ea reprezintă “un act de cultură în
care se îmbină înţelegerea superioară a obiectivelor contemporane cu viziunea
prospectivă, judecăţile şi determinările exacte cu intuiţia culturală şi ştiinţifică” (Ion
Stoica). Selecţia este o activitate cu caracter permanent, se face sub raport calitativ şi
cantitativ. Când se selectează un document se are în vedere segmentul de utilizatori
cărora li se adresează, căutând să se prefigureze un complex de necesităţi ale acestora
pe care respectivul document să le împlinească, modelând opţiunea în sine cu întregul
sistem de criterii de selecţie având două axe fundamentale: valoarea intrinsecă de
întrebuinţare a documentului şi constrângerea financiară implicată.
Arhitectura colecţiilor unei biblioteci se construieşte printr-o politică de achiziţii
şi eliminări raţional şi armonios racordată la realităţile socio-culturale şi profesionale
specifice bibliotecii. Factorul esenţial al acestei politici îl reprezintă selecţia
documentelor, selecţie care trebuie să ţină seama într-o manieră judicioasă atât de
nevoile reale ale beneficiarilor, cât şi de constrângerile inerente bibliotecii:
insufucienţa fondurilor financiare, limitarea spaţiilor de depozitare şi de lectură,
3
Firoiu, Gabriel. Criteriile de selecţie în politica de dezvoltare a colecţiilor în raport cu ofertele pieţei editoriale. În
Biblioteca, nr. 4-5-6/1996, p. 116

6
uneori chiar slaba dotare tehnologică şi materială. Pentru a preveni uzura, repetarea şi
întârzierea informaţională a colecţiilor, pentru a evita scăderea eficienţei serviciilor
oferite beneficiarilor actuali şi potenţiali, selecţia documentelor trebuie supusă unei
evaluări calitativ-cantitative, permanent actualizate în contextul universului
informaţional, în măsura în care acesta se schimbă şi se îmbogăţeşte mereu. Eficienţa
unei astfel de evaluări presupune o anumită înclinaţie spre perfecţiune, ea impunând
în acelaşi timp o metodologie simplă şi eficace, întemeiată pe un sistem bipolar
selector-beneficiar, care acordă prioritate acestuia din urmă.
Viitorul aparţine optimizării, esenţializării, coerenţei, realismului, umanismului,
calităţi ce se pot afirma pe deplin, dacă procesul evaluativ va însoţi permanent
selecţia de informaţii, finalizându-se întotdeauna cu decizii de perspectivă judicioase.
Procesul de selecţie şi de evaluare a acesteia constituie însăşi garanţia viabilităţii
şi afirmării tot mai pregnante a bibliotecii în ansamblul informaţional actual şi viitor.4
Pentru a-şi împlini menirea, politica de selecţie are nevoie de criterii de selecţie
pertinente şi în acelaşi timp flexibile, pentru a se adapta la schimbări, a încuraja
iniţiativele şi a permite revizuiri critice periodice.
Criterii de selecţie:
1) renumele autorului, editorului, producătorului;
2) scopul lucrării – ce şi-a propus şi ce a reuşit să trateze (trebuie examinat
cuprinsul şi introducerea);
3) tratarea şi nivelul în funcţie de gradul de pregătire al cititorilor;
4) structura lucrării – organizarea conţinutului şi a formei să fie potrivite cu
cerinţele cititorilor;
5) formatul publicaţiilor – calitatea ilustraţiei, a imaginii, a sunetului în
cazul documentelor audio-vizuale;
6) domeniul – în funcţie de importanţa pe care o prezintă pentru bibliotecă;
7) conţinutul intelectual – lucrare esenţială în domeniu, autor însemnat,
contribuţie nouă;
4
Fumea, Doina; Firoiu, Gabriel. Evaluarea calitativ-cantitativă a selecţiei în contextul universului informaţional. În
Biblioteca, nr. 2/2000, p. 47

7
 8) utilitate potenţială – interes pentru programa de învăţământ sau posibila
solicitare;
9) legătura cu colecţia – informaţii deosebite pentru colecţia existentă;
10) consideraţii bibliografice – făcute de un editor specializat;
11) limba – naţională sau de largă circulaţie;
12) preţul lucrării.5
Înainte de a comanda o carte unui furnizor trebuie cunoscute exact următoarele:
autor, titlu, ISBN, editură, an de apariţie, ediţie, preţ.

