Curs Operator Introducere Validare Date Super Complet

SUPORT DE CURS PENTRU
CALIFICAREA DE OPERATOR
INTRODUCERE, PRELUCRARE,
VALIDARE DATE
Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial
pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013
Axa prioritară: 2
Domeniul major de intervenţie: 2.3
Titlul proiectului: O NOUA CARIERA – INCA O SANSA PROFESIONALA!
Cod Contract: POSDRU/80/2.3/S/58112
Beneficiar: FAXMEDIA CONSULTING S.R.L.
Partea 1: Conceptele de baza IT
1.1. Hardware
Un sistem electronic de calcul – denumit în mod curent calculator, reuneşte din

punct de vedere fizic şi funcţional două componente de bază:
 componenta hardware;
 componenta software.
Componenta hardware reprezintă ansamblul elementelor fizice, care compun

calculatorul electronic: circuite electrice, componente electronice, dispozitive
mecanice şi alte elemente materiale ce intră în structura fizică a calculatorului
electronic.
Componentele hardware sunt asamblate fizic pentru a îndeplini următoarele

funcţii de bază:
 funcţia de introducere a datelor şi programelor;
 funcţia de prelucrare;
 funcţia de memorare;
 funcţia de afişare a mesajelor şi rezultatelor.
1.1.1. Tipuri de calculatoare
Tipuri constructive de calculatoare:
 Microcalculatoarele – calculatoare cunoscute sub denumirea de calculatoare

personale (Personal Computer – PC).
– Acestea au cunoscut cea mai rapidă dezvoltare şi diversificare odată cu apariţia
circuitelor integrate obţinut prin încapsularea a milioane de tranzistori într-un
înveliş ceramic, pe o singură pastilă de siliciu.
– Sunt de dimensiuni reduse, au greutate mică, sunt de diferite forme, pot fi
portabile şi nu necesită condiţii speciale de instalare şi alimentare.
– Au preţuri relativ mici.
Proiect ID 58112 „O noua cariera, inca o sansa profesionala” – Faxmedia – pag. 2

– După cum le spune şi numele sunt destinate spre a fi folosite de o singură
persoană, dar pot face parte dintr-o reţea de calculatoare.
 Minicalculatoare
– Sunt calculatoare de dimensiuni medii, uşor de instalat fără restricţii de
alimentare.
– Au capacitate superioară de stocare a datelor faţă de PC-uri şi un sistem de
intrare/ieşire dezvoltat ce permite accesul multiutilizator.
– Se folosesc în domeniul industrial, la programarea maşinilor cu comandă
numerică, automatizări industriale, transmisii de date între sisteme dispersate
geografic, etc..
 Calculatoarele mainframe
– Sunt calculatoare de dimensiuni mari ce necesită condiţii speciale de instalare şi
alimentare.
– Au memoria internă de capacitate mare, procesor complex şi permit accesul
multiutilizator (pot suporta sute şi chiar mii de utilizatori simultan)
– Sunt sisteme care lucrează fără întrerupere.
– Se utilizează în armată, bănci, companii mari, spitale, etc..
 Supercalculatoarele
– Sunt calculatoare de dimensiuni mari ce necesită condiţii speciale de instalare şi
alimentare.
– Sunt cele mai puternice, complexe şi scumpe sisteme electronice de calcul, care
pot executa peste 1 bilion de instrucţiuni pe secundă.
– Au procesorul format dintr-un număr mare de microprocesoare.
– Sunt proiectate pentru calcul paralel şi au costuri şi performanţe foarte ridicate.
– Sunt utilizate în domenii care necesită prelucrarea complexă a datelor, cum ar fi:
reactoare nucleare, proiectarea aeronavelor, seismologie, meteo etc.
Tipuri constructive de calculatoare personale (PC)
 Desktop – carcasa calculatorului este orientată pe orizontală, fiind mai puţin

înaltă, iar monitorul este plasat de obicei pe aceasta.
 Tower – carcasa calculatorului este orientată pe înălţime. Există variante ale
acestui model în funcţie de î nălţimea sa: minitower, tower, hightower.
 Laptop, notebook – au dimensiune şi greutate reduse. Sunt construite dintr-un

singur bloc asemănător unei cărţi care se închide şi se deschide. Una dintre
coperţi ar fi unitatea centrală împreună cu tastatura şi touchpad-ul, iar cealaltă
copertă ar fi ecranul cu cristale lichide pentru afişarea informaţiilor. Se pot
alimenta de la reţeaua electrică, sau prin acumulator propriu, ceea ce conferă
independenţă în funcţionare în limita unui interval de timp cuprins între 2-5 ore.
Oferă aceleaşi facilităţi ca şi calculatoarele de birou.

 Palmtop (Personal Digital Assistant) & PDA (Personal Digital Assistant) – au
dimensiuni mult mai mici decât un laptop şi o greutate de ordinul sutelor de
grame, astfel încât pot fi ţinute în palmă. Oferă facilităţi pentru organizarea de
date, adrese şi pentru prelucrarea textelor. Pot fi conectate la reţea, telefon, fax.

1.1.2. Schema bloc a unui sistem de calcul
 Unitatea Centrală (UC) care cuprinde:

– Unitatea de Comandă - Control (UCC);
– Unitatea Aritmetico - Logică (UAL);
– Memoria Internă (MI);
 unităţi de memorie (memoria externă);
 unităţile de intrare
 unităţile de ieşire
UAL efectuează operaţiile aritmetico-logice.

UCC dirijează şi controlează toate operaţiile efectuate de calculator.
Cele două unităţi alcătuiesc împreună Unitatea Centrală de Prelucrare (UCP)
denumită şi procesor. Tehnologia actuală de fabricaţie într-o formă miniaturizată, i-a
conferit acestuia denumirea de microprocesor.

1.1.3. Memoria
Memoria poate fi de două tipuri:

 memorie internă
 memorie externă
1.1.3.1. Memoria internă
Memoria internă are rolul de a păstra datele şi instrucţiunile programelor pe timpul

execuţiei acestora, sub conducerea UCP.
Din punct de vedere al rolului pe care-l îndeplineşte în funcţionarea sistemului,
memoria internă se divide în următoarele categorii:
 memoria RAM:
 memoria ROM;
 memoria cache;
Memoria ROM (Read Only Memory)

 este folosită pentru stocarea informaţiilor despre hardware şi anume mici
programe ce configurează diverse dispozitive ale calculatorului lansate în
execuţie la pornirea calculatorului
 nu îşi pierde conţinutul la oprirea calculatorului
 nu poate fi scrisă de către utilizatorul calculatorului !!!
 ea este inscripţionată de către producător cu ajutorul unei aparaturi speciale
Memoria ROM se află într-un cip de pe placa de bază. Datele din ea sunt scrise o
singură dată de către fabricant şi nu pot fi modificate decât prin tehnologii speciale. Ea
conţine BIOS-ul (Basic Input/Output Sistem) un ansamblu de instrucţiuni necesare în
procedura de pornire a calculatorului. Sarcina sa este să testeze componentele hardware
şi să pornească (iniţieze) încărcarea sistemului de operare.

Memoria RAM (Random Access Memory)
 memoria RAM stochează temporar programele în
timp ce acestea rulează, împreună cu datele utilizate
de aceste programe
 prin lansarea în execuţie a unui program, fişierele
sunt aduse în memoria RAM, iar programele rezidă
în memoria RAM atâta timp cât ele rulează; când
cerem unui program să salveze datele, acesta le va
transfera din memoria RAM pe hard disk
 este o memorie volatilă, deoarece, la închiderea
calculatorului tot ce este în memoria RAM se pierde
Din punct de vedere fizic memoria RAM este un
ansamblu de cipuri sau de module conţinând cipuri care
sunt introduse într-un conector de pe placa de bază
Memoria de tip CACHE

 reţine un număr de comenzi din cele mai recente; la o nouă solicitare a aceloraşi
comenzi răspunsul va fi mai rapid, deoarece comanda solicitată se află în zona de
memorie specială de tip CACHE, şi nu va mai fi nevoie să fie căutată pe întreg
hard disk-ul.
Este „o zonă de memorie specială, constituită din circuite de memorie rapide,
rezervată pentru stocarea informaţiilor din RAM la care se face acces cel mai frecvent.”
1.1.3.2. Memoria externă
Memoria externă este cea care păstrează datele şi după întreruperea alimentării cu
energie, a calculatorului. De aceea se mai numeşte şi permanentă pentru ca păstrează
datele pe timp nelimitat. Are capacitate mare de stocare (practic nelimitată dacă ne
gândim că putem utiliza atâtea suporturi de câte avem nevoie). Este folosită pentru
păstra (memora) date, programe, arhive, pentru a transfera date/programe de la un
calculator la altul în lipsa unei reţele de calculatoare, pentru a efectua salvări şi
restaurări de date periodic, pentru lucrul curent cu calculatorul, etc.
Dispozitive păstrare (memorare, stocare) a datelor:
● Hard disk (HDD, disc fix, disc dur) ● CD-ROM, DVD ● SSD
● Memorie flash (stick, pen drive) ● Hard disk extern
● Floppy disk (dischete) ● Disk Zip, Jaz

Hard Disk
– Hard Disk-urile sunt compuse din mai multe discuri magnetice, fiecare fiind
dotat cu propriul cap de citire-scriere.
– Pot avea capacitate foarte mare de stocare a informaţiei şi o viteză de lucru
(scriere-citire) foarte ridicată.
– Ele sunt folosite pentru stocări masive de date sau pentru rularea rapidă de
programe.
– Aceste discuri asigură o viteză de transfer a informaţiei mărită faţă de cea a
floppy disk-urilor.
CD-ROM (Compact Disk – Read Only Memory)

– dispozitiv ce permite citirea datelor prin mijloace optice; acesta poate fi doar
citit şi are o capacitate de aproximativ 700 Mb.
CD-RW (Compact Disk Re writable)

– are aceleaşi caracteristici ca şi cele ale CD-ROM-ului cu deosebirea că poate fi
inscripţionat sau reinscripţionat cu dispozitive special create pentru aceasta.
DVD (Digital Versatile Disc)

– DVD-ul, fizic seamănă cu CD-ROM-ul dar capacitatea de memorare a CD-
urilor DVD este mult mai mare decât CD-urile clasice (4.5GB, 9 GB).
– Cu ajutorul DVD-urilor se pot viziona filme de o calitate superioară celor pe
suport clasic deoarece viteza de citire a discurilor este foarte mare.
Memoria Flash (Memory stick, pen drive)

– memorie portabilă ce poate fi conectată la un calculator prin port-uri USB

Floppy disk
– Este un suport de date portabil, la care timpul de acces al informaţiei este destul
de mare, iar capacitatea de stocare extrem de mică (până la 1,44MB), în
comparaţie cu suporţii descrişi anterior.
– Deşi comportă aceste dezavantaje, la care se mai poate adăuga şi posibilitatea de
defectare foarte uşoară, discheta prezintă şi un avantaj major reprezentat prin
faptul ca toate sistemele de calcul beneficiază de unitate de dischetă.
Disk Zip
– dispozitiv asemănător cu floppy disk cu o capacitate de memorare de 100-300
MB.
Disk Jaz
– dispozitiv asemănător cu floppy disk cu o capacitate de memorare de 100 MB,
250 MB, 750 MB, 1 Gb, 2 GB

1.1.3.3 Măsurarea memoriei
Unitatea de măsură a informaţiei se numeşte bit. Trebuie acceptată această unitate

de măsură la fel ca secunda, kilogramul, metrul, etc. Un bit este o entitate care poate lua
numai valorile 1 sau/şi 0 şi care reprezintă modul prin care se codifică intern informaţia
spre a putea fi utilizată de calculator. Orice informaţie introdusă pe calculator este
transformată în şiruri de valori 1 şi 0, pentru uzul sistemului de calcul. Operatorul de
calculator nu vede această transformare.
Byte (octetul) este o succesiune de 8 biţi consecutivi şi este cea mai mică unitate
de date ce poate fi reprezentată şi adresată de către memoria unui sistem de calcul.
Deoarece arhitectura calculatorului se bazează pe numerele binare, numărul
octeţilor este exprimat în puteri ale lui doi.
Datele se exprima în multiplii unui byte: Kilobyte, Megabyte, Gigabyte, Terrabyte,
Pentabyte, Exabyte.

1.1.4. Dispozitive de intrare
Dispozitivele de intrare transmit calculatorului informaţii şi comenzi pentru a fi

prelucrate.
Informaţia poate fi formată din:
– caractere introduse de la tastatură;
– un text scris, eventual de mână;
– o imagine, un desen;
– sunete, filme, etc.
Tastatura
O tastatură standard, pentru a putea realiza funcţiile pentru care este destinată,
dispune de următoarele tipuri de taste:
– Taste Alfa-numerice
– Taste Numerice
– Taste Funcționale
– Pentru deplasarea cursorului/textului
– Taste pentru schimbarea funcţiei altor taste
– Taste pentru control şi corecţie

Taste alfa-numerice dispuse în zona centrală a tastaturii servesc pentru
introducerea textelor alfa-numerice, a caracterelor speciale şi a unor comenzi
(caracterele alfabetice pot fi introduse în format majuscul sau minuscul)
 Taste numerice cu ajutorul cărora se introduc date numerice. Acestea sunt

dispuse în două zone: un grup de taste numerotate de la 0 la 9 dispuse pe un
singur rând deasupra tastelor alfabetice şi un alt grup simbolizate tot cu cifrele 0-
9 având o dispunere matriceală, plasate în partea dreaptă a tastaturii (acestea sunt
utilizate pentru introducerea rapidă a datelor, îndeosebi de către operatori cu
rutină). Unele taste numerice au funcţii duble şi sunt simbolizate corespunzător.
 Taste funcţionale simbolizate cu F1, F2, ..., F12, servesc pentru lansarea unor
comenzi sau activarea unor funcţii diferite de la un produs software la altul.
 Taste pentru deplasarea cursorului şi a textului pe ecran care grupează tastele

cu săgeţi, tasta TAB şi tastele următoare:
– PgDn – determină deplasarea înainte a textului cu o pagină-ecran;
– PgUp – face deplasarea înapoi a textului cu o pagină-ecran;
– HOME – mută cursorul în colţul din stânga sus, dacă se află pe prima coloană,
indiferent de linie, sau mută cursorul la începutul liniei curente;
– END – poziţionează cursorul la sfârşitul liniei curente, sau în colţul din stânga
jos, dacă se află pe ultima coloană a unei linii.
 Taste pentru schimbarea funcţiei altor taste folosite individual sau apăsate în
combinaţie cu una sau două taste:
– CAPS-LOCK – este o tastă alternativă care face trecerea de la scrierea
alfanumerică cu majuscule (litere mari) la scrierea cu minuscule (litere mici) şi
invers;
– SHIFT – are aceeaşi funcţie ca şi CAPS-LOCK însă are efect numai cât este
ţinută apăsat;
– ALT – acţionată împreună cu alte taste determină generarea unei comenzi sau
chiar a unor instrucţiuni de program;
– CTRL – se utilizează în combinaţie cu alte taste pentru generarea şi transmiterea
unor comenzi de control şi dirijare;
 Taste pentru control şi corecţie. Din această categorie fac parte tastele care
servesc pentru corecţii într-un text afişat sau, pentru controlul unor funcţii ale
sistemului cum sunt:
– PAUSE/BREAK – suspendă temporar afişarea liniilor pe ecran sau, în asociere
cu tasta CTRL, poate să suspende execuţia unui program. (Reluarea afişării sau
execuţiei programului astfel întrerupt, se face acţionând o tastă oarecare);
– PRINT-SCRN – tipăreşte pe imprimantă conţinutul ecranului;
– ENTER – marchează terminarea unei linii introdusă de la tastatură (o comandă,
o instrucţiune sau o linie de date) şi transmiterea acesteia către calculator,
concomitent cu avansul la rândul (linia) următor;
– ESC – suspendă execuţia programului sau a comenzii curente şi face să se
revină la pasul (ecranul) imediat anterior;
– INSERT – este o tastă alternativă care selectează fie modul de lucru INSERT,
când orice caracter tastat se inserează în poziţia cursorului, fie modul de lucru
EDIT, când caracterul tastat îl substituie pe cel din dreptul cursorului;
– DEL – şterge caracterul din dreptul cursorului;
– BACKSPACE – şterge primul caracter de la stânga cursorului.
Mouse-ul
Mouse-ul este un dispozitiv periferic de intrare care controlează mişcarea

cursorului pe ecranul de afişare. El este astfel conceput încât, utilizatorul să nu fie
obligat să ţină minte toate comenzile de care are nevoie, pe parcursul unei sesiuni de
lucru. Prin intermediul cursorului mouse-ului utilizatorul poate să activeze orice meniu,
submeniu, comandă sau altă opţiune afişată pe ecran şi necesară derulării lucrărilor
curente.
Mouse-ul a trecut din categoria perifericelor opţionale, în categoria celor
obligatorii, pe măsură ce au fost create programe şi sisteme de programe care sunt greu
de manipulat fără mouse şi pe măsură ce au fost realizate anumite interfeţe grafice care-l
ajută pe utilizator să se orienteze cu uşurinţă pe ecran.
Pentru utilizarea mouse-ului este necesară cunoaşterea unor termeni specifici:
– cursor - semnifică simbolul afişat pe ecran specific mouse-ului, având forme
diferite în funcţie de programul în exploatare, poziţia lui pe ecran etc. şi
constituie mijlocul de reper al opţiunilor;
– clic (click) - semnifică apăsarea şi apoi eliberarea rapidă a butonului din stânga
sau dreapta mouse-ului având ca efect selectarea, activarea sau marcarea unei
opţiuni, unui meniu, submeniu sau comenzi ;
– dublu clic (double click) - semnifică două clicuri de
mouse care se succed la un interval foarte scurt, şi
care conduc la lansarea în execuţie a unor programe
sau execuţia unor comenzi simple;
– glisare (drag) - semnifică deplasarea mouse-ului
ţinând butonul din stânga apăsat, având ca efect

marcarea unui text, mutarea unor obiecte sau ferestre, copierea, etc.
În timpul utilizării, mouse-ul se deplasează pe masa de lucru, utilizatorul urmărind
pe ecran cursorul acestuia ce se va deplasa în acelaşi sens. Se pot astfel activa comenzi
din meniurile Windows, sau comenzi specifice anumitor programe, afişate pe ecran şi
care pot fi activate, printr-un clic sau două clicuri, prin acţionarea butoanelor mouse-
ului.
Track-ball
Este un dispozitiv de intrare

asemănător cu mouse-ul dar mutarea
cursorului se face prin rotirea bilei cu
ajutorul degetelor şi a palmelor. Era
folosit de obicei pe computerele portabile
(laptop) în locul mouse-ului. În esenţă
reprezintă un mouse răsturnat (utilizatorul
roteşte bila).
Touch–pad
Suprafața sensibila la atingere

folosită în loc de mouse pe majoritatea
laptopurilor.
Scanner
Dispozitiv ce poate transforma textul sau imaginile în versiuni digitale care pot fi
stocate pe computer.
Scanner-ul reprezintă un echipament opţional în cadrul unui sistem de calcul, care
se utilizează pentru captarea imaginilor în vederea prelucrării acestora cu calculatorul.
Cu ajutorul unui sistem de senzori, scanner-ul preia imagini, desene şi texte, pe care le
scanează (operaţia se mai numeşte şi digitalizare) şi le transmite calculatorului care le
memorează, sub forma unor fişiere, după care acestea pot fi supuse prelucrării.
Scanner-ul poate fi:

de birou de mână
Alte dispozitive de intrare
 Joystick – manetă ce controlează

deplasarea pointerului; deosebirea
fata de mouse : cursorul continuă să
se deplaseze și când joystick-ul
încetează mișcarea; e folosit pentru
jocuri.

 Light pen – creion luminos – un fel
de mouse de forma unui creion, ce
folosește un detector sensibil la
lumină pentru selectarea obiectelor
de pe ecran, prin punctare directă.
 Camera digitală – captează

imagini video
 Microfon – folosit pentru

înregistrarea de sunete pe PC; e
conectat la placa de sunet; se
utilizează în telefonia prin Internet
și la introducerea verbală de text sau
comenzi.

1.1.5. Dispozitive de ieșire
Monitorul
Este dispozitiv periferic de ieşire cu ajutorul căruia un PC poate prezenta

utilizatorului informaţii sub formă de text şi / sau grafică. Din punct de vedere
constructiv monitorul poate fi cu tub catodic sau cristale lichide (LCD).
Dimensiunea monitorului este exprimată în inch (1 inch = 2,54 cm)
Calitatea imaginii afişată pe ecranul monitorului depinde de:
 rezoluţie numărul de pixeli afişat pe ecran; un pixel reprezintă un punct luminos;
astfel un monitor cu rezoluţie mai mare este din punct de vedere calitativ,
superior celui cu rezoluţie mai mică.
 frecvenţa de reîmprospătare – măsurată în Hz, reprezintă viteza cu care se
reîmprospătează imaginea pe monitor într-o secundă.
 timpul de răspuns, contrastul, etc.
Imprimanta
Imprimanta reprezintă o componentă periferică opţională utilizată pentru obţinerea

datelor tipărite hârtie obişnuită sau specială. Spre deosebire de alte echipamente
periferice, imprimantele sunt fabricate într-o gamă foarte mare, în diverse tipuri şi de
către un mare număr de firme.
Principalele caracteristici după care se disting diferite tipuri de imprimante sunt:
– mecanismul de tipărire şi principiul de funcţionare;
– viteza de tipărire;
– dimensiunea liniei tipărite;
– calitatea grafică a tipăririi (rezoluţia);
– memoria proprie;
– existenţa unui limbaj propriu (POSTSCRIPT);
– fiabilitatea şi costul.
Cea mai frecventă clasificare a imprimantelor se face după mecanismul de tipărire.
PC-urile folosesc următoarele tipuri de imprimante (după mecanismul de tipărire):
– imprimante matriceale;
– imprimante cu jet de cerneală;
– imprimante laser
Indiferent de tipul de imprimantă, calitatea tipăririi este măsurată în puncte pe inch
(dots per inch – dpi).
Boxe (difuzoare) şi căştile
Sunt dispozitive periferice de ieşire date, folosite pentru redarea sunetelor digitale.
Acestea se cuplează la sistemul de calcul prin intermediul unui adaptor – placă de sunet.

1.2. Software
Prin software desemnăm totalitatea programelor, procedurilor, rutinelor împreună

cu datele folosite de acestea, care coordonează componentele hardware ale
calculatorului, pentru a rezolva diferite probleme concrete. Prin intermediul acestor
programe, utilizatorul are posibilitatea de a comunica cu sistemul de calcul, introducând
date, programe şi comenzi, primind rezultatele prelucrării şi diverse mesaje. O parte din
date, rezultate sau programe pot fi memorate pentru prelucrări ulterioare.
Tipuri de software:
 Software de sistem (sisteme de operare)
 Software de aplicaţii (Programe de aplicaţie)
1.2.1. Software de sistem – Sistem de operare
Sistemul de operare (SO) este un ansamblu de proceduri și programe prin care se

gestionează resursele sistemului de calcul (al PC-ului) și se asigură utilizarea eficientă a
acestora, precum și o interfața comodă pentru utilizarea calculatorului. SO poate fi
considerat ca interfața între componentele hard și utilizator.
Sistemul de operare (SO) este un grup de programe care furnizează instrucţiunile
de care are nevoie sistemul de calcul pentru a putea fi comandat. Fără sistemul de
operare, utilizatorul nu poate comunica cu sistemul de calcul, iar sistemul de calcul nu
va şti să comunice cu utilizatorul. Fără sistemul de operare, ar trebui transmise şi
înţelese semnalele utilizate de fiecare componentă hardware şi periferice conectate la
sistemul de calcul. Ar trebui introduse instrucţiuni care să detalieze fiecare acţiune pe
care o execută sistemul de calcul, de la cum se încarcă un program în memorie, până la
cum să se copieze informaţiile sau să se tipărească fişierele.
Sistemul de operare este o componentă software de bază, obligatorie pentru
funcţionarea sistemului de calcul. Acesta asigură coordonarea funcţionarii tuturor
componentelor sistemului de calcul şi permite rularea celorlalte categorii de programe
existente pe acesta.
Exemple de sisteme de operare: Windows, Mac Operating System, Linux, Solaris,
Unix, Novell, MS-DOS.

Principalele funcţii ale unui sistem de operare sunt:
 Gestiunea prelucrărilor – oferă posibilităţi de pregătire şi lansare în execuţie a

programelor de aplicaţie.
 Gestiunea resurselor – Sistemul de operare furnizează instrucţiunile necesare
sistemului de calcul pentru comanda perifericelor, cum ar fi tastatura,
imprimanta, mouse, modemul etc. Sistemul de operare transformă tastările şi
mişcările mouse-lui în comenzi pe care sistemul de calcul le poate interpreta.
 Gestiunea fişierelor – Sistemul de operare ajută la organizarea fişierelor în care
sunt stocate informaţiile (datele), păstrând locaţia, numele, mărimea şi momentul
creării fişierului. Fișierele sunt grupate și în funcție de utilizatori.
 Facilităţi puse la dispoziţia utilizatorului referitor la compresia datelor, sortarea,
interclasarea, catalogarea şi întreţinerea bibliotecilor prin programele utilizator
disponibile.
 Coordonarea execuţiei simultane a mai multor programe prin urmărirea
modului de executare a instrucţiunilor, depistarea şi tratarea erorilor, lansarea în
execuţie a operaţiilor de intrare/ieşire.
 Dacă interfaţa cu utilizatorul este orientată linie de comandă utilizatorul

introduce la calculator şiruri de caractere ce reprezintă comenzi şi opţiuni de
execuţie ale acestora. Utilizatorul trebuie să ştie denumirea fiecărei comenzi,
opţiunile sale şi ordinea în care acestea trebuie indicate. Exemple de astfel de
sisteme de operare: MS-DOS, Linux, etc.
 Dacă interfaţa cu utilizatorul este grafică se foloseşte prescurtarea de GUI
(Graphical User Interface) pentru a desemna suprafaţa ecranului (desktop) care
conţine pe lângă text şi imagini. Cu o astfel de interfaţă se simplifică utilizarea
calculatorului deoarece utilizatorul nu trebuie să înveţe denumirile comenzilor,
ordinea şi prescurtările parametrilor.
1.2.2. Software de aplicaţii (Programe de aplicaţie)
Programele de aplicaţii sunt acele programe ce sunt realizate pentru utilizatori cu

scopul de a folosi calculatorul într-o problemă specifică şi pentru a îndeplini o anumită
sarcină.
Enumerăm mai jos câteva dintre tipurile de programe de aplicaţii:

● editoare şi procesoare de Word, Corel WordPerfect, Open Office Writer, Adobe
texte InDesign
Excel, Corel Quattro Pro, Open Office Calc, Lotus 1-

● programe de calcul tabelar
2-3
● programe de prezentare PowerPoint, Corel Presentations, Open Office Impress
● sisteme de gestiune a bazelor Access, Visual FoxPro, Oracle, Paradox, Open Office
de date Base, SQL Server
● programe de desenare şi
CorelDraw, Photoshop
prelucrare a imaginilor
● programe de comunicare şi Yahoo Messenger, Firefox, Internet Explorer,

navigare în Internet Chrome, Outlook, Skype, etc.
● limbaje de programare Visual Studio (C++, C#, Visual Basic, F#), Delphi
● programe de securitate
Kaspersky, E-set, Zone Alarm, BitDefender
(antiviruși)
● programe de divertisment jocuri, filme, muzică
● programe utilitare Nero, WinRar, Norton Utilities
● programe create pentru

rezolvarea unor probleme dicționare, enciclopedii, etc.
particulare ale utilizatorilor

Partea a 2-a: Windows
Sistemul de operare Windows a apărut în urma unui proces laborios, prin care s-a
urmărit perfecţionarea sistemului MS-DOS în sensul eliminării unor dezavantaje şi
apropierea mai puternică dintre calculator şi utilizator, prin impunerea modului de lucru
meniu.
Calculatoarele personale care operau sub MS-DOS, nu-şi puteau valorifica integral
performanţele hardware în continuă creştere, datorită limitărilor generate de filozofia
acestui sistem care se caracterizează prin modul de lucru linie-comandă, absenţa
multitasking-ului, organizarea memoriei interne şi programe pe 16 biţi.
Windows este numele unei serii de sisteme de operare create de compania
Microsoft. Microsoft a introdus Windows pe piață pentru prima dată în noiembrie 1985,
ca un supliment la MS-DOS, deoarece interfețele grafice erau din ce in ce mai apreciate.
Microsoft Windows a ajuns cu timpul să predomine pe piața de calculatoare mici,
întrecând Mac OS, care fusese introdus pe piață mai înainte de către compania Apple
Computers, astăzi numită Apple Inc..
Un sistem de operare este o colecţie de programe software care controlează
modalitatea în care dispozitivele hardware ale computerului interacţionează cu
programele, precum şi modalitatea în care computerul răspunde la comenzile
utilizatorului. Programele sunt instrumente care ajută la efectuarea anumitor activităţi.
(Programele se mai numesc şi aplicaţii.)

2.1. Pornirea calculatorului, POST, log-are
Pornirea calculatorului se face de la butonul de Start. La pornirea calculatorului se

efectuează o serie de teste pentru a vedea dacă toate componentele hardware
funcționează corect. Acest proces de verificare poartă numele de POST (Power On Self
Test). Testele se efectuează asupra:
 placa video
 tastatură
 procesor
 memoria RAM
 dispozitive IDE & SATA
 slot-uri PCI
După ce toate testele au trecute cu succes, începe procesul de încărcare a
sistemului de operare (boot).
Pentru a fi încărcat, sistemul de operare este întâi căutat pe un suport de memorie
externă (floppy disk, CD/DVD, hard disk, memorie flash).
Următoarea operație pe care utilizatorul o execută este log in sau log on. Acesta
este procesul prin care utilizatorul se identifică față de calculator (sistem de operare)
prin intermediul unui user name și a unei parole.
Procesul opus este cel de log off sau log out: procesul prin care un utilizator își
încheie sesiunea de lucru la un calculator.
Switch user – operație prin care sesiunea de lucru a utilizatorului curent este
suspendată (nu încheiată) și se revine la meniul de log in al Windows-ului. Un alt
utilizator se poate log-a.
Restart – repornirea calculatorului.
Sleep (Windows 7/ Vista) / Stand By (Windows XP) – stare de inactivitate = stare
de suspendare temporară, în care consumul de energie este redus iar timpul de revenire
este cel mai scurt posibil.

În Windows 7 / Vista, pentru oprirea, repornirea corectă a calculatorului va
trebui să apelaţi comanda Shut Down din meniul Start.
În Windows XP, pentru oprirea, repornirea corectă a calculatorului va trebui să
apelaţi comanda Turn Off Computer din meniul Start. La apelarea acestei funcţii pe
ecran va apărea o casetă de dialog din care alegeţi opţiunea dorită.

2.2. Descrierea interfeţei grafice
2.2.1. Desktop
2.2.1.1. Prezentare generală & Icons
După autentificare, utilizatorul este „întâmpinat” de o interfață numită desktop.
Desktop – Windows 7

Desktop – Windows XP

Pictogramele (Icon) sunt mici imagini afișate pe desktop sau în aplicații ce
reprezintă un obiect.
Icon-urile specifice sistemului de operare Windows sunt:
 My Computer (Windows XP) / Computer (Windows Vista & 7) – o iconiță care

permite accesul la fișierele și directoarele aflate pe memoria externă a
calculatorului (prin dublu click) sau la informații despre componentele hardware
ale calculatorului sau la anumite setări „de bază” (prin click dreapta)
 Recycle Bin – este un container pentru fişierele şterse; atunci când ştergem un
fişier sau director, acesta nu este şters definitiv de pe disc, ci doar mutat în
Recycle Bin de unde poate fi şters definitiv sau restaurat pentru refolosire; aceasta
este o măsură de protecţie a fişierelor la ştergere.
 My Documents (Windows XP) / nume utilizator (Windows Vista & 7) – conţine

în principal documentele „personale” ale utilizatorului log-at (documente text,
calcul tabelar, fotografii, muzică, video); în cazul în care există mai mulţi
utilizatori ai aceluiaşi calculator cu conturi diferite, My Documents va fi diferit
de la un utilizator la altul.
 My Network Places (Windows XP) / Network (Windows Vista & 7) – permite

vizualizarea întregii rețele din care calculatorul face parte
2.2.1.2. Meniul/Butonul de start
 Programs (Windows Xp) / All Programs (Windows 7 / Vista)

– permite accesul la sub-meniul programelor din calculator;
– conţine programele şi grupele de programe instalate în calculator;
 Documents (Windows Xp)

– în acest meniu sunt adăugate automat ultimele documente cu care utilizatorul a
lucrat, acesta putându-le redeschide rapid;
– documentele pot fi de tip text, imagini, tabele, sunete;
 Settings (Windows Xp)

– permite accesul către programele de configurare şi întreţinere a sistemului de
operare;
– Network Connections: configurări de reţea;
– Printers and Faxes: configurarea imprimantelor şi a faxurilor;
– Taskbar & Start Menu: configurarea taskbar-ului şi a meniului de start;
 Control Panel - mediu din care se pot efectua marea majoritate a setărilor și
configurărilor sistemului de operare, aplicațiilor instalate, echipamentelor
hardware
Meniul/Butonul de start – Windows XP

Meniul/Butonul de start – Windows 7
2.2.1.3. Task-bar
Pe el sunt afişate programele (task-urile) aflate în execuţie.
2.2.1.4. Quick Launch
Conţine icon-uri ale programelor cel mai des utilizate de utilizator (sunt adăugate
de către Windows și de către utilizator).
Windows XP:
Windows 7 / Vista:
2.2.1.5. System Tray
Afișează programele (task-urile) rezidente în memorie precum și elemente

caracteristice Windows-ului.
Windows XP:
Windows 7 / Vista:
2.2.2. Setări Windows
2.2.2.1. Configurarea datei şi a orei
Windows Xp: Se dă dublu click pe ceasul din System Tray (ceasul de pe desktop);
se va deschide fereastra pentru modificarea datei şi a orei:
Pentru stabilirea corectă a orei e bine să alegeţi şi fusul orar, inclusiv opţiunea de
schimbare automată a orei o dată cu trecerea la ora de vară.
Windows 7 / Vista:
 click pe ceasul din System Tray
 se selectează Change Date and Time Settings
 se selectează Change date and time

2.2.2.2. Setări regionale (Format, locație, tastatură și alfabet)
În timpul lucrului, pe bara de activităţi (Taskbar) apare

un indicator care arată care este setul de caractere folosit:
pentru alfabetul românesc (RO), pentru cel englezesc (EN).
Trecerea de la unul la celălalt se face cu un clic pe indicator
apoi alfabetul dorit sau prin combinația ALT + SHIFT (cel
din stânga).
Dacă nu ne apare nici un set de caractere, înseamnă că nu avem instalată decât
tastatura englezească.
Windows Xp: Instalarea tastaturii românești se face

astfel:
1. Lansaţi în execuţie Start –> Control Panel
2. Următoarea alegere va fi Regional and Language

Options
3. Apare fereastra următoare

4. Se selectează Languages. Va apare fereastra următoare:
5. Se selectează Details. Va apare

fereastra următoare:

6. Se selectează Add, Romanian apoi OK.
Windows 7: Instalarea tastaturii românești se face astfel:

1. Lansaţi în execuţie Control
Panel
2. De la Clock, Language and
Region alegeți Change
keyboards or other input
methods
3. Următoarea alegere va fi Change keyboards
4. Apare fereastra de unde se adaugă tastatura în limba română (fereastra de la pasul

7 din etapele de la Windows Xp).
5. Se selectează Add, Romanian apoi OK.
2.2.2.3. Caracteristicile principale ale ecranului – Windows
Windows XP
Avem două posibilităţi:

a) click dreapta în orice loc liber de pe desktop şi se alege Properties;
b) din meniul Start se deschide Settings, Control Panel, Display Settings;

În ambele cazuri se deschide fereastra:
De la Themes se alege tema dorită De la Background se alege fundalul

desktop-ului (imaginea ce va fi afișată)
În zona Background sunt prezentate anumite imagini predefinite ale Windows-ului.

