PARTEA I.

1. CE ESTE INSOLVENȚA ?
2. CE ESTE FALIMENTUL ?
3. CE ESTE DIFICULTATEA FINANCIARĂ ?
4. CE ESTE INSOLVABILITATEA ?
PARTEA II.
1. PROCEDURI DE EȘALONARE A DATORIILOR BUGETARE VALABILE ÎN
PERIOADĂ LIMITATĂ:
 Eșalonarea simplificată (D5)
 Anularea accesoriilor
 OG 6/2019
- PROCEDURI DE EȘALONARE REGLEMENTATE DE CODUL FISCAL

2. CUM PREVENIM INSOLVENȚA ?

- CONCORDAT PREVENTIV
 Ce este concordatul preventiv ?
 Cui se aplică ?
 Când se aplică ?
 Diferența dintre concordatul preventiv și procedura insolvenței
(reorganizare judiciară)

3. CUM PREVENIM FALIMENTUL ?

- REORGANIZARE JUDICIARĂ
 Ce este reorganizarea judiciară ?
 Cui se aplică ?
 Când se aplică ?
 Numele meu este Corina Cioroiu, sunt practician în insolvență cu experiență în acest
domeniu de peste 5 ani și sunt specializată, atât teoretic cât și practic, în salvarea afacerilor de
la insolvență ori de la faliment.
Mă bucur să mă alătur primei acțiuni organizate de Asociația Oamenilor de Afaceri
Constănțeni, al cărei scop este, printre altele, acela de a dezvolta și de a consolida mediul de
afaceri constănțean. Înainte de a începe prezentarea de astăzi, aș vrea să încurajez toți
antreprenorii care ne urmăresc să se alăture acestei Asociații prin accesarea site-ului
www.aoac.ro. Pe site veți găsi informații despre activitatea noastră, despre scopul pentru care
ne-am înființat și formularul de adeziune.
AOAC și-a propus, printre altele, să organizeze seminarii și workshop-uri cu diverse
teme specifice antreprenoriatului și să contribuie la dezvoltarea unei culturi antreprenoriale.
Consider că activitatea acestei asociații a devenit o necesitate în special acum, în contextul
pandemiei de Covid 19 care, iată, a afectat un număr semnificativ de afaceri și care, în acest
moment, sunt amenințate de insolvență și faliment. Din acest motiv, ne-am decis să susținem
acest workshop care are o temă de interes specifică realității actuale.
Așadar, acest workshop este împărțit în 4 paneluri.
În introducere, vom discuta despre ce înseamnă noțiunile de insolvență, de faliment,
de dificultate financiară și de insolvabilitate și care este diferența între toate acestea.
Trebuie să precizez că aceste subiecte au fost întotdeauna precum cutia Pandorei :
toată lumea evită să vorbească despre ele, de teama etichetei care se pune asupra unei firme
aflată în insolvență sau faliment. Din păcate, nici în mediul online nu se găsesc ușor
informații precise despre insolvență și faliment. Dacă încercăm să găsim pe Google
informații despre înființarea sau funcționarea unei societăți, găsim multe informații precise
din multe surse. Însă când căutăm surse de informare despre insolvență sau faliment, găsim
informații într-un limbaj academic, greu de înțeles de antreprenori care nu au pregătire
juridică. Așadar, pe parcursul acestei prezentări, voi încerca să limitez limbajul academic și
să mă exprim în termeni mai prietenoși. Vom vedea de ce insolvența nu ar trebui să fie tratată
ca un subiect tabu, în special în contextul pandemiei și de ce trebuie să facă parte din educația
antreprenorială.
În Panelul 2, vom discuta despre posibilitățile pe care un antreprenor le are pentru a
eșalona datoriile fiscale. În acest moment, există anumite proceduri care pot fi accesate, dar
care au însă un termen-limită. De asemenea, vom discuta despre procedurile de eșalonare
care pot fi accesate oricând și care nu au o limitare în timp. Am decis să începem cu
eșalonarea datoriilor către ANAF pentru că toate aceste proceduri fiscale sunt compatibile cu
procedurile de prevenire a insolvenței și a falimentului, fiind posibilă integrarea lor.
În Panelul 3, vom discuta despre concordatul preventiv, o procedură specială de
prevenire a insolvenței. Vom discuta despre condițiile care trebuie îndeplinite pentru a accesa
această procedură, de ce poate să constituie un mecanism eficient de prevenire a insolvenței
și, desigur, care sunt avantajele acestei proceduri.
În Panelul 4, vom discuta despre cum se tratează starea de insolvență a unei firme și
cum poate ea să fie supusă reversiunii.
 Acestea fiind spuse, putem trece mai departe. Ei bine, ca să putem identifica soluții
reale pentru prevenirea insolvenței și pentru prevenirea falimentului, trebuie, mai întâi de
toate, să înțelegem ce înseamnă acestea mai exact.