III. Achiziţia propriu-zisă

Unul dintre obiectivele fundamentale ale oricărei biblioteci universitare este
asigurarea bazei de învăţământ şi cercetare. Este necesară cunoaşterea stării de fapt
prin analiza producţiei editoriale, analiza publicului (utilizatori, beneficiari, cititori),
analiza colecţiilor bibliotecii, urmând ca biblioteca să-şi adapteze conţinuturile şi
orientările potrivit cu realitatea constatată. Rezultatele analizelor constituie repere
importante pentru întocmirea planurilor de achiziţie al bibliotecilor.
Despre achiziţie se poate spune că este primul pas spre îmbogăţirea tezaurului
cultural al bibliotecii care se bazează pe dezvoltarea colecţiilor deja existente şi
acoperirea lipsurilor, precum şi creşterea fondului cu noi apariţii editoriale, în funcţie
de specificul şi tradiţia bibliotecii.
Procurarea publicaţiilor se face prin cumpărare, schimb de publicaţii, donaţii,
transfer, depozit legal.
1. Cumpărarea este principala cale de completare a colecţiilor. Pentru acest
lucru trebuie cunoscut bugetul alocat şi repartizarea lui pe categorii de documente şi
pe unităţi. La distribuirea fondurilor băneşti se ţine seama de structura şi profilul
bibliotecii raportat la instituţia de învăţământ, planul de învăţământ şi numărul
studenţilor.

5
IEPUREANU, Viorica; ENESCU. Alexandra. Op. cit., p. 61-65

8
 Întocmirea comenzilor se face la Serviciul Dezvoltarea Colecţiilor pe formulare
centralizate sau prin adrese de comandă. Comenzile poartă semnătura şefului de
serviciu, a conducerii bibliotecii şi ştampila instituţiei.
Cumpărarea se poate efectua în funcţie de sursă, pe două căi:
- direct de la producătorul de publicaţii;
- indirect, printr-un furnizor intermediar specializat.
Achiziţionarea prin cumpărare se face diferenţiat pentru cărţi şi periodice, pentru
carte străină şi carte românească.
Cartea românească curentă poate fi cumpărată de la:
- colectura bibliotecilor
- furnizori intermediari
- edituri.
Pentru cursurile universitare comenzile se efectuează la centrele de multiplicare
ale instituţiilor.
Toţi furnizorii de publicaţii trebuie să emită facturi fiscale pe baza comenzilor
primite.
Pentru cartea străină comenzile se efectuează:
- prin intremediari specializaţi interni (Romdidac, Books Unlimited, Prior
Books)
- direct de la edituri străine
- prin furnizori externi.
Aceste cărţi se pot cumpăra cu plata în lei sau în valută. Cumpărarea cu plata în
lei se efectuează prin firme intermediare româneşti care, de obicei, oferă şi un rabat
între 5-10%. Această modalitate de cumpărare are avantajele ei, în condiţiile în care
bibliotecilor le sunt alocate sume mici în valută. În cazul cumpărării cu plata în valută
se poate prefera relaţia directă cu editurile, solicitându-se acordarea de rabat, care
poate ajunge la 20% din valoarea publicaţiilor.