Dacă utilizatorul vrea afișarea unei alte imagini, acesta va da click pe butonul Browse și
își va căuta fișierul.
De la Screen Saver se configurează screen De la Appearance se schimbă culorile

saver-ul ferestrelor, schema culorilor, mărimea
font-urilor

Zona Screen Saver conţine lista screen saver-urilor disponibile. Un screen saver
este un program de protejare a ecranului atunci când, pe o durată de timp
predeterminată, nu s-a executat nicio acţiune asupra calculatorului. Programele de
protejare a ecranului au fost implementate pentru a preveni degradarea monitoarelor
(mai ales la tipurile mai vechi).
De la rubrica Wait se poate modifica timpul după care intră în funcţiune screen
saver-ul.
De la fereastra apărută în urma apăsării butonului Settings se pot executa diverse
modificări în funcţionarea şi aspectul fiecărui tip de screen saver. Acestea diferă de la
un tip la altul şi se referă la aspectele specifice fiecăruia dintre ele. Prin apăsarea
butonului Preview se poate vedea imediat aspectul screen saver-ului.
De la Settings se poate schimba rezoluţia desktop-ului, dimensiunii fonturilor şi a

paletei de culori sau se pot face setări mai avansate.
Rezoluţia ecranului reprezintă numărul de puncte (pixeli) afişate pe ecran.
Rezoluția în pixeli exprimă dimensiunile imaginii, în ipoteza că este vorba de o imagine
dreptunghiulară, și anume lungime / lățime, măsurate în pixeli. Cu cât rezoluția este mai
mare, cu atât se pot vedea şi folosi mai multe detalii iar imaginea este mai clară.
Windows 7
Se dă click dreapta în orice loc liber de pe desktop şi se alege Personalize. Ne

apare fereastra următoare de unde se pot seta Background, Theme, Colors, Screen
Saver:

Din această fereastră se pot schimba:
 Iconițele de pe desktop (Desktop
Icons)
 Background (imaginile de pe fundalul desktop-ului)

Se pot selecta imaginile dorite, intervalul la care acestea se vor schimba și poziția
imaginii pe desktop (stretch, fill, fit, title, center).

 Colors
 Screen Saver

Pentru schimbarea rezoluției, se click dreapta în orice loc liber de pe desktop şi se
alege Screen resolution.

2.2.3. Ferestre Windows
Elementele unei ferestre Windows::

 Bara de titlu:
 Bara de meniu:
 Butoane:
 Pictograme sau semne convenţionale cărora li se
asociază o anumită semnificaţie:
O fereastră Windows se poate găsi în trei forme:

– normală – fereastra ocupă o anumită zonă pe ecran şi poate fi mutată sau
redimensionată;
– maximizată –fereastra ocupă tot ecranul ;
– minimizată – fereastra este redusă la butonul de pe taskbar .
2.2.4. Pictogramele (iconițe sau icons)
Pictogramele (iconițe sau icons) sunt mici figuri (desene) afişate pe ecran şi care
reprezintă un obiect aflat la îndemâna utilizatorului. Ele sunt prestabilite pentru
majoritatea programelor sau pot fi selectate la alegere dintr-o bibliotecă (colecţie).
Pictogramele pot fi tratate ca reprezentări vizuale care permit efectuarea de operaţii
(acţiuni, comenzi) asupra obiectelor.
Aranjarea pictogramelor se face prin click dreapta cu mouse-ul într-o zonă liberă a
desktop-ului. Se alege apoi Arrange Icons iar apoi varianta dorită care poate fi: după
nume (name), tip (type – item type), mărime (size), dată (date – date modified).
Pictogramele se văd pe ecran numai dacă este marcată opţiunea Show desktop
Icons (Afişare pictograme de pe spaţiul de lucru). Dacă se scoate acest marcaj, pe
desktop nu mai apare nici o pictogramă. Alinierea se obţine prin Align to Grid (Aliniere
la grilă).
Opțiunea Auto arrange (autoaranjare) va permite Windows-ului să își aranjeze
singur iconițele, și nu va permite utilizatorului mutarea pictogramei în altă zonă a
desktop-ului.

Windows XP
Windows 7
În funcție de sistemul de operare și de setările utilizatorilor, pe desktop pot apare

sau nu anumite iconițe. Iconițele sistemului de operare sunt:
Windows X Windows 7
My Computer / Computer = un grup de

programe care oferă acces la unităţile de
disc ale calculatorului, oferă diverse
informații despre hardware și permite
anumite setări
Recycle Bin = „lada de gunoi“ a

sistemului de operare. Acest container
captează toate datele care au fost şterse.
Restaurarea datelor, în acelaşi loc de
unde au fost şterse, se poate face din

fereastra deschisă, prin dublu clic pe
icon-ul Recycle Bin şi alegerea opţiunii
Restore a meniului File. Ştergerea
datelor din Recycle Bin se face prin
selectarea opţiunii Empty Recycle Bin,
disponibilă prin accesarea iconului cu
butonul funcţiilor speciale al mouse-ului
My Documents /numele user-ului =

director în care utilizatorul își salvează
documentele, pozele, filmele, etc.
My network places / Network = permite

vizualizarea calculatoarelor conectate
într-o reţea si accesul la resursele
acestora: unităţile de disc, fişiere,
imprimante şi echipament de
comunicaţie.
Simbolurile sunt însoţite de un nume care se poziţionează sub acestea şi care poate
fi editat la alegere.
Crearea unui shortcut pe desktop
Una din metodele de creare a unui shortcut (o cale scurtă care un fişier sau folder)
pe suprafaţa desktop-ului este următoarea:
 Se micşorează eventualele ferestre deschise pentru a putea avea acces la suprafaţa
desktop-ului;
 Se dă click dreapta cu mouse-ul într-o zonă liberă a desktop-ului;
 Se alege opţiunea New Shortcut;
 În fereastra Command line se va scrie calea până la fişierul ce se va accesa prin
această pictogramă. Dacă nu se cunoaşte calea, se apasă butonul Browse pentru a
se putea alege calea în care se găseşte fișierul

Crearea unui folder (director) pe desktop
Pentru a crea un folder trebuie parcurse următoarele etape:

– daţi click dreapta cu mouse-ul în orice zonă liberă a desktop-ului şi alegeţi din
meniul apărut New –> Folder
– va apare un icon de forma
– în locul textului New Folder vă puteţi scrie propria denumire (de exemplu Test)
după care apăsaţi enter; după apăsare pe desktop va apare următorul icon:

2.2.5. Programele (accesoriile) sistemului de operare Windows
2.2.5.1. Notepad și WordPad
Sistemul de operare Windows pune la îndemâna utilizatorilor un set de

instrumente, de accesorii. Între ele se află şi aplicaţiile de tip „editor de texte”.
Editoarele de texte sunt programe (aplicaţii) pe care le folosim pentru crearea şi
modificarea textelor. Textele sunt înşiruiri de caractere. Numim caractere literele
alfabetului, semnele de punctuaţie disponibile, cifrele şi caracterele speciale. Pentru
crearea textelor folosim tastatura: un caracter se obţine prin apăsarea unei taste sau a
unei combinaţii de taste. Pentru ca aceste texte să poată fi reutilizate (citite, corectate,
rearanjate) ele trebuie salvate într-un document.
Pentru scrierea unui document apelăm deci la o aplicaţie (program) specializată
pentru astfel de operaţii. Sistemele de operare Windows oferă două editoare de texte:
Notepad şi WordPad. Notepad este un editor de texte care oferă posibilităţi mai reduse
pentru aranjarea textelor în pagină.
Dacă documentul pe care trebuie să-l obţineţi este unul simplu, atunci cea mai
bună alegere este Notepad.
Dacă în document trebuie incluse
grafice, desene sau alte imagini, atunci
soluţia este WordPad sau – şi mai bine
– un procesor de texte mai performant.
Pictogramele acestor programe se
află în meniul butonului start, la All
programs, în grupul Accessories.
Windows 7

Windows XP
Exemplul nostru pentru editarea textelor va utiliza editorul Notepad. Un clic pe
pictograma Notepad din grupul Accessories (Accesorii) rezolvă problema lansării în
execuţie. Ceea ce obţinem după aceea este fereastra de lucru a aplicaţiei. Să o analizăm:

 este bara de titlu a ferestrei: arată numele programului care gestionează
(controlează) informaţiile din fereastră.
 este butonul care închide fereastra şi apoi aplicaţia. Atenţie: nu închideţi

niciodată fereastra înainte de a-i fi salvat conţinutul (textul din fereastră)!
 este bara de meniuri: File, Edit, Format, View şi Help sunt meniuri. Un clic pe
numele meniului deschide lista de opţiuni asociate.
Spaţiul de sub bara de meniuri este chiar fereastra de lucru a utilizatorului. Aici –
cu ajutorul tastelor – se introduc texte.
Pentru salvarea textului într-un document folosim comanda Save (Salvare)
componentă a meniului File (Fişier). Documentul este un caz particular de fişier. Cu
alte cuvinte, dacă am introdus un text în fereastră şi vrem să-l păstrăm, atunci el trebuie
salvat sub forma unui document (fişier). În urma salvării se obţine un document (fişier)
care are un nume distinct. Comanda Open (Deschidere) este cea care va deschide un
document (fişier) existent, eventual unul creat (salvat) anterior.
Salvarea documentelor
Deschideţi aplicaţia Notepad şi introduceţi un text de la tastatură. Pentru salvare
alegeţi comanda Save (Salvare) din meniul File (Fişier).
Exerciţiu: Salvaţi textul pe care l-aţi introdus de la tastatură în dosarul Documents

(Windows 7) / My Documents (Windows Xp). Fişierul (documentul) pe care îl creaţi
astfel se va numi text.
La salvarea unui document se va ține cont de:

 Locul unde se salvează fișierul D:\_ documents\ (numărul 1 – se dă click pe
D: apoi pe _ documents)
 Numele fișierului text.txt (numărul 2)
 Butonul Save (numărul 3)
În urma salvării aţi construit un document, adică un fişier text.

Închiderea aplicaţiei
La terminarea lucrului cu o aplicaţie trebuie să o închidem. Realizăm acest lucru
fie cu un clic pe butonul de închidere, fie prin comanda Exit (Ieşire) din meniul File
(Fişier). În cazul în care încercaţi să închideţi fereastra aplicaţiei înainte de a fi salvat
conţinutul veţi primi pe ecran un mesaj de atenţionare, de felul celui următor:

2.2.5.2. Paint şi Calculator
Paint este o aplicaţie pentru desen. În fereastra de lucru pot fi construite desene
folosind instrumentele speciale de desen.
Instrumentele de desen sunt obişnuite: cercul sau elipsa, patrulaterul, linia, linia
curbă. Dacă selectaţi instrumentul şi îl plasaţi în spaţiul ferestrei atunci puteţi desena.
Trageţi pointer-ul mouse-ului ţinând butonul stâng apăsat.
„Calculator” este o aplicaţie care „copiază” modul de lucru al unui calculator de

buzunar: execută operaţii aritmetice. Indicaţi cu mouse-ul cifrele şi semnele pentru
operaţii.

2.3. Directoare și fișiere (Folders & Files)
2.3.1. Definiții
Un fişier este o colecţie organizată de informaţii utilizate de calculator. El conţine

date de acelaşi tip.
Pentru a putea fi recunoscut, fiecare fişier trebuie să aibă un nume şi o extensie
care indică tipul fişierului.
Windows acceptă nume de fişiere de maxim 255 caractere. În numele fişierului
nu pot intra caracterele: / \ : ? * “ < > |
Extensia este separată de numele fişierului printr-un punct şi poate avea 3 – 4
caractere.
Exemple: program.txt Anexa laborator 1.doc
notepad.exe imagine.bmp
document.docx imagine.jpeg
Un hard disk poate conţine, în funcţie de capacitatea sa, un număr foarte mare de
fişiere. Dacă aceste ar fi memorate într-un singur loc, utilizatorul ar avea probleme
foarte mari în utilizarea (găsire, sortare, etc.) acestora. Soluţia este gruparea fişierelor în
directoare (folder).
Directorul este un container în care sunt plasate mai multe fişiere. Ele sunt
folosite pentru a stoca fişierele într-un mod organizat. Directorul semnifică numai un
loc propriu-zis şi anume o zona de pe hard disk.
Într-un director se pot afla mai multe fişiere şi mai multe directoare numite
subdirectoare.
Orice suport de memorie externă posedă un director rădăcină care se
simbolizează cu caracterul \ . Acesta este punctul de pornire al structurii arborescente a
directoarelor. El nu este subdirectorul nici unui alt director.
Într-un sistem de operare, suporturile de memorie externă sunt notate cu litere. De
obicei, repartizarea acestora este:
A: pentru Floppy disk E: pentru memorie flash (stick)
C: pentru hard disk
D: pentru CDROM
Locul unde se află un fişier în memoria externă este reprezentat cu ajutorul
literelor de mai sus iar drumul parcurs în structura arborescentă a directoarelor până la
găsirea acestuia se numeşte calea fișierului.

Director rădăcină C:\
Dir1 C:\Dir1
Subdir1 C:\Dir1\Subdir1
Fis1
Fis2
Fis1
Fis2
Dir2 C:\Dir2
Subdir2 C:\Dir2\Subdir2
Fis1
Fis2
Fis1
Fis2
Fis1
Fis2
Fis3
Fis4
Structura arborescentă a directoarelor
Exemple:
– fişierul setup.exe ce lansează în execuţie instalarea sistemului de operare
Windows de pe CDROM are calea: D:\setup.exe
– fişierul notepad.exe are calea: C:\windows\notepad.exe
Iconița directoarelor este un dosar galben:

Iconițele fișierelor diferă în funcție de tipul acestora. De exemplu, un fișier Word
are o iconiță, un fișier Excel altă iconiță.
Exemplu: Fișierul Winword (cel care ne deschide aplicația Word) se găsește în

următoarea locație: C:\Program Files\Microsoft Office\Office14
2.3.2. Windows Explorer & Computer/My Computer
Windows Explorer și Computer / My Computer sunt programe utilitare al

Windows-ului ce operează cu toate unităţile de memorie externă, precum şi cu
directoarele şi fişierele existente pe acestea.
Computer / My Computer se deschide printr-un dublu click pe iconiţa de pe
desktop.
Windows Explorer se deschide din (depinde de versiunea de Windows):
 Start –> Programs –> Windows Explorer
 Start –> Programs –> Accessories –> Windows Explorer
Cu ajutorul acestora se pot crea, redenumi, muta şi copia directoarele şi fişierele
de pe oricare din suporturile de memorie externă ale calculatorului
Componentele comune ale Windows Explorer și Computer / My Computer:
– unităţile de dischetă
– hard disk-urile
– cd rom-urile
În funcţie de sistemul de operare utilizat, în fereastra Computer / My Computer
mai pot apare:
– Control Panel
– Recycle Bin
– programele de control ale imprimantelor (Printers)
– alte aplicaţii ale sistemului cum ar fi: programele de configurare a reţelei

Fereastra Windows Explorer este împărţită în două părţi:
a) în partea stângă:
– structura arborescentă a directoarelor fiecărui suport de memorie (dacă un
element din structura arborescentă conţine la rândul lui alte elemente, atunci el
va avea afişat în dreapta sa semnul +; dacă se vede acest semn înseamnă că
elementele sale nu sunt afişate; pentru afişarea lor trebuie executat un click pe
semnul + care devine –; un click pe – va ascunde elementele componente)
– Control Panel și programele de control ale imprimantelor (Printers)
– structura arborescentă a reţelei (dacă aceasta există) – My Network Places
– shortcut-urile către My Documents
b) în partea dreaptă este afişat conţinutul elementului curent selectat în secţiunea

din partea stângă
2.3.2.1. Tipuri de vizualizare în Windows Explorer
Thumbnails (Windows Xp)
Details

Icons
List

Tiles
La Windows 7, aplicația Windows Explorer are următoarele opțiuni de vizualizare:

Fereastra My Computer (sus Windows XP, jos Windows 7)
Hard Disk-uri
Cd Rom-uri
Floppy Disk
Hard Disk-uri
din reţea
Hard Disk-uri
Memory
stick
DVD-uri
Directoare
din retea

Fereastra Windows Explorer – la nivelul My Computer
Fereastra Windows Explorer – C:\

2.3.3. Proprietățile directoarelor și fișierelor
Proprietăţile unui hard disk, DVD, cd rom, director, fişier, shortcut, dischete sau a
unui memory stick se pot vizualiza apăsând click dreapta pe elementul respectiv iar apoi
opţiunea Properties (a se vedea și subcapitolul 4.3.).
Hard Disk Dischetă
CD Rom Director

Fişier Shortcut
My Computer (Windows XP)

Computer (Windows 7)

2.3.4. Tipuri de fișiere
Extensia Aplicaţia Semnificaţie
.exe fără Fişier executabil
.com fără Fişier de program
.bat fără Fişier de comenzi
.doc Word 1997 – 2003 Fişier text
.docx Word 2007 – 2010 Fişier text
.rtf Word, WordPad și marea Fişier text

majoritate a editoarelor de text
.odt Word, WordPad și marea Fişier text

majoritate a editoarelor de text
.pdf Adobe Reader, Adobe Acrobat Fișier Text

(Portable Document Format)
.txt Notepad și marea majoritate a Fişier text

editoarelor de text
.xls Excel 1997 – 2003 Fişier pentru calculul tabelar
.xlsx Excel 2007 – 2010 Fişier pentru calculul tabelar
.ppt PowePoint 1997 – 2003 Prezentare electronica
.pptx PowePoint 2007 – 2010 Prezentare electronica
.mdb Access 1997 – 2003 Fişier baze de date
.accdb Access 2007 – 2010 Fişier baze de date
bak fără Fişier de copii de rezervă (backup)
bmp, jpg, diverse aplicații Fişiere grafice

png, tiff,

.cdr Corel Draw Fişier grafice
mp3. wav diverse aplicații Fişiere audio

mid, wma
avi, mpg, diverse aplicații Fişiere video

wmv, mov,
mp4
rar, zip, arj. diverse aplicații Fişiere arhivă

Ace
2.3.5. Operații cu directoare / fișiere
Acestea pot fi:

6. copiere (Copy)
7. mutare (Cut -> Paste)
8. redenumire (Rename)
9. ştergere (Delete)
Copierea unui fişier sau director

– se selectează elementul respectiv şi apoi se alege opţiunea Copy din meniul Edit
sau din fereastra apărută în urma efectuări unui click cu butonul din dreapta al
mouse-ului (click-ul se dă deasupra fișierului/directorului);
– ne ducem cu ajutorul Windows Explorer în locul unde vrem să copiem elementul
şi se alege opţiunea Paste din meniul Edit sau din fereastra apărută în urma
efectuări unui click cu butonul din dreapta al mouse-ului
Mutarea unui fişier sau director

– se selectează elementul respectiv şi apoi se alege opţiunea Cut din meniul Edit
sau din fereastra apărută în urma efectuări unui click cu butonul din dreapta al
mouse-ului (click-ul se dă deasupra fișierului/directorului);
– ne ducem cu ajutorul Windows Explorer în locul unde vrem să copiem elementul
şi se alege opţiunea Paste din meniul Edit sau din fereastra apărută în urma
efectuări unui click cu butonul din dreapta al mouse-ului

Redenumirea unui fişier sau director
– se selectează elementul respectiv şi apoi se alege opţiunea Rename din fereastra
apărută în urma efectuări unui click cu butonul din dreapta al mouse-ului (click-
ul se dă deasupra fișierului/directorului);
– se scrie noua denumire şi apoi se apasă Enter
Ştergerea unui fişier sau director

– se selectează elementul respectiv şi apoi se alege opţiunea Delete din fereastra
apărută în urma efectuări unui click cu butonul din dreapta al mouse-ului sau se
apasă tasta Del
Copierea unui fişier sau director de pe hard disk pe dischetă

– varianta 1 – conform modului de copiere descris mai sus
– varianta 2 – se selectează elementul respectiv şi apoi se alege opţiunea
Sent To –> 3.5 Floppy (A:) din fereastra apărută în urma efectuări unui click cu
butonul din dreapta al mouse-ului;

2.4. Diverse
2.4.1. Arhivare (comprimarea) datelor
Pentru economisirea spaţiului ocupat fișierele mari pot fi arhivate (comprimate) și

păstrate într-un format compact.
Compresia datelor este un proces prin care, pe baza unor algoritmi special, dintr-un
bloc de date de o anumită dimensiune se obţine un bloc de dimensiune mai mică decât
dimensiunea iniţială. Operaţia opusă compresiei de date este decompresia, care readuce
blocul de date la forma iniţială.
Motivele utilizării arhivelor:
 dimensiunea prea mare a unor fişiere care fac imposibilă realizarea unor operaţii:
cum ar fi copierea pe un stick, o dischetă sau CD, transmiterea prin e-mail
 scăderea dimensiunii unor fişiere (fără o utilizare imediată) pentru a elibera spaţiu
pe discuri
 necesitarea divizării unor fişiere în bucăţi mai mici (exemplu: copierea pe
dischete)
Programe pentru compresia datelor: WinRAR, WinZip, arhivatorul Windows-ului,

Ace, etc.
2.4.1.1. Arhivarea unor fișiere cu arhivatorul Windows-ului
Pași:
 se selectează fișierele
 se dă click dreapta pe unul din fișiere
 se alege Send To –> Compressed (zipped) folder
 se introduce un nume pentru fișierul arhivă și se dă Enter

2.4.1.2. Arhivarea unor fișiere cu WinRar
Varianta 1 – din WinRar
 se deschide WinRar
 se selectează fișierele și se dă comanda Add
 se introduce numele arhivei
 se specifică tipul arhivei, calitatea comprimării
 se selectează opțiunea Create SFX archive dacă fișierul arhivă este de tip Self-
extract (arhiva cu extensia .exe care poate fi dezarhivată pe calculatoare cu sistem
de operare Windows fără ca WinRar-ul să fie instalat)
 de la tab-ul Advanced se poate seta o parolă pentru arhivă

Varianta 2 – din Explorer
 se selectează fișierele și se dă click dreapta

 se alege Add to archive
 ne apare o fereastră ca la varianta 1

Observație: Comprimarea unor fișiere .jpg are ca rezultat o arhivă mai mare.
2.4.1.3. Dezarhivarea unor fișiere cu WinRAR
Varianta 1 – din WinRar
Se deschide fișierul din WinRar și se dă comanda Extract To

Varianta 2 – din Windows Explorer
Se localizează fișierul cu Windows Explorer:
Se dă click dreapta pe fișier și se alege una din cele trei opțiuni:

 Extract Files – apare o fereastră în care se alege destinația unde se dezarhivează
fișierele
 Extract Here – fișierele sunt extrase în directorul în care se află arhiva
 Extract to Archive – se creează un director cu numele arhivei și se dezarhivează
fișierele în el
2.4.2. Autorun
Fișierul Autorun.inf este un fișier de tip text care specifică sistemului de operare ce
fișier executabil să execute, ce iconiță să utilizeze și ce meniu de comenzi suplimentare
pune la dispoziția utilizatorului. Windows-ul caută automat în rădăcina suportului de
memorie externă (CD, DVD, stick) existența acestui fișier. Dacă îl găsește, el va
executa comenzile existente în el.

Exemplu:
 dacă se introduce un CD cu muzică va apare o fereastră cu un meniu cu opțiuni

specifice fișierelor audio (propune deschiderea cu programelor gen Windows
Media Player, Winamp, …)
 dacă se introduce un DVD cu un film va apare o fereastră cu un meniu cu opțiuni
specifice fișierelor video (propune deschiderea cu programelor gen Windows
Media Player, BSPlayer, Power DVD,…)
 dacă se introduce un stick cu imagini va apare o fereastră cu un meniu cu opțiuni
specifice fișierelor grafice (propune deschiderea cu programelor gen Windows
Picture Viewer, ACDSee, Microsoft Office Picture Manager sau editarea cu
Paint…)
Modificarea opțiunilor de tip autorun în Windows 7
Se deschide Control Panel, Apoi Hardware and Sound apoi se alege Change
default for media devices:
Ne apare o fereastră de unde putem specifica ce program (din cele instalate)

alegem pentru fiecare tip de fișier în parte.
Exemplu: În figura de mai jos, programul Winamp este ales ca program default
pentru deschiderea cd-urilor audio.

2.4.3. Afişarea de informaţii despre
fişiere şi directoare
Proprietățile unui fișier sau director se

vizualizează astfel: click dreapta cu mouse-
ul deasupra obiectului și se alege
Properties. În funcție de obiectul pe care
am dat click, ne apar anumite tab-uri. Orice
obiect ar fi, nu va lipsi tab-ul General.
În tab-ul General sunt afișate
informațiile următoare (exemplu pentru
fișier):
 numele fișierului
 tipul fişierului (type of file)
 pentru un fișier care nu este shortcut
ne apare programul cu care acesta este deschis când dăm dublu click pe el; prin

apăsarea butonului change se poate schimba programul cu care acesta poate fi
deschis automat;
 locația fișierului (location)
 dimensiunea în octeţi a fişierului (size și size on disk)
 date despre fișier: data şi ora creării, a ultimei modificări și a ultimei accesări
(created, modified, accessed)
 atributele fişierului
– dacă se bifează căsuța Read Only, Windows-ul nu o să ne lase să mai modificăm
fișierul
– dacă se bifează căsuța Hidden, fișierul va fi ascuns și nu va mai fi afișat decât
dacă se specifică acest lucru
Observație: Size se referă la mărimea reală a unui fișier, iar "Size on disk" se referă
la spațiul ocupat pe HDD de un fișier. Diferența de mărime este data de mărimea
unităților de volum (cluster size) ale HDD-urilor.
Setarea atributelor şi ascunderea

fişierelor
Setarea atributelor unui fişier se

face din caseta de dialog Properties de
mai sus.
Selectarea atributului Hidden duce
la ascunderea fişierului (nu mai este
afişat).
Windows XP
În Windows Explorer, se alege
meniul Tools -> Folder Options ->
View:

Windows 7
În Windows Explorer, se alege meniul Organize -> Folder and search options ->
View:

În această casetă de dialog se poate opta pentru afişarea sau ascunderea fişierelor
sistem şi ale celor marcate ca ascunse (prima săgeată). Tot aici, se poate opta pentru
vizualizarea extensiilor fișierelor sau nu (a doua săgeată).
2.4.4. Instalarea și dezinstalarea unei aplicații
2.4.4.1. Instalarea programelor
De regulă, programele mici sunt sub forma unui singur fișier executabil.
Programele mai mari sunt livrate pe CD-uri sau DVD-uri. Copiile piratate se iau de
Internet sub forma arhivelor sau a imaginilor. Imaginile sunt copii ale discurilor
originale sub forma unui singur fișier (extensii: iso, mdf, bin, nrg, img, etc).
Instalarea unei aplicații se face prin lansarea în execuție a executabilului (în cazul
în care avem un singur fișier) sau a unor fișiere de genul setup.exe sau install.exe (în
cazul în care programul are mai multe fișiere).
După lansarea în execuție apar ferestre specifice fiecărui program. După lansarea
în execuție, ne apare o fereastră tip wizard care ne ghidează pas cu pas.
Caracteristici comune la instalarea unei aplicații:
 Locația de pe HDD – la marea majoritate a programelor este propusă locația
C:\Program Files\numele aplicației
 Selectarea anumitor componente/module ale programului pe care dorim să le
instalăm
 Solicitarea creării a unor shortcut-uri (pe desktop, Start Menu, Taskbar)
 Instalarea diverselor tool-bar-uri care să apară în browser-ul de Internet
 Instalarea altor programe
 Modificarea paginii home a browser-ului Web
 Repornirea calculatorului
Unele programe mai complexe pot solicita repornirea calculatorului sau instalarea
unor componente suplimentare. Unele programe pot cere setări suplimentare la prima
lansare.
Unele fișiere (exemplu: cele video) pot fi deschise cu mai multe programe. Dacă
utilizatorul nu intervine cu nimic în procesul de instalare, un fișier video va fi deschis cu
ultimul program instalat (program de vizualizare a filmelor).

Exemplu: Schimbarea programului cu care un fișier video este deschis se face
astfel:
Varianta 1:
 deschidem Windows Explorer (Computer) și mergem în locul în care se găsește

fișierul
 se dă click dreapta pe acesta și se alege Properties
 în secțiunea unde este specificat programul cu care fișierul este deschis (Opens
with) se click pe butonul Change
 Windows-ul va afișa o listă cu programe pe care ele le consideră capabile să ne
deschidă fișierul
 Dacă programul dorit de noi este prezent, se selectează și dă OK
 Dacă programul nu este listat, acesta se caută pe HDD prin intermediul butonului
Browse
Varianta 2: din Control Panel
 Start –> Control Panel –> Programs –> Set your default programs
 Se alege programul apoi se bifează extensiile fișierelor
2.4.4.2. Dezinstalarea programelor
Un program poate fi dezinstalat în două moduri:

 din meniul de start se merge în All Programs și se caută directorul programului și
se alege o opțiunea uninstall
 din Control Panel
Pentru dezinstalarea unui program din Control Panel:
Dezinstalarea unei aplicații se face prin alegerea aplicației din lista apărută în urma
comenzii:
Windows XP: Start –> Control Panel –> Add or Remove Programs
Windows 7: Start –> Control Panel –> Uninstall a Program
 ne apare o listă cu toate programele instalate pe calculator
 se caută programul pe care vrem să îl dezinstalăm și se dă dublu click
 apare o fereastră care ne oferă opțiunile de dezinstalare
Exemplu: Dezinstalarea aplicației Medieval Cue Splitter:
Lansăm în execuție Control Panel apoi alegem Uninstall a program:
Din fereastra apărută ne căutam aplicația, apoi dăm dublu click și alegem Yes
pentru dezinstalare:

Observație: În urma dezinstalării sunt șterse (nu întotdeauna) toate shortcut-urile,
fișierele și directoarele programului.
2.4.5. Update-urile
Orice program are anumite probleme care nu apar sau care nu sunt evidente în faza
de proiectare, dar care se manifestă după lansarea oficială a programului și după ce
utilizatorii îl folosesc pe scară largă, pe diferite sisteme de operare, în diferite contexte.
Probleme de funcționalitate sau de securitate care trebuie rezolvate, se fac prin
aplicarea unor modificări asupra programului prin pachete de actualizare, numite uneori
update-uri sau patch-uri.
În Windows 7, accesarea ferestrei corespunzătoare update-urilor Windows-ului se

face urmărind pașii:
 click dreapta pe Computer apoi se alege Windows Update

 din fereastra care ne apare putem da click pe Check for updates iar Windows-ul
va verifica dacă avem update-urile la zi; în figura de mai jos Windows-ul este cu
update-urile la zi
 dacă din fereastra de mai sus alegem Change settings ne apare fereastra de mai
jos unde putem modifica modul în care Windows-ul instalează update-urile

2.4.6. Formatarea
Formatarea este procesul pentru pregătirea unui suport de memorie astfel încât
calculatorul să îl poată citi şi să poată scrie pe el. În cadrul procesului de formatare se
realizează evenimentele:
 se şterge complet suportul de memorie
 se examinează suportul de memorie pentru a depista și marca defectele fizice
 se construieşte un sistem organizatoric pentru gestionarea informaţiilor de pe disc
(fiecare sistem de operare are un sistem organizatoric diferit)
În urma acestui procedeu, suportul de memorie va fi compatibil la scriere / citire
cu sistemul de operare din care a fost formatat.
Pentru a formata un suport de memorie se urmăresc pașii:
 se introduce suportul de memorie
 din Windows Explorer sau Computer se apasă click dreapta pe iconiţa suportului
de memorie şi se alege opţiunea Format

Formatarea unui dischete în Windows Xp Formatarea unui stick în Windows 7
Opțiuni:
 Capacity – în funcție de suportul de memorie, Windows-ul va propune
capacitatea sa maximă
 File System – alegerea sistemului de fișiere; în Windows, cele trei opțiuni sunt
NTFS, FAT32 și FAT (cunoscut și ca FAT16, un sistem mai vechi și mai rar
utilizat).
 Volume label – eticheta de volum, adică un nume pentru suportul de memorie,
care va conține cel mult 11 caractere; aceasta opțiune poate să fi lăsată
necompletată
 Quick Format – formatare rapida a suportului de memorie; vor fi șterse toate
fișierele și directoarele aflate pe discul respectiv, însă acesta nu este testat dacă
are defecte fizice
 Create an MS-DOS startup disk – pe suportul de memorie (în general pentru
dischete) se vor copia fișiere pentru lansarea a sistemului de operare MS-DOS.
Un sistem de fișiere este structura subiacentă utilizată de un computer pentru
organizarea datelor pe hard disk. FAT32, și varianta mai rar utilizată FAT, au fost
utilizate în versiuni anterioare ale sistemelor de operare Windows (Windows 95,
Windows 98 și Windows Millennium Edition).