PANELUL 1.

Așadar, insolvența este definită de lege ca o stare patrimonială caracterizată prin

insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile. Ne
oprim puțin aici pentru că trebuie precizate anumite aspecte importante :
- În primul rând, vedem că legea se referă la fonduri bănești disponibile, ceea ce
înseamnă că, dacă o firmă nu dispune de numerar în casierie sau de bani în cont
pentru a-și plăti la scadență datoriile mai mari de 50.000 lei (către unul sau mai
mulți creditori), ea se consideră a fi în insolvență, chiar dacă are bani de recuperat,
dacă va avea disponibilități în viitor sau dacă este solvabilă. Așadar, o firmă care
se află în impas, chiar și temporar, dacă ajunge într-un punct în care are datorii
exigibile mai mari de 50.000 lei, ea este în insolvență și este obligată de lege să
ceară Tribunalului deschiderea procedurii insolvenței.
- Faptul că o firmă are bani de recuperat, sau are șanse mari să își recupereze niște
bani în urma unui litigiu, ori faptul că este solvabilă sau va avea fonduri într-un
viitor apropiat, toate aceste aspecte devin relevante pentru tratarea insolvenței prin
procedura reorganizării judiciare, dar nu ajută la prevenirea insolvenței.
Mai departe, vedem că insolvența are două forme : prezumată și iminentă.
- Insolvența se prezumă atunci când societatea nu a plătit datoria către creditor în
termen de 60 zile de la scadență. Această formă de insolvență este specifică cererii
de deschidere a procedurii insolvenței formulată de către un creditor.

Practic, creditorul care are de recuperat o datorie mai mare de 50.000 lei, mai
veche de 60 zile de la scadență, va introduce la Tribunal o cerere de deschidere a
procedurii insolvenței și, dacă societatea împotriva căreia s-a formulat cererea NU
face dovada că dispune de fonduri pentru plata datoriei, atunci se prezumă că
aceste fonduri într-adevăr nu există și și judecătorul va dispune deschiderea
procedurii insolvenței.

În cazul în care societatea împotriva căreia s-a cerut deschiderea procedurii

insolvenței face dovada că dispune de fonduri, atunci prezumția de insolvență este
răsturnată, iar cererea creditorului va fi respinsă. De ce funcționează în acest fel ?
Pentru că, dacă datoria nu se plătește din motive precum rea-credință alte motive
care NU implică lipsa de fonduri, atunci creditorul are la dispoziție alte
mecanisme legale prin care își poate recupera datoria.
 Reținem deci că procedura insolvenței se va deschide la cererea unui creditor,
doar dacă firma care-i datorează o sumă mai mare de 50.000 lei și mai veche de
60 zile NU dispune de aceste fonduri.

- A doua formă de insolvență este insolvența iminentă. Această formă de

insolvență este specifică cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulată
de însăși compania insolventă, atunci când aceasta dovedește cu înscrisuri
(inclusiv cu acte contabile), că nu-și va putea plăti datoriile mai mari de 50.000 lei
către unul sau mai mulți creditori atunci când acestea vor deveni scadente. În clipa
în care datoriile acestea devin scadente, dacă societatea nu are fonduri
disponibile pentru plata lor, atunci firma este în insolvență iminentă.

INSOLVENȚA NU TREBUIE SĂ FIE CONFUNDATĂ CU INSOLVABILITATEA:

- Insolvența se referă la o lipsă de cash-flow necesară pentru plata unor datorii mai
mari de 50.000 lei și are un caracter dinamic, în sensul că, în cursul intrării și
ieșirilor de fonduri dintr-o societate, poate oricând să intervină un blocaj. Ca să
înțelegem mai bine, ne putem raporta la sensul istoric consacrat de Codul
comercial român din 1887 care vorbea despre „încetare de plăți”.
- Pe de altă parte, insolvabilitatea are un caracter static și se reflectă în situațiile
financiare anuale ale unei companii. Cu alte cuvinte, insolvabilitatea reprezintă
acea situație în care pasivele depășesc activele. În legislația română,
insolvabilitatea nu are o definiție din punct de vedere comerical, nici măcar în
Legea 31/1990 a societăților. În schimb, termenul de insolvabilitate este definit și
folosit doar din perspectivă fiscală, ceea ce înseamnă că, în concepția legislației
din România, o firmă este insolvabilă atunci când datoriile fiscale depășesc
activele.