9
 Achiziţia de carte străină se face pe bază de contract, menţionându-se rabatul
acordat, condiţiile de efectuare a plăţii, termenele de livrare, alegerea mijlocului de
transport, plata taxelor bancare, returnarea exemplarelor cu defect.
Comanda va cuprinde titlurile lucrărilor solicitate, autorul, editura, data şi locul
apariţiei, ISBN-ul, preţul. Pe baza acestor comenzi furnizorul va întocmi o factură
proforma în care va menţiona, la rândul lui, titlul publicaţiilor, autorul, ISBN-ul,
preţul şi rabatul acordat. În cazul în care o publicaţie solicitată s-a epuizat, furnizorul
va face această menţiune în dreptul titlului. După verificarea facturii Serviciul
Financiar-Contabil va efectua plata.
Cumpărarea de publicaţii vechi se efectuează prin anticariate.
Pentru periodicele româneşti cumpărarea se face pe bază de abonamente anuale.
Listele de comandă trebuie să cuprindă: numărul curent, numărul de catalog, titlul
publicaţiei, numărul de exemplare, preţul. Abonamentele se fac în trimestrul IV
pentru anul următor.
Pentru periodicele străine comanda se efectuează prin instituţii intermediare
româneşti specializate în import-export de publicaţii, în limita bugetului valutar
alocat. Aceste firme obţin facturi proforma de la firmele străine specializate, iar după
compararea ofertelor se alege preţul convenabil. Dacă suma alocată achiziţiei acestor
publicaţii depăşeşte 40.000 Є, atunci, obligatoriu se organizează licitaţie conform
legislaţiei în vigoare. În trimestrul IV se încheie contractul definitiv cu firma
intermediară. Abonamentele se primesc periodic pe bază de borderou de predare-
primire, se înregistrează în fişa de evidenţă şi se trimit la depozitele sau sălile de
lectură de profil. Eventualele numere lipsă sunt sesizate atât în scris, cât şi telefonic.
Cumpărarea de documente electronice reprezintă pentru bibliotecile româneşti
cea mai rapidă modalitate de furnizare a informaţiilor. În ultimii ani majoritatea
editorilor străini de periodice dublează informaţia pe suportul tradiţional cu variantele
electronice: CD-uri sau accesarea pe Internet a bazelor de date. Accesul la materialele

10
electronice, fie pe CD-ROM, fie on-line, se cumpără, spre deosebire de documentele
fizice asupra cărora biblioteca, prin cumpărare, are drept de proprietate.6
Avantaje: - eliminarea reclamaţiilor
- rapiditatea furnizării informaţiilor
- posibilitatea ca aceeaşi publicaţie să fie consultată de mai
multe persoane în acelaşi timp.
Ansamblul de procedee de achiziţie poate fi simplificat prin informatizare.
Pentru viitorul apropiat se va avea în vedere posibilitatea efectuării completării
colecţiilor prin comenzi electronice. Achiziţia informatizată permite comunicarea
directă cu furnizorul.7
2. Schimbul de publicaţii – este o tranzacţie bilaterală care aduce beneficii
morale şi materiale fiecărei părţi, situându-se undeva între vânzare şi donaţie, având
caracteristici ale ambelor forme de completare.
Schimbul interbibliotecar de publicaţii este o importantă cale de dezvoltare a
colecţiilor, se realizează prin trimiterea şi primirea unor publicaţii ale bibliotecilor şi
instituţiilor de care aparţin, lucrări ale membrilor acestora (anale, cursuri, tratate
universitare), lucrări achiziţionate special pentru partenerii de schimb sau alte
documente disponibile din colecţiile proprii. Trebuie ţinute evidenţe corecte pentru a
menţine balanţa între trimiteri şi primiri.
Schimbul se poate face cu instituţii din ţară (schimb intern) şi cu instituţii din
străinătate (schimb internaţional).
a) Schimbul intern se efectuează cu: - lucrări proprii ale instituţiilor
- lucrări didactice
- cursuri universitare editate pe plan
local.
Etapele în care se realizează schimbul de publicaţii sunt
- selecţia de pe listele de ofertă
- primirea coletelor de schimb
6
Haavisto, Tuula. Bibliotecile şi obţinerea de licenţe. În Biblioteca, nr. 4/2001, p. 126
7
IEPUREANU, Viorica; ENESCU, Alexandra. Op. cit., p. 77