NTFS este sistemul de fișiere preferat de Windows 7, Vista, XP. Acest sistem
prezintă multe avantaje față de sistemul de fișiere FAT32, printre care:
 Capacitatea de a recupera automat după anumite erori legate de disc, ceea ce
FAT32 nu poate realiza.
 Suport îmbunătățit pentru hard diskuri mai mari.
 Securitate mai bună, deoarece aveți posibilitatea să utilizați permisiuni și criptare
pentru a restricționa accesul la anumite fișiere numai la utilizatorii autorizați.

Partea 3: Editarea textelor (Word)
3.1. Folosirea aplicaţiei Microsoft WORD
3.1.1.Primii paşi în procesarea textelor
Microsoft Word este un procesor de texte performant care oferă un număr

mare de facilităţi. Lucrările care se pot realiza în Word se întind de la scrierea unor
simple documente până la realizarea unor materiale de calitate superioară pentru
publicaţii cu aspect profesionist. Word permite crearea, editarea şi procesarea de
texte, reprezentări grafice, pagini Web sau mesaje de poştă electronică. Word are
multe şabloane, stiluri, teme predefinite care sunt de ajutor în realizarea unor
documente eficiente.
3.1.1.1. Deschiderea şi închiderea unei aplicaţii de procesare de text
► Lansarea în execuţie a aplicaţiei: Start → All Programs → Microsoft

Office → Microsoft Word
► Interfaţa Microsoft Word
După lansarea în execuţie a aplicaţiei Microsoft Word pe ecran va apărea fereastra

aplicaţiei care include şi fereastra document.

Deoarece Microsoft Word-ul poate fi personalizat, fereastra aplicaţiei poate arăta
diferit de la un utilizator la altul, dar are toate elementele cunoscute ale ferestrelor.
La lansarea în execuţie a aplicaţiei, va apărea automat o lucrare nouă cu numele
Document1.
Lucrarea Document1 are implicit o pagină. Pagina următoare apare automat

atunci când se umple cu informaţie prima pagină. La dorinţa utilizatorului se poate
adăuga oricând o pagină nouă folosind combinaţia de taste Ctrl+Enter. Este important
unde se află punctul de inserţie în pagină, în momentul inserării unei pagini noi prin
acest procedeu.
Implicit, meniurile aplicaţiei Word nu se deschid complet, ci apar comenzile cele
mai utilizate. Pentru o deschidere completă a meniurilor puteţi să executaţi clic pe
săgeata dublă de la sfârşitul meniului, sau să deschideţi meniul cu dublu-clic, sau să
personalizaţi interfaţa: Instrumente → Particularizare → Opţiuni (Tools →
Customize → Options), bifaţi caseta Întotdeauna se afişează meniuri complete
(Always show full menus) şi închideţi caseta de dialog cu clic pe Închidere (Close).
În dreptul unor comenzi din meniuri apare afişată o
combinaţie de taste care, acţionate împreună, au acelaşi efect
cu comanda. Din meniuri se poate ajunge la toate comenzile
pe care le are Word-ul.
Aplicaţiile Office în versiunea 2002 prezintă în zona
de lucru o nouă fereastră numită Panou de activitate (Task
Pane) poziţionată în general, în partea dreaptă a ferestrei
document. Aceasta apare în interiorul unei aplicaţii Office
şi furnizează comenzile utilizate în mod obişnuit. Când se
deschide Word-ul, Panoul de activitate conţine în partea
superioară titlul Document nou (New Document) şi
cuprinde comenzi de creare a unui document nou, sau de
deschidere a unuia existent. Se poate comuta între
panourile de activităţi oferite de aplicaţie deschizând din

bara de titlu a ferestrei Panou de activitate lista Alte panouri de activitate (Other
Task Panes) şi alegând varianta dorită.
Această fereastră se poate afişa sau elimina din meniul Vizualizare → Panou de
activitate (View → Task Pane).
Pentru orientarea în pagină, deasupra şi în stânga zonei de lucru, aplicaţia Word
afişează rigle (Ruler). Riglele se afişează sau se elimină din meniul
Vizualizare→Riglă (View → Ruler). Unitatea de măsură a riglei se stabileşte
parcurgând paşii: Instrumente → Opţiuni → General (Tools → Options → General )
→ se alege unitatea din caseta Unităţi de măsură (Measurement units) → OK
► Închiderea aplicaţiei Word
Pentru a închide aplicaţia Word alegeţi din meniul Fişier → Ieşire (File → Exit)
sau faceţi clic pe butonul roşu X Close aflat pe bara de titlu.
3.1.1.2. Folosirea funcţiilor “ Ajutor” (Help)
În aplicaţia Word 2002 pentru rezolvarea rapidă a unor probleme puteţi folosi
Ajutorul (Help).
 Cea mai rapidă metodă e să tastaţi întrebarea la care doriţi un răspuns în caseta
Întrebare (Ask a Question) din bara de meniuri. După tastare apăsaţi tasta Enter
şi apoi va apărea afişată o listă în care puteţi găsi răspunsul la problema dvs.
 De asemenea, puteţi folosi comenzile din meniul Ajutor (Help) sau butonul
Ajutor pentru Microsoft Word
 (Microsoft Word Help) din bara de instrumente Standard.
 Asistentul Office dacă este afişat oferă automat termeni din „Ajutor” şi
afişează sfaturi în timpul lucrului despre cum să utilizaţi mai eficient
caracteristicile din programele Microsoft Office.
 Tasta F1 afişează balonul Asistent (Assistant) sau, dacă asistentul este dezactivat,
F1 deschide fereastra

 Ajutor (Help) de mai jos:
 Combinaţia de taste SHIFT+F1 iniţiază ajutor dependent de context. Cursorul
mouse-ului se transformă într-o săgeată cu un semn de întrebare alăturat. Faceţi
clic pe un element de meniu, buton din barele de instrumente, etc. Va apărea o
casetă cu explicaţii referitoare la elementul selectat. De exemplu, clic pe butonul
B din bara de instrumente Standard va afişa caseta următoare:
3.1.1.3. Deschiderea unuia sau mai multor documente
Din Word un document existent se deschide alegând Fişier → Deschidere (File →

Open) sau prin clic pe numele lui dacă acesta apare în meniul Fişier (File).
De asemenea puteţi deschide un document Word din aplicaţia My Computer dacă
daţi dublu-clic pe pictograma sa.
În Word se poate lucra cu mai multe ferestre document deschise simultan.

Fişierele create în Notepad şi în WordPad se pot deschide cu aplicaţia Word.
3.1.1.4. Crearea unui document nou (folosind şablonul prestabilit)

Un document nou se creează prin alegerea Fişier → Nou (File → New) şi clic pe
Document necompletat (Blank Document) în panoul de activitate. Dacă panoul de
activitate este afişat se poate executa direct clic pe Document necompletat în panoul de
activitate Document nou (New Document).
3.1.1.5. Salvarea unui document într-o locaţie pe disc
Salvarea iniţială se realizează aşa cum aţi învăţat în aplicaţiile precedente: alegeţi
din meniul Fişier → Salvare (File → Save). În fereastra care va apărea, în caseta Tip
fişier (Save as type) alegeţi Word Document (*.doc). Prin această alegere vor rezulta
fişiere cu extensia DOC (cea mai cunoscută extensie a aplicaţiei Word). Introduceţi în
caseta Nume fişier (File name) numele noului fişier, selectaţi discul şi dosarul (folder-
ul) în care acesta să fie salvat şi daţi clic pe butonul Salvare (Save).
Pe parcursul lucrului în Word este indicat să faceţi salvări intermediare Fişier →

Salvare (File → Save).
3.1.1.6. Salvarea unui document sub alt nume

Se pot aduce modificări în cadrul procesului de salvare dacă se alege Fişier →
Salvare ca (File → Save as), acţiune care determină reapariţia ferestrei de salvare în
care se va putea schimba discul, folderul în care se face salvarea, numele fişierului sau
orice combinaţie a celor amintite. Prin această acţiune documentul salvat iniţial nu va fi
afectat ci se va crea o copie a sa (dacă faceţi cel puţin o schimbare de disc, folder sau
nume de fişier).
Observaţie: Dacă nu se modifică nimic în cadrul procesului de salvare atunci
Salvare ca (Save as) acţionează la fel ca şi Salvare (Save).
Notă
În Word se poate alege să se lucreze cu copie de rezervă (siguranţă) pentru
document dacă parcurgeţi calea: Instrumente → Opţiuni → Salvare (Tools → Options
→ Save) şi bifaţi caseta Întotdeauna copie de rezervă (Always create backup copy) →
OK. Prin această acţiune se va copia versiunea precedentă a unui document ca o copie
de rezervă (siguranţă), de fiecare dată când salvaţi documentul. Fiecare nouă copie de
rezervă înlocuieşte precedenta copie de rezervă. Word salvează copia de rezervă (cu o
extensie a numelui de fişier .WBK) în acelaşi folder cu originalul. Când lucrul într-un
document eşuează se poate continua pe copia de rezervă a acestuia.

Tot în cadrul procesului de salvare se poate alege realizarea unei salvări periodice
la un interval de timp stabilit de utilizator dacă se bifează caseta Salvare informaţii
pentru recuperare automată la nr. Minute (Save AutoRecover Info every) → OK
Această acţiune determină construirea automată a unui fişier de recuperare a
documentului după trecerea fiecărui interval de timp introdus în caseta Minute
(Minutes): valoare cuprinsă între 1 şi 120.
În situaţia în care calculatorul dvs. nu mai răspunde la nici o comandă sau se

întrerupe alimentarea cu energie în mod neaşteptat, Word-ul deschide fişierul de
AutoRecuperare (AutoRecover) în momentul în care lansaţi din nou în execuţie
aplicaţia. Fişierul de AutoRecuperare (AutoRecover) poate conţine informaţii nesalvate
care, altfel, s- ar fi pierdut din documentul original.
Dacă documentul original a fost distrus, fişierul de AutoRecuperare (AutoRecover)

vă poate ajuta să recuperaţi, eventual, informaţiile dorite.
Observaţie: Recuperarea automată nu înlocuieşte comanda Salvare (Save) - este

necesar în continuare să salvaţi documentul odată ce aţi terminat de lucrat cu el.
3.1.1.7. Comutarea între mai multe documente deschise
În Word se poate lucra cu mai multe ferestre document deschise simultan.
Pentru a comuta dintr-un document în alt document deschis, se poate folosi meniul
Fereastră (Window) în care se execută clic pe numele documentului care dorim să
devină document curent (are cursorul de scriere în el) sau se face clic pe butonul
corespunzător din bara de aplicaţii (Taskbar).
Se pot afişa în fereastra aplicaţiei Word toate documentele deschise, dacă se alege
Fereastră → Aranjare totală (Window → Arrange All). Se revine la afişarea unei
singure ferestre dacă se efectuează dublu clic pe bara de titlu a ferestrei respective (sau
dacă se face clic pe butonul de maximizare al ferestrei document dorite).
3.1.1.8. Închiderea unui document
Fereastra documentului activ se închide astfel:
- Fişier → Închidere (File → Close) sau

- Clic pe butonul x Închidere fereastră (Close window).

3.1.2. Ajustarea setărilor de bază
3.1.1.1. Schimbarea modului de vizualizare a paginii
În stânga barei de defilare pe orizontală (Horizontal scroll bar) există butoane care
comută între diverse moduri de vizualizare ale ferestrei Word. Comenzile respective se
regăsesc şi în meniul Vizualizare (View).
Normal este un mod de vizualizare folosit cu rezultate optime pentru introducerea,

editarea şi formatarea textului. Antetele, elementele de grafică şi coloanele nu sunt
vizibile în acest mod de vizualizare.
Aspect pagină Web (Web Layout) prezintă documentul exact aşa cum va apărea
acesta în programul de navigare pe Web.
Aspect pagină imprimată (Print Layout) permite lucrul cu documentul exact aşa
cum va arăta acesta după tipărire. Permite utilizarea tuturor facilităţilor aplicaţiei.

Schiţă (Outline) este un mod de vizualizare folositor atunci când utilizatorul
doreşte să creeze o schiţă preliminară sau să revizuiască schiţa în timpul dezvoltării unui
document.
Observaţie: Veţi studia aplicaţia Word în modul de vizualizare Aspect pagină

imprimată (Print Layout).
3.1.1.2. Folosirea funcţiei de modificare a scării de vizualizare a unui document

(panoramare)
Din meniul Vizualizare (View) alegerea Panoramare (Zoom) permite modificarea

după nevoie a factorului de panoramare.
În fereastra Panoramare (Zoom) se poate alege direct factorul de panoramare

(Zoom to), sau se poate introduce acesta în caseta Procent (Percent). Pentru a vizualiza
întreaga lăţime sau mărime a paginii se alege Lăţime pagină (Page width), iar pentru a
vizualiza mai multe pagini în acelaşi timp se alege Multe pagini (Many Pages).
Observaţie: Modificările factorului de panoramare nu au nici un fel de efecte

asupra mărimii reale a paginii şi a caracterelor (textul va fi prezentat ca şi cum ar fi
privit printr-o lupă care măreşte sau micşorează).
3.1.1.3. Afişarea, ascunderea barelor de instrumente
Pentru lucrul rapid pot fi activate diferite bare de instrumente din meniul
Vizualizare→Bare de instrumente (View → Toolbars); din lista care va apărea se alege
o bară prin clic pe numele ei. Prin acelaşi procedeu se elimină bare de pe ecran. Dacă se
plasează cursorul mouse-ului pe orice buton din barele de instrumente (fără însă a face
clic), va apărea afişată o casetă ce descrie acţiunea butonului.
Dacă aceste casete cu explicaţii nu apar se parcurge calea:

Instrumente → Particularizare → Opţiuni → Afişare Sfaturi Ecran pe bare de
instrumente → Închidere (Tools → Customize → Options → Show ScreenTips on
Toolbars → Close).
Notă Această acţiune afectează toate aplicaţiile Office.
În fereastra Word apar implicit afişate bara Standard şi Formatare (Formatting),

dar dispuse pe un singur rând. La finalul acestor bare se găseşte butonul Opţiuni bară
de instrumente (Toolbar Options) care permite adăugarea sau eliminarea de butoane.
Pentru afişarea pe două rânduri a barelor de instrumente parcurgeţi calea:

Instrumente → Particularizare → Opţiuni → Afişare bare de instrumente Standard şi
Formatare pe două rânduri → Închidere (Tools → Customize → Options → Show
Standard and Formatting toolbars on two rows → Close).
Pentru deplasarea în cadrul documentului, fereastra Word are două bare de defilare
(una orizontală şi una verticală). Dacă nu apar afişate ele se pot adăuga astfel:
Instrumente → Opţiuni → Vizualizare (Tools → Options → View) → se bifează

casetele Bară de defilare pe oriz.,
Bară de defilare pe vert. .(Horizontal scroll bar; Vertical scroll bar)→ OK.
Ultima bară (cea din partea inferioară) a ferestrei Word este Bara de stare (Status
bar). Aceasta oferă informaţii despre modul de operare al aplicaţiei (vezi captura de mai
jos). Primele şase elemente indică poziţia curentă a punctului de inserţie în cadrul
documentului (numărul paginii, secţiunea, pagina/nr. total de pagini, poziţia faţă de
capul paginii, rândul din pagină, poziţia caracterelor pe rând). Următoarele patru
elemente indică starea diferitelor moduri de lucru ale aplicaţiei; dacă unul din aceste

elemente este afişat cu o culoare închisă atunci acesta este activ. Zona din dreapta barei
de stare e folosită pentru afişarea pictogramelor când aplicaţia execută diferite operaţii
cum ar fi: salvarea unui document, tipărirea unui document ş.a.m.d. Se elimină sau se
adaugă această bară parcurgând calea: Instrumente → Opţiuni → Vizualizare (Tools
→ Options → View) → se bifează / debifează caseta Bară de stare (Status bar) → OK.
3.1.1.4. Afişarea, ascunderea caracterelor netipăribile
Pentru a afişa/ascunde toate caracterele netipăribile (tabulatori, spaţii, sfârşit de

paragraf, alte marcaje de formatare) se alege una dintre variantele:
a) Instrumente → Opţiuni → Vizualizare → Toate → OK
(Tools → Options → View → All → OK )
b) Clic pe butonul aflat pe bara de instrumente Standard.
3.2. Operaţii de bază în documente
3.2.1. Introducerea informaţiilor în documente
3.2.1.1. Introducerea textului în documente
Introducerea textului în document se poate realiza prin: tastare, copiere, mutare,

etc.. Prin tastare, textul apare în locul în care se află punctul de inserare (liniuţa
pulsatoare).
Rândurile de text curg automat pe măsură ce tastaţi textul, nefiind necesară

acţionarea tastei Enter la capăt de rând. Ele sunt reajustate automat dacă redimensionaţi
pagina, modificaţi marginile sau schimbaţi dimensiunea fontului.

Prin apăsarea tastei Enter se creează un nou paragraf. Paragraful reprezintă textul
introdus între două apăsări ale tastei Enter. Word-ul tratează fiecare paragraf ca o
entitate separată, având informaţii proprii de formatare.
Cum introduceţi text de la tastatură?
1. Plasaţi cursorul de inserare/inserţie text în locul în care doriţi să introduceţi

textul.
2. Vă comutaţi pe modul Inserare sau Suprascriere (Overtype).
3. Tastaţi textul dorit.
Dacă se doreşte suprascrierea textului existent, se poate trece la modul

suprascriere. Pentru a comuta între modurile Inserare şi Suprascriere (Overtype), se
apasă tasta Insert sau se execută dublu clic pe butonul OVR Suprascriere (Overtype) din
bara de stare. Se revine prin acelaşi procedeu.
3.2.1.2. Introducerea caracterelor speciale, a simbolurilor
► Pentru a introduce în document caractere speciale parcurgeţi paşii:
1. Plasaţi cursorul de inserare în locul unde doriţi să inseraţi caracterul.
2. Alegeţi Inserare → Simbol (Insert → Symbol).
3. În caseta care apare faceţi clic pe fila Caractere speciale (Special Characters).
4. În zona caracterelor faceţi clic pe caracterul dorit şi apoi pe butonul Inserare

(Insert).
5. Caseta de dialog se închide efectuând clic pe butonul Închidere (Close) sau pe

butonul X .
► Pentru a introduce în document simboluri parcurgeţi paşii:
1. Plasaţi cursorul de inserare în locul unde doriţi să inseraţi simbolul.
2. Alegeţi Inserare → Simbol (Insert → Symbol).
3. În caseta care va apărea faceţi clic pe fila Simboluri (Symbols).

4. Din zona Font selectaţi Fontul dorit.
5. În zona caracterelor faceţi clic pe un caracter şi apoi pe butonul Inserare

(Insert).
6. Caseta de dialog se închide efectuând clic pe butonul Închidere (Close) sau pe

butonul X
3.2.2. Selectarea informaţiilor
3.2.2.1. Selectarea unui caracter, cuvânt, paragraf, întregul corp al textului
Selectarea textului în Word se realizează făcând clic cu mouse-ul la o extremitate

a textului care se doreşte a fi în selecţie şi apoi glisând mouse-ul până la cealaltă
extremitate a textului.
Un cuvânt se selectează dacă se execută dublu clic pe cuvântul respectiv.

Selectarea unui rând se realizează mutând cursorul mouse-ului pe marginea din stânga
a rândului (săgeata mausului îşi schimbă direcţia spre dreapta ), apoi se execută clic.
Selectarea unui număr de rânduri se face astfel: se mută cursorul mouse-ului pe

marginea din stânga a primului rând (săgeata mausului îşi schimbă direcţia spre dreapta
), apoi se execută clic şi se glisează mouse-ul (în zona din stânga) în dreptul rândurilor
ce se doresc a fi în selecţie. De asemenea, puteţi selecta zone de text apăsând tasta Shift
împreună cu tastele cu săgeţi.
Un paragraf se poate selecta executând triplu clic în interiorul lui sau dublu clic
în stânga lui. Pentru selectarea întregului text, din meniul Editare (Edit) se alege
comanda Selectare totală (Select all).
Alte modalităţi de selectare a textului sunt prezentate în tabelul următor:
Apăsaţi această
tastă sau
Pentru a extinde selecţia
combinaţie de
taste
Shift + ← Peste caracterul anterior
Shift + → Peste caracterul următor

Shift + ↑ Pe rândul de mai sus
Shift + ↓ Pe rândul de mai jos
Până la începutul cuvântului curent (sau al

Shift + Ctrl + ← cuvântului anterior, dacă sunteţi la începutul
unui cuvânt)
Shift + Ctrl + → Până la începutul cuvântului următor
Până la începutul paragrafului curent (sau cel

Shift + Ctrl + ↑ anterior dacă sunteţi la începutul unui
paragraf)
Shift + Ctrl + ↓ Până la sfârşitul paragrafului curent
Shift + Home Până la începutul rândului
Shift + End Până la capătul rândului
Shift + Ctrl +
Până la începutul documentului
Home
Shift + Ctrl + End Până la sfârşitul documentului
Notă Pentru a deselecta zona selectată se execută un clic în document sau se apasă
o tastă săgeată.
3.2.3. Editarea informaţiilor
3.2.3.1. Editarea conţinutului prin inserarea unor noi caractere, cuvinte în cadrul
unui text existent, suprascrierea pentru a înlocui un text existent
Textul introdus în document poate fi modificat (pot fi inserate, şterse sau

suprascrise caractere, cuvinte, sau secvenţe mai mari de text).
Pentru a modifica un text este necesar să mutaţi punctul de inserţie/inserare în locul

unde se va face operaţia de editare.
Pentru a deplasa punctul de inserţie în cadrul documentului se poate folosi mausul

sau tastatura.
► Deplasarea punctului de inserţie cu ajutorul mausului
Se face clic în document în poziţia în care se doreşte să se opereze o schimbare.
► Deplasarea punctului de inserţie/inserare cu ajutorul tastaturii
Tastă sau combinaţie de taste Punctul de inserţie se mută:
← Înaintea caracterului anterior

→ După următorul caracter
↑ Un rând mai sus
↓ Un rând mai jos
Ctrl+ ← Înapoi câte un cuvânt
Ctrl+ → Înainte câte un cuvânt
Ctrl+ ↑ Înapoi câte un paragraf
Ctrl+ ↓ Înainte câte un paragraf
Home La începutul rândului
End La sfârşitul rândului
Ctrl+Home La începutul documentului
Ctrl+End La sfârşitul documentului
► Cum se introduc caractere sau cuvinte noi?
1. Vă asiguraţi că nu sunteţi în modul de scriere Suprascriere (butonul OVR din
bara de stare nu este pus în evidenţă; în caz contrar faceţi dublu clic pe acest buton, sau
apăsaţi tasta Insert).
2. Poziţionaţi cursorul de inserare în locul dorit (folosind mausul sau tastele săgeţi
pentru deplasare).
3. Tastaţi noul text.
Pentru a suprascrie un text (a înlocui textul existent cu cel ce va fi tastat)

parcurgeţi paşii:
1. Apăsaţi tasta Insert (sau faceţi dublu clic în bara de stare pe butonul OVR ) şi
asiguraţi-vă că butonul OVR este evidenţiat.
2. Plasaţi cursorul de inserare în poziţia dorită.
3. Tastaţi textul dorit.
3.2.3.2. Folosirea comenzilor „Anulare” (Undo) şi „Refacere” (Redo)
În cazul în care aţi tastat un text greşit, sau aţi dat o comandă greşită aveţi
posibilitatea să anulaţi aceste acţiuni. Aveţi acces la comenzile Anulare (Undo) şi
Refacere (Redo) din bara de instrumente Standard şi din meniul Editare (Edit).
► Anularea ultimei acţiuni
În bara de instrumente Standard, faceţi clic pe butonul Anulare (Undo), sau

alegeţi din meniul Editare →Anulare (Edit → Undo).
Observaţie: Dacă nu se poate anula ultima acţiune atunci numele butonului se

schimbă în Imposibil de anulat (Can’t Undo).
► Anularea mai multor acţiuni în acelaşi timp
Microsoft Word afişează o listă a celor mai recente acţiuni pe care aveţi
posibilitatea să le anulaţi.
1. În bara de instrumente Standard, faceţi clic pe săgeata din dreapta butonului
Anulare (Undo); va apărea o listă cu cele mai recente acţiuni pe care Microsoft Word le
poate anula.
2. Faceţi clic pe acţiunea pe care doriţi să o anulaţi. Dacă nu vedeţi acţiunea în

listă, pentru a o vizualiza, utilizaţi bara de defilare asociată listei.
Observaţie: Când anulaţi o acţiune din listă, se anulează de asemenea, toate

acţiunile situate înaintea ei.
► Refacerea (Redo) acţiunilor anulate prin comenzi Anulare (Undo)
Comanda Refacere (Redo) inversează acţiunea comenzii Anulare (Undo), adică

anulează ultima Anulare, sau ultimele Anulări. Refacerea (Redo) se utilizează în cazul
în care nu aţi intenţionat să anulaţi o acţiune, şi are ca efect revenirea la situaţia dinainte
de a da comanda Anulare (Undo).
► Refacerea (Redo) ultimei acţiuni anulate
În bara de instrumente Standard, faceţi clic pe butonul Refacere (Undo), sau

alegeţi din meniul Editare comanda Refacere (Edit → Redo).
Observaţie: Dacă nu se poate reface ultima anulare atunci numele butonului se

schimbă în Imposibil de refăcut (Can’t redo).
► Refacerea în acelaşi timp a mai multor acţiuni anulate
1. În bara de instrumente Standard, faceţi clic pe săgeata din dreapta butonului

Refacere (Redo); va apărea o listă cu cele mai recente acţiuni pe care Microsoft Word le
poate reface.
2. Faceţi clic pe acţiunea pe care doriţi să o refaceţi. Dacă nu vedeţi acţiunea în

listă, utilizaţi bara de defilare asociată listei, pentru a o vizualiza.
Observaţie: Când refaceţi o acţiune din listă, se refac de asemenea, toate acţiunile
situate înaintea ei.
3.2.4. Copierea, mutarea sau ştergerea
3.2.4.1. Copierea textului într-un document sau în mai multe documente deschise
O facilitate a sistemelor de operare de tip Windows este memoria Clipboard, care

permite stocarea temporară de text şi grafică.
Avantajele memoriei Clipboard:
- se pot muta sau copia texte sau grafică în cadrul aceluiaşi document;
- se pot efectua operaţii de copiere respectiv mutare şi între documente Word

diferite;
- se pot muta sau copia texte sau grafică între diferite aplicaţii din Windows;
- informaţia rămâne în Clipboard şi după ce o lipiţi (inseraţi) undeva, ceea ce

permite să inseraţi de mai multe ori aceeaşi informaţie prin operaţii repetate de lipire.
► Copierea textului în acelaşi document se realizează parcurgând paşii:
1. Se selectează textul dorit (sursă).
2. Se alege Editare → Copiere (Edit → Copy).
3. Se plasează cursorul de inserare la destinaţie (clic cu mausul).
4. Se alege Editare → Lipire (Edit → Paste).
Observaţie: După comanda Copiere (Copy) textul sau obiectul selectat va rămâne
în document, iar o copie a lui va fi plasată în Clipboard.
► Copierea textului în alt document deschis se realizează parcurgând paşii:
1. Se face activ documentul sursă şi selectăm textul (sursă).
2. Se alege Editare → Copiere (Edit → Copy).
3. Se activează documentul destinaţie, apoi se poziţionează cursorul de inserare

în locul unde va fi mutat textul (clic cu mausul în locul dorit).
4. Se alege Editare → Lipire (Edit → Paste).
Notă 1
În această versiune de Word există un Clipboard multiplu în care se pot păstra mai
multe informaţii pentru a le putea insera pe oricare din ele într-un document Office. În
cazul în care plasaţi (Edit → Copy sau Edit → Cut) mai mult de 24 de elemente în
Clipboard, Clipboard-ul Office va şterge primul element plasat şi apoi va colecta al 25-
lea element. Elementele colectate rămân în Clipboard-ul Office până când închideţi
toate programele Office care rulează pe calculator.
Pentru aceasta se afişează panoul de activitate Clipboard în care vor apărea toate
informaţiile stocate în această memorie (va fi plasată câte o pictogramă reprezentând
informaţia adăugată). Pentru lipirea informaţiei dorite în document se execută clic pe
elementul dorit în fereastra Clipboard, informaţia apărând acolo unde e punctul de
inserare. Clipboard-ul se goleşte cu clic pe butonul Golire completă (Clear All) din
panoul de activitate Clipboard.
Notă 2
În cadrul aceleiaşi ferestre document se poate folosi mouse-ul pentru a copia rapid
un text, urmând paşii:
1. Se selectează textul.
2. Se plasează indicatorul mouse-lui pe textul selectat, se apasă tasta CTRL şi se

menţine apăsată, se execută clic şi se ţine butonul stâng al mouse-ului apăsat, apoi se
glisează către destinaţie, la final se eliberează mouse-ul şi apoi tasta CTRL.
Această facilitate este activă dacă se alege: Instrumente → Opţiuni → Editare →

Editare text prin glisare şi fixare → OK (Tools → Options → Edit → Drag-and-drop
text editing → OK).
3.2.4.2. Mutarea textului în acelaşi document sau în alt document
Prin mutare textul dispare de la sursă şi apare la destinaţie.
► Mutarea textului în acelaşi document se realizează parcurgând paşii:
1. Se selectează textul (sursă).
2. Din meniul Editare (Edit) se alege cu clic opţiunea Decupare (Cut).
3. Se poziţionează cursorul mausului la destinaţie şi se face clic.
4. Din meniul Editare (Edit) se alege opţiunea Lipire (Paste).
Observaţie: După comanda Cut (Decupare) textul sau obiectul selectat dispare din
document, iar o copie a lui va fi plasată în Clipboard.
► Mutarea textului în alt document deschis se realizează parcurgând paşii:
1. Se face activ documentul sursă şi se selectează textul (sursă).
2. Din meniul Editare (Edit) se alege cu clic opţiunea Decupare (Cut).
3. Se face activ documentul destinaţie, apoi se poziţionează cursorul de inserare

în locul unde se doreşte a fi mutat textul (clic cu mausul în locul dorit).
4. Din meniul Editare (Edit) se alege opţiunea Lipire (Paste).
Observaţie: Memoria Clipboard, permite stocarea temporară de text şi ilustraţii.