- Vedem deci că există o diferență imensă între insolvență și insolvabilitate, fie ea

comercială sau fiscală.

- O firmă poate să fie insolvabilă (adică să aibă datorii care depășesc activele), dar
să fie solventă, adică să nu aibă un blocaj financiar,

- Sau o firmă poate să fie solvabilă (adică activele depășesc datoriile), dar să fie în
insolvență ca urmare a unui blocaj financiar raportat la cash-flow.

- Atunci când firma este în insolvență, faptul că este solvabilă devine relevant
pentru tratarea insolvenței și pentru prevenirea falimentului, în sensul că o parte
din active (care nu sunt esențiale pentru desfășurarea activității) pot fi lichidate
pentru acoperirea unei părți a pasivului, urmând ca din activitatea desfășurată în
continuare, firma să stingă pasivul rămas.
 Acum că am lămurit ce înseamnă noțiunea de insolvență, trebuie precizat că o societate care
se află în stare de insolvență va trebui să fie supusă procedurii insolvenței. Fără a intra în prea
multe detalii, procedura insolvenței se realizează prin două modalități :
1. Procedura generală de insolvență, care se realizează prin două căi : fie procedura
reorganizării judiciare, fie procedura falimentului, și
2. Procedura simplificată de insolvență, a cărei unică modalitate de realizare este
procedura falimentului.
Ajunși la procedura falimentului, vedem că ea este definită ca o procedură care se aplică
pentru lichidarea patrimoniului, în vederea acoperirii pasivului, având ca rezultat final
„moartea” unei firme.
Într-o notă mai optimistă, trecem mai departe la starea de dificultate financiară. Legea
definește un debitor aflat în dificultate financiară ca acel debitor care execută sau este capabil
să execute datoriile exigibile, dar care are un grad de lichiditate pe termen scurt redus și / sau
un grad de îndatorare pe termen lung ridicat (...) Se poate spune de o firmă că se află în
dificultate atunci când are datorii certe, lichide și exigibile, dar sub valoarea prag de 50.000
lei, sau care are datorii mai mari de 50.000 lei, dar acestea nu sunt încă exigibile, adică nu le-
a intervenit scadența.

PANEL 2. EȘALONAREA DATORIILOR FISCALE

- Trecem acum la subiectul privind eșalonarea datoriilor fiscale.

- Așa cum îmi place mie să zic, ANAF este creditorul permanent al oricărei afaceri.
Și imediat cum ai făcut vânzări și ai generat venituri, sau de îndată ce ai angajat
personal, se nasc obligații fiscale care trebuie achitate până la împlinirea scadenței
- Pe de o parte, este firesc, acesta este mecanismul prin care afacerile contribuie la
susținerea și dezvoltarea economiei, în general, însă pe de altă, orice antreprenor
trebuie să fie conștient că este necsar să construiască o relație cu ANAF.
- În acest moment, legea oferă aceste 3 posibilități de eșalonare a datoriilor
bugetare, însă ele au valabilitate limitată, mai precis pot fi accesate până la
31.03.2021 inclusiv.
- Eu personal apreciez că ar trebui prelungit din nou termenul de 31 martie și ar
trebui corelat fie cu starea de alertă instituită la nivel național, fie cu scenariile
pesimiste referitoare la carantinarea localităților unde rata de infectare depășește 3
la mia de locuitori.
- Însă, dacă valabilitatea acestor proceduri nu se va prelungi, există totuși alte
mecanisme prin care un antreprenor poate comunica cu ANAF și prin care poate
ajunge la un acord de eșalonare.