11
 - expedierea materialelor de schimb.
b) Schimbul internaţional – este un contract sau o înţelegere prin care părţile
implicate îşi furnizează reciproc publicaţii tipărite sau reproduse. Acest contract se
bazează doar pe consimţământul reciproc al celor două părţi stabilit printr-o scrisoare.
Schimbul este guvernat de următoarele norme generale:
- este o formă a dialogului ştiinţific între parteneri;
- se aleg partenerii de schimb corespunzători profilului;
- se realizează, în primul rând, în valori de conţinut, nu în valori financiare;
- fiecărui partener de schimb i se acordă o atenţie deosebită.
Etapele prin care se realizează schimbul internaţional sunt:
- constituirea fondului de schimb;
- corespondenţa de schimb;
- transmiterea listelor de dublete;
- pregătirea coletelor pentru schimb;
- expedierea coletelor;
- primirea documentelor de la partenerii de schimb.

Pentru evidenţa schimbului IFLA recomandă utilizarea Borderoului de expediţie

care conţine următoarele rubrici: expeditor, destinatar, nr. crt., data, autor şi titlu, vol.,
preţ şi total volume expediate şi valoarea lor. Acesta este un document contabil şi se
întocmeşte în 3 exemplare: un exemplar îl păstrează expeditorul, iar celelalte două
sunt trimise destinatarului odată cu publicaţiile. Unul din ele va fi restituit cu
semnătură şi ştampilă de primire.8
Pentru o evidenţă cât mai clară a publicaţiilor primite şi trimise se întocmeşte o
fişă de partener pentru ţară şi instituţia de unde provin acestea. Pe fişă se trec în
dreptul fiecărui partener titlurile şi valoarea publicaţiilor primite şi trimise,
realizându-se astfel o balanţă între cei doi parteneri.9
Avantajele schimbului:
8
REGNEALĂ, Mircea. Studii de biblioteconomie. Constanţa: Ex Ponto, 2001, p. 289
9
Ibidem, p. 290

12
 - este cea mai economică dintre achiziţii pentru că nu antrenează suma
valutară, ci fonduri de publicaţii naţionale, procurate din producţia
editorială internă
- se pot procura şi publicaţii necomercializate
- nu este legat de relaţii comerciale între state, relaţiile făcându-se numai pe
cale ştiinţifică.
3. Donaţiile constituie o sursă importantă de completare curentă şi retrospectivă.
Ele pot fi făcute de instituţii care editează lucrări proprii sau de persoane particulare,
profesori, autori ai unor lucrări sau posesori ai unor colecţii care vor să-şi lase cărţile
în folos social. Biblioteca are dreptul să selecteze din publicaţiile donate pe cele de
care are nevoie şi să le redistribuie pe celelalte, acolo unde crede că sunt necesare.
Ocazional, când o mare personalitate îşi donează biblioteca personală, ea poate fi
recepţionată în totalitate.
În funcţie de tipurile de documente pot exista:
- donaţii de carte
- donaţii de periodice
- donaţii de colecţii speciale (manuscrise, hrisoave, hărţi, materiale audio-
vizuale etc.).
O categorie importantă o constituie donaţiile testamentare, care se fac pe cale
juridică, prin legate testamentare. Cei care lasă asemenea testamente sunt în general
personalităţi ştiinţifice, universitare, personalităţi locale etc. Donaţiile testamentare
pot fi uneori însoţite de clauze restrictive: menţinerea colecţiilor în acelaşi loc,
conservarea în locuri speciale, anumite condiţii legate de comunicarea colecţiilor.
Înaintea acceptării unei donaţii testamentare trebuie să se verifice dacă publicaţiile
oferite sunt interesante şi se încadrează în profilul bibliotecii primitoare şi dacă
biblioteca poate respecta condiţiile impuse de donator. Donaţiile testamentare făcute
de personalităţi remarcabile în cultura unei ţări trebuie acceptate fără restricţii şi
conservate, deoarece ele sporesc valoarea colecţiilor unei biblioteci.