După comanda Decupare (Cut) textul sau obiectul selectat dispare din document, iar o
copie a lui va fi plasată în Clipboard. În această versiune de Word există un Clipboard
multiplu în care se pot decupa mai multe informaţii pentru a le putea insera ulterior pe
oricare dintre ele într-un document Office.
Notă
În cadrul aceleiaşi ferestre document se poate folosi mouse-ul pentru a muta rapid
un text, efectuând paşii:
1. Se selectează textul.
2. Se plasează indicatorul mouse-ului pe selecţie, se execută clic, se ţine butonul

stâng al mouse-ului apăsat şi se glisează către destinaţie.
Această facilitate este activă dacă alegeţi: Instrumente → Opţiuni → Editare →

Editare text prin glisare şi fixare → OK (Tools → Options → Edit → Drag-and-drop
text editing → OK).
3.2.4.3. Ştergerea textului
Un text care a fost introdus poate fi uşor şters folosind tastele Backspace sau
Delete .
Ştergerea se realizează astfel:
Dacă se doreşte ştergerea unui text mai lung printr-o singură operaţie, textul
respectiv trebuie selectat, după care se apasă tasta Delete.
3.2.5. Caută şi înlocuieşte
3.2.5.1. Folosirea comenzii de căutare într-un document a unui fragment de text
Găsirea şi înlocuirea unor fragmente de text este una dintre cele mai rapide
modalităţi de a efectua modificări repetitive asupra unui document. Comanda Găsire
(Find) se referă la identificarea poziţiei unui şir de text, iar Înlocuire (Replace)
înlocuieşte şirul de caractere (porţiune de text) găsit cu unul nou.
Pentru utilizarea acestor comenzi, se alege Editare→Găsire (Edit →Find) şi în

fereastra care se deschide se introduce şirul de caractere ce se doreşte a fi găsit în caseta
De căutat (Find what) şi se apasă butonul Următorul găsit (Find Next). La fiecare
găsire a şirului de caractere căutat, procesul de căutare se opreşte, textul găsit fiind
selectat. Prin apăsarea butonului Următorul găsit procesul de căutare continuă.
3.2.5.2. Folosirea comenzii de înlocuire într-un document a unui cuvânt sau a unei
fraze
În unele cazuri este necesar ca textul găsit să fie înlocuit cu un altul. Pentru aceasta
se execută clic pe Editare → Înlocuire (Edit → Replace). Se introduce şirul de
caractere ce se doreşte a fi găsit în caseta De căutat (Find what) iar în caseta Înlocuieşte
cu (Replace with) se introduce textul cu care se face înlocuirea. Se începe căutarea cu
clic pe Următorul găsit (Find Next). Cu clic pe butonul Înlocuire (Replace) textele
găsite se vor înlocui unul câte unul, iar dacă în unele locuri nu se doreşte substituirea
textului găsit, se apasă butonul Următorul găsit (Find Next); cu clic pe butonul
Înlocuire peste tot (Replace All) înlocuirea se va face automat în tot documentul.
3.3. Formatarea
3.3.1. Formatarea caracterelor
Textul introdus într-un document poate fi formatat, adică aspectul lui poate fi
modificat. Formatarea textului se referă atât la alegerea tipului de font, a stilului
fontului, a dimensiunii sau culorii lui, cât şi la alegerea distanţei (spaţierii) dintre
caractere.
Înainte de face orice formatare textul trebuie selectat. Dacă nu este selectat un text,
atunci formatările stabilite se vor aplica textului care se va introduce începând cu
poziţia curentă a cursorului text (punctului de inserţie).
Formatările se realizează din meniul Format sau din bara de instrumente

Formatare (Formatting).
 Meniul Format → Font deschide caseta Font:
Caseta de dialog Font conţine 3 etichete (pagini, file, taburi) cu opţiuni de

formatare.
Dacă se execută clic pe eticheta (pagina) Font se pot selecta atribute pentru fonturi
şi se pot urmări schimbările în zona de Examinare (Preview).
 Bara de instrumente Formatare (Formatting) conţine butoane şi liste
derulante care permit selectarea unui font, a unei dimensiuni a fontului, a
unor efecte (scris aldin, cursiv sau subliniat), dar şi a culorii fontului.
Pe bară se găsesc şi butoane care permit alinierea textului. În plus faţă de alinierile
din aplicaţia WordPad, Word-ul permite şi alinierea Stânga-dreapta (Justify).
3.3.1.1. Schimbarea aspectului textului: dimensiune şi tip font
Dimensiunea şi tipul fontului pot fi schimbate din bara de instrumente Formatare

(Formatting).
► Schimbarea tipului de font aplicat textului
1. Se selectează textul ce se doreşte a fi modificat.
2. În bara de instrumente Formatare (Formatting) se face clic pe numele fontului

din lista Font.
Exemplu:
► Schimbarea dimensiunii (mărimii) fontului aplicat textului:
2. În bara de instrumente Formatare (Formatting) se selectează dimensiunea din

lista Dimensiune font (Font Size), sau se tastează o valoare în casetă şi apoi se apasă
tasta Enter .
Exemplu:
Observaţie: Se poate folosi şi caseta de dialog Font pentru a realiza aceste

operaţii.
Pentru aceasta se parcurge calea: Format → Font
apoi se alege eticheta Font:
Din lista Font : se selectează fontul dorit (dacă fontul nu apare în lista derulantă, se
folosesc barele de defilare pentru a-l afişa). În zona Dimensiune (Size) folosind lista cu
variante, se selectează mărimea de font dorită, sau se tastează mărimea în caseta
superioară.
Exemplu: Acest text este scris cu fontul Times New Roman de dimensiune 12.
3.3.1.2. Folosirea formatării de tip: Aldin (Bold), Cursiv (Italic), Subliniere

(Underline)
Bara de instrumente Formatare (Formatting) conţine butoane şi liste derulante

care permit scrierea cu caractere aldine, cursive sau subliniate.
► Cum aplicăm formatare de tip Bold (aldină, îngroşată) ?
1. Selectăm textul pe care dorim să-l modificăm.
2. În bara de Formatare (Formatting) facem clic pe butonul Aldin (Bold ) .
► Cum aplicăm formatare de tip Italic (cursivă) ?
2. În bara de Formatare (Formatting) facem clic pe butonul Cursiv (Italic) .
► Cum aplicăm formatare de tip Underline (subliniere) ?
2. În bara de Formatare (Formatting) facem clic pe butonul Subliniere
(Underline) .
Observaţie: Se poate folosi şi caseta de dialog Font pentru a realiza aceste

operaţii.
Pentru aceasta se parcurge calea: Format → Font
apoi se alege eticheta Font .
Notă
Din zona Stil font: (Font style) se alege varianta dorită pentru scriere.
Din listele Stil subliniere (Underline style) şi Culoare de subliniere (Underline

Color) se pot alege diverse stiluri şi culori de subliniere.
Exemplu:
Text scris cu fontul Arial, stilul Aldin, subliniat cu linie dublă.
Text scris cu fontul Arial, stilul Cursiv, subliniate numai cuvintele.
Text scris cu fontul Times New Roman, stilul Obişnuit, fără subliniere.
Din fila Font din zona Efecte (Effects) se pot selecta diverse efecte care să fie
aplicate textului (text tăiat cu o linie, umbră, scriere în relief, etc.).
Din fila Spaţiere caractere (Character Spacing) se poate modifica spaţiul dintre
caractere. Se pot dispersa sau condensa literele unui text selectat, dacă în lista Spaţiere
(Spacing) se alege Extinsă (Expanded) sau Condensată (Condensed) iar în caseta La:
(At) se introduce distanţa cu care se doreşte să se extindă sau să se micşoreze spaţierea
dintre caractere. Această casetă este goală dacă selectaţi Normal în caseta Spaţiere
(Spacing). În lista Poziţie (Position) se poate coborî sau ridica textul selectat faţă de
linia de scriere dacă se alege Ridicată (Raised) sau Coborâtă (Lowered) şi se introduce
valoarea cu care să se ridice sau să se coboare textul selectat -faţă de linia de scriere- în
caseta Cu: (By:)
În fila Efecte text (Text Effects) există şase opţiuni de animaţie destinate
documentelor care vor fi citite numai pe ecran. Pentru a dezactiva un efect de animaţie
se selectează textul animat şi se alege Nici una (None) din lista Animaţie (Animation).
Dacă în caseta de dialog Font se fac diverse alegeri şi se părăseşte caseta cu clic pe
butonul Implicit (Default) va părea o casetă asemănătoare celei din imagine:
Dacă se execută clic pe Da (Yes) se vor memora valorile curente din paginile Font
, Spaţiere caractere şi Efecte Text ca setări implicite pentru documentul activ şi pentru
restul documentelor ce se vor deschide ulterior.
3.3.1.3. Trecerea unui text în format Indice (subscript) sau Exponent (superscript)
► Trecerea unui text în format exponent sau indice
1. Se selectează textul ce se doreşte a fi scris sub formă de exponent sau indice.
2. Se alege Format → Font → Font .
3. Din zona Efecte (Effects) se selectează Exponent (Superscript) sau Indice

(Subscript).
Exemplu: X2+23=0 Ai+Bj=5
3.3.1.4. Modificarea textului în majuscule, minuscule, tip titlu, tip propoziţie, etc.
Dacă s-a introdus un text cu majuscule şi ar fi trebuit scris cu litere mici (sau
invers) nu se şterge textul pentru a-l introduce din nou cu litere mici deoarece există
posibilitatea transformării caracterelor în mod automat.
► Transformarea textului se realizează parcurgând paşii:
2. Se alege Format → Modificare după caz.... (Format → Change Case...).
3. Din caseta care va apărea se selectează varianta dorită şi apoi se face clic pe OK.
Exemplu:
3.3.1.5. Folosirea diferitelor culori în text
► Schimbarea culorii textului
1. Se selectează textul a cărui culoare doriţi să fie modificată.
2. Se execută clic pe butonul Culoare font (Font color) aflat pe bara de

instrumente Formatare (Formatting); această operaţie are ca efect aplicarea ultimei
culori folosite.
Dacă se doreşte aplicarea unei alte culori se execută clic pe săgeata de lângă
butonul Culoare font (Font color) şi se alege culoarea dorită:
Exemplu:
Acest text este scris cu verde (s-a selectat un pătrat „Green”).
► Schimbarea culorii de umbrire (umplere, fond, haşurare) a textului
1. Se selectează textul a cărui culoare de umbrire se doreşte a fi modificată.
2. Se alege Format→Borduri şi umbrire → Umbrire (Format → Borders and

Shading → Shading).
3. Din zona Umplere (Fill) se selectează culoarea dorită, sau se selectează Fără
umplere (No fill) pentru a renunţa la culoarea de fond.
Exemplu:
Acest text este scris pe fond galben.
► Evidenţierea textului prin marcarea lui cu un marker colorat
Dacă utilizatorul doreşte să atragă atenţia asupra unei anumite regiuni din text se
poate evidenţia textul respectiv prin utilizarea butonului Evidenţiere (Highlight) din
bara Formatare (Formatting). Acesta este echivalentul computerizat al utilizării unui
marker de culoare, pe hârtie. Se poate alege culoarea din ofertele din lista de culori
asociată „marker-ului”. Butonul salvează ultima culoare folosită.
Cum se procedează pentru a colora textul cu un marker?
1. Se selectează textul ce urmează a fi marcat.
2. Se efectuează clic pe butonul Evidenţiere (Highlight) aflat pe bara de
Formatare (Formatting); textul va fi marcat în culoarea curentă.
Dacă se doreşte marcarea cu o anumită culoare se dă clic pe săgeata din dreapta

butonului şi se alege culoarea dorită.
Dacă se doreşte renunţarea la culoarea de marcare se alege din lista de culori

asociată „marker-ului” varianta Nici una (None).
Notă Dacă se dispune de o imprimantă color atunci textul va apărea evidenţiat la

tipărire.
Observaţie: Se poate obţine acelaşi efect şi procedând astfel: fără a selecta text se
alege culoarea pentru „marker” apoi se glisează peniţa deasupra textului ce se doreşte
evidenţiat (se pot marca mai multe texte). Indicatorul de evidenţiere va fi activ până la
efectuarea unui nou clic pe butonul Evidenţiere (Highlight).
3.3.1.6. Copierea formatului de la un text la un alt text
Dacă vă place cum este formatat un text, aveţi posibilitatea să copiaţi formatul
acestui text şi să-l aplicaţi altui text. Această facilitate este oferită de funcţia Descriptor
de formate (Format Painter).
► Copierea formatului de la un text la alt text se realizează astfel:
1. Se selectează textul al cărui format se doreşte a fi aplicat la alt text.
2. În bara de instrumente Standard se face clic pe butonul Descriptor de formate
(Format Painter) .
3. Se selectează textul destinaţie (cel căruia i se va aplica noul format).
► Formatarea poate fi copiată la mai multe porţiuni de text ce nu se află una

în continuarea celeilalte parcurgând paşii:
1. Se selectează textul al cărui format se doreşte a fi copiat.
2. În bara de instrumente Standard se face dublu-clic pe butonul Descriptor de

formate (Format Painter).
3. Se selectează pe rând fiecare porţiune de text la care se va aplica formatarea.

4. Când s-a terminat de aplicat formatul se apasă tasta ESC sau se face clic pe
butonul Descriptor de formate (Format Painter).
3.3.1.7. Aplicarea unui stil existent unui cuvânt, unei linii, unui paragraf
Stilurile în Word permit salvarea formatărilor existente şi aplicarea acestora altor

texte. În stiluri se pot include denumiri de fonturi, dimensiuni de fonturi, atribute ale
fonturilor, aliniere, spaţiere între caractere, spaţiere în cadrul paragrafului, marcatori şi
numerotare automată, margini şi cam toate formatările posibile. După crearea unui stil,
tot ceea ce trebuie făcut pentru aplicarea stilului respectiv unui text selectat este
selectarea stilului dintr-o listă. Dacă se modifică un stil, toate textele care folosesc stilul
respectiv se modifică în mod automat.
► Aplicarea unui stil unui cuvânt, unei linii, unui paragraf
1. Se selectează cuvântul, linia, sau paragraful ce urmează a fi modificat.
2. Se efectuează clic pe săgeata listei derulante Stil (Style) aflată

pe bara de instrumente Formatare (Formatting) şi se selectează un stil din lista care va
apărea:
Observaţie: Se poate folosi şi panoul de activitate Stiluri şi formatare (Styles and

Formatting) pentru a aplica un stil. Dacă panoul de activităţi Stiluri şi formatare (Styles
and Formatting) nu este deschis se face clic pe butonul Stiluri şi formatare (Styles
and Formatting) aflat în stânga barei de instrumente Formatare (Formatting). Se alege
apoi prin clic stilul dorit în panoul de activităţi Stiluri şi formatare (Styles and
Formatting). Dacă stilul dorit nu este afişat, se face clic pe Toate stilurile (All styles) în
caseta Afişare (Show).
De asemenea există posibilitatea să se aplice un stil dacă se face clic, sau se
tastează un nume de stil în caseta Stil (Style) din bara de instrumente Formatare
(Formatting).
 În Word se pot selecta rapid toate textele care au aceeaşi formatare. Se execută clic
cu butonul drept al mausului pe un cuvânt ce prezintă formatarea dorită şi din
meniul de context se alege Selectare text cu formatări asemănătoare (Select Text
with Similar Formatting). Acest lucru este foarte util atunci când se doreşte
modificarea formatărilor.
 În panoul de activitate Dezvăluire formatare (Reveal Formatting) se afişează
informaţiile de formatare pentru textul ce este selectat în zona de lucru sau care se
află la locul punctului de inserţie. Bifarea casetei Comparare cu o altă selecţie
(Compare to another selection) permite ca Word-ul să afişeze diferenţele de
formatare dintre două selecţii de text. Înainte de a se bifa această casetă, se
selectează primul text ce se va compara, apoi se selectează al doilea text. Pentru a
compara alte seturi de formatări, se goleşte caseta de selectare, apoi se începe din
nou.
3.3.1.8. Folosirea despărţirii automate în silabe (automatic hyphenation)
În mod obişnuit aplicaţia Microsoft WORD nu desparte cuvintele în silabe la

sfârşitul unei linii de text. Dacă un cuvânt nu încape în linie atunci el este mutat automat
la începutul liniei următoare. Dacă textul este aliniat Stânga-dreapta (Justify) atunci
acest lucru poate conduce la un aspect inestetic al textului (spaţii mari între cuvinte).
Pentru a evita acest aspect neplăcut, se poate utiliza caracteristica de despărţire
automată în silabe. Despărţirea automată în silabe se poate aplica întregului document,
sau numai unui text selectat.
► Despărţirea automată în silabe a întregului document
1. Se alege Instrumente → Limbă → Despărţire în silabe… (Tools → Language

→ Hyphenation…) se va deschide următoarea casetă de dialog:
2. Se bifează caseta Despărţire automată în silabe în document (Automatically
hyphenate document); dacă se doreşte şi despărţirea în silabe a cuvintelor scrise în
întregime cu majuscule, atunci se bifează şi Despărţire în silabe cuvinte cu
MAJUSCULE (Hyphenate words in CAPS).
3. În caseta Zonă de despărţire în silabe (Hyphenation zone) se stabileşte ce

distanţă să rămână de la ultimul cuvânt din linie până la marginea din dreapta (aceasta
este zona în care un cuvânt trebuie să fie despărţit în silabe).
4. În caseta Limitare despărţiri consecutive în silabe la (Limit consecutive

hyphens to), se stabileşte numărul de linii consecutive ce pot fi despărţite în silabe.
5. Se închide caseta de dialog executând clic pe butonul OK.
► Despărţirea automată în silabe a unei părţi din document
Pentru aceasta se stabileşte mai întâi textul care să nu fie despărţit în silabe şi se
formatează corespunzător iar apoi se face despărţirea automată în silabe:
1. Se selectează textul ce nu va fi despărţit în silabe.
2. Se alege Format → Paragraf → Sfârşit de linie şi de pagină (Format →

Paragraph → Line and Page Breaks), apoi se bifează caseta Fără despărţire în silabe
(Don’t hyphenate); se închide caseta de dialog cu clic pe butonul OK.
3. Se alege Instrumente → Limbă → Despărţire în silabe (Tools → Language →

Hyphenation…).
4. Se bifează caseta Despărţire automată în silabe în document (Automatically
hyphenate document).
5. În caseta Zonă de despărţire în silabe (Hyphenation zone:) se stabileşte ce

distanţă să rămână de la ultimul cuvânt din linie până la marginea din dreapta.
6. În caseta Limitare despărţiri consecutive în silabe la: (Limit consecutive

hyphens to:), se stabileşte numărul de linii consecutive ce pot fi despărţite în silabe.
7. Se închide caseta de dialog executând clic pe butonul OK.
► Eliminarea despărţirii în silabe
Dacă s-a utilizat despărţirea automată în silabe atunci se parcurg paşii:
1. Se alege Instrumente → Limbă → Despărţire în silabe… (Tools → Language

→ Hyphenation…).
2. Se debifează caseta Despărţire automată în silabe în document (Automatically

hyphenate document) şi apoi se face clic pe butonul OK.
3.3.2. Formatarea paragrafelor
3.3.2.1. Introducerea, ştergerea marcajelor de paragraf
La introducerea textului în document, trecerea la o altă linie se realizează automat,

în momentul în care cursorul text (punctul de inserţie) ajunge la capătul liniei. Nu este
nevoie să se apese, ca la maşinile de scris clasice tasta Retur de car (Carriage return,
Enter) pentru a trece la linia următoare.
Totuşi există numeroase situaţii în care indiferent de formatările aplicate textului,

se doreşte ca un anumit aliniat să înceapă întotdeauna într-o linie nouă. Din perspectiva
Microsoft WORD acest lucru se realizează inserând un nou paragraf.
Un paragraf nou se introduce prin apăsarea tastei Enter. Aceasta provoacă o

întrerupere de linie în text (în poziţia în care se află punctul de inserţie) şi trecerea
cursorului text (punctul de inserţie) la linia următoare.
Altfel spus “Paragraful” reprezintă textul introdus între două apăsări consecutive
ale tastei Enter. Word-ul tratează fiecare paragraf ca o entitate separată, ce are
informaţii proprii de formatare.
În document, în locul în care s-a apăsat tasta Enter se introduce un caracter care
poartă numele de marcaj de paragraf. Acest caracter nu este vizibil pe ecran în mod
obişnuit şi nu apare nici la imprimarea documentului. La dorinţa utilizatorului el poate
fi afişat. În acest caz marcajele de paragraf apar afişate în document sub forma ¶ .
► Introducerea unui marcaj de paragraf (sfârşit de paragraf)
1. Se poziţionează punctul de inserţie în locul unde dorim să întrerupem o linie de

text.
2. Se apasă tasta Enter.
Observaţie: Dacă exista text după poziţia punctului de inserţie, atunci după
apăsarea tastei Enter acest text va migra pe următoarea linie.
Exemplu:
► Ştergerea unui marcaj de paragraf
1. Se afişează marcajele de paragraf (vezi afişarea marcajelor de paragraf în

continuarea acestui capitol).
2. Se şterge caracterul ¶ ca orice alt caracter (se foloseşte tasta Delete sau
Backspace).
► Afişarea respectiv ascunderea marcajelor de paragraf
Se poate folosi una dintre următoarele două variantele:
A) Caseta de dialog Opţiuni (Options) .
B) Butonul Afişare/Ascundere (Show/Hide) de pe bara de instrumente

Standard.
A) Se parcurge calea: Instrumente → Opţiuni (Tools → Options).
Pe ecran va apărea o casetă caseta de dialog din care se va selecta prin clic fila
Vizualizare (View):
În zona Marcaje formatare (Formatting marks) se bifează caseta Marcaj paragraf

(Paragraph marks) în cazul în care se doreşte afişarea marcajului, sau se debifează în
caz contrar. Se închide caseta de dialog prin clic pe butonul .
B) Se va utiliza butonul aflat pe bara de instrumente Standard:
 afişarea marcajelor: se face clic pe butonul aflat pe bara de instrumente

Standard pentru a-l activa .
 ascunderea marcajelor: dacă butonul este activat se face clic pe el pentru a-l
dezactiva (nu vor mai fi afişate marcajele).
Observaţie: Utilizarea butonului are ca efect afişarea tuturor marcajelor de
formatare (nu numai a marcajelor de paragraf).
Exemplu: text cu marcaje de paragraf afişate
Această linie de text se termină cu un marcaj de paragraf ¶
Un marcaj de paragraf apare şi la începutul unei linii goale¶
Acest paragraf cuprinde două linii de text; la finalul primei linii nu s-a apăsat tasta
Enter; textul a migrat automat pe linia a doua¶
3.3.2.2. Introducerea, ştergerea marcajelor de întrerupere linie (soft carriage

return)
Întreruperea de linie (soft carriage return) se utilizează pentru a nu se forţa

trecerea la o linie nouă prin apăsarea tastei Enter (adică prin inserarea unui nou
paragraf), sau prin introducerea de spaţii până la finalul liniei.
► Introducerea marcajelor de întrerupere linie se realizează astfel:
1. Se plasează cursorul de inserare în locul unde dorim să întrerupem linia.
2. Se apasă combinaţia de taste Shift + Enter .
► Ştergerea marcajelor de întrerupere linie se realizează astfel:
1. Se afişează marcajele de formatare: clic pe butonul aflat pe bara de

instrumente Standard (a se vedea subcapitolul „Introducerea, ştergerea marcajelor de
paragraf”).
2. Se şterge marcajul de întrerupere de linie (caracterul ) ca orice alt caracter (cu

tasta Delete sau Backspace).
3.3.2.3. Alinierea textului la stânga, la centru, la dreapta, la stânga-dreapta
(Justify)
Alinierea orizontală a textului dintr-un paragraf determină aspectul marginilor

liniilor paragrafului: aliniere la stânga, aliniere la dreapta, la centru sau aliniere stânga-
dreapta.
 Aliniere la stânga (Align Left) - liniile paragrafului vor fi aliniate în partea

stângă.
 Aliniere la dreapta (Align Right) - liniile paragrafului vor fi aliniate în partea
dreaptă.
 La centru (Center) - liniile paragrafului vor fi centrate.
 Stânga-dreapta (Justify) - liniile paragrafului vor fi aliniate atât în partea
stângă cât şi în partea dreaptă (spaţiile dintre cuvintele textului selectat vor fi
condensate sau extinse).
Aliniere la stânga Aliniere la dreapta Aliniere la centru

Aliniere stânga-dreapta
(Align Left) (AlignRight) (Center) (Justify)
► Pentru a alinia un text se poate utiliza una dintre variantele:
A) Alinierea textului folosind bara de instrumente Formatare (Formmating):
1. Se selectează textul ce se doreşte a fi aliniat.
2. În bara de instrumente Formatare (Formmating), se face clic pe unul dintre

butoanele:
Aliniere la stânga (Align Left)
Aliniere la dreapta (AlignRight)
La centru (Center)
Stânga-dreapta (Justify)
B) Alinierea textului folosind caseta de dialog Paragraf (Paragraph):
1. Se selectează textul ce se doreşte a fi aliniat.
2. Se alege Format → Paragraf…(Format → Paragraph…):
3. În fila Indentări şi spaţiere (Indents and Spacing) se alege varianta dorită din
lista derulantă Aliniere (Alignment).
4. Clic pe butonul pentru a închide caseta de dialog Paragraf

(Paragraph).
Observaţie: Dacă alinierea aleasă este stânga-dreapta (Justify) şi ultimul rând din
paragraf este mai scurt decât celelalte atunci acesta nu va fi aliniat stânga-dreapta ci la
stânga. Se poate remedia această situaţie dacă se poziţionează punctul de inserţie la
sfârşitul ultimului rând din paragraf şi se apasă tastele Shift + Enter (se introduce un Soft
carriage-return).
În Word, dacă într-o zonă liberă, se execută dublu-clic în partea stângă a zonei de
lucru se va scrie aliniat la stânga, dublu clic în mijlocul zonei de lucru textul se va
introduce aliniat centrat, dublu clic în dreapta zonei de lucru se va scrie aliniat la
dreapta.
3.3.2.4. Indentarea (retragerea) paragrafelor: la stânga, la dreapta, prima linie,

agăţat
Liniile cu text ale unui paragraf se întind în mod obişnuit de la marginea din stânga
a paginii până la marginea din dreapta. În unele situaţii dorim ca anumite paragrafe să
aibă o aliniere diferită de a celorlalte (de exemplu să înceapă mai din interiorul
marginilor paginii, sau să se termine înainte de marginea din dreapta a paginii). Acest
lucru se poate face prin operaţia de indentare.
Indentarea stabileşte distanţa la care se află un paragraf faţă de marginea din

stânga şi faţă de marginea din dreapta. Există de asemenea posibilitatea de a crea o
indentare diferită pentru prima linie din paragraf faţă de celelalte linii (sau un indent
agăţat, în care prima linie a paragrafului nu este indentată, iar restul liniilor sunt).
► Aplicaţia Word pune la dispoziţia utilizatorului mai multe modalităţi de a

indenta textul dintr un paragraf:
A) Rigla gradată.
B) Caseta de dialog Paragraf (Paragraph) din meniul Format.
A) Utilizarea riglei. Pe rigla orizontală sunt patru marcatori (butoane glisante)

pentru stabilirea indentărilor, după cum apar în figura următoare:
 Indent prima linie (First line indent) produce
deplasarea primei linii din paragraf spre dreapta
sau stânga; are acelaşi efect ca şi apăsarea tastei
Tab în faţa primei linii din paragraf
 Indent agăţat (Hanging indent) trimite celelalte

linii din paragraf spre dreapta primei linii atunci
când acest marcator este poziţionat în dreapta
marcatorului de Indent prima linie (First line
indent):
 Indent stânga (Left indent) delimitează un

paragraf de restul textului prin îndepărtarea
tuturor liniilor de text de marginea stângă a
documentului:
 Indent dreapta (Right indent) îndepărtează textul de marginea din dreapta a

documentului
 Indent dreapta (Right indent) este folosit, în

general, cu un indent stânga (Left indent) pentru a
crea o indentare duală (indentările duale se
folosesc în general pentru scoaterea în evidentă a
unor citate):
Pentru a modifica indentările pentru un text existent folosind rigla:
1. Se selectează paragraful (paragrafele) ce urmează a fi indentat.
2. Se glisează cu mausul spre stânga respectiv spre dreapta marcatorul (butonul)

corespunzător de pe riglă.
B) Se alege Format → Paragraf (Format → Paragraph)
1. Se selectează paragraful (paragrafele) ce urmează a fi indentat.
2. Se alege Format → Paragraph (Format → Paragraph); se va deschide caseta

de dialog Paragraf (Paragraph):
3. Se face clic pe fila (eticheta) Indentări şi spaţiere (Indents and Spacing).
În zona Indentare (Indentation), în casetele La stânga (Left), La dreapta: (Right)

se modifică distanţa de indentare (se efectuează clic pe săgeţile orientate în sus sau în
jos, sau se pot introduce numere cu zecimală direct în casete).
În lista Specială: (Special:) se poate selecta:
● Prima linie (First Line) pentru o indentare a primului rând de text din paragraf.
● Agăţat (Hanging ) pentru a indenta restul liniilor din paragraf mai puţin prima
linie.
● distanţa de indentare se precizează în caseta Cu: (By:).
4. Se face clic pe butonul pentru a aplica indentarea şi a închide caseta

Paragraf (Paragraph).
Observaţie: Indentările se pot stabili şi înainte de a introduce textul. Se

poziţionează punctul de inserţie în locul dorit; se stabilesc indentările; se tastează în
continuare textul. Aceste indentări se vor aplica textului ce se va introduce până la
modificarea parametrilor de indentare.
3.3.2.5. Spaţierea rândurilor unui paragraf
Distanţa dintre rândurile unui paragraf poate fi modificată. Spaţierea rândurilor

stabileşte dimensiunea spaţiului vertical dintre liniile textului unui paragraf. În mod
obişnuit liniile de text sunt spaţiate la un rând.
► Spaţierea rândurilor unui

paragraf se realizează astfel:
1. Se alege Format → Paragraf

(Format → Paragraph) pentru a se deschide
caseta de dialog Paragraf (Paragraph).
2. Se selectează fila (eticheta)

Indentări şi spaţiere (Indents and
Spacing:).
3. În zona Spaţiere (Spacing) în lista

Spaţiere: (Line spacing:) se stabileşte
dimensiunea spaţiului vertical, dintre liniile
de text La un rând (Single) sau La două
Rânduri (Double).
4. Se execută clic pe butonul OK pentru a închide caseta.
Observaţie: spaţierea La un rând (Single) înseamnă că se oferă spaţiu pentru cel

mai mare Font folosit în acea linie, la care se adaugă un mic spaţiu suplimentar.
Spaţierea La două rânduri (Double) oferă spaţiu dublu faţă de spaţierea la un rând.
Pentru a spaţia toate liniile în mod egal indiferent de mărimea fontului utilizat,
selectăm din lista Spaţiere: (Line spacing:) varianta Exact (Exactly) iar în caseta La:
(At:) specificăm dimensiunea spaţiului vertical dorit. Acest spaţiu trebuie să fie suficient
pentru ca să încapă în linie cel mai mare caracter utilizat în liniile paragrafului. Dacă
textul apare decupat (trunchiat), se va mări spaţierea dintre rânduri în caseta La: (At:).
Notă
Se pot aplica şi alte spaţieri dacă în caseta Spaţiere: (Line spacing:) se selectează
una din variantele: Cel puţin (At least), Exact (Exactly) sau Multiplă (Multiple). Pentru
fiecare dintre aceste variante se poate introduce o valoare în caseta La: (At:).
3.3.2.6. Aplicarea spaţierii înainte şi după paragraf
Când se apasă tasta Enter pentru a începe un paragraf nou, spaţierea de dinaintea
respectiv de după paragraful anterior este continuată şi la noul paragraf. Această
spaţiere se poate modifica pentru fiecare paragraf în parte.
► Modificarea spaţierii dinainte şi de după paragraf
1. Se selectează paragraful sau paragrafele pentru care dorim să schimbăm

spaţierea.
2. Se alege Format (Format) → Paragraf (Paragraph).
Va apărea caseta Paragraf (Paragraph); apoi se face clic pe fila Indentări şi

spaţiere (Indents and Spacing:).
3. În zona Spaţiere (Spacing) se poate stabili o spaţiere între paragrafe.
În lista Înainte (Before) se stabileşte dimensiunea spaţiului de deasupra fiecărui

paragraf selectat.
În lista După (After) se stabileşte dimensiunea spaţiului de după fiecare paragraf

selectat.
4. Se închide caseta Paragraf (Paragraph) prin clic pe butonul OK.
Exemplu:
3.3.2.7. Stabilirea, ştergerea şi utilizarea tabulatorilor: La stânga, La centru, La

dreapta, Zecimal
Pentru alinierea textului se pot folosi şi stopurile de tabulare (tabulatori ). Pentru

aceasta se apasă tasta Tab.
Tasta Tab se utilizează în mod obişnuit asemănător tastei Spaţiu. Prin apăsarea
tastei Tab se poate insera în document un spaţiu mai mare, a cărui lungime implicită
este de 1,27cm Tabulatori impliciţi (Default tab stops). Astfel prin apăsarea tastei Tab
se fac salturi în document spre dreapta, în poziţii care se află la o distanţă multiplu de
1,27cm.
În afară de tabulatorii impliciţi pot fi stabiliţi şi alţi tabulatori (stopuri de tabulare).

Aceştia determină saltul în document (cu ajutorul tastei Tab) într-o poziţie precizată
anterior. Ei permit alinierea textului în raport cu tipul lor: la stânga, la dreapta, la centru
sau după un marcator zecimal (sau caracter bară). De asemenea există posibilitatea de a
insera automat înaintea tabulatorilor, caractere de
umplere “Indicator” (în spaţiul rămas neocupat de
text), cum ar fi puncte sau linii.
► Modificarea spaţierii dintre tabulatorii

impliciţi
1. Se alege Format → Tabulatori… (Format

→ Tabs…).
2. În caseta Tabulatori impliciţi: (Default tab

stops:), se introduce valoarea spaţierii (implicite)
dintre tabulatori.
3. Clic pe butonul OK pentru a închide caseta

Tabulatori (Tabs).
Observaţie: dacă se modifică spaţierea dintre tabulatorii impliciţi atunci automat se

va modifica şi spaţierea textului din document în locul unde au fost utilizaţi aceşti
tabulatori.
► Afişarea şi ascunderea marcajului de Tabulare în document
Se pot face vizibile pe ecran caracterele de tabulare (introduse în text ca urmare a

apăsării tastei Tab ), sub forma unor mici săgeţi ( ).
Există două posibilităţi pentru a efectua această operaţie:
A) Se alege Instrumente → Opţiuni → Vizualizare → se bifează Tabulatori →

OK (Tools → Options → View → Tab caracters→ OK )
B) Se activează butonul din bara de instrumente Standard.
Exemplu:
► Ştergerea unui caracter tab din document
1. Se afişează marcajele pentru caracterele Tab (a se vedea aliniatul anterior).
2. Se poziţionează punctul de inserţie (cursorul text) în faţă sau după marcajul Tab
(care apare sub forma unei mici săgeţi) ce trebuie
şters.
3. Se şterge marcajul prin acţionarea tastei

Delete sau Backspace.
► Definirea tabulatorilor: La stânga, La

centru, La dreapta, Zecimal
Definirea stopurilor de tabulare presupune

selectarea tipului de aliniere şi a poziţiei pentru
fiecare tabulator care se doreşte a fi folosit
(eventual şi a unui caracter de umplere =
“indicator”).
1. Se selectează paragraful pentru care se va

defini un tabulator (sau mai mulţi).
2. Se alege Format → Tabulatori (Format → Tabs):
– în caseta Poziţionare tabulator (Tab stop position), se introduce poziţia la care se

va pune un nou stop de tabulare (o valoare de pe riglă);
– în zona Aliniere (Alignment), se selectează alinierea dorită, pentru textul scris în
dreptul tabulatorului (alegerea La bară (Bar) adaugă o bară orizontală în poziţia
stopului de tabulare);
– în zona Indicator (Leader), se face clic pe opţiunea dorită (caracterul de umplere
care să preceadă textul din poziţia tabulatorului);
– se face clic pe butonul Stabilire (Set); valoarea noului stop de tabulare va apărea în
lista din zona Poziţionare tabulator (Tab stop position).
3. Se repetă subpunctele de la pasul 2 pentru a stabili şi alte stopuri de tabulare.
4. După introducerea tuturor tabulatorilor se părăseşte caseta prin clic pe OK.
Observaţie: Fiecare paragraf poate avea sau nu, definite propriile stopuri de
tabulare.
Pe riglă vor fi vizualizaţi tabulatorii adăugaţi.
► Utilizarea tabulatorilor: La stânga, La centru, La dreapta, Zecimal
1. Se selectează paragraful (sau paragrafele) pentru care se doreşte definirea unor

stopuri de tabulare (tabulatori).
2. Se definesc tabulatorii la stânga, la dreapta etc. (utilizăm caseta Tabulatori
(Tabs)).
3. În document, se va apăsa tasta Tab înaintea introducerii fiecărui text ce trebuie

să se alinieze la poziţia tabulatorului.
4. Se va trece pe rândul următor prin apăsarea tastei Enter.
5. Când s-a terminat textul scris cu tabulatori, se poziţionează punctul de inserţie

pe un rând gol (sub listă) şi se elimină tabulatorii cu clic pe Golire totală (Clear All) în
fereastra Tabulatori (Tabs).
Exemplu
Se poate deplasa o coloană întreagă din textul scris cu tabulatori dacă se selectează
tot textul, se poziţionează săgeata mouse-ului pe rigla orizontală, pe tabulatorul
corespunzător coloanei ce se doreşte a fi mutată şi se execută glisare şi fixare în direcţia
dorită. În figura următoare au fost modificate toate stopurile de tabulare.
Dacă se selectează tot textul ce conţine tabulatori modificarea se va face pentru o

întreagă coloană. Dacă punctul de inserţie se află pe un rând al textului modificarea se
va face doar pentru rândul respectiv.
► Modificarea poziţiilor de tabulare
1. Se selectează paragraful (sau paragrafele) în care dorim să modificăm un stop de

tabulare (tabulator).
2. Se alege Format→Tabulatori (Format → Tabs).
3. În fereastra Tabulatori (Tabs) se selectează stopul de tabulare din listă (valoarea

lui) şi se modifică opţiunile de aliniere sau alegerile făcute în zona Indicator (Leader)
apoi se efectuează clic pe Stabilire (Set).
4. Se repetă pasul 3 de câte ori este necesar.
5. Se închide caseta prin clic pe butonul OK.
► Eliminarea (ştergerea) unui Stop de tabulare
1. Se selectează paragraful (sau paragrafele) în care dorim să eliminăm un stop de

tabulare (tabulator).
2. Se alege Format → Tabulatori (Format → Tabs).
3. În fereastra Tabulatori (Tabs) se selectează stopul de tabulare din listă (valoarea

lui) şi se execută clic pe butonul Golire (Clear). Prin clic pe butonul Golire totală
(Clear All) se elimină toţi tabulatorii.
4. Se repetă pasul 3 de câte ori este necesar.
După închiderea casetei, stopurile de tabulare eliminate dispar şi de pe riglă.
Observaţie: Tabulatorii se pot adăuga direct pe riglă din caseta cu tabulatori.