- Până atunci însă, vom discuta succint despre cele 3 proceduri care pot fi accesate
până la 31 martie 2021 :
 1. Eșalonarea la plată simplificată :
- Această procedură are ca temei OUG 181/2020
- Poate fi accesată de orice contribuabil care are datorii mai mari de 5.000 lei (în
cazul PJ) și a căror scadență s-a împlinit după instituirea stării de urgență. De
asemenea, contribuabilul trebuie să îndeplinească și condițiile arătate pe ecran;
- Trebuie precizat că sunt asimilate obligațiilor fiscale și pot deci să fie incluse în
eșalonare și creanțele stabilite de alte organe și transmise spre recuperare
organelor fiscale, cum ar fi, de exemplu, o amendă de la ITM
- Cu toate acestea, sunt excluse de la eșalonare anumite categorii de creanțe,
precum creanțele viitoare.
- De aceea, îmi doresc să atrag atenția asupra faptului că, în paralel cu graficul de
eșalonare a datoriilor pentru care se depune declarația D5, datoriile viitoare își vor
urma cursul firesc și vor trebui achitate în afara eșalonării, adică așa cum rezultă
ele din declarațiile depuse de societate.
- CUM FUNCȚIONEAZĂ ?
- Se completează declarația D5 și se încarcă în SPV, sau se completează și se
listează în dublu exemplar, unul dintre care se depune la ghișeu.
- În cuprinsul declarației, există o secțiune denumită „Plata diferențiată a ratelor” în
care, pe parcursul 12 rate, se pot propune rate diferențiate, dar nu mai puțin de 5%
din valoarea datoriei supuse eșalonării.
- Acest aspect este important pentru afacerile de tip sezonier, pentru că pot plăti rate
diferențiate în funcție de volumul încasărilor
- După depunerea formularului, organul fiscal transmite solicitantului un certificat
de atestare fiscală, în maxim 5 zile
- În același termen de 5 zile, se va emite și se va comunica Decizia de eșalonare la
plată, cu graficul propus de solicitant și termenele de plată ale fiecărei rate.
Aprobarea eșalonării de către organul fiscal are avantajul faptului că nu încep sau,
dacă sunt începute, se suspendă măsurile de executare silită a creanțelor care fac
obiectul eșalonării.
- Însă, dacă nu sunt îndeplinite toate condițiile de accesare a acestei proceduri, se va
emite o decizie de respingere a eșalonării la plată.
- Dacă graficul de plată nu este respectat, se va pierde valabilitatea eșalonării și,
astfel, suma rămasă de plată va deveni exigibilă. Odată devenită exigibilă, organul
fiscal poate demara procedurile de executare silită pentru recuperarea creanței
- În cazul în care pe parcursul procedurii se acumulează noi datorii care nu pot fi
plătite, graficul de eșalonare poate fi modificat de maxim 2 ori, prin includerea
acestor sume în eșalonare, însă în anumite termene și condiții
- Dacă nici în urma modificării graficului de eșalonare nu se pot stinge datoriile,
atunci societatea se califică la accesarea procedurii de restructurare a obligațiilor
bugetare reglementată de OG 6/2019
- Cel mai mare avantaj al acestei proceduri este faptul că nu este necesară
constituirea de garanții, indiferent de cuantumul datoriilor fiscale.

Mergem mai departe și ajungem la procedura de anulare a obligațiilor accesorii.

 - Nu vom insista pe aceasta procedură, pentru că nu are un impact suficient de mare
pentru prevenirea insolvenței
- Mai degrabă este potrivită societăților care au o datorie fiscală foarte veche,
asupra căreia s-au calculat dobânzi și penalități de întârziere care au mărit
considerabil debitul principal
- Totuși, pentru că ar putea fi de folos unor antreprenori care ne urmăresc, ne-am
gândit să o includem în prezentare

2. Restructurarea datoriilor bugetare

Pag. 6 :
- Restructurarea datoriilor bugetare în baza OG 6/2019 este o procedură foarte
complexă, pe care o vom aborda succint
- Această procedură a fost, pentru o scurtă perioadă, aplicabilă societăților cu
datorii mai mari de 1 milion de lei, deci companiilor mari
- Ea nu a fost destinată IMM-urilor. Cu toate acestea, pentru a veni în sprijinul
IMM-urilor afectate de pandemie și de măsurile luate de autorități pentru
combaterea răspândirii virusului, s-a eliminat plafonul datoriilor fiscale de 1
milion de lei, astfel că procedura poate fi accesată inclusiv de către firmele mici și
mijlocii
- Cel mai mare avantaj al acestei proceduri este faptul că perioada de eșalonare se
poate întinde pe o perioadă de 7 ani și, în anumite condiții, poate să se
prelungească cu încă 3 ani, rezultând un total de 10 ani de restructurare.
Cel mai mare dezavantaj este faptul că, dacă planul eșuează, organul fiscal este
obligat să solicite deschiderea procedurii insolvenței împotriva societății;
- Sigur că trebuie îndeplinite cumulativ anumite condiții pentru accesarea acestei
proceduri, și anume : (.......)
- Cu privire la cea de-a doua condiție, trebuie precizat că planul de restructurare
poate să fie întocmit de un expert contabil, dar de preferat ar fi să îl întocmească
un practician în insolvență, cu experiență în restructurarea datoriilor unei
companii
- Testul creditorului privat este, practic, un raport de evaluare, care trebuie întocmit
de un evaluator autorizat, membru ANEVAR.
Din acest raport de evaluare trebuie să rezulte că varianta de restructurare propusă
prin plan este mai avantajoasă și asigură un grad mai mare de recuperare a datoriei
bugetare față de varianta executării silite sau a falimentului.
Motivul pentru care legea cere acest test este pentru a determina dacă aprobarea
planului de restructurare de către creditorul bugetar poate lua forma unui ajutor de
stat.
În termeni generali, ajutorul de stat înseamnă orice ajutor (indiferent de forma sa)
acordat unor anumite întreprinderi de către autoritățile publice. În măsura în care
acest tip de ajutor denaturează concurența și afectează comerțul, acesta nu este
compatibil cu piața internă și este interzis prin TFUE.