13
 Valoarea donaţiei constituie elementul principal în acceptarea acesteia. Pe baza
unei liste furnizate de donator, se poate aprecia importanţa titlurilor pentru biblioteca
primitoare în funcţie de profilul şi structura colecţiilor, dar şi în funcţie de existent.
Starea publicaţiilor, condiţiile impuse uneori de donatori, actualitatea colecţiilor
faţă de interesul utilizatorilor, spaţiul necesar pentru depozitare sunt elemente care
trebuie avute în vedere.
În cazul în care publicaţiile intrate în bibliotecă prin donaţie nu sunt însoţite de
un act, se întocmeşte un act de către bibliotecar, în care se specifică provenienţa,
donatorul, numărul de volume primite şi valoarea totală.
Un document donat este evaluat din mai multe puncte de vedere: importanţă,
noutate, unicitate, valoarea informaţiei, calitatea deosebită a hârtiei, prestigiul
editurii, autografe. Toate aceste criterii contribuie la stabilirea preţului.
Sursă importantă de completare a colecţiilor unei biblioteci, donaţia ridică o
serie de probleme a căror rezolvare depinde de discernământul şi experienţa
bibliotecarului. Orice bibliotecă este interesată să-şi îmbunătăţească fondurile prin
donaţie, mai ales în condiţiile în care fondurile alocate pentru cumpărare sunt
limitate.
4. Transferul de publicaţii se realizează de regulă între două unităţi aparţinând
aceluiaşi sistem, pe baza următoarelor documente:
- cerere de transfer semnată de conducătorul instituţiei care solicită
transferul de publicaţii;
- borderou în care sunt trecute documentele ce vor fi transferate;
- referatul bibliotecii de la care se efectuează transferul aprobat de rectorul
instituţiei de învăţământ superior;
- cerere de transfer trimisă la MEN pentru aprobare.10
5. Depozitul legal este acel fond de publicaţii constituit datorită prevederilor
instituţionalizate în anumite biblioteci prin trimiterea gratuită şi periodică de la
tipografii şi alţi agenţi producători a unui număr de exemplare de tipărituri, materiale

10
IEPUREANU, Viorica; ENESCU, Alexandra. Op. cit., p. 86

14
grafice şi audio-vizuale în scopul conservării fondului naţional de tipărituri,
întocmirii bibliografiei naţionale şi statisticii producţiei naţionale de tipărituri.
Ţările cu cea mai veche tradiţie în domeniul depozitului legal sunt: Franţa
(1537), Elveţia (1559), Marea Britanie (1610), Polonia (1645). În România depozitul
legal a apărut în 1708.
În art. 2 din Legea depozitului legal, apărut în Monitorul Oficial nr.
280/30.11.95, se reglementează publicaţiile ce fac obiectul depozitului legal:
1. cărţi, broşuri, fascicole separate
2. ziare, reviste, almanahuri, calendare, agende şi alte publicaţii periodice sau
seriale
3. extrase din periodice
4. partituri muzicale
5. reproduceri artistice în serie ale albumelor, stampelor, tablourilor,
portretelor, gravurilor, ilustratelor, cărţilor poştale ilustrate, fotografiilor
6. atlase, hărţi, planuri tipărite, globuri cu caracter didactic
7. materiale de comunicare propagandistică, cu caracter politic, administrativ,
cultural artistic, ştiinţific, educativ, religios, sportiv, comercial: programe,
anunţuri, afişe, proclamaţii, planşe
8. teze de doctorat şi rezumate ale acestora, cursuri universitare
9. înregistrări fonice, videofonice, discuri, casete video, casete audio, diafilme,
diapozitive, microfilme, microfişe, produse soft, inclusiv cele care însoţesc
tipărituri
10.publicaţii cu caracter oficial ale autorităţilor publice centrale şi locale;
culegeri de acte normative
11.standarde, descrieri de invenţii şi inovaţii; norme tehnice şi de funcţionare,
materiale de publicitate şi de reclamă
12.orice alte documente tipărite sau multiplicate prin proceduri grafice sau
fizico-chimice cum sunt: litografierea, foto şi videografierea.