Caseta cu tabulatori se află la intersecţia dintre rigla orizontală şi cea verticală.
Pentru a selecta un tip de tabulator se dă clic pe această casetă de mai multe ori
până apare tabulatorul dorit. După ce apare tabulatorul dorit, se execută clic pe riglă în
locul în care se doreşte a fi amplasat.
Tabulatorul se repoziţionează pe riglă prin procedeul de glisare şi fixare (drag and

drop).
Tabulatorul se elimină de pe riglă prin procedeul de glisare şi fixare (drag and

drop) în exteriorul riglei.
3.3.2.8. Introducerea şi ştergerea marcatorilor (bullets), numerotărilor (numbers)

pentru o listă simplă (cu un singur nivel)
În Microsoft Word se pot crea automat liste cu marcatori sau liste numerotate în
timpul tastării textului, sau se pot adăuga rapid marcatori sau numere la liniile de text
deja introduse. Un marcator sau o numerotare va apărea în faţa primului rând din
paragraf.
► Adăugarea de marcatori sau numerotări la textul existent
1. Se selectează textul ce urmează a fi marcat sau numerotat.
2. Din bara de instrumente Formatare (Formatting)
se activează prin clic, după preferinţă, unul dintre butoanele
Marcatori (Bullets), respectiv Numerotare (Numbering).
Listele puse la dispoziţie prin utilizarea acestor butoane conţin un anumit marcator
(sau un anumit tip de numerotare) şi folosesc un spaţiu prestabilit între marcator (sau
număr) şi textul care urmează.
► Liste cu marcatori sau numerotare, introduse în timpul tastării
1. Se activează unul dintre butoanele Marcatori (Bullets) sau Numerotare

(Numbering) din bara de instrumente Formatare (Formatting) înainte de a introduce
elementele listei.
2. Se introduce apoi textul, tastând Enter după fiecare element din listă.
3. După ce se termină de introdus lista, se dezactivează butonul corespunzător:

sau din bara de instrumente Formatare (Formatting).
► Ştergerea (eliminarea) marcatorilor sau a numerotărilor din faţa textului
1. Se selectează textul de la care se elimină marcatorii sau numerotarea.
2. Din bara de instrumente Formatare (Formatting) se dezactivează prin clic

butonul corespunzător tipului de listă respectiv
► Ştergerea (eliminarea) marcatorilor sau a numerotărilor utilizând caseta

Marcatori şi numerotare (Bullets and Numbering)
1. Se selectează textul de la care se elimină marcatorii sau numerotarea.
2. Se alege Format → Marcatori şi numerotare (Format → Bullets and

Numbering). Se va deschide fereastra Marcatori şi numerotare (Bullets and
Numbering).
3. Se face clic după caz pe eticheta Cu marcatori (Bulleted) sau pe eticheta

Numerotat (Numbered).
4. Se alege prin clic oferta Nici una (None).
5. Clic pe butonul OK pentru a închide caseta.
Observaţie: Se pot crea automat în timpul tastării liste cu marcatori sau

numerotare şi prin altă metodă:
1. Se poziţionează punctul de inserţie la începutul unui rând nou. Se parcurge calea

Format → Marcatori şi numerotare (Format → Bullets and Numbering), se selectează
eticheta Cu marcatori (Bulleted) sau Numerotat (Numbered) şi se alege oferta dorită.
Se părăseşte caseta prin clic pe butonul OK.
2. Se introduce textul dorit pentru un element din listă. Se apasă Enter după fiecare
element al listei (pentru a introduce următorul element în listă). Se va insera automat
următorul număr sau marcator.
3. Pentru a termina lista, se apasă de două ori Enter, sau o singură dată tasta
Backspace pentru a şterge ultimul marcator sau ultimul număr din listă.
Se poate continua o listă numerotată creată anterior (după care a fost introdus
text) în document, dacă în caseta de dialog Marcatori şi numerotare (Format → Bullets
and Numbering) se selectează Continuarea listei anterioare (Continue previous list) →
OK.
Notă
De asemenea, se poate folosi în cadrul unui document acelaşi model de listă, dar
cu numerotarea reluată dacă se selectează Reluare numerotare (Restart numbering)
→ OK.
În Word se pot crea liste subordonate (pe niveluri): când se doreşte trecerea pe un
nivel inferior se apasă tasta Tab, iar pentru revenirea la un nivel superior se apasă
combinaţia de taste Shift+ Tab.
Ieşirea din listă: se ajunge la primul nivel şi apoi se apasă tasta Backspace.
3.3.2.9. Schimbarea stilului marcatorilor şi numerotărilor folosind opţiunile

standard
Listele puse la dispoziţie prin utilizarea butoanelor Numerotare (Numbering) şi

Marcatori (Bullets) din bara de instrumente Formatare (Formating) conţin un anumit
tip de marcator şi model de numerotare.
Utilizatorul poate opta pentru alt caracter de marcare (stil de marcator) sau pentru
un alt stil de numerotare.
► Schimbarea stilului unei liste cu marcatori sau numerotări
1. Se selectează lista cu marcatori (sau lista numerotată) ce se va modifica.
2. Se alege Format → Marcatori şi numerotare (Format → Bullets and

Numbering). Se va deschide fereastra Marcatori şi numerotare (Bullets and
Numbering):
3. În această fereastră se face clic pe eticheta Cu marcatori (Bulleted) pentru
modificarea listei marcate, sau se face clic pe eticheta Numerotat (Numbered) pentru a
modifica liste numerotate.
4. Se alege prin clic pe imagine, varianta de listă dorită.
5. Clic pe butonul OK pentru a închide caseta.
3.3.2.10. Adăugarea de borduri (chenare) şi umbriri unui paragraf
Meniul Format → Borduri şi umbrire (Format → Borders and Shading) permite

adăugarea de chenare şi culori de fundal pentru texte şi paragrafe precum şi chenare de
pagină.
1. Se selectează textul/paragraful la care se va aplica bordura (chenarul).
2. Se alege Format → Borduri şi umbre (Format → Borders and Shading) apoi

fila Borduri (Borders).
3. Se vor selecta opţiunile dorite. Pentru ajutor despre o opţiune: clic pe semnul
întrebării, apoi clic pe acea opţiune.
4. Pentru a preciza faptul că numai anumite laturi vor avea bordură în zona Setare
(Setting), se face clic pe Particularizare (Custom). În zona Examinare (Preview) se
face clic pe laturile diagramei (imaginea textului) sau pe butoanele aferente pentru a
adăuga sau elimina borduri (chenare).
5. Din lista Se aplică pentru (Apply to) se selectează Text sau Paragraf
(Paragraph). Dacă s-a ales Paragraf (Paragraph) atunci se poate preciza poziţia exactă
a bordurii unui paragraf faţă de text dacă se dă clic pe Opţiuni (Options) şi se stabilesc
valorile dorite.
► Adăugarea unei borduri unui paragraf
1. Se selectează paragraful la care se va aplica bordura.
2. Se alege Format → Borduri şi umbre (Format → Borders and Shading), apoi

clic pe fila Borduri (Borders).
3. În fila Borduri (Borders) se alege:
- modelul de chenar din lista Setare (Setting), sau varianta Nici una (None) pentru
a elimina chenarul existent la un paragraf;
- stilul de linie din lista Stil (Style);
- culoarea din lista Culoare (Color)
- grosimea de linie din lista Lăţime (Width);
- Paragraf (Paragraph) din lista Se aplică pentru: (Apply to:).
Pentru a adăuga sau elimina o anumită linie din chenar se poate executa clic pe
butoanele din secţiunea Examinare (Preview).
4. Se închide caseta de dialog prin clic pe butonul OK
► Adăugarea unei umbriri unui paragraf
1. Se selectează paragraful la care se va aplica umbrirea.
2. Se alege Format → Borduri şi umbre (Format → Borders and Shading), apoi

se dă clic pe fila Umbrire (Shading).
Din fila Umbrire (Shading) se adaugă sau se elimină culori de fundal. Din lista Se
aplică pentru: (Apply to:) se alege Paragraf (Paragraph).
3. Se închide caseta de dialog prin clic pe butonul OK.
Notă
Dacă se adaugă chenar la paragrafe atunci se poate modifica distanţa dintre chenar
şi text: clic pe butonul Opţiuni… (Options) din caseta de dialog Borduri şi umbre
(Borders and Shading).
3.3.3. Formatarea documentelor
3.3.3.1. Schimbarea dimensiunii hârtiei şi a orientării
Utilizatorul poate stabili dimensiunea foii de hârtie, orientarea paginilor din

document, precum şi marginile libere ce se vor lăsa de la marginea foii fizice până la
textul din foaie.
► Schimbarea mărimii hârtiei şi a orientării:
1. Se alege Fişier → Iniţializare pagină (File → Page Setup).
2. Se face apoi clic pe fila Hârtie (Paper); va apărea caseta de dialog următoare:
– Dimensiunea foii de hârtie se alege din caseta Dimensiune hârtie (Paper size).
– În zona Examinare (Preview) în caseta Se aplică pentru (Apply to) se alege varianta
dorită (porţiunea din document căreia i se aplică setarea respectivă). Dacă
utilizatorul optează pentru o dimensiune de pagină personalizată numai pentru o
anumită parte a documentului atunci se poziţionează punctul de inserţie la începutul
paginii care se doreşte a fi modificată, se aleg setările corespunzătoare şi în caseta
Se aplică pentru (Apply to) se alege De la acest punct înainte (This Point
Forward). Dacă anterior a fost selectată o anumită zonă de text atunci putem alege
varianta Text selectat (Selected text).
3. Orientarea foii de hârtie se alege în fila Margini (Margins) în zona Orientare

(Orientation) cu clic pe una din oferte: Tip portret (Portrait) sau Tip vedere
(Landscape).
4. Clic pe butonul OK pentru a închide

caseta Iniţializare pagină (Page Setup).
3.3.3.2. Schimbarea marginilor

întregului document, sus, jos, stânga,
dreapta
În vederea imprimării documentului,

se stabilesc marginile libere (sus, jos,
stânga, dreapta) ce se vor lăsa de la
marginea foii fizice până la textul din foaie,
precum şi dimensiunea spaţiului
suplimentar ce se va adăuga marginii în
scopul îndosarierii.
► Schimbarea marginilor paginii
1. Se alege Fişier → Iniţializare pagină (File → Page Setup).
2. Clic pe fila Margini (Margins).
În zona Margini (Margins) se stabilesc marginile, care se lasă pentru foaia de hârtie,
în casetele Sus (Top), Jos (Bottom), Stânga (Left), Dreapta (Right).
În caseta Pt. îndoire (Gutter) se introduce dimensiunea spaţiului suplimentar pe

care dorim să îl adăugăm marginii, în scopul îndosarierii (spaţiu pentru îndosariere). În
zona Examinare (Preview) se vede aspectul ajustărilor din document. De asemenea, din
lista Poziţie îndoitură (Gutter position) se poate alege unde să fie poziţionat acest
spaţiu.
În caseta Se aplică pentru: (Apply to:) se alege porţiunea din document pentru care
se doreşte aplicarea setării curente din fereastra Iniţializare pagină (Page Setup).
3. Clic pe butonul OK pentru a închide caseta Iniţializare pagină (Page Setup).
3.3.3.3. Inserarea, ştergerea unui marcaj de întrerupere de pagină (page break)

dintr-un document
Uneori se doreşte ca textul, ce urmează a fi introdus în continuare, să fie scris pe o

pagină nouă chiar dacă pagina curentă nu a fost completată cu text. Cu alte cuvinte se
doreşte să se termine pagina curentă la o anumită poziţie şi să se facă saltul la o pagină
nouă.
O posibilitate ar fi să se apese tasta Enter, adică să se introducă rânduri goale până

când se ajunge în pagina următoare. Mai indicat este însă să se utilizeze comanda pentru
Întrerupere de pagină (Page break).
► Inserarea manuală a sfârşitului de pagină
1. Se poziţionează punctul de inserţie în locul în care se doreşte să înceapă o

pagină nouă.
2. Se alege Inserare → Întrerupere (Insert → Break).
3. Se selectează varianta Sfârşit de pagină (Page break).
4. Se execută clic pe butonul OK.
Observaţie:Se poate introduce un sfârşit de pagină şi dacă folosim combinaţia de

taste Ctrl+ Enter. Pentru a introduce o pagină albă în faţa tuturor paginilor cu text se
apasă Ctrl+Home şi apoi Ctrl+ Enter.
► Ştergerea unui sfârşit de pagină introdus manual
1. Se face clic pe butonul Afişare/Ascundere (Show/Hide) aflat în bara de

instrumente Standard pentru a vizualiza caracterele netipăribile.
2. Se selectează marcajul ...Sfârşitul de pagină... (.......Page Break.......) ce

urmează a fi şters:
3. Se apasă tasta Delete.
3.3.3.4. Adăugarea, modificarea unui text în antet şi subsol
În paginile lucrării create în Word se pot adăuga anteturi şi subsoluri. Aceste

elemente se tipăresc în mod obişnuit pe toate paginile documentului. De obicei în una
din aceste zone se face numerotarea automată a paginilor documentului.
Alegerea Vizualizare → Antet şi subsol (View → Header and Footer) va marca

zonele de antet şi subsol din pagină cu linii întrerupte şi va activa aceste zone pentru a
se putea lucra în ele. Textul din afara zonelor de antet şi subsol se va dezactiva şi se va
afişa bara cu instrumente Antet şi subsol (Header and Footer).
► Adăugare Antet şi Subsol (Header and Footer)
1. Se alege Vizualizare → Antet şi subsol (View → Header and Footer).
2. Se va activa zona de Antet (Header), aceasta va fi marcată cu linie întrerupă şi

va apărea bara cu instrumente Antet şi subsol (Header and Footer).
Se tastează textul care să apară în antet şi se formatează ca orice text.
3. Comutarea între antet şi subsol se face cu clic pe butonul Comută între antet
şi subsol (Switch Between Header and Footer) din bara cu instrumente Header and
Footer.
4. Când se finalizează crearea sau modificarea antetului respectiv a subsolului se

revine în document cu clic pe butonul Închidere (Close) din bara Antet şi subsol
(Header and Footer) sau se execută dublu clic în zona de lucru.
► Modificarea ulterioară a antetului şi subsolului:
1. Se parcurge calea Vizualizare → Antet şi subsol (View → Header and Footer).
2. Se editează textul din zonele Antet respectiv Subsol.
3. Se revine în document cu clic pe butonul Închidere (Close) din bara Antet şi

subsol (Header and Footer) sau se execută dublu clic în zona de lucru.
Notă
În eticheta Aspect (Layout) a ferestrei Iniţializare pagină (Page Setup) dacă se

bifează caseta Pagina pară diferă de cea impară (Different odd and even) se poate crea
un antet sau subsol pentru paginile cu numerotare pară şi un antet sau un subsol diferit
pentru paginile cu numerotare impară.
Antetul sau subsolul introdus pe prima pagină impară va apărea pe toate paginile
impare, iar cel introdus pe prima pagină pară va apărea pe toate paginile pare.
Bifarea casetei Prima pagină diferită (Diferent first page) permite să fie creat un
antet sau un subsol diferit pentru prima pagină.
În casetele Antet (Header), Subsol (Footer) se introduce distanţa care se lasă între
marginea paginii de hârtie şi marginea superioară a antetului sau marginea inferioară a
subsolului.
3.3.3.5. Adăugarea unor câmpuri în antet şi subsol: data, informaţii despre

numărul paginii, localizarea fişierului (filename and path)
Se poate adăuga în antet şi subsol text sau grafică, se pot numerota paginile
documentului, insera data şi ora curentă, numele documentului şi locul unde se află
acesta pe disc, precum şi alte informaţii.
► Adăugarea unor câmpuri în antet şi subsol se face parcurgând paşii:
1. Se alege Vizualizare → Antet şi subsol (View → Header and Footer).
2. Se selectează zona în care se va insera câmpul prin clic pe butonul Comută între
antet şi subsol (Switch Between Header and Footer) din bara de instrumente Antet şi
subsol (Header and Footer).
3. Din aceeaşi bară de instrumente se pot insera rapid în textul din antet sau subsol
prin clic pe butonul corespunzător şi alte informaţii:
- numerele paginilor Inserare număr de pagină ( Insert Page Number),
- numărul total de pagini din document Inserare număr de pagini (Insert Number
of Pages),
- data şi ora Inserare dată (Insert Date), Inserare oră (Insert Time),
- informaţii despre numele şi calea unde se află documentul curent Inserare

AutoText (Insert Auto Text) şi se alege din oferta care apare Nume fişier şi cale
(Filename and path).
4. Se revine în document cu clic pe butonul Închidere (Close) din bara Antet şi

subsol (Header and Footer) sau se execută dublu clic în zona de lucru.
Atunci când se tipăreşte documentul, numărul paginilor precum şi data şi ora

inserate vor fi actualizate automat pentru a reflecta valoarea curentă.
3.3.3.6. Aplicarea automată a numărului de pagină unui document
Microsoft Word oferă două modalităţi de adăugare a numerelor de pagină. În

fiecare caz, numerele de pagină apar în antet sau subsol. În subcapitolul anterior a fost
prezentată prima modalitate de lucru, iar acum se va prezenta cea de-a doua.
► Adăugarea unei numerotări standard paginilor
1. Se alege Inserare → Numere de pagină (Insert → Page Numbers).
2. În caseta Poziţie (Position), se indică dacă numerele de pagină să se imprime în
antet sau în subsol.
3. În caseta Aliniere (Alignment), se indică dacă numerotarea paginii să fie aliniată

la stânga (Left), la centru (Center), sau la dreapta (Right) faţă de marginile din dreapta
şi din stânga, sau Interioară (Inside) respectiv Exterioară (Outside) faţă de muchiile
interioare ale paginilor care vor fi legate.
4. Dacă nu se doreşte un număr pe prima pagină atunci se debifează caseta Afişare

număr pe prima pagină (Show number on first page).
5. Se selectează eventual alte opţiuni (cu clic pe butonul Format se pot stabili
opţiuni privitoare la formatul numerotării paginilor).
3.4. Tabele
În Word se pot introduce obiecte (create sau existente într-un fişier) la fel ca în
aplicaţia WordPad alegând Inserare → Obiect (Insert → Object). Pentru a introduce un
tabel alegem Tabel → Inserare → Tabel… (Table → Insert → Table…).
3.4.1. Crearea unui tabel standard
O modalitate simplă de organizare şi prezentare a textului o reprezintă tabelele. Un

tabel este alcătuit din rânduri şi coloane de celule. Celulele conţin în mod obişnuit text,
sau reprezentări grafice (dar pot conţine şi formule de calcul). Un tabel poate fi creat în
mai multe moduri.
► Crearea unui tabel:
1. Se poziţionează punctul de inserare în locul în care se doreşte să apară tabelul.
2. Se alege Tabel → Inserare → Tabel (Table → Insert → Table).
3. În zona Dimensiune tabel (Table size), se stabilesc numărul de coloane şi de

rânduri ale viitorului tabel.
4. În zona Regim de potrivire automată (AutoFit behavior), se aleg opţiunile

pentru ajustarea lăţimii coloanelor.
5. Pentru a utiliza un format de tabel predefinit, se face clic pe AutoFormatare

(AutoFormat) şi se selectează opţiunile dorite.
6. Ieşirea din casetă se face cu clic pe butonul OK.
Exemplu:
3.4.2. Introducerea şi editarea informaţiilor într-un tabel
► Introducerea informaţiilor într-un tabel
După ce tabelul a fost creat, se pot introduce date în celulele acestuia. Pentru
aceasta este necesar să ne poziţionăm mai înainte în celula în care dorim să introducem
informaţia.
Poziţionarea într-o celulă se poate face în mai multe moduri:
- Clic în celulă.
- Utilizând tastele săgeţi.
- Utilizând tasta Tab se trece dintr-o celulă în alta spre dreapta.
- Shift+Tab se trece dintr-o celulă în alta spre stânga.
► Editarea informaţiilor într-un tabel
Pentru a edita o celulă a unui tabel, ne poziţionăm în celula respectivă şi apoi se

editează conţinutul în mod obişnuit. Pentru poziţionarea într-o celulă e suficient să se
execute clic în celula respectivă.
Fiecare celulă a tabelului poate fi formatată separat. Orice acţiune aplicabilă

textului dintr-un paragraf este valabilă şi pentru textul dintr-o celulă.
Pentru lucrul rapid cu tabelele se poate afişa bara cu instrumente Tabele şi Borduri
(Tables and Borders) dacă se parcurge calea: Vizualizare → Bare de instrumente →
Tabele şi Borduri (View → Toolbars → Table and Borders).
Textul dintr-o celulă poate avea orice aliniere din lista asociată butonului de
alinieri de pe bara Tabele şi Borduri
(Tables and Borders), dar alinierea se va face în raport cu celula nu cu pagina.
Se poate modifica orientarea textului din celulă dacă se foloseşte butonul
Modificare orientare text (Change Text Direction) de pe bara Tabele şi Borduri
(Tables and Borders).
3.4.3. Selectarea rândurilor, coloanelor, celulelor şi a întregului tabel
În cadrul unui tabel se trece dintr-o celulă în alta spre dreapta apăsând tasta Tab.
Cu combinaţia de taste Shift+Tab se face deplasare spre stânga (se pot folosi şi tastele
săgeţi). Se poate adăuga un rând nou de celule în tabel dacă se apasă tasta Tab atunci
când punctul de inserţie se află în ultima celulă a tabelului.
În tabelul următor se prezintă diverse moduri de selectare a unor regiuni din tabel:
Pentru a selecta Se efectuează acţiunea următoare
O celulă - Se deplasează mausul în marginea din stânga a celulei şi

când se transformă într-o săgeată orientată spre dreapta se
execută clic
- Triplu clic în celulă
Un rând Se deplasează mausul în marginea din stânga, în afara

tabelului, se indică spre rând şi se efectuează clic
Mai multe Se selectează primul rând, se execută clic şi se glisează

rânduri peste restul rândurilor pe care le dorim în selecţie.
O coloană Se poziţionează mausul deasupra coloanei şi când cursorul

se orientează către coloană se execută clic
Mai multe - Ca pentru mai multe rânduri

coloane - Pentru coloane adiacente, se selectează prima coloană,
apoi se ţine apăsată tasta Shift şi se selectează ultima
coloană
Întregul tabel - Tabel → Selectare tabel (Table → Select → Table)

- Clic pe butonul selecţie tabel din colţul de sus stânga
Se poate folosi pentru selectare şi comanda Selectare (Select) din meniul Tabel
(Table).
3.4.4. Inserarea, ştergerea rândurilor şi a coloanelor
Dacă se doreşte adăugarea de rânduri în tabel se selectează în tabel numărul de

rânduri care urmează a fi inserate şi se alege Tabel → Inserare → Rânduri deasupra
sau Rânduri dedesubt (Table → Insert → Rows Above sau Rows Below).
Pentru ştergerea rândurilor, se selectează rândurile care urmează a fi şterse şi se

selectează Tabel → Ştergere rânduri (Table → Delete → Rows). Dacă se selectează o
celulă în locul unui rând, se va alege Tabel → Ştergere → Celule (Table → Delete →
Cells) şi va apărea fereastra Ştergere celule (Delete Cells) din care se va alege cum se
vor deplasa celulele rămase.
Notă
Aşa cum s-au inserat şi s-au şters rândurile se pot insera şi şterge şi coloanele.
Observaţie: În situaţia în care un tabel a fost introdus imediat ce s-a deschis un

document nou (adică deasupra lui nu exista text sau spaţiu liber) pentru a insera un rând
de text deasupra tabelului se executa clic în prima celulă din tabel şi din meniul Tabel
(Table) se alege comanda Scindare tabel (Split Table).
Dintr-o celulă a unui tabel se pot crea mai multe celule executând clic în celula
dorită şi selectând comanda Scindare celule (Split Cells) din meniul Tabel (Table). În
fereastra care apare se alege numărul de rânduri şi coloane în care se împarte celula
selectată.
Din mai multe celule alăturate se poate forma o singură celulă selectând celulele ce
se doresc unite şi apoi selectând comanda Îmbinare celule (Merge Cells) din meniul
Tabel (Table).
3.4.5. Modificarea lăţimii coloanei şi înălţimii rândului
Atât lăţimile coloanelor cât şi înălţimile rândurilor pot fi modificate.
Cea mai simplă metodă de a ajusta o coloană sau un rând este de a deplasa punctul
de inserţie la limita de jos a rândului sau la limita din dreapta a coloanei. Punctul de
inserţie se va transforma într-o săgeată cu două capete, (pentru coloană , pentru rând
), care permite deplasarea marginilor, prin glisare şi fixare (drag and drop), în
oricare din cele două direcţii posibile.
Pentru a se afişa lăţimile coloanelor sau înălţimile rândurilor (în timp ce le

modificăm dimensiunea) se ţine apăsată tasta ALT în timp ce se glisează marginile.
Pentru a modifica lăţimea unei coloane la o anumită mărime
1. Se efectuează clic pe o celulă din coloană.
2. Se alege Tabel → Proprietăţi tabel (Table → Table Properties), apoi se dă clic

pe fila Coloană (Column).
Se selectează opţiunile dorite.
Pentru a modifica înălţimea unui rând la o anumită mărime
1. Se efectuează clic pe o celulă din rând.
2. Se alege Tabel→Proprietăţi tabel (Table → Table Properties), apoi fila Rând

(Row). Se selectează opţiunile dorite.
Pentru a face coloanele dintr-un tabel să se potrivească automat la conţinut
1. Se execută clic într-o celulă din tabel.
2. Se alege Tabel → Potrivire automată → Potrivire automată la conţinut (Table

→ AutoFit → AutoFit to Contents).
3.4.6. Modificarea lăţimii bordurii celulei, a stilului, a culorii
Într-un tabel se pot schimba stilul, lăţimea şi culoarea bordurii (chenarului) uneia
sau mai multor celule.
Pentru aceasta se afişează bara de instrumente Tabele şi borduri (Tables and

Borders). Butoanele Stil linie (Line Style), Grosime linie (Line Weight) şi Culoare
chenar (Border Color) sunt legate în totalitate de schimbarea aspectului marginilor
celulelor (bordurii). Alegând întâi stilul liniei din lista asociată butonului Stil linie (Line
style), cursorul mausului se transformă în indicator sub formă de creion cu care trasând
peste marginile celulelor, acestea îşi modifică aspectul în concordanţă cu grosimea şi
culoarea de linie afişate prin butoanele Grosime linie (Line weight) şi Culoare chenar
(Border color) din bara de instrumente.
Pentru aplicarea unei margini, se selectează celulele cărora urmează să li se aplice

marginea, se selectează stilul de linie, grosimea liniei şi culoarea de margine care
urmează a fi folosite după care se efectuează clic pe săgeata butonului Borduri (Border)
pentru a deschide un meniu derulant. Se efectuează clic pe tipul de margine dorit.
O altă variantă ar fi să se utilizeze caseta Borduri şi umbrire (Borders and

Shading) aflată pe calea Format→ Borduri şi umbrire → Borduri (Format → Borders
and Shading → Borders).
3.4.7. Adăugarea unei umbriri (culoare de fond) celulelor
Se afişează bara de instrumente Tabele şi borduri (Tables and Borders). Pentru a

adăuga culori de fundal se selectează celulele, rândurile sau coloanele dorite şi se alege
culoarea de fundal din lista asociată butonului Culoare umbrire (Shading Color).
O altă variantă: se selectează celulele, rândurile sau coloanele dorite şi se parcurge

calea Format → Borduri şi umbrire → Umbrire (Format → Borders and Shading →
Shading). Din caseta care va apărea se selectează culoarea de umplere dorită, se închide
apoi caseta cu clic pe butonul OK.
3.5. Inserarea imaginilor (Images)
În Word 2003, imaginile se inserează din meniul Insert -> Picture:
În Word 2007 & 2010, imaginile se inserează din meniul Insert:
3.5.1. Introducerea unui Clip Art
Microsoft Word pune la dispoziţia utilizatorului o serie de miniaturi (ClipArt-

uri). Acestea sunt picturi de dimensiuni mici organizate pe categorii.
Office 2003
În document se poate introduce o miniatură dacă se alege: Insert → Picture
→ ClipArt. Din panoul de activităţi Insert Clip Art se poate alege Clip Organizer
care conţine colecţia Office de miniaturi. Acestea sunt grupate pe mai multe
categorii ce se deschid cu clic pe simbolul categoriei respective. Miniatura dorită
poate fi glisată cu mausul în document sau dacă se face clic cu butonul din dreapta
al mausului pe miniatură, va apărea un meniu din care se poate alege opţiunea
Copy (Copiere), se poziţionează apoi în document cursorul de inserare şi se face
din nou clic cu butonul din dreapta al mausului pentru a alege opţiunea Paste
(Lipire).
Office 2010
În Word 2007 și 2010 se merge la meniul Insert, se selectează Clip Art. Ne va

apare următoarea fereastră în partea dreaptă a ecranului. În această fereastră se dă click
pe Go, apoi se caută imaginea dorită. Se dă click stânga pe imagine apoi clic pe
triunghiul de lângă imagine de unde se selectează Insert.
3.5.2. Introducerea unei imagini de pe un suport de memorie
Imaginile sunt reprezentări grafice care se inserează dintr-un alt fişier. Aceste
fişiere cu imagini se pot afla pe hard-disc, pe CD-uri, pe dischete, memory stick, etc.
Pașii pentru inserarea unei imagini sunt:
1. Ne poziționăm în locul în care se dorește să fie inserată imaginea.
2. Se alege Insert → Picture → From file (pentru Office 2003) sau Insert →
Picture (pentru Office 2010)
3. Se selectează calea prin care se ajunge la imagine (pentru a localiza imaginea
pe care dorim să o inserăm).
4. Se selectează fişierul şi apoi se dă clic pe butonul Insert sau dublu clic pe
fişierul imagine.
3.5.3. Introducerea unei diagrame (grafic, Chart)
Se alege Insert → Picture → Chart (pentru Office 2003) sau Insert → Chart
(pentru Office 2010). Se afişează o diagramă (grafic) şi o foaie de calcul tabelar (foaie
de date = Datasheet) ce conţine date pentru exemplificare. Pentru a înlocui datele
afişate se efectuează clic într-o celulă din foaia de calcul şi apoi se tastează textul sau
numărul dorit (repetăm operaţia până introducem toate datele). Pentru a reveni în
documentul Word, se face clic în document (foaia de calcul dispare şi rămâne
diagrama). Dacă foaia de calcul a fost închisă atunci ea poate fi reafişată dacă se execută
dublu clic pe diagramă.
3.5.4. Introducerea unei obiect de tip Autoshapes (Office 2003) / Shapes (Office
2010)
Pașii pentru inserarea unei imagini sunt:

1. Ne poziționăm în locul în care se dorește să fie inserată imaginea.
2. Se alege Insert → Picture → Auto Shapes (pentru Office 2003) sau Insert →
Shapes (pentru Office 2010)
3. Din lista apărută se alege desenul dorit.
4. Se revine în document iar cursorul va avea o formă de cruce.
5. Se desenează obiectul în funcție de dorința utilizatorului.
Office 2003 Office 2010
3.5.5. Introducerea unei obiect de tip WordArt
Pașii pentru inserarea sunt:

1. Ne poziționăm în locul în care se dorește să fie inserată obiectul
2. Se alege Insert → Picture → WordArt (pentru Office 2003) sau Insert →
WordArt (pentru Office 2010)
3. Din lista apărută se alege tipul dorit.
Office 2003:
Office 2010
Observație: Într-un document Word 2003 se pot crea obiecte desenate folosind
instrumentele de pe bara Drawing (Desenare).
Această bară este afişată dacă parcurgem calea: View → Toolbars → Drawing sau
bara se poate ascunde sau afişa cu clic pe butonul Drawing de pe bara Standard.
Se pot introduce forme automate, forme geometrice, scrieri artistice, casete de text,
miniaturi alegând opţiunea dorită de pe bară. Dacă se doreşte desenarea de forme
geometrice regulate se poate ţine apăsată tasta Shift în timpul desenării.
Orice obiect desenat se selectează cu clic pe el. Odată selectat, un obiect poate
căpăta o culoare de fundal dacă se alege culoarea din lista asociată butonului FillColor
(Culoare de umplere). Linia de contur se modifică dacă se face o alegere din butonul
Line Style (Stil linie) sau dacă se alege o culoare din lista asociată butonului Line Color
(Culoare linie). Punctul colorat în verde care apare pe unele obiecte se numeşte punct
de rotaţie şi permite rotirea obiectului prin glisare şi fixare, iar punctele galbene se
numesc puncte active şi modifică înclinarea obiectului selectat.
Pentru a selecta mai multe obiecte se ţine tasta Shift apăsată în timpul selecţiei.
Obiectele selectate pot fi grupate alegând din meniul butonului Draw comanda
Group (grupare). Obiectele grupate se vor comporta ca unul singur. Degruparea se
realizează dacă se selectează grupul şi din meniul butonului Draw se alege Ungroup
(Degrupare).
Obiectele se pot aşeza unele peste altele. Pentru a modifica ordinea de afişare a
obiectelor suprapuse din meniul butonului Draw selectăm Order (Ordine) şi alegem
apoi varianta dorită.
3.5.6. Poziția unei imagini într-un document
Se plasează cursorul mausului pe obiect şi se execută clic. Obiectul selectat are

afişat în jurul său un cadru cu opt pătrate mici negre la colţuri şi în mijlocul laturilor
(ghidaje de dimensionare).
Pentru o poză inserată în text se poate alege stilul de încadrare a imaginii
respective în text. Pentru aceasta
Office 2003: Se dă click dreapta pe obiect şi se alege Format → Picture. Se ajunge

la fereastra Format Picture în care se deschide fila Layout ce oferă cinci opţiuni de
încadrare a imaginii în text.
Office 2010: Se dă click dreapta pe obiect şi se alege Word Wrap. Se ajunge la
fereastra Format Picture în care se deschide fila Layout ce oferă șapte opţiuni de
încadrare a imaginii în text.
Office 2003 Office 2010
 In line with text (În linie cu textul) → Plasează obiectul la punctul de inserare într-o
linie de text în document. Obiectul rămâne în acelaşi plan cu textul.
 Square (Pătrat) → Poza este considerată a avea formă de dreptunghi; Textul este
încadrat în jurul tuturor laturilor casetei pătrate de delimitare pentru obiectul selectat
 Tight (Strâns) → Încadrează strâns textul în jurul marginilor imaginii curente (în loc
să îl aranjeze în jurul chenarului dreptunghiular care înconjoară obiectul). După ce
aţi făcut clic pe Tight, aveţi posibilitatea să ajustaţi perimetrul punctat al încadrării,
făcând clic pe butonul Text Wrapping din bara de instrumente Picture, apoi clic pe
Edit Wrap Points. Glisaţi linia punctată sau ghidajele de dimensionare pentru a da o
nouă formă perimetrului de încadrare.
 Top and Botton → Textul este poziționat deasupra și dedesubtul imaginii
 Behind text (În spate) → Elimină încadrarea obiectului în text şi plasează imaginea
în document, în spatele textului.
 In front of text (În fața textului) → Elimină încadrarea obiectului în text şi plasează
obiectul în document, în faţa textului. Obiectul poate ascunde secvenţe de text care
astfel nu mai sunt vizibile. Obiectul este mobil în propriul său plan.
3.5.7. Redimensionarea unei miniaturi, imagini, diagrame
 Se selectează obiectul prin clic pe el.