Pag 6-7 (etape) :

- Așadar, prima etapă prin care pornește practic această procedură fiscală este
depunerea declarației D6, prin care o societate își notifică intenția de a-și
restructura datoriile fiscale
De la data depunerii notificării, nu încep sau se suspendă executările silite fiscale
Termenul-limită până la care se poate depune intenția de restructurare este
31.03.2021
- Apoi, a doua etapă este contractarea unui expert independent care să întocmească
planul de restructurare, dar și contractarea unui evaluator autorizat care să
întocmească testul creditorului privat
- La întocmirea planului de restructurare poate să participe și societatea, care își
cunoaște activitatea, perspectivele de redresare și care poate propune măsuri
concrete și termene de plată
Planul de restructurare trebuie să includă obligatoriu:
a)prezentarea cauzelor şi amploarea dificultăţii financiare a debitorului, precum şi
măsurile luate de debitor pentru depăşirea acestora;
b)situaţia patrimonială a debitorului;
c)informaţii referitoare la cauzele pentru care debitorul nu poate beneficia de
eşalonarea la plată conform Codului de procedură fiscală;
d)măsurile de restructurare a debitorului şi modalităţile prin care debitorul înţelege
să depăşească starea de dificultate financiară, cu termene clare de implementare,
măsurile de restructurare a obligaţiilor bugetare, precum şi prezentarea
indicatorilor economico-financiari relevanţi care să demonstreze restaurarea
viabilităţii debitorului.
e) Un grafic de rambursare
Opțional, planul de restructurare poate să includă :
- Măsuri de restructurare operațională și financiară;
- Restructurarea corporativă prin modificarea structurii de capital social;
- Restrângerea activității prin valorificarea parțială a activelor
- Măsuri precum trecerea în proprietatea publică a unor bunuri imobile ale societății

- Planul trebuie să fie aprobat de AGA sau prin decizia asociatului unic

- A treia etapă este depunerea cererii de restructurare, împreună cu planul de

restructurare aprobat, hotărârea AGA / decizia asociatului unic și testul
creditorului privat;
- Organul fiscal analizează documentele și, dacă se constată că societatea a
îndeplinit toate condițiile, emite o decizie prin care se aprobă restructurarea
obligațiilor bugetare, în maxim 30 zile de la depunerea cererii de restructurare
- A patra etapă este monitorizarea activității societății și a modului în care a
respectat graficul de plată. Monitorizarea se face de către expertul independent
care a întocmit planul de restructurare.
Acesta este un alt motiv pentru care recomand ca planul să se întocmească de un
practician în insolvență, pentru că în procedurile de prevenire a insolvenței și în
procedurile de insolvență, acesta exercită ceea ce se numește „Supravegherea
activității debitorului”, astfel că est familiarizat cu monitorizarea activității în
 cadrul unui plan de restructurare. De asemenea, este familiarizat și cu întocmirea
rapoartelor periodice care analizează implementarea unui plan de restructurare.
- A cincea etapă este modificarea planului de restructurare, dacă este cazul, la
cererea societății. Dacă se constată înainte de împlinirea termenului de plată că
măsurile cuprinse în plan nu pot fi realizate din motive obiective, societatea poate
cere modificarea planului de restructurare și poate propune alte termene de plată,
cu condiția de a nu depăși perioada maximă. Odată cu cererea de modificare a
planului de restructurare, societatea trebuie să actualizeze și testul creditorului
privat.
- A șasea și ultima etapă este constatarea eșecului sau a succesului planului de
restructurare.
- Eșecul planului de restructurare intervine :
 Dacă măsurile de restructurare nu sunt implementate la termenele
prevăzute în plan ori dacă în urma notificării efectuate de expert, prin care
societății i s-a pus în vedere un termen de remediere, acesta nu procedează
la modificarea planului de restructurare ;
 Dacă nu sunt respectate termenele de plată prevăzute în plan;
 Alte situații în care se constată abateri de la planul de restructurare
- Odată constatat eșecul planului, dacă societatea nu achită datoriile rămase în
termen de 90 zile de la data comunicării deciziei de pierdere a valabilității
înlesnirii la plată, organul fiscal este obligat să solicite deschiderea procedurii
insolvenței împotriva societății.
- Pe de altă parte, dacă planul a fost implementat cu succes, atunci :
 Dobânzile, penalitățile de întârziere și accesoriile amânate la plată se
anulează prin decizia organului fiscal;
 Prin aceeași decizie se anulează și obligațiile principale bugetare amânate
la plată, mai precis procentul de maxim 50% din totalul obligațiilor
bugetare care, prin planul de restructurare, au fost prevăzute a fi anulate.