15
 Materialele cu titlu de depozit legal se trimit de către agenţii producători în câte
9 exemplare la Biblioteca Naţională a României, care va trimite câte un exemplar la
biblioteci din ţară. Tezele de doctorat se trimit la Biblioteca Naţională în 2 exemplare,
iar la Biblioteca Academiei Române şi la Bibliotecile Centrale Universitare Iaşi,
Timişoara, Cluj-Napoca, Craiova în câte un exemplar.
Bibliotecile beneficiare ale exemplarelor de depozit legal au obligaţia să
prelucreze materialele primite potrivit normelor biblioteconomice în vigoare, să
asigure depozitarea şi conservarea lor corectă.
IV. Deselecţia reprezintă îndepărtarea din coleţia de bază a unei biblioteci, a
publicaţiilor al căror indice de circulaţie este foarte scăzut.11
Confruntându-se cu spaţii de depozitare insuficiente, cu fonduri financiare
nesatisfăcătoare şi cu existenţa unui mare număr de publicaţii puţin sau deloc
solicitate de către beneficiari, biblioteca trebuie să-şi restructureze periodic colecţiile.
Pentru publicaţiile care nu sunt solicitate se pot găsi soluţii. Ele vor fi identificate,
selectate şi eliminate din colecţiile uzuale ale bibliotecii.
Cu puţine excepţii, fiecare publicaţie achiziţionată într-o bibliotecă are o utilitate
limitată, după care devine nefolositoare, moment în care trebuie scoasă din colecţiile
bibliotecii. Eliminarea unor categorii de publicaţii este un proces firesc în activitatea
bibliotecii, de mare responsabilitate profesională.
Deselecţia se face după următoarele criterii:
- gradul avansat de uzură fizică determinat de o intensă circulaţie, de
neglijenţă în mânuire sau depozitare;
- gradul de actualitate a informaţiilor determinat de perimarea moral-
intelectuală a conţinutului;
- gradul de circulaţie al publicaţiei determinat de numărul de solicitări.
În luarea deciziei finale se va ţine seama de: prestigiul profesional al autorului,
valoarea culturală recunoscută în timp, actualitatea subiectului, anul editării, gradul

11
REGNEALĂ, Mircea. Dicţionar explicativ de biblioteconomie şi ştiinţa informării. Vol. 1, Bucureşti: F.A.B.R.,
2001, p. 180

16
de interes în actualitate şi cel previzionat, conţinutul lucrării şi relevanţa pentru
instituţie.
Conform legislaţiei actuale, mecanismul eliminării cuprinde etapele:
- selecţia publicaţiilor de către o echipă desemnată după criterii stabilite;
- înaintarea propunerilor de scoatere din inventar, pe borderouri, la
conducerea instituţiei;
- însuşirea şi verificarea propunerilor de către o altă comisie;
- consemnarea constatărilor într-un proces verbal care conţine motivele
eliminării, nr. de volume şi valoarea lor;
- emiterea unei decizii de scoatere a acestor publicaţii;
- consemnarea scoaterilor şi mişcărilor de fonduri din evidenţele R.I. şi
R.M.F., în catalogul alfabetic de serviciu şi topografic.
Materialele scoase nu trebuie distruse. Ele pot fi transferate într-un depozit cu o
circulaţie mai puţin intensă, pot fi oferite altor biblioteci ca donaţii sau transfer sau
duse la centrele de reciclare a hârtiei. Astfel, o parte din publicaţiile necirculate ar
putea căpăta valoare în altă bibliotecă, adresându-se altei categorii de beneficiari,
contribuind totodată şi la decongestionarea depozitelor şi crearea de spaţii disponibile
pentru viitoarele achiziţii.
Restructurarea fondului de documente prin eliminare este o activitate
complementară şi opusă achiziţiei curente. Eficienţa unor fonduri uzuale nu este dată
de mărime, ci de varietatea informaţiilor utile conţinute şi de gradul de solicitare a
lor. Restructurarea prin eliminare are următoarele avantaje:
- menţine fondul de carte proaspăt, întinerit şi activ
- rezolvă parţial problema spaţiilor de depozitare
- modernizează cataloagele
- valorifică ecologic maculatura
- uşurează acţiunile de verificare periodică a inventarelor.
Motivele deselecţiei:
- documentul şi informaţia pot fi depăşite