 Se poziţionează indicatorul mouse-ului peste unul din ghidajele de
redimensionare care apar (pentru a se transforma într-o săgeată dublă).
Ghidajele sunt prezentate în figura de mai jos (cele din steluțe)
 Se glisează ghidajul de dimensionare până când obiectul ajunge la forma şi
dimensiunea dorită.
Ştergerea unei miniaturi, imagini, diagrame
Se selectează obiectul care se va şterge, (clic pe miniatură, imagine,
diagramă) iar apoi se apasă tasta Delete.
3.5.8. Casete Text (Text Box)
În aplicaţia Word se pot folosi casete de text pentru poziţionarea textului în pagină
dacă se alege: Insert → Text Box. Cursorul mouse-ului se transformă în cruce, se
execută clic în locul în care dorim introducerea casetei şi se glisează mouse-ul în
direcţia dorită până se stabileşte dimensiunea acesteia. Caseta de text va avea în interior
cursorul de scriere. Textul se introduce şi se formatează ca orice text.
Office 2003
Caseta de text se încadrează în textul din pagină selectând-o şi alegând Format →
Text Box → Layout. În fereastra Format Text Box în prima etichetă Colors and Lines se
pot stabili culori şi grosimi de linii pentru linia de contur sau culoarea de fundal. Textul
dintr-o casetă de text poate avea orientări diferite dacă se selectează caseta text şi din
meniul Format se alege Text Direction. Dacă se execută clic-dreapta în interiorul casetei
text atunci apare un meniu de context referitor la conţinutul (informaţia) casetei, iar
dacă se dă clic-dreapta pe chenarul casetei meniul de context se referă chiar la caseta de
text.
Office 2010
Pentru Office 2010, se poziționează cursorul în caseta de text sau se dă un clic pe
conturul acesteia, și alegem din bara de meniu opțiunea Drawing Tools.
Caseta de text se poate şterge rapid dacă se selectează cu clic pe marginea ei şi se

apasă tasta Delete. În Office 2003, pentru a insera o casetă text se poate utiliza şi
butonul aflat pe bara de instrumente Drawing.
3.6. Pregătirea imprimării
3.6.1. Pregătiri preliminare
Pentru a ne asigura că documentul va fi imprimat în forma dorită, se recomandă

ca înainte de această acţiune să mai facem o ultimă verificare. Vom verifica
conţinutul, aspectul (layout) şi modul de prezentare a documentului, precum şi
ortografia.
Această verificare presupune:
 Verificarea conţinutului documentului:

– textul este scris corect, în întregime, fără omisiuni sau dubluri,
– toate elementele de grafică sunt prezente în document.
Se citeşte cu atenţie documentul şi se editează dacă apar neconformităţi.
 Verificarea configuraţiei paginii:

– verificarea dimensiunii hârtiei,
– verificarea orientării paginilor în document, număr pagini pe foaie,
– verificarea marginilor din afara zonei imprimabile,
– verificarea antetului şi a subsolului.
Se pot face ajustări alegând din meniul Fişier → Iniţializare pagină (File →
Page Setup).
 Verificarea modului de aşezare a informaţiei în pagină:

– separarea textului în pagini,
– aşezarea în pagină a textului şi a obiectelor inserate cum ar fi: Miniatură
(Clip Art), Imagine (imagini aduse din fişier), Diagramă (Chart), tabele, etc.
Se pot face corecturi modificând textul, modificând salturile la pagină nouă,
schimbând poziţia obiectelor inserate şi stilul de încadrare al lor în raport cu textul
învecinat.
 Verificarea dimensiunii fontului utilizat pentru text (font size) şi a formatărilor

aplicate textului, paragrafelor, documentului:
– verificăm dacă textul este lizibil într-o vizualizare apropiată de dimensiunea foii
de hârtie şi dacă dimensiunea fontului este adecvată,
– verificăm alinierea, indentarea şi spaţierea paragrafelor,
– verificăm aplicarea de Marcatori şi numerotare (Bullets and Numbering), de
Borduri şi umbrire (Borders and Shading), de Tabulatori (Tabs).
Se pot face ajustări fie din meniul Format, fie utilizând butoanele din bara de
instrumente Formatare (Formatting).
 Verificarea ortografiei:
– verificăm dacă din punct de vedere ortografic textul e scris corect.
Se realizează: fie citind cu atenţie textul pentru a depista erorile,fie automat

utilizând funcţia Verificarea ortografiei în timpul tastării care este de regulă activă
şi ea face ca în text cuvintele scrise incorect ortografic, să apară subliniate cu o
linie roşie ondulată. Dacă dorim ca această funcţie să fie activată/dezactivată
parcurgem paşii:
Instrumente → Opţiuni → Corectare ortografică şi gramaticală (Tools →
Options → Spelling & Grammar) se bifează / debifează caseta Verificarea ortografiei
în timpul tastării (Check spelling as you type) → OK .
3.6.1.1. Verificarea ortografică (Spell-check) a documentului
Pe măsură ce utilizatorul creează documente pot apărea situaţii în care este

necesară corectură pentru textul introdus.
Depistarea erorilor de ortografie se poate face automat. Funcţia Verificarea
ortografiei este de regulă activă şi ea face ca în text cuvintele scrise incorect
ortografic, să apară subliniate cu o linie roşie ondulată. Cuvintele subliniate cu roşu
sunt cele care nu sunt în dicţionarul predefinit al aplicaţiei (fie că sunt cuvinte
incorect scrise, fie sunt corect scrise dar reprezintă nume proprii, termeni tehnici,
prescurtări ale unor nume de firme, cuvinte scrise într-o limbă diferită de cea a
dicţionarului folosit, etc.).
Această funcţie se activează/dezactivează dintr-o fereastră de dialog dacă
parcurgem paşii: Instrumente → Opţiuni → Corectare ortografică şi gramaticală
(Tools → Options → Spelling & Grammar) şi apoi se bifează/debifează caseta
Verificarea ortografiei în timpul tastării (Check spelling as you type) → OK.
Dacă funcţia este activată şi în textul documentului activ apar cuvinte subliniate cu
o linie ondulată de culoare roşie, atunci este necesar să corectaţi erorile. Acest lucru se
poate face manual, sau automat folosind funcţia Corectare ortografică şi gramaticală...
(Spelling and Grammer...).
Cum se corectează automat greşelile?
1. Se alege Instrumente → Corectare ortografică şi gramaticală... (Tools →
Spelling & Grammar...). Va fi activată următoarea fereastră de dialog:
2. În fereastra de mai sus trebuie aleasă limba dicţionarului din lista

corespunzătoare (de exemplu: Română (România)).
3. În partea de sus a ferestrei în zona Nu este în dicţionar: (Not in Dictionary:)
apar marcate pe rând greşelile, iar în partea de jos în zona Sugestii: (Suggestions:)
apare o listă ce cuprinde sugestii de modificare pentru cuvântul marcat.
a) Greşeala se poate modifica astfel: din lista de sugestii se alege cuvântul
corect şi se execută clic pe Modificare (Modify).
b) Greşeala poate fi ignorată (se trece la următoarea greşeală fără a o modifica
pe cea selectată) cu ajutorul butonului Ignorare… (Ignore...).
c) Dacă un cuvânt se repetă imediat, atunci în casetă apare butonul Ştergere
(Delete) care permite eliminarea celei de-a doua apariţii a cuvântului.
Observaţie: Dacă la acest pas 3. s-a efectuat o acţiune greşită atunci aceasta se
poate anula cu clic pe butonul Anulare (Undo).
4. Corectarea ortografică se poate termina:

a) Imediat după ce a fost lansată, prin clic pe butonul Revocare (Cancel).
b) În orice moment (după ce s-a efectuat cel puţin o modificare sau o ignorare)
prin clic pe butonul Închidere (Close).
c) După ce tot textul a fost parcurs şi apare fereastra de mai jos se dă clic pe OK.
Observaţie: Dacă acţiunea de alegere a limbii eşuează atunci se parcurg paşii:
– Instrumente → Limbă → Stabilire limbă... (Tools → Language → Set
Language...)
– Din caseta de dialog Limbă (Language) se alege limba dorită:
– Se debifează caseta Detectare automată a limbii (Detect language
automatically)
– Se închide caseta de dialog prin clic pe butonul OK.
Notă
Pentru o corectură individuală a cuvintelor se poate executa clic cu butonul drept al
mausului pe cuvântul subliniat cu roşu (sau verde) iar din meniul de context se poate
alege cu clic varianta corectă.
Dacă apar cuvinte subliniate cu verde, înseamnă că se face şi o corectură din

punct de vedere gramatical. Se renunţă la această funcţie parcurgând calea:
Instrumente → Opţiuni → Corectare ortografică şi gramaticală (Tools → Options
→ Spelling & Grammar) → se debifează caseta Verificarea gramaticii în timpul
tastării (Check grammar as you type) → OK.
3.6.1.2. Examinarea documentului înaintea imprimării (Print Preview)
Înainte de a imprima (tipări) un document, acesta trebuie examinat (previzualizat)

(Print Preview). Examinarea înaintea imprimării (Print Preview) oferă
utilizatorului posibilitatea de a urmări modul de separare a textului în pagini,
precum şi de a detecta unele probleme legate de aşezarea în pagină a textului şi a
obiectelor inserate cum ar fi: imagini, grafice, diagrame, casete text etc.
Pentru a face această examinare se alege Fişier → Examinare înaintea
imprimării (File → Print Preview).
Pe ecran apare bara de instrumente Examinare înaintea imprimării (Print
Preview):
– Se poate alege numărul de pagini ce se doreşte a fi afişate (examinate)
simultan, din butonul Pagini multiple (Multiple Pages) sau se poate
modifica procentul de vizualizare în lista Panoramare (Zoom). Dacă se
doreşte la un moment dat examinarea unei singure pagini atunci se
selectează butonul O pagină (One Page).
– Pentru a vizualiza alte pagini, sau pe rând toate paginile din document, folosim
barele de defilare.
– Dacă se doreşte editarea textului se vor parcurge următorii paşi:
1. Clic pe textul ce se doreşte a fi editat; Microsoft Word va mări zona
respectivă
2. Clic pe butonul Lupă (Magnifier) din bara de instrumente; cursorul
se va schimba din lupă în cursor de inserare text
3. Se vor efectua modificările dorite
4. Pentru a ne întoarce la mărimea iniţială de vizualizare se face din nou clic
pe butonul Lupă (Magnifier) şi apoi clic pe document.
– Se revine din fereastra Examinare (Preview) în fereastra de editare Word, cu
clic pe butonul Închidere (Close).
Observaţie: Se poate edita textul şi în fereastra Word şi apoi se poate examina
documentul din nou. Se repetă aceste operaţii până în momentul în care documentul
apare aşa cum se doreşte.
3.6.2. Imprimarea
3.6.2.1. Alegerea opţiunilor de imprimare cum ar fi: imprimarea întregului

document, a unor pagini indicate, numărul de copii
Opţiunile pentru imprimare se stabilesc în caseta care apare dacă din meniul
Fişier (File) se alege comanda Imprimare (Print):
În fereastra Imprimare se stabilesc:
 numele imprimantei din lista Nume (Name);
 paginile ce se vor imprima, în zona Şir de pagini (Page range), selectând una
din variantele:
– toate paginile - Toate (Pages)
– pagina curentă (Current page)
– paginile selectate anterior comenzii Imprimare (Print) - Selecţie (Selection)
– anumite pagini - în caseta Pagini (Pages) – (Exemplu: 2,5,7,10-15)
 tipărirea paginilor pare sau impare se alege din lista Imprimare (Print);
 numărul de copii (exemplare) în caseta nr. de copii: (Number of copies);
 Asamblare (Collate) – imprimă toate paginile specificate pentru un exemplar,
apoi imprimă următoarea copie (exemplar), etc.
 Imprimare în fişier (Print to file), dacă utilizatorul nu are imprimantă
disponibilă. Se salvează de fapt documentul într-un fişier, cu un nume indicat
de utilizator, sub un format pe care îl poate utiliza imprimanta. Utilizatorul poate
folosi apoi acest fişier pentru a-l imprima de la un alt calculator.
3.6.2.2. Imprimarea unui document de la o imprimantă instalată utilizând

setările implicite
Din meniul Fişier (File) se alege comanda Imprimare (Print).
 În caseta Nume (Name) se selectează imprimanta ce se doreşte a fi utilizată.
 Pentru a utiliza setările implicite ale imprimantei efectuăm clic pe butonul
Proprietăţi (Properties), apoi pe butonul Restore Defaults şi OK .
 Se stabilesc opţiunile de imprimare dorite (a se vedea secţiunea anterioară).
 Pentru a realiza imprimarea se execută clic pe butonul OK din caseta Imprimare
(Print).
Observaţie: Asiguraţi-vă mai întâi că imprimanta este pornită şi pregătită pentru

imprimare. Dacă pentru imprimare s-a selectat Imprimare în fişier (Print to file),
atunci documentul nu este trimis la imprimantă, ci într-un fişier pe disc.
Partea 4: Calcul tabelar (Excel)
4.1. Operaţii elementare şi concepte de bază
4.1.1. Generalităţi
Microsoft Excel este cel de-al doilea program pe scara popularităţii din suita de
programe Office. Este un program din gama programelor de calcul tabelar permiţând
efectuarea prelucrărilor de date organizate sub formă de tabele în foi de calcul
electronice. Microsoft Excel permite realizarea de calcule utilizând formule simple sau
complexe, schimburi de informaţii între aplicaţii de acelaşi tip sau de tipuri diferite,
reprezentări grafice, etc..
4.1.2. Deschiderea aplicaţiei
Lansarea în execuţie se realizează astfel: Start → Toate
Programele → Microsoft Excel (Start → All Programs → Microsoft Excel.)
După lansarea în execuţie a programului, pe ecran apare fereastra Excel, prezentată
în figura următoare.
Lucrarea creată în Excel se numeşte Registru (Book, Workbook). Fiecare registru

conţine un anumit număr de foi de calcul (Sheet, Worksheet) şi foi cu
diagrame (Chart).
Interfaţa Excel conţine elemente cunoscute din alte aplicaţii Office (bara de titlu,
bara de meniu, bare de instrumente, bara de stare, panoul de activitate, şi barele de
defilare), precum şi elemente specifice (zona de lucru, caseta nume, bara de formule).
Bara de meniuri și bara de instrumente standard:
New Blank Document - creează un document nou
Open - deschide un document existent
Save - salvează documentul curent
Print - printează documentul activ sau selecția făcuta
Print Preview - afișează documentul activ așa cum va fi printat
Spelling and Grammar - verifica erorile de ortografie si gramatica din

documentul activ
Cut - ia selecția făcută în cadrul documentului activ și o duce în Clipboard
Copy - copiază selecția din documentul activ în Clipboard
Paste - copiază conținutul Clipboard-ului in cadrul documentului activ
Undo - anulează ultima comanda făcuta
Redo - reface ultima comanda anulata cu Undo
Zona de lucru este constituită din foaia de calcul curentă. Aceasta este împărţită în
coloane şi linii (rânduri). Coloanele sunt numerotate alfabetic de la A la IV, iar
rândurile, numeric, de la 1 la 65536. Intersecţia dintre un rând şi o coloană se
numeşte celulă (cell). Fiecare celulă are o adresă formată din literele coloanei urmată de
numărul rândului, la intersecţia cărora se află.
Casetă Nume (Name Box), situată pe bara de formule, sub barele de instrumente în
partea stângă, afişează adresa celulei curente şi permite deplasarea rapidă la o anumită
celulă a cărei adresă se tastează în casetă.
Bara de formule (Formula Bar) permite afişarea şi editarea conţinutului celulei
curente.
Afişarea sau ascunderea barei de formule şi a casetei nume se realizează prin
bifarea sau debifarea opţiunii Bară de formule (Formula Bar) din
meniul Vizualizare (View).
În stânga barei de defilare orizontală se situează lista cu indicatoarele foilor de
calcul şi butoanele pentru deplasarea între acestea:
| - vizualizarea începutului listei;
 - deplasarea listei spre început cu o foaie;
 - deplasarea listei spre sfârşit cu o foaie;
| - vizualizarea sfârşitului listei;
La un moment dat doar una din foile de calcul ale registrului este curentă şi aceasta
se selectează cu clic pe numele ei din lista cu indicatoarele de foi.
Fiecare foaie electronică de calcul are un nume implicit Foaie1 (Sheet1). O celulă
dintr-o foaie de calcul va fi referită în formulele de calcul prin nume foaie!referinţă
celulă, (exemplu: Sheet1!A1) dacă referirea se realizează în altă foaie de calcul decât
cea curentă. Dacă referirea se realizează în foaia curentă celula va fi referită doar prin
referinţa sa (exemplu: A1).
Sa vedem care sunt principalele comenzi din bara de instrumente standard, insotite
si de o scurta descriere.
4.1.3. Deschiderea, salvarea unui registru/foaie de calcul
Într-o sesiune de lucru în Excel se poate crea un nou registru prin Fişier (File)
→ Nou (New) → se alege şablonul dorit din panoul de activităţi. Şablonul Registru de
lucru necompletat (Blank Workbook) conţine numai foi de calcul goale, dar alte
şabloane conţin foi completate parţial şi cu indicaţii de completare.
Salvarea fişierelor Excel se realizează din Fişier → Salvare (File→Save). În
cadrul acestei operaţii se stabilesc următoarele opţiuni: numele fişierului, locaţia
(folderul de stocare) şi tipul fişierului. Documentele create cu Excel sunt implicit de
tipul Registru de lucru Microsoft Excel (Microsoft Excel Worksheet) cu extensia .xls.
În fereastra de salvare prin butonul Instrumente (Tools) → Opţiuni
generale (General Options), se poate proteja fişierul prin parolă pentru
deschidere (Password to open) sau parolă pentru modificare (Password to modify) şi
se poate solicita realizarea unei copii de rezervă la fiecare salvare bifând opţiunea Se
creează întotdeauna copie de rezervă (Always create backup).
Salvarea pentru recuperarea automată, pentru refacere în cazul unei întreruperi
accidentale a sesiunii de lucru, se poate realiza din meniul Instrumente (Tools) →
Opţiuni (Options) → Salvare (Save) → bifând Salvare informaţii pentru recuperarea
automată (Save AutoRecover info every) şi se precizează intervalul de timp la care se va
face salvarea automat.
Schimbarea opţiunilor de salvare ale fişierului curent se realizează din Fişier →
Salvare Ca (File → Save As).
Închiderea registrului curent se realizează din meniul Fişier → Închidere (File →
Close). Părăsirea aplicaţiei presupune închiderea automată a tuturor registrelor deschise
şi se solicită prin Fişier → Ieşire (File → Exit).
4.1.4. Funcţia “Ajutor” (Help)
Help reprezintă un ghid interactiv de ajutor. Lansarea în execuţie a ghidului se

realizează din meniul Ajutor→Ajutor pentru Microsoft Excel (Help → Microsoft Excel
Help)
În urma executării acestei comenzi, apare imaginea asistentului (o figurină
animată) şi o casetă text (textbox) pentru introducerea întrebării, apoi se apasă butonul
de comandă Search. pentru pornirea căutării. În urma acestor acţiuni, apar ferestrele din
figurile de mai jos:
Observaţie: În exemplul precedent s-au căutat informaţii cu privire la copierea
textului.
Din această fereastră se alege o opţiune care va fi apoi prezentată detaliat ca în
figură:
4.1.5. Moduri de vizualizare
Schimbarea dimensiunii de vizualizare a documentului se realizează în două

moduri:
 din meniul Vizualizare → Panoramare (View → Zoom), după cum se observă în
figura următoare:
Pot fi alese diferite procente de vizualizare prestabilite, sau, alegând
opţiunea Particularizare (Custom), poate fi introdus procentul de vizualizare dorit.
Pentru afişarea unei zone selectate pe toată suprafaţa ferestrei se poate selecta
opţiunea Potrivire selecţie (Fit selection).
 din bara de instrumente Standard alegând butonul Panoramare (Zoom) după cum
se vede în figura alăturată:
Alegerea unui procent de vizualizare implicit se face expandând lista:
► Vizualizarea documentului înainte de tipărire:
Documentul ce urmează a fi tipărit poate fi previzualizat în două moduri:

 alegând din meniul Fişier → Examinare înaintea imprimării (File → Print
Preview),
 din bara de instrumente Standard butonul Examinare înaintea

imprimării (Print preview).
În urma executării acestei comenzi va apărea fereastra corespunzătoare
reprezentată în figură:
Rolurile butoanelor sunt:
 Următorul (Next) şi Anteriorul (Previous) - permit navigarea printre paginile

documentului. În figura prezentată sunt inactive deoarece documentul are o
singură pagină.
 Panoramare (Zoom) - modifică procentul dimensiunii de previzualizare.
 Imprimare (Print) - porneşte procesul de tipărire al documentului.
 Iniţializare (Setup) - afişează fereastra Iniţializare Pagină (Page setup), pentru
formatarea documentului.
 Margini (Margins) - afişează marginile documetului şi permite modificarea
acestora.
 Examinare Sfârşit de Pagină (Page Break Preview) - permite vizualizarea
întreruperilor de pagină.
 Inchidere (Close) - închide modul de vizualizare Examinare înaintea tipăririi şi
revine în document.
Modul de vizualizare Examinare înainte de tipărire (Print Preview) nu permite

editarea informaţiilor din document.
4.2. Formatarea şi gestionarea datelor din foile de calcul
4.2.1. Introducerea informaţiilor într-o celulă
Pentru introducerea informaţiilor se selectează celula cu clic pe ea şi se tastează

conţinutul. Acesta apare atât în celulă cât şi în bara de formule. Terminarea introducerii
se face prin confirmarea informaţiilor introduse:
 Tasta Enter –celulă activă devine celula de mai jos;
 Clic pe butonul  de pe bara cu formule – celulă activă rămâne tot celula
curentă;
 Tasta Tab - celulă activă devine celula din dreapta;
sau prin renunţarea la introducerea acestor informaţii:
 Tasta Esc – celulă activă rămâne tot celula curentă.
 Clic pe butonul  de pe bara cu formule - celulă activă rămâne tot celula curentă.
Modificarea conţinutului unei celule se realizează prin două metode:
 Selectând celula cu clic pe ea, clic în bara de formule, apoi se operează
modificarea, sau
 Dublu clic în celulă, apoi se operează modificarea.
Terminarea modificării se face ca mai sus.
► Informaţiile în Excel sunt clasificate în două tipuri:
 Informaţii numerice care cuprind numere întregi, numere zecimale, numere
procentuale, numere însoţite de simboluri monetare, date calendaristice, momente
de timp; implicit aceste informaţii se aliniază la dreapta celulei.
 Informaţii text care conţin litere, numere şi alte simboluri; implicit aceste
informaţii se aliniază la stânga celulei.
► Facilităţi de introducere a datelor:

 Introducerea datei calendaristice curente (se apasă simultan tastele Ctrl + ; )
 Introducerea orei curente (se apasă simultan tastele Ctrl + Shift + ;)
Exemplu:
17.02.2007
13:34:17
Data calendaristică şi momentul de timp sunt exprimate printr-un număr zecimal.
Partea întreagă a acestuia reprezintă numărul de zile care s-au scurs de la 01-ian-1900
până la respectiva dată, iar partea zecimală reprezintă momentul de timp de la ora 0 la
respectivul moment.
Exemplu:
1 → 01-ian-1900
200 → 18-iul-1900
0 → ora zero
0,5 → ora 12
 Completare automată (AutoComplete) – completează textul în curs de editare din

celula curentă cu un text existent mai sus pe aceeaşi coloană şi care începe cu
literele deja tastate. Se poate accepta completarea automată cu Enter, sau se poate
continua editarea în cazul în care textul diferă de cel propus.
Dezactivarea acestei facilităţi se realizează debifând opţiunea Instrumente →
Opţiuni → Editare → Activare completare automată în celule (Tools → Options →
Edit → Enable AutoComplete for cell values).
Umplere automată (AutoFill) – reprezintă o caracteristică pentru automatizarea
introducerii datelor. Aceste date constituie serii sau liste de informaţii.
Listele - reprezintă o înşiruire de informaţii de tip text. Pentru a utiliza o listă ea

trebuie să existe. Există liste predefinite, dar pot fi şi create de utilizator.
Listele pot fi vizualizate în meniul Instrumente → Opţiuni → Liste
Particularizate (Tools → Options → Custom Lists).
Crearea unei liste de către utilizator se poate face prin două metode:
Instrumente → Opţiuni → Liste Particularizate→ Listă nouă (Tools → Options

→ Custom Lists → NEW LIST) → în zona Intrări listă (List Entries) se tastează
elementele listei separate prin Enter → Adăugare (Add) → OK.
Dacă elementele listei există deja într-un bloc în foaia de calcul (pe un rând sau pe
o coloană) de celule: se selectează acest bloc Instrumente → Opţiuni →
Liste Particularizate (Tools → Options → Custom Lists) → Import → OK.
Ştergerea unei liste create de utilizator:
Se alege Instrumente → Opţiuni → Liste Particularizate (Tools → Options →
Custom Lists) → se execută clic pe lista de şters → Ştergere (Delete) → OK.
Completarea automată celulelor cu informaţii pe baza unei liste:
Se tastează într-o celulă un element din listă → clic pe colţul dreapta jos al celulei,
pe reperul de completare Umplere automată (AutoFill) şi se glisează mausul peste
celulele ce se doresc umplute.
Seriile - o serie de date poate reprezenta un şir de numere aflate în progresie
aritmetică sau geometrică, date calendaristice ordonate după diverse criterii sau serii
numerice cu text asociat.
► Completarea automată celulelor cu serii numerice
Se completează în două celule alăturate doi termeni consecutivi ai unei serii de
numere în progresie aritmetică → se selectează cele două celule (vezi selectarea
celulelor) → clic pe reperul AutoFill al blocului cu celulele selectate şi se glisează
mausul peste celulele ce se doresc umplute.
► Completarea automată celulelor cu serie text
Se tastează într-o celulă un element din serie →clic pe reperul AutoFill al celulei şi
se glisează mausul peste celulele ce se doresc umplute.
Exemplu:
Umpleri automate pe bază de listă, serie numerică, serie text:
4.2.2. Selectarea celulelor
Pentru multe acţiuni ce se efectuează în Excel trebuie să se selecteze una sau mai
multe celule. Există mai multe modalităţi de selectare a celulelor:
 selectarea unei celule – alegerea celulei ca celulă activă prin clic în celulă;
 selectarea unui bloc de celule (zona compactă de celule adiacente), se poate face
în două moduri:
– clic pe una din celulele din colţul zonei → glisarea mausului până în colţul
diagonal opus;
– clic pe una din celulele din colţul zonei → cu tasta Shift apăsată clic pe colţul
diagonal opus;
Adresa unui bloc de celule (zonă compactă de celule adiacente) se exprimă ca
adresa primei celule din grup (colţul stânga sus), urmata de semnul „:” şi apoi de adresa
ultimei celule a blocului (colţul dreapta jos).
Exemplu:
 selectarea unor celule / blocuri neadiacente – se selectează prima celulă / primul

bloc → cu tasta Ctrl apăsată se selectează pe rând celelalte celule / blocuri;
 selectarea tuturor celulelor din foaia curentă – clic pe
butonul Selectare totală (aflat la intersecţia antetelor de rând şi de coloană);
 selectarea celulelor unui rând – clic pe numărul rândului;
 selectarea celulelor unor rânduri, dacă rândurile:
 sunt adiacente - clic pe numărul primului rând şi se glisează până pe numărul
ultimului rând dorit;
 nu sunt adiacente - clic pe numărul primului rând şi, ţinând tasta Ctrl apăsată, clic
pe numerele celorlalte rânduri sau se glisează peste rândurile respective;
 selectarea celulelor unei coloane - clic pe numele coloanei;
 selectarea celulelor unor coloane, dacă coloanele:
 sunt adiacente - clic pe numele primei coloane şi se glisează până la numele
ultimei coloane dorite;
 nu sunt adiacente - clic pe numele unei coloane şi, ţinând tasta Ctrl apăsată, clic
pe numele celorlalte coloane sau se glisează peste coloanele respective.
4.2.3. Inserarea rândurilor / coloanelor / foilor de calcul
Pe parcursul lucrului în foaia de calcul se poate opta ca între anumite date să se

mai introducă altele fără a le pierde pe cele deja introduse. În acest caz se pot introduce
celule, rânduri, coloane sau foi de calcul goale care ulterior se vor umple cu datele
dorite.
► Inserarea se poate face prin mai multe modalităţi:
 Rânduri – se selectează câte o celulă din fiecare rând ce va fi sub noile rânduri
goale → Inserare → Rânduri (Insert → Rows);
 Coloane - se selectează câte o celulă din fiecare coloană ce va fi în dreapta noilor
coloane goale → Inserare → Coloane (Insert → Columns);
 Celule – se selectează celulele ce se află pe poziţia unde se doresc celulele goale,
noi → Inserare → Celule (Insert → Cells) → se alege acţiunea dorită a se
efectua cu celulele selectate după introducerea celor noi, sau se poate opta pentru
introducerea unor rânduri sau coloane noi întregi în zona selectată;
 Foi de calcul – există două metode de inserare a foilor de calcul:

– O foaie – se selectează (prin clic) indicatorul foii care va fi după foaia nou
introdusă → Inserare → Foaie de lucru (Insert → Worksheet);
– Un număr de foi – se selectează numărul respectiv de indicatori de foi adiacente,
din dreapta viitoarelor foi → Inserare → Foaie de lucru (Insert → Worksheet).
4.2.4. Ştergerea rândurilor / coloanelor / foilor de calcul
Datele din foaia de calcul se pot şterge astfel:
 Conţinutul din celule - se selectează celulele → se apasă Delete;

 Diverse componente ale celulelor - se selectează celulele → Editare (Edit)
→ Golire (Clear) → se alege componenta dorită
Celulele, rândurile, coloanele sau foile de calcul se elimină (se şterg) astfel:
Se selectează celulele → Editare →Ştergere (Edit → Delete) → se alege din
fereastră una dintre variante:
– Deplasarea celulelor rămase către stânga
– Deplasarea celulelor rămase în sus
– Eliminarea întregului rând
– Eliminarea întregii coloane.
Ştergerea foilor de calcul (Ruperea)
Se selectează indicatorii foilor → Editare → Ştergere foaie (Edit → Delete
sheet). Foile „rupte” dispar din registru de lucru şi nu se mai pot reface.
4.2.5. Redimensionarea rândurilor / coloanelor
În cazul în care dimensiunea coloanelor ce conţin valori numerice este prea mică,
în celulele respective se afişează eroarea ####.
Redimensionarea rândurilor/coloanelor se face indiferent de tipul informaţiilor
conţinute, astfel:
 Manual – se poziţionează mausul pe chenarul din dreapta numelui coloanei sau
de sub numărul rândului şi se glisează până la dimensiunea dorită;
 Automat – se selectează celule din rândul/ rândurile sau coloana/ coloanele
respective → Format (Format) şi se alege una dintre variantele:
– Pentru rând: Rând → Înălţime (Row → Height) →se indică înălţimea;
– Pentru coloană : Coloană → Lăţime (Column → Width) →se indică lăţimea.
4.2.6. Formatarea documentului
Formatarea documentului se realizează din meniul Fişier → Iniţializare

pagină (File → Page Setup). În urma acestei acţiuni apare caseta de dialog prezentată în
figura următoare:
Caseta de dialog prezintă patru taburi (file):
 Tabul Pagină (Page), al ferestrei Iniţializare pagină (Page Setup) permite

stabilirea următoarelor caracteristici:
– Orientarea (Orientation) paginii, care poate fi verticală Tip Portret (Portrait),
sau orizontală Tip Vedere (Landscape)
– Scalarea (Scaling), reprezintă redimensionarea documentului pentru a se putea
încadra într-un număr de pagini stabilit. Opţiunea Ajustare la (Adjust To)
permite scalarea manuală prin alegerea unui procent pentru redimensionare.
Opţiunea Potrivire la (Fit To) redimensionează automat documentul pentru
încadrarea într-un anumit număr de pagini.
– Dimensiune hârtie (Paper Size) permite stabilirea formatului hârtiei
– Numărul primei pagini (First Page Number) stabileşte numărul cu care începe
numerotarea primei pagini.
 Tabul Margini (Margins), al ferestrei Iniţializare pagină (Page Setup) este

prezentat în fereastra următoare şi permite stabilirea caracteristicilor:
– Marginile documentului: Sus (Top), Jos (Bottom),
Stânga (Left), Dreapta (Right).
– Distanţa Antetului (Header) şi Subsolului (Footer) faţă de pagină.
– Alinierea tabelului în pagină: Centrare pe pagină (Center on page) pe orizontală
(Horizontally), pe verticală (Verticaly).
 Tabul Antet/Subsol (Header/Footer), al ferestrei Iniţializare pagină (Page