Practic, ștergerea de până la 50% a datoriei principale este condiționată de

finalizarea cu succes a planului de restructurare și numai atunci se vor
anula de către organul fiscal.
Mecanismul este similar cu cel din procedura reorganizării judiciare :
atunci când prin planul de reorganizare se prevede ștergerea unor datorii,
ștergerea efectivă are loc dacă procedura se finalizează cu succes.

Cu toate acestea, este destul de dificilă implementarea cu succes a unui

plan de restructurare a datoriilor bugetare, având în vedere că societatea
trebuie să plătească și datoriile bugetare care se vor naște în viitor, în
cursul desfășurării activității sale.
Trebuie să ne gândim la restructurarea datoriilor bugetare prin raportare la
timp : pe de o parte, avem creanțe istorice (la fel ca în cazul reorganizării
judiciare), care trebuie stinse conform graficului de plată, iar pe de altă
parte, avem și datoriile curente, care sunt generate lună de lună prin
desfășurarea activității.
 Astfel, este posibil ca la un moment dat societatea să se aglomereze cu
plățile și să riște un eventual eșec al planului de restructurare.
Din acest motiv, planul trebuie să fie foarte bine gândit și trebuie să fie
întocmit de un expert independent, care are experiență în restructurarea
datoriilor unei societăți.

Eșalonarea la plată a datoriilor fiscale în baza OPANAF 90/2016

- Ultima procedură prin care putem eșalona datoriile fiscale nu are un termen-limită
în care trebuie accesată; ea poate fi accesată oricând.
- Este o procedură similară cu cea a eșalonării simplificate, prima despre care am
vorbit, însă diferența este că acesta e puțin mai birocratică
- Există termene maxime de eșalonare ,în funcție de categoria de risc fiscal a
debitorului și a posibilității de constituire de garanții
- Astfel, eșalonarea poate dura maxim 6 luni, dacă societatea nu poate constitui
garanții, cu excepția cazului când datoriile sunt mai mici de 20.000 lei, pentru că
atunci legea nu cere garanții
- Apoi, durata maximă a eșalonării poate fi de 12 luni pentru debitorii cu risc fiscal
mic, cu condiția ca datoriile să nu fie mai vechi de 12 luni;
- Și pe o durată maximă de 5 ani, chiar dacă nu constituie garanții suficiente.
- Condițiile care trebuie îndeplinite sunt aceleași cu cele de la eșalonarea
simplificată, la care se adaugă obligația de a constitui garanții, dacă datoriile sunt
mai mari de 20.000 lei
- La cerere se anexează un program de restructurare și anumite documente contabile

PANELUL 3. CUM PREVENIM INSOLVENȚA ?

CONCORDATUL PREVENTIV

Am discutat până acum doar de eșalonarea datoriilor fiscale. Dar o societatea, în

activitatea ei, poate acumula datorii și către alte persoane sau entități.
Pentru o societate care înregistrează datorii comerciale, fiscale, salariale sau de altă natură,
există o procedură specială de prevenire a insolvenței care „aduce la aceeași masă” toți
creditorii.
Procedura este coordonată de un practician în insolvență care va negocia cu fiecare creditor în
parte și care va ajuta societatea să elaboreze un plan de restructurare și un grafic de plată a
datoriilor restante, curente și viitoare.
Cum poate să prevină insolvența acest concordat preventiv ? , prin modificarea scadenței
datoriilor și eventuala micșorare a lor.
Mecanismele fiscale despre care am vorbit mai devreme sunt compatibile și pot fi
integrate în concordatul preventiv, dar nu este obligatoriu.
Acestea fiind spuse, să vedem ce înseamnă mai exact această procedură.
- Concordatul preventiv este definit ca un contract încheiat între firma aflată în
dificultate financiară, pe de o parte, și creditorii care dețin cel puțin 75% din creanțele
acceptate și necontestate, pe de altă parte.
- Practic, este un contact plurilateral, special, care se încheie între o societate și creditorii
ale căror creanțe însumează peste 75% din totalul datoriilor companiilor
- Cu ce este special acest contract ?
1 . Dacă este aprobat de judecător, se aplică inclusiv creditorilor care nu au votat
concordatul preventiv
2. Se suspendă executările silite pe perioada concordatului (care, în principiu, este de 2
ani, dar mai poate fi prelungit încă un an)
3. Pe perioada concordatului, nu se poate deschide procedura insolvenței împotriva
societății
4. Dacă este aprobat, de avantajele concordatului poate să beneficieze și codebitorii /
fideiusorii.
- Condiții de admisibilitate:
- entitatea să se încadreze în noțiunea de „profesionist”
- să nu mai fi accesat o procedură a concordatului care a eșuat (valabil pentru ultimii 3 ani)
- asociații / administratorii firmei să nu fi fost condamnați pentru anumite fapte;
- să nu fie în stare de insolvență