17
 - documentul este distrus din punct de vedere fizic
- ediţii mai bune dintr-un anumit titlu pot fi disponibile, deşi conţinutul
poate fi acelaşi
- necesităţile beneficiarilor s-au schimbat
- obiectivele instituţiei se pot schimba, deci şi obiectivele bibliotecii trebuie
să se schimbe
- pătrunderea documentelor nedorite
- costurile depozitării.12
Din cauza multitudinii de motive pentru care o publicaţie nu este cerută, este
mai important de ştiut de ce publicaţia respectivă nu a fost solicitată, decât să se
înregistreze numai acest fapt, fiindcă lipsa solicitării, în multe cazuri, este rezultatul
proceselor de schimbare a cerinţelor beneficiarilor şi nu a proastei selecţii făcute de
bibliotecar.
Dezvoltarea colecţiilor are ca scop extinderea şi modernizarea echilibrată şi
selectivă a colecţiilor de documente tradiţionale şi electronice în vederea ridicării
continue a calităţii acestora. Acest lucru se poate realiza printr-o selecţie optimă,
adecvată şi raţională a documentelor nou intrate, prin complementaritatea fondurilor
pe suport tradiţional cu cele pe suport electronic inclusiv prin conectarea la reţelele
mondiale de informaţii. Creşterea valorii colecţiilor se realizează şi printr-o selecţie
negativă atentă a documentelor depăşite ştiinţific şi uzate fizic, în vederea
dematerializării sau delocalizării, operaţiune benefică care ar putea proteja colecţiile
de a se sufoca în informaţii repetate şi rezolvă problemele de spaţiu cu care se
confruntă bibliotecile.

12
IEPUREANU, Viorica; ENESCU, Alexandra. Op. cit., p. 95

18
 Bibliografie

 CIORCAN, Marcel. Organizarea colecţiilor de bibliotecă: Bazele

biblioteconomiei. Cluj-Napoca: Casa Cărţii de Ştiinţă, 2001
 Firoiu, Gabriel. Criteriile de selecţie în politica de dezvoltare a colecţiilor
în raport cu ofertele pieţei editoriale. în Bilioteca, nr. 4-5-6/1996
 Fumea, Doina; Firoiu, Gabriel. Evaluarea calitativ-cantitativă a selecţiei
în contextul universului informaţional. în Biblioteca, nr. 1/2000, 2/2000
 HORVAT, Săluc. Introducere în biblioteconomie. Bucureşti: Grafoart,
1996
 IEPUREANU, Viorica; ENESCU, Alexandra. Direcţii şi strategii de
dezvoltare a colecţiilor în bibliotecile universitare. Constanţa: Ex Ponto,
2001
 REGNEALĂ, Mircea. Dicţionar explicativ de biblioteconomie şi ştiinţa
informării. Vol.1, vol. 2, Bucureşti: FABR, 2001
 REGNEALĂ, Mircea. Studii de biblioteconomie. Constanţa: Ex Ponto,
2001
 RICHTER, Brigitte. Ghid de biblioteconomie. Chişinău: Arc, 1997
 Tendinţe contemporane în biblioteconomie şi ştiinţa informării. Iaşi:
Shakti, 1996
 Verbinski, Lucia. Mutaţii relevante în orientarea generală a achiziţiei de
publicaţii intervenite în ultimii ani. în Biblioteca, nr. 1/1997

19