Setup) este prezentat în fereastra următoare şi permite crearea antetului (Header)
şi a subsolului (Footer).
Pentru crearea antetului se face clic pe butonul Antet particularizat (Custom

Header), iar pentru subsol se apasă butonul Subsol particularizat (Custom Footer).
După apăsarea butonului corespunzător apare fereastra din figura următoare:
Fereastra Subsol (Footer) este asemănătoare ferestrei Antet (Header).
Fereastra prezintă trei secţiuni în funcţie de alinierea dorită (stânga, centru,

dreapta) (left, center, right) şi o bară de butoane. Textul corespunzător antetului sau
subsolului se introduce în secţiunea corespunzătoare.
Butoanele au următoarele semnificaţii:
 Tabul Foaie (Sheet), al ferestrei Iniţializare pagină (Page Setup) este prezentat
în fereastra următoare şi permite stabilirea opţiunilor:
– Zona de imprimat (Print Area) – zona ce va fi tipărită.
– Rânduri de repetat la început (Rows to repeat at top) – rânduri ce se repetă în
partea de sus a fiecărei pagini tipărite; este indicat să se utilizeze pentru tabele
cu număr mare de rânduri.
– Coloane de repetat la stânga (Columns to repeat at left) – coloane ce se repetă
în partea stângă a fiecărei pagini tipărite; este indicat să se utilizeze pentru tabele
cu număr mare de coloane.
– Linii de grilă (Gridlines) – tipăreşte şi liniile de grilă ale tabelului.
– Titluri rânduri şi coloane (Row and column heading) – imprimă numerele de
rând şi literele de coloană.
4.2.7. Formatarea foilor de calcul, a celulelor şi a textului
Pentru ca datele dintr-o foaie de calcul să poată fi interpretate mai uşor este indicat
ca după introducerea lor să fie formatate, adică să li se schimbe aspectul (culoare,
dimensiune, etc.).
► Formatarea se face astfel:
1. Se selectează elementele (celule, rânduri, coloane) în care există date al căror

aspect îl vom schimba
2. Se alege din meniul Format:
 Rând (Row) – pentru formatarea rândurilor:
– Înălţime (Height) – precizarea înălţimii rândurilor;
– Potrivire automată (AutoFit) – rândurile se ajustează automat la dimensiunea
celui mai înalt font;
– Ascundere (Hide) – ascunderea rândurilor;
– Reafişare (Unhide) – afişează rândurile din selecţia curentă care au fost anterior
ascunse
 Coloană (Column) - pentru formatarea coloanelor:

– Lăţime (Width) – precizarea lăţimii coloanelor;
– Potrivire automată la selecţie (AutoFit Selection) – stabilirea lăţimii coloanei
astfel încât să se afişeze tot conţinutul celulei curente;
– Ascundere (Hide) – ascunderea coloanelor;
– Reafişare (Unhide) – reafişarea coloanelor din selecţia curentă care au fost
anterior ascunse
– Lăţime standard (Standard Width) – stabilirea lăţimii standard pentru coloane.
 Foaie (Sheet) – pentru formatarea foii curente:

– Redenumire (Rename) – redenumirea foii;
– Ascundere (Hide) – ascunderea foii;
– Reafişare (Unhide) – afişarea unei foi alese din lista celor ascunse;
– Fundal (Background) – precizarea unei imagini care va fi fundalul foii;
– Culoare filă (Tab Color) – precizarea culorii indicatorului foii curente din lista
de foi.
– Celule (Cells) – pentru formatarea celulelor; va apărea caseta de
dialog Formatare celule (Format Cells) care conţine taburi:
Tabul Număr (Number) – permite alegerea modului de reprezentare a diferitelor

tipuri de date din celule, conform categoriei alese din lista Categorie (Category). Dintre
categoriile cel mai des utilizate amintim:
 General – anulează formatarea existentă pentru valori numerice
 Număr (Number) – permite:
– Stabilire Număr de zecimale (Decimal places)
– Afişare numere utilizând Separator mii (Use 1000 Separator)
– Alegere mod de afişare pentru Numere negative (Negative Numbers)
 Simbol monetar (Currency) – afişează valorile numerice însoţite de simbolul
monetar şi permite:
– Alegere simbol monetar Simbol (Symbol)
– Alegere mod de afişare pentru Numere negative (Negative Numbers)
Aceste categorii sunt prezentate în ferestrele din figurile următoare:
 Dată (Date) – permite

– Selectarea regiunii geografice din lista Setări locale (Amplasare) (Locale
(location)) şi a diferitelor formate pentru data calendaristică din lista (Tip)
(Type)
 Timp (Time) – permite
– Selectarea regiunii geografice din lista Setări locale (Amplasare) (Locale
(location)) şi a diferitelor formate de timp din lista Tip (Type)
 Procentaj (Percentage) – permite
– Transformarea valorii numerice existentă în celulă într-o valoare procentuală
prin înmulţirea valorii iniţiale cu 100 şi adăugarea simbolului „%”;
Tabul Aliniere (Alignment) – permite alinierea conţinutului celulei (pe orizontală

şi verticală), orientarea, încadrarea textului în celulă, unirea mai multor celule (îmbinare
celule).
– Aliniere text (Text alignment) permite alinierea textului
pe Orizontală (Horizontal) şi pe Verticală (Vertical) în cadrul celulei.
– Subfereastra Orientare (Orientation) permite înclinarea textului cu un unghi,
sau scrierea pe verticală.
– Bifarea casetei Încadrare text (Wrap text) împarte automat textul din celulă pe
mai multe rânduri în funcţie de lăţimea celulei.
– Bifarea casetei Potrivire prin reducere (Shrink to fit) redimensionează textul din
celulă astfel încât să se încadreze pe un singur rând în lăţimea coloanei.
– Bifarea casetei Îmbinare celule (Merge cells) fuzionează un bloc de celule
selectate rezultând o singură celulă.
Tabul Font (Font) – permite precizarea caracteristicilor fonturilor după cum

urmează:
 Lista Font – permite alegerea unui corp de literă
 Lista Stil font (Font Style) permite alegerea stilului fontului
– Obişnuit (Regular) – valoare implicită
– Cursiv (Italic) – înclinat
– Aldin (Bold) – îngroşat
– Aldin Cursiv (Bold Italic) – îngroşat şi înclinat
 Lista Dimensiune (Size) – permite schimbarea dimensiunii fontului

 Lista Subliniere (Underline) – permite alegerea unui stil de subliniere
 Lista Culoare (Color) – permite modificarea culorii
 Efecte (Effects) – permite adăugarea următoarelor efecte de text:
– Tăiere text cu o linie (Stikethrough) – taie textul selectat cu o linie
– Exponent (Superscript) – scrie textul selectat sub formă de exponent (mai mic şi
mai sus)
– Indice (Subscript) – scrie textul selectat sub formă de indice (mai mic şi mai jos)
Tabul Bordură (Border) – permite alegerea stilului, culorii şi poziţiei chenarelor
celulelor selectate.
 Lista Stil (Style) – permite alegerea unui stil de linie

 Lista Culoare (Color) – permite alegerea culorii liniei
 Zona Prestabilit (Presets) – conţine opţiunile de bordură astfel:
– Nici una (None) – elimină chenarele existente
– Contur (Outline) – adaugă chenar în exteriorul blocului de celule selectat
– Interior (Inside) – adaugă chenar grilei din interiorul blocului de celule selectat
Tabul Modele (Patterns) – se alege modelul de umbrire şi culoarea de fond

folosită în umbrirea celulelor.
4.2.8. Copierea informaţiilor
Dacă în unele celule sunt date care sunt necesare şi în alte celule ele se pot copia
sau muta.
După efectuarea operaţiei dorite datele se plasează în celulele destinaţie, dar la
copiere ele rămân şi în celulele sursă, pe când la mutare, datele dispar din celulele sursă.
Copierea/ mutarea datelor din celule se poate face prin una din metodele:
1. Se selectează celulele cu date (celulele sursă) → Clic pe marginea zonei
selectate → se glisează mausul până în zona destinaţie (pentru mutare) sau cu
tasta Ctrl apăsată se glisează mausul până în zona destinaţie (pentru copiere).
2. Se selectează celulele cu date (celulele sursă) → Editare → Copiere (Edit
→Copy)- pentru copiere sau Editare → Decupare (Edit → Cut) - pentru mutare. Datele
se plasează în Clipboard, de unde se pot prelua prin una din metodele:
 Se selectează prima celulă din zona destinaţie → Editare→ Lipire (Edit→Paste)
 Zona destinaţie poate fi situată în foaia de calcul curentă, într-o altă foaie de
calcul a registrului curent, sau într-un alt registru.
 Se selectează prima celulă din zona destinaţie → Editare→ Lipire
Specială (Edit→Paste Special). Din fereastra care va apărea se aleg diverse
opţiuni în lipire:
 Lipire (Paste) – se lipeşte numai elementul selectat;
– Totală (All) – lipeşte în întregime conţinutul şi formatările
– Formule (Formulas) – copiază doar formula, ignorând valorile rezultate
obţinute în urma calculului
– Valori (Values) – copiază doar valoarea ignorând formula de calcul
– Formate (Formats) – copiază doar formatările
 Operaţii (Operation) – se efectuează operaţia aleasă între celulele destinaţie şi

celulele sursă iar rezultatul se plasează în celulele destinaţie;
– Nici una (None) – nu execută nici o operaţie
– Adăugare (Add) – adunare
– Scădere (Substract) – scădere
– Înmulţire (Multiply) – înmulţire
– Împarţire (Divide) – împărţire
 Transpunere (Transpose) – liniile sursei devin în destinaţie coloane iar coloanele
devin linii;
 Ignorare celule libere (Skip blanks) – celulele sursei care nu au conţinut nu se
copiază;
 Lipire cu legătură (Paste Link) – după copiere orice modificare în sursă se va
actualiza automat şi în destinaţie;
► Copierea/ mutarea foilor de calcul se face astfel:
1. Se selectează indicatorii foilor sursă (prin clic pe indicatorul primei foi
şi SHIFT+clic pe indicatorul ultimei foi pentru foile adiacente sau prin clic
şi CTRL+clic pe toţi indicatorii foilor neadiacente).
2. Se alege Editare→ Mutare sau copiere foaie (Edit → Move or Copy Sheet)
→apoi se alege:
 În registrul (To Book): - registrul destinaţie (registru nou sau registru existent şi
deschis),
 Înaintea foii (Before Sheet): - foaia în faţa căreia se vor plasa foile copiate/mutate
 În funcție de modul în care se bifează caseta Crearea unei copii (Create a copy),
se va realiza o copiere sau mutare după cum urmează:
–  Crearea unei copii ( Create a Copy) – copiere
– Crearea unei copii ( Create a Copy) - mutare.
4.2.9. Căutarea / înlocuirea conţinutului unei celule
Căutarea informaţiilor se realizează din meniul Editare → Găsire (Edit →

Find).
Fereastra afişează sau ascunde opţiuni suplimentare de căutare prin apăsarea
butonului Opţiuni (Options):
 În caseta De găsit (Find What) se tastează informaţia căutată
 Din caseta În (Whithin) se alege căutare pe foaia de calcul curentă sau în întreg
registrul curent.
Prin acţionarea succesivă a butonului Următorul găsit (Find Next) se selectează pe
rând toate apariţiile şirului căutat.
Pentru afişarea într-o listă sub fereastra de căutare a tuturor locaţiilor şirului căutat,
se apasă butonul Găsirea tuturor (Find All)
Înlocuirea informaţiilor se realizează din meniul Editare → Înlocuire (Edit →

Replace)
 În caseta De găsit (Find What) se tastează informaţia care va fi înlocuită
 În caseta Înlocuire cu (Replace with) se introduce informaţia cu care se va
înlocui
Prin acţionarea succesivă a butonului Înlocuire (Replace), se înlocuiesc pe rând
apariţiile şirului căutat.
Butonul Următorul găsit (Find Next) trece peste o apariţie a informaţiei căutate
fără înlocuire
Pentru înlocuirea tuturor apariţiilor informaţiei se apasă butonul Înlocuire peste
tot (Replace All).
4.2.10. Sortarea datelor dintr-o foaie de calcul
Sortarea face parte din prelucrările tip „bază de date”. Aceste prelucrări se aplică
în Excel unor tabele alcătuite astfel:
Primul rând conţine în fiecare celulă câte o etichetă numită „nume câmp” şi care
este numele coloanei respective
 Următoarele rânduri conţin informaţii specifice fiecărui câmp
 Tabelul tip bază de date se termină automat când întâlneşte un rând sau o coloană
liberă,
 Nu conţine celule îmbinate (Merge)
 Selectarea unui astfel de tabel pentru operaţii specifice se face cu clic în el.
Datele dintr-un bloc de celule pot fi afişate în ordine alfabetică, numerică sau
cronologică dacă se selectează blocul → Date → Sortare (Data → Sort) şi se
precizează:
 Coloanele care constituie criteriu de sortare

– Sortare după (Sort by) - primul criteriu
– Apoi după (Then by) - al doilea criteriu de ordonare, în urma căruia vor fi sortate
doar rândurile ce au date identice după primul criteriu de sortare
– Apoi după (Then by) - al treilea criteriu de ordonare, în urma căruia vor fi
sortate doar rândurile ce au date identice după primul şi al doilea criteriu de
sortare
 Tipul ordonării:
– Ascendent (Ascending) – ordonează datele crescător alfabetic, numeric sau
cronologic
– Descendent (Descending) – ordonează datele descrescător alfabetic, numeric
sau cronologic
  Rând antet (Header Row) –primul rând din bloc nu se doreşte sortat deoarece
face parte din antetul tabelului.
  Fără rând antet (No Header Row) –primul rând din bloc va fi sortat deoarece
el conţine articole unei înregistrări.
Exemplu:
Tabel sortat pe câmpurile:
NUME - Ascendent
PRENUME – Descendent
FUNCTIA – Ascendent
NUME PRENUME FUNCTIA SALARIU
Pop Ion Ec 200
Pop Ion Ing 300
Pop Dan Dr 100
Stan Ana Ec 100
4.3. Formule şi funcţii
4.3.1. Introducerea unei formule într-o celulă
Formula – reprezintă expresie de calcul formată din:

 operanzi (etichete, valori, referinţe de celule/blocuri de celule, funcţii)
 operatori
– aritmetici (+ adunare, - scădere, / împărţire, * înmulţire, ^ ridicare la putere)
– logici (and, or, not)
– relaţionali (> mai mare, >= mai mare sau egal, < mai mic, <=mai mic sau egal,
= egal, <> diferit)
 paranteze rotunde pentru a schimba ordinea normală de efectuare a calculelor.
► Pentru introducerea unei formule se parcurg următorii paşi:

1. Se selectează celula în care se aşteaptă rezultatul
2. Se tastează semnul „=”
3. Se introduc componentele formulei
– Operatori, paranteze – direct de la tastatură
– Referinţele la celulele implicate în calcul pot fi specificate fie prin tastare, fie
prin selectare cu mausul
4. Se confirmă formula apăsând tasta Enter sau prin clic pe butonul  de pe bara
de formule
Se renunţă la introducerea formulei pe parcursul tastării apăsând tasta Esc, sau prin
clic pe butonul  de pe bara de formule.
► Modificarea unei formule introdusă şi confirmată se realizează prin două

metode:
 În bara de formule – se selectează celula respectivă cu clic pe ea, clic în bara de
formule, apoi se operează modificarea
 Direct în celulă – dublu clic în celulă, apoi se operează modificarea.
Confirmarea terminării modificării se face ca mai sus.
Exemplu: = 100 + 200 sau = 300 + (A2 + 40)/5
4.3.2. Utilizarea funcţiilor de calcul Excel
Funcţiile Excel sunt proiectate să ajute în crearea formulelor.

Introducerea unei funcţii într-o formulă se poate face:
 Prin utilizarea casetei de dialog Inserare funcţie (Insert Function) urmând paşii:
1. Se selectează celula în care va apărea rezultatul
2. Se alege Inserare → Funcţie (Insert → Function) sau se apasă butonul din
bara de formule
3. În fereastra Inserare funcţie (Insert →
Function), din lista Selectaţi o categorie (Select a category) se alege categoria funcţiei
(matematice, statistice, logice, financiare, etc.), iar din lista Selectaţi o funcţie (Select a
function) se alege funcţia, apoi OK
4. Apare fereastra Argumente funcţie (Function Arguments), în
care trebuiesc introduse argumentele funcţiei (referinţele celulelor implicate în calcul,
valori numerice, alte funcţii, diverşi parametrii). Introducerea argumentelor se poate
face:
– Prin tastare în casetele text corespunzătoare
– Prin selectare cu mausul
Când toate argumentele au fost introduse rezultatul calculului

apare în zona Rezultatul formulei = (Formula result =) iar în bara de formule se vede
completată formula celulei curente cu funcţia respectivă.
5. Se apasă butonul OK, prin care rezultatul funcţiei este calculat şi afişat în celulă.
 Direct prin tastarea componentelor funcţiei în celulă, sau pe bara de formule,
respectând sintaxa funcţiei
Observaţie: Argumentele funcţiei se separă prin Separatorul de listă (List

Separator) setat în Panoul de Control (Control Panel) în aplicaţia Setări Regionale
(Regional Settings). Pentru setările specifice limbii române, separatorul este „;”, iar
pentru setările specifice limbii engleze separatorul este virgulă „,”.
Exemplu de sintaxă a funcţiei SUM:

= SUM(lista argumente) - calculează suma valorilor referite în lista de argumente.
Exemple de utilizare a funcţiei SUM:
= SUM(10;20) – adună 10 cu 20
= SUM(A1;30;40) – adună conţinutul celulei A1 cu 30 şi cu 40
= SUM(A2:B4) – adună conţinutul celulelor A2, A3, A4, B2, B3, B4
= SUM(A1;30;A2:B4) – adună conţinutul celulei A1 cu 30 şi cu conţinutul
celulelor A2, A3, A4, B2, B3, B4
4.3.3. Funcţiile Min, Max, Count, Sum, Average
MIN(lista argumente) - calculează minimul valorilor referite în lista de

argumente.
MAX(lista argumente) - calculează maximul valorilor referite în lista de

argumente.
COUNT(lista argumente) - numără câte valori numerice sunt referite în lista de

argumente.
SUM(lista argumente) - adună valorile numerice referite în lista de argumente.
AVERAGE(lista argumente) - calculează media aritmetică a valorilor referite în
lista de argumente.
Aceste funcţii pot fi apelate prin metodele descrise anterior, sau printr-o facilitate
suplimentară oferită de utilizarea butonului Însumare automată (AutoSum) de pe
bara de instrumente Standard. Această facilitate devine oportună în situaţia în care
rezultatul funcţiei urmează să fie afişat în imediata vecinătate a argumentelor, pe acelaşi
rând sau coloană.
Pentru utilizarea butonului se parcurg paşii:
1. Se selectează blocul argumentelor şi o celulă în plus (cea destinată afişării
rezultatului)
2. se deschide lista butonului Însumare automată (AutoSum) şi se alege
funcţia dorită:
În urma parcurgerii acestor paşi în celula selectată în plus va apărea rezultatul

funcţiei.
4.3.4. Funcţia IF
Funcţia „IF” face parte din categoria funcţiilor logice şi se utilizează atunci când
rezultatul unei formule depinde de starea unei condiţii. Funcţia poate fi apelată din
fereastra de dialog Inserare funcţie (Insert Function), sau direct prin tastare în bara de
formule sau în celulă.
Sintaxa funcţiei este:
=IF(condiţia;valoare pentru condiţie adevărată; valoare pentru condiţie falsă)

Această funcţie verifică îndeplinirea condiţiei şi returnează o valoare dacă condiţia
precizată este adevărată (îndeplinită) şi o altă valoare dacă condiţia este falsă (nu este
îndeplinită).
Exemplul 1:
=IF(B4>=5; „PROMOVAT”; „NEPROMOVAT”)
Dacă valoarea celulei B4 este mai mare sau egală cu 5, atunci rezultatul va fi
textul „PROMOVAT”; altfel, rezultatul va fi textul „NEPROMOVAT”.
Exemplu 2:
=IF(A1>30;A1-30;A1+30)
Dacă valoarea celulei A1 este mai mare decât 30, atunci rezultatul va fi diferenţa
dintre A1 şi 30, altfel, rezultatul va fi A1 adunat cu 30.
4.3.5. Referinţe absolute, mixte şi relative
O facilitate a aplicaţiei Excel este reprezentată de posibilitatea copierii formulelor

între celule. Regulile privind copierea sunt cele prezentate la capitolul „Copierea
informaţiilor”.
Celulele sursă pot fi referite diferit, în funcţie de rezultatul aşteptat în urma copierii
formulei.
Referinţele celulelor pot fi:

 Relative – acest tip de referinţă se modifică la copierea formulei
 Absolute – acest tip de referinţă nu se modifică (rămâne constant şi numărul
rândului şi litera coloanei) la copierea formulei
 Mixte – acest tip de referinţă îşi modifică fie numărul rândului, fie litera coloanei
(rămâne constant fie numărul rândului fie litera coloanei) la copierea formulei
Componenta, din adresa unei celule, care rămâne constantă va fi precedată de
semnul „$”.
Exemple de referinţe:
 Relative: A1, F22 se modifică ambele componente ale adresei.
 Absolute: $A$1, $F$22 rămân constante ambele componente
 Mixte: $A1, A$1, semnul $ indicând componenta din adresă care rămâne
constantă prin copiere.
Exemplu:
În celula F12 a tabelului din figură s-a calculat suma blocului F5:F11 (această
sumă reprezintă valoarea vânzărilor). În celula G5 s-a calculat ponderea vânzărilor de
mere din totalul vânzărilor (ponderea reprezintă raportul dintre valoarea vânzării
produsului mere şi totalul vânzărilor).
Pentru a copia formula din celula G5 în blocul G6:G11 trebuie ca referinţa celulei
ce conţine valoarea produsului (F5) să fie o referinţă relativă şi referinţa celulei ce
conţine valoarea totalului (F12) să fie mixtă. Acest lucru este necesar deoarece prin
copierea formulei ponderii, pe coloană trebuie să rămână constant numărul rândului din
referinţa F12. Această referinţă se introduce astfel: F$12.
Observaţie: Schimbarea tipului de referinţă în timpul editării se poate face prin
apăsarea tastei funcţionale F4.
4.4. Tipărirea unei foi de calcul
4.4.1. Stabilirea opţiunilor de tipărire
Operaţia de tipărire se realizează din meniul Fişier → Imprimare (File → Print):
Înainte de a porni această operaţie trebuie stabilite următoarele opţiuni de tipărire:

Imprimantă Nume (Printer name) permite selectarea imprimantei implicite.
Zona de imprimat (Print Range) permite tipărirea întregului document Toate (All),
sau a unui număr de pagini introdus prin prima pagină ce trebuie tipărită Pagini de
la: (Pages From:) şi ultima pagină de tipărit La: (To:).
Copii (Copies) permite stabilirea numărului de exemplare de tipărit.
4.4.2. Tipărirea documentului întreg, sau a unei zone a documentului
Documentele create cu Excel se pot imprima din meniul Fişier→ Imprimare (File
→ Print).
Din zona De imprimat (Print What) pot fi selectate opţiunile:
 Foile active (Active Sheets) – imprimă foile de calcul selectate (sau zonele de
imprimare definite pe acestea) fiecare începând pe o pagină nouă.
 Selecţie (Selection) – imprimă doar celulele, obiectele selectate pe foaia de calcul
curentă
 Tot registrul de lucru (Entire Workbook) – imprimă toate foile de calcul (sau
zonele de imprimare definite pe acestea) din registrul curent.
Imprimarea propriu-zisă poate fi precedată de iniţializarea paginii, stabilirea zonei
de imprimat (foaie de calcul, grup de celule adiacente, registru) şi examinarea înaintea
imprimării, acţiuni ce se pot realiza cu opţiunile respective: Iniţializare pagină (Page
Setup), Zonă de imprimat (Print Area), Examinare înaintea imprimării (Print
Preview) din meniul Fişier (File).
4.5. Realizarea diagramelor şi graficelor
4.5.1. Realizează un grafic sau o diagramă
Diagrama este definită ca reprezentarea grafică a datelor din tabel.

Pentru realizarea unei diagrame se selectează acele blocuri de celule din tabel care
vor fi reprezentate grafic (inclusiv celulele corespunzătoare din capul de tabel),
apoi Inserare → Diagramă (Insert → Chart) şi se parcurg cei patru paşi ai
ferestrei Expert diagramă (Chart Wizard).
Pasul 1 Tipuri de diagramă (Chart Type) – permite selectarea tipului de diagramă

din lista Tip de diagramă (Chart type) şi a subtipului de diagramă din lista Subip de
diagramă (Chart sub-type)
Butonul Apăsaţi şi ţineţi apăsat pt. vizualizare eşantion (Press and Hold to View
Sample) permite vizualizarea temporară a viitoarei diagrame.
Pasul 2 Datele sursă ale diagramei (Chart Source Data)– se verifică şi eventual
se modifică în caseta Zonă de date (Data range) blocurile de celule selectate ce stau la
baza diagramei.
Comutarea între afişarea în diagramă a seriilor pe rânduri sau pe coloane, se
realizează alegând una dintre opţiunile Rânduri (Rows) sau Coloane (Columns)
Pasul 3 Opţiunile Diagramei (Chart Options)– stabileşte opţiuni pentru trasarea

diagramei
Tabul Titluri (Titles) – permite adăugarea de titluri pentru diagramă şi pentru axe
Tabul Axe (Axes) – afişează/ ascunde prin bifare/ debifare axele
Tabul Linii de grilă (Gridlines) – schimbă, adăugă sau elimină caroiajului (linii de
grilă) din spatele diagramei.
Tabul Legendă (Legend) – ascunde sau afişează şi poziţionează legenda diagramei
Tabul Etichete de date (Data Labels) – afişează diferite informaţii pe diagramă:
 Nume serie (Series Name) – afişează numele seriei reprezentate în diagramă

 Nume categorie (Category Name) – afişează informaţii dintr-un bloc din zona de
date
 Valoare (Value) – afişează valori numerice reprezentate în diagramă
 Procentaj (Percentage) – afişează valori procentuale calculate automat ca raport
între valoarea curentă dintr-o celulă şi totalul valorilor unei serii;opţiunea nu este
activă pentru toate tipurile de diagrame;
Tabul Tabel de date (Data Tabel) – permite adăugarea sub diagramă a unui tabel
cu datele din zona de date
Pasul 4 Amplasare diagramă (Chart Location) se precizează locul unde se va

amplasa diagrama Ca obiect într-o foaie de calcul (As object in:) sau pe o foaie specială
pentru diagramă Ca foaie nouă (As new sheet:), ce se va plasa automat în faţa foii cu
datele din care s-a trasat diagrama şi va avea numele implicit Diagramă1 (Chart1).
Între paşii expertului deplasarea se face cu butoanele Următorul (Next)
şi Înapoi (Back), iar în oricare pas, dacă se consideră că informaţiile furnizate pentru
trasare sunt suficiente se alege Terminare (Finish) pentru realizarea efectivă a
diagramei.
Exemplu:
Se va trasa diagrama evoluţiei „Avansului” din blocul de date din figura de mai jos:
B C D
2 NUME AVANS LICHIDARE
3 Pop 100 150
4 Ene 150 100
5 Luca 100 200
6 Stan 200 250
Pentru aceasta procedaţi astfel:

A) Se selectează blocul B2:C6,
B) Se alege Inserare→ Diagramă (Insert → Chart) şi în Expert diagramă (Chart
Wizard):
Pasul 1 – se alege tipul Coloană (Column) şi subtipul ca în figura din stânga:
Pasul 2 – se previzualizează graficul, se verifică zona selectată cu datele pentru

grafic iar dacă nu este corect selectată se modifică, vezi figura din dreapta.
Pasul 3 – se precizează diverse opţiuni:
Tabul Titluri (Titles): Pentru titlul diagramei se tastează în caseta Titlu

diagramă (Chart Title) AVANS iar pentru titlul axei OY se tastează în caseta Axa
valorilor (Y) (Value (Y) axis) EURO
Tabul Axe (Axes): Pe axa OY nu se doresc afişate valorile corespunzătoare, deci se
debifează caseta Axa valorilor (Y) (Value (Y) axis)
Tabul Linii de grilă (Gridlines): Nu se doresc afişate, deci se debifează toate

casetele
Tabul Legenda (Legend): Nu se doreşte legenda, deci se debifează caseta Afişare
legendă (Show Legend)
Tabul Etichete de date (Data Labels): Se vor afişa valorile direct pe suprafaţa
graficului, deci se bifează caseta Valoare (Value)
Tabul Tabel cu date (Data Table): Nu se afişează tabelul cu date sub grafic, deci
se păstreză opţiunile implicite
Pasul 4 – se precizează că graficul se plasează în foaia specială de grafic

numită Diagramă 1 (Chart 1)
4.5.2. Editarea şi modificarea diagramei
Diagramele din foaia de calcul pot fi redimensionate, mutate, copiate, şterse.