Cum se încheie acest contract :

- cu toții cunoaștem cum se încheie un contract între două părți : se negociază clauzele,
după care se semnează de către părți;
- Însă legea română mai cunoaște încă o modalitate de a încheia contracte, care se
realizează în două etape :
1. Transmiterea unei oferte de către ofertant; urmată de
2. Acceptarea ofertei de către ofertat.
- Exact acesta este și mecanismul în cazul procedurii concordatului preventiv, iar etapele
procedurii sunt următoarele :
1. Deschiderea procedurii și numirea unui administrator concordatar provizoriu.
Această etapă presupune depunerea unei cereri la Tribunal, în care societatea
justifică dificultatea financiară și arată că nu este în insolvență.
Prin aceeași cerere, se va numi un specialist, mai precis un practician în insolvență,
care va ajuta societatea să elaboreze un plan de redresare și un grafic de plată, pe
care le va propune ulterior creditorilor.
Dacă toate condițiile sunt îndeplinite, judecătorul va admite cererea, va deschide
procedura concordatului și va numi specialistul indicat de societate.
2. Din momentul în care se deschide procedura concordatului preventiv, societatea și
specialistul desemnat au la dispoziție 30 zile în care pot elabora un plan de
restructurare și un grafic de plăți, pe care le vor comunica creditorilor.
În cazul în care prin planul de restructurare se propun reduceri ale datoriilor
bugetare, societatea trebuie să prezinte și un test al creditorului privat.
3. A treia etapă este cea de desfășurare a negocierilor cu creditorii și nu poate dura
mai mult de 60 zile. În această perioadă, negocierile trebuie să conducă la
admisibilitatea omologării concordatului, adică la „strângerea” voturilor favorabile
reprezentând 75% din totalul datoriilor. În cazul în care concordatul preventiv nu
este aprobat de creditori, procedura încetează.
 4. Însă dacă este aprobat de creditori, atunci specialistul va cere judecătorului-sindic
omologarea concordatului. Judecătorul nu are drept de apreciere asupra măsurilor
din plan, ci doar verifică îndeplinirea condițiilor legale.
Omologarea concordatului și intervenția unui judecător sunt necesare pentru că
suspendarea executărilor silite va trebui să aibă la bază o hotărâre judecătorească.
Odată omologat concordatul preventiv, societatea aflată în această procedură nu
mai poate fi executată silit și nici nu poate să fie supusă procedurii insolvenței.
5. A cincea etapă este implementarea concordatului. În primul an, societatea este
obligată să achite cel puțin 20% din datoriile înscrise în lista creditorilor. Dacă
societatea acumulează alte datorii față de cele înscrise în listă pe parcursul
procedurii, creditorii noi pot să adere la concordat, iar graficul de plăți se va
modifica. Dacă este vorba despre datorii noi către creditori deja înscriși în listă,
această datorie nouă poate fi adăugată în listă, urmând ca graficul de plăți să se
modifice.

6. A șasea etapă este implementarea concordatului preventiv, sub supravegherea

administratorului concordatar. Acesta va întocmi rapoarte trimestriale în care va
descrie activitatea societății și plățile făcute. Rapoartele se transmit creditorilor spre
aprobare și se depun la dosar, astfel încât judecătorul sindic să ia act de ele.

7. Dacă planul de redresare funcționează până la final, judecătorul sindic va constata

succesul concordatului preventiv, iar în caz contrar, va constata eșecul acestuia.

În cazul în care societatea abuzează de beneficiile procedurii (reduceri de datorii,

suspendarea executărilor silite, restricția de a fi supusă procedurii insolvenței), atunci există
o modalitate prin care creditorii care și-au dat votul de încredere pot fi protejați, anume prin
acțiunea în rezoluțiunea concordatului preventiv.

Deși această procedură există încă din 2009, deci de 12 ani, ea nu este mai deloc cunoscută
de antreprenori și nici de specialiști.

Conform datelor statistice de la RC, actualizate la începutul anului 2021, doar 91 societăți au
accesat cu succes această procedură, dintre care 78 SRL-uri, 18 SA, 1 PFA și 1 II.

Din păcate, prea puține societăți cunosc această posibilitate de prevenire a insolvenței însă
acum, în contextul pandemiei, poate să reprezinte una dintre cele mai eficiente mecanisme
de redresare financiară a societății.

Pentru că succesul unei astfel de proceduri depinde integral de votul favorabil al creditorilor,
sunt convinsă că, acolo unde se va putea, micile afaceri se vor susține reciproc (și aici mă
gândesc mai ales la HoReCa și industriile conexe).

4. Concluzii:
- În concluzie, aș vrea să atrag atenția asupra faptului că insolvența nu este o problemă,
deși așa este văzută în mediul antreprenorial, ci dimpotrivă, este soluția.
- Soluția la ce ? ei bine, soluția la supraîndatorare, care ar putea avea efecte și mai grave
dacă nu ar fi limitate prin insolvență.
- Mai mult, legislația insolvenței în România este considerată a fi o legislație modernă. În
anul 1995, când a apărut pentru prima dată o astfel de lege după perioada comunistă,
 România a adoptat modelul american și s-a inspirat din celebrul Chapter 11, care a
consacrat prioritizarea salvării unei afaceri în detrimentul lichidării ei.
- De asemenea, legea din România prevede descărcarea de datorii reziduale, adică
descărcarea firmei de acele datorii care nu au putut fi acoperite în faliment, dacă
falimentul nu a fost unul fraudulos. Astfel, antreprenorul care a trecut prin faliment
beneficiază de așa-numita „a doua șansă”, care îi permite să reînceapă o afacere, fără a
fi ținut să plătească datoriile reziduale din faliment din propriul patrimoniu.
- Au fost multe critici legate de această a doua șansă, dar haideți să vedem de ce este de
fapt o necesitate.
- În țări precum Italia de exemplu, datoriile reziduale ale unei societăți vor trebui să fie
achitate de organele de conducere ale firmei, din patrimoniul lor personal. Până când nu
se acoperă aceste datorii, antreprenorii respectivi au interdicție de a mai deschide o altă
societate.
- Imaginați-vă ce impact are acest lucru mai ales acum, în contextul pandemiei, ținând
cont că Italia a fost una dintre cele mai afectate țări din Europa.

- Un ultim aspect despre care aș vrea să dicutăm câteva cuvinte este istoria procedurilor
preventive în românia, din perspectivă istorică.

- Între anii 1902 și 1932, țara noastră a adoptat patru proceduri prin care s-a urmărit
redresarea companiilor și evitarea falimentului.

- Ele au fost adoptate în contextul crizelor severe ale economiei naționale, în special la
începutul anilor 1900, când se încerca resuscitarea economiei naționale după războiul de
independență, și în anul 1929, în timpul marii crize economice mondiale.

- În timp ce alte țări europene nu aveau nici măcar o procedură de evitare a falimentului,
România avea 4. Marii scriitori de drept comercial din acele timpuri au clasificat legea
comercială din România drept una dintre cele mai bune și inovatoare din lume.

- Și, pentru că în vremuri de criză se adoptă diverse măsuri de revitalizare a companiilor,

trebuie precizat că procedura concordatului preventiv despre care am vorbit mai
devreme a fost adoptată pentru prima oară în 2009, după celebra criză economică din
2008, dar a suferit anumite modificări în 2014.

- În încheiere, mai trebuie spus că, în acest moment, se află în dezbatere publică un
proiect de lege pentru modificarea legii insolvenței, proiect care integrează prevederile
unei Directive europene referitoare la cadrele legale de restructurare.

- Acest proiect de lege aduce modificări substanțiale în privința concordatului preventiv,

făcându-l și mai eficient, dar ca noutate, reglementează o procedură numită „acord de
restructurare”, astfel că antreprenorii care se află în dificultate vor avea la dispoziție încă
un mecanism pe care îl pot accesa în vederea prevenirii insolvenței.
- Și, dacă tot vorbim de dificultate, mai trebuie spus că, atunci când acest proiect va intra
în vigoare și va modifica Legea 85/2014, noțiunea de „dificultate financiară” se va înlocui
cu cea de „dificultate”.

- Așadar, va putea accesa aceste proceduri și un antreprenor care are dificultăți de alt tip
decât financiar, cum ar fi de exemplu dificultăți economice, iar aici putem da exemplu
pierderea unui contract esențial pentru o societate sau pierderea unui angajat de bază,
ori alte tipuri de dificultăți care pot conduce la tulburări financiare și, implicit, la riscul de
a ajunge în insolvență.