Pentru a efectua aceste acţiuni se selectează mai întâi diagrama şi apoi se realizează:
 redimensionare – prin glisarea de unul din cei opt marcatori de pe marginile
diagramei;
 mutare/copiere – prin glisarea de o margine a diagramei (mutare) sau prin
glisarea de o margine a diagramei ţinând tasta Ctrl apăsată (copiere); sau
utilizând comenzile de mutare/copiere cunoscute
 ştergere – prin apăsarea tastei Delete.
O diagramă selectată poate fi modificată utilizând comenzi din
meniul Diagramă (Chart), ce apare în bara de meniu când este selectată diagrama din
foaia de calcul sau foaia specială cu diagramă. Primele patru comenzi ale acestui meniu
corespund celor patru paşi parcurşi în crearea diagramei şi permit modificarea opţiunilor
setate în paşii respectivi.
Fiecare element din diagramă poate fi modificat (formatat, şters, ş.a.) prin meniul
contextual propriu.
4.6. Importul obiectelor
4.6.1. Import de fişiere imagine, grafice
Pentru inserarea unei imagini se selectează celula unde se doreşte să înceapă

imaginea → Inserare→ Imagine (Insert → Picture) → se alege opţiunea dorită din
meniu → după care se parcurg paşii corespunzători opţiunii alese.
4.6.2. Inserarea unui Obiect
Pentru inserarea unui obiect se alege Inserare → Obiect (Insert → Object) şi apoi
se decide crearea tipului de obiect dorit sau preluarea obiectului dintr-un fişier deja
existent:
4.6.3. Inserarea unei Nomograme
Nomograma este o reprezentare grafică însoţită de text explicativ pentru a ilustra

mai sintetic o anumită dependenţă dintre elementele ei. Nomograma, ca şi imaginea de
tip organigramă se creează pe o suprafaţă specială.
Pentru inserarea unei nomograme: Inserare → Nomogramă (Insert → Diagram)

→ se alege tipul dorit → se completează textul explicativ necesar în casetele speciale
pentru acest text.
4.6.5. Inserarea unui Desen
Desenele se pot crea cu ajutorul pictogramelor din bara de

instrumente Desenare (Drawing) prin selectarea instrumentului dorit şi apoi plasarea lui
în foaie prin clic şi glisare.
Exemplu:
Un desen realizat cu instrumentele de desenare,
Partea 5: Baze de date (Acces)
O bază de date este alcătuită din una sau mai multe colecţii de date aflate în
interdependenţă, împreună cu descrierea structurii colecţiilor de date şi a relaţiilor dintre
ele.
5.1. Baze de Date Relaţionale
Baza de Date Relaţională este o colecţie de tabele (sau fişiere de date numite
relaţii sau structuri), legate între ele prin câmpuri comune numite câmpuri cheie.
În tabelă, coloanele reprezintă atributele (câmpurile) entităţii iar liniile (rândurile)
tabelei reprezintă membrii entităţii.
Fiecare coloană are un nume distinct, prima linie fiind destinată amplasării acestor
nume de atribute. O linie dintr-o relaţie se numeşte înregistrare sau tuplu.
Fig. 1.1. Elementele unei relaţii
Cheia este un câmp (atribut) sau un ansamblu de câmpuri (atribute) care au rolul
de a identifica o înregistrare dintr-o tabelă.
Tipuri de chei:
– primare
– externe.
Înregistrările unei relaţii se pot identifica în mod unic prin intermediul valorilor
unuia sau mai multor câmpuri (eventual toate câmpurile), care joacă rol de cheie
primară a relaţiei respective.
Un câmp (atribut) al unei relaţii este cheie externă, dacă se regăseşte pe post de
cheie primară într-o altă relaţie.
Nici un câmp (atribut) care participă la formarea cheii nu poate avea valori nule.
5.2. Arhitectura aplicaţiilor Microsoft Access
Lansarea aplicaţiei Access se poate realiza din Start –> Programs –> Microsoft
Access.
Access 2003:
Access 2010:
O bază de date ACCESS poate fi definită ca o colecţie de obiecte: tabele (table),

cereri de interogare (query), formulare (form), rapoarte (report), pagini Web (pages),
comenzi macro (macro) şi module (module).
– Tabele (Table) este un obiect definit de utilizator în care sunt stocate datele
(expresia modelului relaţional).
– Formularul (Form) este un obiect care permite introducerea datelor, afişarea
acestora sau controlul întregii aplicaţii.
– Interogarea (Query) este un obiect care permite vizualizarea informaţiilor
obţinute prin prelucrarea datelor din una sau mai multe tabele (permit extragerea
din baza de date a acelor date de care utilizatorul are nevoie).
– Raportul (Report) este un obiect care permite formatarea şi tipărirea informaţiilor
obţinute în urma consultării bazei de date sub formă de documente.
– Pagina Web de accesare a datelor (Pages) reprezintă un obiect care include un
fişier HTML şi alte fişiere suport în vederea furnizării accesului la date prin
intermediul browser-elor Internet.
– Comanda Macro (Macro) reprezintă un obiect care conţine o definiţie
structurată a uneia sau mai multor acţiuni pe care Access le realizează ca răspuns la
un anumit eveniment.
– Modulul (Module) reprezintă un obiect care conţine proceduri definite de
utilizator şi scrise în limbajul de programare Visual Basic.
Fig. 1.5. Microsoft Access 2003
Fig. 1.6. Microsoft Access 2010
5.2. Tabele (Tables)
Datele ce fac obiectul prelucrării (datele de intrare) vor fi memorate într-o bază de
date; elementele fundamentale ce creează o bază de date relaţională sunt tabelele. Un
tabel reprezintă o colecţie de date legate între ele, memorată pe linii şi coloane; fiecare
linie conţine o înregistrare (entitate completă de date referitoare la un anumit tip de
obiecte). La rândul ei, fiecare înregistrare este compusă din coloane sau câmpuri (un
câmp reprezentând cea mai mică entitate de date).
Într-un tabel se stochează atât descrierea structurii tabelei (design view) cât şi
înregistrările de date (datasheet view).
Fig. 2.1.
Pentru a vedea obiectele în Access grupate după

tipul lor, se selectează Object Type: .
Obiectele ar trebui să apară astfel:
5.2.1. Crearea tabelelor
Gestiunea tabelelor (creare, modificare, vizualizare, ştergere) unei baze de date

Access se poate realiza din:
Office 2003: din secţiunea Tables a ferestrei bazei de date (Database Window)
figura 2.2 se alege Create table in design View.
Fig. 2.2. Database Window

Office 20010: din meniul Create Tables se alege Table Design
5.2.2. Design View
Design View este echivalentă cu acţionarea hyperlink-ului Create table in Design

View. Utilizatorul stabileşte absolut toţi parametrii necesari pentru descrierea structurii
unui tabel: numele câmpurilor, tipurile de date ale acestora; reguli de validare, etc..
Fereastra Access de descriere a tabelei (figura 2.3) este formată din două zone:
– zona A în care se definesc câmpurile din structura tabelei
– zona B în care sunt precizate proprietăţile acestora.
Fig. 2.3. Design View
2.1.1.1. Descrierea câmpurilor (Zona A)
 Numele câmpului (Field Name) – trebuie să respecte următoarele reguli:

– poate să conţină litere (majuscule sau minuscule), cifre şi caractere speciale;
– poate să conţină maximum 64 de caractere;
– este interzisă utilizarea caracterelor: punct (.), semnul exclamării (!), parantezele
drepte ([]);
– numele câmpului nu poate să înceapă cu un spaţiu.
În formarea numelui câmpului se recomandă:
– să nu se utilizeze caracterul spaţiu; pentru îmbunătăţirea lizibilităţii numelui se
poate înlocui spaţiul cu caracterul de subliniere ( _ ) sau se pot utiliza litere
majuscule şi minuscule în acelaşi nume;
 Tipul de date al câmpului (Data Type); utilizatorul are la dispoziţie zece

tipuri de date de bază (tabelul 2.1.), pentru unele dintre ele fiind disponibile
subtipuri de date, în funcţie de necesităţi; subtipurile se configurează în zona
de jos a ferestrei (secţiunea General).
 Comentarii (Description) – proprietate opţională, unde utilizatorul poate
introduce sub formă de şiruri de caractere diverse informaţii cu privire la câmp.
2.1.1.2. Tipurile şi subtipurile de date
Tipurile şi subtipurile de date Access sunt prezentate în tabelul 2.1..

Tip de date Subtip de Date Descriere
Este un tip de date alfanumeric, de lungime maximă 255.

Implicit, Access propune dimensiunea (proprietatea Field Size)
Text
50 pentru un câmp de tip Text. Un câmp de acest tip poate să
conţină practic orice caracter.
Este un tip de date alfanumeric (poate conţine orice caracter), în

Memo lungime maxima de 65535 caractere. Utilizatorul nu poate
configura o dimensiune mai mică decât aceasta.
Tip de date întreg a cărui plajă de valori admisă este între 0 şi

Byte
255. Spaţiul ocupat de un asemenea câmp este de 1 byte.
Number
Tip de date ntreg cu plaja de valori admisă între (–
Integer
32768, 32768). Ocupă 2 bytes.
Tip de date întreg de dimensiuni mari cu plaja de valori admisă

Long Integer
între (–2147483648, +2147483647). Ocupă 4 bytes.
Tip de date cu plaja de valori admisă în intervalul

 
3, 402823 1038 , 1, 401298 1045 pentru numere negative,
Single iar pentru numere pozitive în intervalul
 45

1, 401298 10 , 3, 402823 10 . Ocupă 4 bytes şi are
38
precizie de 7 zecimale.
Tip de date de dimensiuni foarte mari cu plaja de valori admisă

în intervalul
Double
 1,79769313486231 10 308
;  4,94065645841247  10 324 
pentru numere negative, iar pentru numere pozitive în intervalul
4,94065645841247  10 324; 1,79769313486231  10 308 . 
Ocupă 8 bytes şi are precizie de 15 zecimale.
Tip de date GUID (Global unique identifier). Ocupă 16 bytes.

Sunt utile pentru câmpurile care sunt (sau fac parte dintr-o)
Replication ID
cheie externă ale căror chei primare sunt de tipul AutoNumber,
ReplicationID.
Tip de date cu plaja de valori admisă între

Decimal  10 28  1 şi 10 28  1 . Ocupă 12 bytes şi precizie (proprietatea
Precision) maximă de 28.
Memorează date calendaristice, inclusiv ora îi formate

predefinite. Datele calendaristice admise sunt între anul 100 şi
Date / Time
9999. Formatele de afişare se stabilesc în proprietatea Format.
Ocupă 8 bytes.
Tip de date numeric, care operează cu maxim patru zecimale şi

Currency
maxim 15 poziţii în stânga punctului zecimal. Ocupă 8 bytes.
Tip de date care şi atribuie automat valori, la crearea unei noi

înregistrări. Valorile atribuite pot fi secvenţiale (proprietatea
LongInteger NewValues = Increment) sau aleatoare (proprietatea New
Values = Random). Câmpurile de tip AutoNumber, nu pot fi
AutoNumber actualizate. Ocupă 4 bytes.
Tip de date care şi atribuie automat valori de tip GUID.

Replication ID Exemplu de valoare GUID: {E0DC2C27-EDE8-412A-B1C4-
AF69021A1365}. Ocupă 16 bytes.
Tip de date logic, care poate lua doar două valori: adevărat
Yes / No
(valoarea 1) sau fals (valoarea 0). Ocupă 1 bit.
OLE Object Tip de date care poate să includă imagini, documente Word, foi
de calcul Excel, etc. Dimensiunea maximă este de 1 Gb, cu
condiţia să existe acest spaţiu pe disc. Nu poate fi cheie şi nici
nu poate fi index.
Şir de caractere, care poate memora o adresă Web, ce va fi

utilizată sub formă de hyperlink. Este formată din trei părţi:
Hyperlink
textul de afişat, adresa şi subadresa. Dimensiunea maximă a
fiecărei părţi este de 2048 caractere.
Câmpuri ale căror valori vor fi completate automat prin selecţia

Lookup
dintr-o listă simplă de valori (List Box) sau dintr-o listă
Wizard
derulantă de valori (Combo Box).
Tabelul 2.1. Tipuri de date
2.1.1.3. Field Properties (Zona B)
În zona B (General şi Lookup) se pot stabili valori pentru două categorii de

proprietăţi:
– proprietăţi pe care le au toate câmpurile;
– proprietăţi specifice anumitor câmpuri, în funcţie de tipul de date.
Proprietăţi din categoria General:
 Field Size – stabileşte dimensiunea maximă admisă pentru tipurile de date

Number, AutoNumber, Text; pentru primele două, valorile sunt precizate în
tabelul 2.1, iar pentru tipul Text o valoare între 0 şi 255;
 Decimal places – stabileşte numărul

de zecimale utilizat pentru afişarea
unui număr; valorile posibile sunt Auto
(numărul este afişat cu atâtea zecimale
cu cât a fost calculat; nu sunt afişate
mai mult de 15 zecimale) sau un Fig. 2.4. Number -> Format
număr între 0 şi 15.
 Format – stabileşte formatul de afişare a unui câmp; aceste formate se pot

defini de utilizator cu ajutorul unor secvenţe speciale sau, pentru unele tipuri
de date, există deja predefinite formate uzuale. Formatul dorit se selectează din
lista oferită în urma activării butonului de control. Pentru datele de tip numeric,
de exemplu, se poate opta între următoarele formate de afişare: General
Number, Currency, Euro, Fixed, Standard, Percent, Scientific; (fig. 2.4.)
 Caption – stabileşte un şir de caractere care va fi afişat în titlul unei coloane, în

momentul introducerii datelor; dacă această proprietate nu are nici o valoare,
şirul afişat în titlul unei coloane este chiar numele câmpului; valoarea acestei
proprietăţi nu are nici o influenţă asupra numelui câmpului în utilizarea sa în
interogări, VBA, etc.
 Default Value – stabileşte o valoare implicită care este propusă în momentul în

care se introduc date într-un tabel; se recomandă în cazul în care există o
valoare preponderentă a conţinutului unui câmp; în cazul în care utilizatorul nu
introduce o altă valoare în câmpul respectiv, valoarea din această proprietate va
fi memorată în conţinutul acestuia.
Exemplu: pentru un câmp care memorează valoarea TVA, ţinând cont că pentru
majoritatea produselor aceasta este 19%, pentru a uşura munca de culegere date, este
recomandat ca în proprietatea Default Value să se stabilească această valoare. La
introducerea datelor, dacă un produs are această cotă, atunci valoarea sa nu se mai
tastează.
 Input Mask – stabileşte un format (mască, şablon) de introducere a datelor

pentru un anumit câmp. La fel ca în cazul proprietăţii Format, există o serie de
caractere prin care se stabileşte acest format de introducere a datelor; în cazul
în care se utilizează ambele proprietăţi, proprietatea Format are prioritate faţă
de proprietatea Input Mask.
 Validation Rule – defineşte o regulă de validare pentru un câmp, practic o

expresie ce se a testa pentru conţinutul introdus într-un câmp. Regulile de
validare se testează după introducerea unei valori într-un câmp sau în
momentul în care se încearcă salvarea unei înregistrări (în momentul în care se
încearcă introducerea unei înregistrări noi, la trecerea ie la o înregistrare la alta,
sau la salvarea explicită a acesteia) pentru câmpurile nevizitate de utilizator.
Dacă o regulă de validare a unui câmp nu se verifică, înregistrarea nu se poate
salva decât dacă se corectează conţinutul câmpului în aşa fel încât să se verifice
regula de validare stabilita Expresia pentru această proprietate se poate scrie şi
în mod asistat cu ajutorul ferestrei Expression Builder, ce poate fi invocată din
butonul .
Numele câmpurilor dintr-o expresie Validation Rule trebuie scris între caracterele
[ ]. O expresie Validation Rule la nivel de câmp nu poate referi alte câmpuri, decât cel
curent. Se pot utiliza funcţii Access, constante, operatori, etc.
Exemple de reguli de validare pentru un câmp de tip Number, Integer:

– >100 and <=200 stabileşte valorile posibile între 101 şi 200
– <>Null sau Is Not Null câmpul trebuie să conţină o valoare.
 Validation Text – defineşte un mesaj de atenţionare care va fi afişat în

momentul în care regula de validare definită în proprietatea Validation Rule
este încălcată.
 Required – poate lua valoarea Yes sau No, corespunzătoare valorilor logice
adevărat (True) sau fals (False) şi stabileşte dacă valoarea unui câmp este
obligatoriu (Yes) de introdus sau nu (No). Pentru câmpurile de tip Text,
Memo, Hyperlink este bine să se utilizeze această proprietate în strânsă
legătură cu proprietatea Allow Zero Length.
5.3.3. Definirea relaţiilor între tabele
Pentru a avea acces simultan la datele din mai multe tabele ale aceleiaşi baze de
date este necesar să se definească relaţiile standard dintre aceste tabele. Relaţiile între
tabele se definesc pe baza valorilor unui câmp dintr-o tabelă utilizat drept cheie primară
şi valorilor aceluiaşi câmp dintr-o altă tabelă, unde este utilizat drept cheie externă.
Access impune existenţa aceluiaşi tip de date pentru câmpurile care participă la o
relaţie.
În cazul câmpului de tip Number proprietatea Field Size a celor două câmpuri
trebuie să fie identică. Relaţia dintre câmpurile de tip Text trebuie, în principiu, să
folosească câmpuri de aceeaşi lungime.
Se recomandă ca stabilirea relaţiilor între tabele să se facă înainte de
înregistrarea datelor.
În Access există următoarele posibilităţi de realizare a relaţiilor dintre tabele:
– Relaţia 1 – 1 (one-to-one sau unu la unu) este cea mai simplă relaţie între două
tabele. În această relaţie, unei valori a câmpului cheie principală dintr-o tabelă îi
corespunde o singură valoare din câmpul folosit drept cheie externă din cealaltă
tabelă. Altfel spus, unei înregistrări din tabela aflată în partea stângă a relaţiei îi
corespunde o singură înregistrare din tabela aflată în partea dreaptă a relaţiei.
Tabelele aflate într-o relaţie one-to-one se pot combina într-o singură tabelă, în
care apar toate câmpurile celor două tabele. Relaţiile de acest tip nu sunt uzuale.
Tabelul A Tabelul B
– Relaţia 1 – n (one-to-many sau unul la mai mulţi) constituie tipul cel mai
răspândit de relaţii. Conform acestei relaţii unei înregistrări din tabela aflată în
partea stângă a relaţiei îi corespund două sau mai multe înregistrări din tabela
aflată în partea dreaptă a relaţiei. Asocierea se bazează pe un câmp cheie principală
unic într-o tabelă şi un câmp cheie externă din cealaltă tabelă care admite valori
duplicate.
Tabelul A Tabelul B
– Relaţia m–n (many-to-many sau mulţi la mai mulţi) nu poate fi exprimată ca o

simplă relaţie între două tabele. Relaţia many-to-many se poate exprima prin
intermediul unei a treia tabele care are relaţii one-to-many şi many-to-one cu cele
două tabele.
Tabelul A Tabelul B
Indiferent de tipul de relaţii existent între două/mai multe tabele este esenţial ca
cele două câmpuri participante la aceasta să aibă exact acelaşi tip de date.
Pe lângă stabilirea relaţiilor între tabelele unei baze de date, Access permite şi
specificarea unor reguli care forţează integritatea datelor. Aceste reguli se numesc
restricţii de integritate referenţială. Ele permit să se conserve intacte relaţiile între
tabele într-un sistem de gestiune a unei baze de date relaţionale.
Integritatea referenţială funcţionează după câmpul cheie. Acest sistem verifică în
mod continuu câmpul cheie, primară şi străină, la fiecare operaţie de adăugare, ştergere
sau modificare a unei înregistrări. Dacă o schimbare a unei chei afectează legătura între
tabele, sistemul avertizează că se violează regulile de integritate referenţială.
Atunci când două tabele sunt legate printr-o relaţie, o tabelă se numeşte părinte şi
cealaltă se numeşte copil. Acest sistem este cunoscut sub numele de relaţie părinte-
copil. Integritatea referenţială garantează că nu vor exista înregistrări orfane adică
înregistrare copil fără o înregistrare părinte.
Definirea legăturilor dintre tabele se realizează astfel:
 din meniul Database Tools-> Relationships,
 din ferea apărută (cea care conține toate tabelele bazei de date) se dă dublu
click pe fiecare tabelă
 la sfârșit se click pe butonul Close

Dacă, din greșeală, s-a dat dublu click de două ori pe aceeași tabelă, se șterge cea
care are un număr după denumirea ei (se dă click stânga și se apasă tasta delete).
Dacă, din greșeală, am omis selectarea unei tabele, se dă click dreapta într-o zonă
gri și se alege Show table.
Pentru a putea defini o legătură între două tabele, trebuie să existe compatibilitate
între tipul de date al cheii primare şi cel al cheii externe corespunzătoare.
După plasarea tuturor tabelelor în panoul de editare, definirea propriu-zisă a unei
relaţii se realizează prin drag-and-drop dinspre cheia primară a unei tabele spre cheia
externă corespunzătoare sau invers. După realizarea acestei operaţii, finalizarea definirii
unei legături se realizează în fereastra din figura 2.9, unde este prezentată definirea unei
relaţii între tabelul furnizor (cheie primară cod furnizor) şi tabelul produs (cheie
externă id).
Dacă o cheie este formată din mai multe câmpuri, acestea se editează
corespunzător în panoul Edit Relationship (figura 2.9.)
Fig. 2.9. Edit Relationships
Opţiunile din fereastra Edit Relationships au următoarea semnificaţie:

– Enforce Referential Integrity – defineşte o restricţie de integritate referenţială. Nu
se permite actualizarea valorii unei chei externe, dacă această valoare nu există
deja în tabelul unde aceasta este cheie primară.
– Cascade Update Related Fields – actualizarea valorii unei chei primare dintr-un
tabel se propagă şi în înregistrările din tabelele unde aceasta este cheie externă.
– Cascade Delete Related Fields – ştergerea valorii unei chei primare, are ca efect şi
ştergerea înregistrărilor din tabelele unde aceasta este cheie externă.
5.3. Interogări (Queries)
Interogarea (Query) este un obiect care permite vizualizarea informaţiilor

obţinute prin prelucrarea datelor din una sau mai multe tabele (permit extragerea din
baza de date a acelor date de care utilizatorul are nevoie). Rezultatele interogărilor pot fi
folosite ca atare sau pot constitui sursă de înregistrări pentru crearea formularelor şi
rapoartelor.
Principalele operaţii care se pot realiza cu ajutorul interogărilor sunt:
– extragerea din tabele numai a câmpurilor relevante pentru utilizatori;
– extragerea înregistrărilor din tabele prin specificarea unor criterii de selecţie;
– regăsirea şi ordonarea datelor după anumite criterii;
– crearea de câmpuri calculate;
– extragerea datelor din una sau mai multe tabele şi realizarea unor informaţii
sintetice;
– crearea de tabele, adăugarea înregistrărilor în tabele, ştergerea înregistrărilor din
tabele şi actualizarea datelor;
– pregătirea datelor în vederea afişării lor în formulare sau rapoarte.
În Microsoft Access se pot crea următoarele tipuri de interogări:

 interogări de selecţie (simple, parametrice, cu câmpuri calculate, totalizatoare);
 interogări încrucişate;
 interogări de acţiune.
Interogările parametrice nu sunt un tip special de interogări, o funcţie parametru

putând fi folosită pentru toate celelalte interogări prezentate mai sus; ele folosesc în
mod repetat o interogare, efectuând modificări în criteriile de selecţie.
Interogările tip tabel încrucişat – centralizează în formatul unei foi de calcul

tabelar datele din unul sau mai multe tabele. Datele rezultate după execuţia unei astfel
de interogări sunt prezentate într-un format potrivit pentru analiza datelor şi crearea de
grafice.
Interogările de acţiune creează un nou tabel în baza de date sau realizează

modificări majore ale unui tabel existent. În general, toate interogările de acţiune pot fi
realizate pe baza unei interogări de selecţie. Ele permit adăugarea, modificarea sau
ştergerea de înregistrări într-un tabel. Există patru tipuri de interogări de acţiune:
– interogări de generare a unui nou tabel din datele conţinute în setul de rezultate al
interogării;
– interogări de adăugare a noi înregistrări într-un tabel;
– interogări de ştergere a unor înregistrări dintr-un tabel;
– interogări de actualizare a unor înregistrări dintr-un tabel, conform cu o condiţie ce
trebuie îndeplinită.
Acţiunile acestora sunt ireversibile asupra datelor din tabelele sursă, iar în cazul
ultimelor trei dintre ele, trebuie urmărită păstrarea integrităţii referenţiale atunci când
prin intermediul lor se acţionează asupra mai multor tabele legate.
Access oferă trei posibilităţi pentru definirea interogării şi afişarea rezultatelor

acesteia.
– Design View – fereastră sub forma unei grile de interogare, în care se defineşte
interogarea;
– Datasheet View – fereastră în care se afişează rezultatele interogării;
– SQL View – fereastră în care Access generează automat codul SQL al interogării
QBE; aceeaşi fereastră este folosită şi pentru scrierea directă a unei interogări cu
ajutorul instrucţiunilor SQL.
5.3.2. Interogarea prin selecţie
Interogările de selecţie extrag informaţiile din una sau mai multe tabele şi le
afişează tot sub formă tabelară. Sunt cel mai uşor de creat şi au avantajul că pot afişa un
număr redus de date dintr-un tabel de mare capacitate (datele care îndeplinesc
condiţiile specificate). Ele permit şi modificarea rezultatului afişat, modificare ce va fi
văzută şi în tabelul sursă. De asemenea, permit şi folosirea de parametri, cum este
reuniunea de câmpuri din tabele între care nu există nici o legătură precum şi efectuarea
de calcule.
5.3.2.1. Crearea unui obiect de tip interogare
Office 2003:
Din fereastra Database prin activarea fişei Query (Interogări) şi apoi apăsarea
butonului Design View
Office 2010:
Din meniul Create, din zona Queries se alege Query Design.
Fereastra Show Table (figura 3.4.) oferă posibilitatea precizării sursei de date
pentru construirea cererii. Sursa de date pentru o cerere poate fi reprezentată de:
– una sau mai multe tabele;
– una sau mai multe interogări;
– tabele şi interogări.
Se vor selecta tabela/tabelele şi/sau cererile sursă şi se va acţiona butonul Add
pentru a realiza aducerea acestora în fereastra de proiectare a cererii. După ce a fost
precizată sursa de date se va închide fereastra Show Table prin acţionarea butonului
Close. La nevoie se poate redeschide fereastra folosind opţiunea Show Table din meniul
Query .
Fig. 3.5. Fereastra Select Query
Fereastra Select Query (figura 3.5) este împărţită în două zone:

 zona superioară, în care se vizualizează tabelele/interogările sursă de date
precum şi relaţiile definite între acestea;
 grila Query Design structurată astfel:
– linia Field: rezervată pentru selectarea unui câmp;
– linia Table: destinată precizării sursei de date;
– linia Sort: permite precizarea sensului sortării pentru atributul din coloana
respectivă;
– linia Show: permite inhibarea afişării realizărilor câmpului respectiv;
– linia Criteria: oferă posibilitatea precizării criteriilor de selecţie prin introducerea
expresiilor Access corespunzătoare;
– liniile or: permite precizarea mai multor criterii de selecţie în cazul expresiilor
Access utilizând operatorul OR.
5.3.2.3. Utilizarea operatorilor
Pentru a construi expresii pe rândul Criteria se utilizează operatorii:

 aritmetici: adunare (+); scădere (–), înmulţire (*), împărţire (/), ridicare la
putere (^), împărţirea a două numere cu returnarea unui întreg (\), împărţirea a
două numere cu returnarea restului împărţirii (MOD).
 de comparaţie: <, >, =, <=, >=. Aceşti operatori returnează valorile logice
True şi False. Excepţie reprezintă cazul în care unul dintre operatori are
valoarea NULL şi deci orice comparare va returna valoarea NULL.
 asociaţi operatorilor de comparare:
– IS NULL, IS NOT NULL – o valoare NULL (câmp necompletat) nu este nici
TRUE nici FALSE. Înregistrările care au valoarea NULL în câmpurile selectate nu
apar ca rezultate ale interogării;
– LIKE – se foloseşte împreună cu caracterele de înlocuire „* ” şi „?” pentru a
stabili dacă o valoare începe cu unul sau mai multe caractere; caracterul „* ” poate
înlocui orice număr de caractere; caracterul „? ” înlocuieşte numai un caracter;
– IN – stabileşte dacă o valoare este cuprinsă într-o listă;
– BETWEEN – stabileşte dacă o valoare aparţine unui interval specificat.
 logici:
– NOT – negaţia;
– AND – pentru conjuncţia a două valori;
– OR – pentru disjuncţia a două valori;
– XOR – pentru disjuncţia exclusivă a două valori;
– Eqv – verifică echivalenţa a două valori.
5.3.3. Câmpuri calculate în interogări de selecţie
Interogările de selecţie pot cuprinde şi câmpuri calculate. Aceste câmpuri

returnează, la executarea interogării, valoarea expresiilor Access asociate lor.
Pentru a crea un câmp calculat trebuie avute în vedere următoarele:
 se introduce în celula Field a grilei de interogare un nume de coloană (dacă nu
se specifică se atribuie numele implicit Expr l, Expr2, ...), urmat de semnul “ :
” şi formula de calcul, astfel:
Nume_câmp: [camp1] + [camp2]
Exemplu:
stoc_final: [stoc_initial] + [Cant_intrata] -
[Cant_iesita]
 câmpurile calculate pot fi sortate, li se pot aplica criterii de selecţie sau se pot
totaliza.
 în câmpurile calculate se poate utiliza funcţia IIF cu următoarea sintaxă:
IIF ( <expresie>, valoare1, valoare2)
unde:
– <expresie> – este o expresie a cărei valoare de adevăr este evaluată pentru
fiecare înregistrare;
– valoare1 – este valoarea returnată dacă expresie este adevărată;
– valoare2 – este valoarea returnată dacă expresie este falsă.
Pentru a adăuga un câmp calculat într-o interogare se tastează numele acestuia într-
o nouă coloană din grila Query Design, se adaugă două puncte şi apoi se completează
expresia dorită.
Exemplu: Interogarea din figura 3.15 (pentru aplicaţia 3.2) calculează data limită
până la care trebuie onorată fiecare comandă.
Fig. 3.15. Exemplu de câmp calculat într-o interogare
Exemplu: Calcularea unei medii pe baza a trei note: Medie: ([Nota 1]+[Nota
2]+[Nota 3])/3
5.3.4. Utilizarea parametrilor
5.3.5.
Interogările de selecţie prezentate până în acest moment returnează întotdeauna
înregistrările din tabelele sursă care corespund unei anumite cereri fixe: clienţii trebuie
să aibă domiciliul în Bucureşti sau Ploieşti iar data livrării să fie anterioare datei curente
(vezi exemplul de interogare de selecţie prezentat într-un paragraf anterior).
De multe ori însă, ar fi utilă o interogare al cărei criteriu de selecţie să poată fi
precizat la nivel general şi particularizat de utilizator în funcţie de necesităţile sale de
informare (precizându-se concret ce realizări ale atributului sunt căutate) chiar în
momentul execuţiei cererii. O astfel de interogare se caracterizează prin faptul că în
grila Design, pe coloana dorită, în linia Criteria, se va preciza între paranteze drepte un
mesaj ce urmează a fi afişat la executarea cererii permiţând ca utilizatorul să introducă
criteriul de selecţie dorit.
Parametrii pot fi utilizaţi nu doar în rândul de criterii, ci şi în formulele câmpurilor
calculate, dacă se doreşte introducerea unui termen variabil în expresii. Exemplul din
figura 3.26. prezintă o cerere care va solicita utilizatorului numărul comenzii ce se
doreşte a fi afişată şi procentul ce va fi folosit pentru a calcula câmpul Reducere.
Se va crea un parametru pentru interogare (un nume de câmp diferit de numele
câmpurilor tabelei sau interogării, încadrat de paranteze drepte).
La execuţia interogării apare o casetă de dialog prin care se cere valoarea pentru
câmpul parametru.
Fig. 3.26. Interogare cu parametri
5.3.5. Interogări de sintetizare a datelor
Pe lângă posibilitatea de a utiliza expresii pentru a adăuga câmpuri calculate în

interogări, Access permite utilizatorilor realizarea unor cereri prin intermediul cărora se
pot aplica funcţii unor înregistrări grupate după criterii prestabilite.
Funcțiile care pot fi aplicate sunt:

Tipul de câmpuri pentru care se poate
Funcţia Returnează
aplica
AVG Media aritmetică Number, Date, Currency, AutoNumber
COUNT Numărul total de valori Toate tipurile
FIRST Prima valoare Toate tipurile
LAST Ultima valoare Toate tipurile
MAX Valoarea maximă Text, Number, Date, Currency, AutoNumber
MIN Valoarea minimă Text, Number, Date, Currency, AutoNumber
SUM Suma valorilor Number, Date, Currency, AutoNumber
5.4. Microsoft Access – Formulare (Forms)
Office 2003: Din meniul principal , de la Forms, se acţionează butonul New din
fereastra bazei de date pentru activarea asistentului New Form (figura 4.1.); Se poate
alege între:
– generarea automată a unor formulare predefinite (AutoForm: Columnar, Tabular,
Datasheet, PivotTable, Pivotchart);
– proiectarea asistată, caz în care utilizatorul este îndrumat de către o serie de
asistenţi (Wizards: Form Wizard, Chart Wizard, PivotTable Wizard).
Fig. 4.1.a)
Office 2010: Din meniul Create se poate alege (figura 4.1.b)):
Se poate opta pentru una din variantele:

– Design View (Office 2003) / Form View (Office 2010) – crearea formularului cade
în sarcina exclusivă a utilizatorului;
– Form Wizard – utilizatorul va fi asistat la crearea formularului;
– AutoForm: Columnar (Office 2003) – Access va genera automat un formular de tip
single form;
– AutoForm: Tabular (Office 2003) – se creează automat un formular de tip Tabular,
– AutoForm: Datasheet (Office 2003) – se va genera automat un formular Datasheet;
– Chart Wizard – utilizatorul va fi îndrumat în crearea unui formular ce va afişa
datele sub formă de grafic;
– PivotTable Wizard (Office 2003) - noul formular va îngloba o tabelă pivot generată
prin aplicaţia Excel (folosind tehnica OLE).
5.4.2. Formularele Wizard
Proiectarea formularelor prin varianta Form Wizard presupune următoarele etape

(atunci când sursa de date este o tabelă):
1. Se alege opțiunea Form Wizard

2. se selectează tabela sau interogarea dorită în rubrica derulantă solicitată; prin click
pe butonul Ok, sistemul intră în modul Wizard;
3. se selectează câmpurile din sursa de date, ce vor fi afişate în formular; câmpurile
accesibile ale tabelei/interogării selectate sunt afişate în zona Available Fields;
câmpurile ce for face parte din formular sunt afişate în zona Selected Fields (figura
4.2.); selectarea câmpurilor se face cu ajutorul butoanelor:
– > pe al cărui click se transmite un singur câmp selectat din zona Available Fields
în zona Selected Fields;
– >> pe al cărui click se transmit toate câmpurile din zona Available Fields în zona
Selected Fields;
– < pentru revenirea unui câmp selectat din Selected Fields în Available Fields;
– << pentru revenirea tuturor câmpurilor selectate din Selected Fields în Available
Fields;
Fig. 4.2.
4. se alege tipul de formular şi anume opţiunile privind forma de poziţionare a datelor

din formular; opţiunile sunt:
– Columnar Tabular Datasheet
– Justified PivotTable PivotChart
5. se stabileşte imaginea de fundal pentru formular (Stone, Standard etc.);
6. în ultima etapă se defineşte titlul formularului, precum şi modul în care va fi
deschis formularul (figura 4.3.):
Fig. 4.3.
Există posibilitatea opţiunii asupra deschiderii noului formular:
– Open the form to view or enter information – pentru execuţie;
– Modify the form's design – pentru eventuale modificări.
Exemple pentru unele din tipurile Autoform existente:

– Columnar – prezintă valorile câmpurilor selectate în rubrici încolonate (figura
4.4.);
– Tabular – prezintă valorile în mod tabelar (pe coloane) (figura 4.5.);
– Datasheet – este identic cu forma Design View de la crearea tabelelor (figura 4.6.);
– Justified – prezintă valorile câmpurilor selectate în rubrici încolonate (figura 4.7.);
Fig. 4.4. Formular de tip Columnar
Fig. 4.5. Formular de tip Tabular
Fig. 4.6. Formular de tip Datasheet
Fig. 4.7. Formular de tip Justified
5.4.3. Subformulare
Rolul subformularelor este de a actualiza mai multe tabele prin intermediul unei
singure ferestre (formular). Subformularele sunt create în general pentru anumite tabele
dependente (tabele în care câmpul comun este cheie externă), din cadrul unei relaţii de
tip 1 – n.
Definirea unui subformular presupune înglobarea (includerea) unui formular în
cadrul altui formular, primul devenind subformular, iar al doilea formular principal.
Avantajele oferite de utilizarea subformularelor constau în:

 Posibilitatea actualizării mai multor tabele printr-un singur formular.
 Sincronizarea subformularului cu formularul principal, operaţie care constă în:
– actualizarea automată a câmpului cheie externă din subformular, cu valoarea
deţinută de câmpul cheie primară din formularul principal;
– filtrarea automată a înregistrărilor din subformular, în funcţie de valoarea cheii
primare din formularul principal.
5.5. Microsoft Access – Rapoarte (Reports)
Tratând teoretic diferenţele dintre formulare şi rapoarte, se poate afirma că ambele

au acelaşi conţinut şi pot servi aceloraşi obiective de informare.
Practic, formularele sunt destinate proceselor interactive, întrebare – răspuns, între
utilizator şi afişările pe ecran ale sistemului, iar rapoartele sunt, în principal, destinate
informărilor scrise (la imprimantă).
Office 2003: Din meniul principal, de la Reports, se acţionează butonul New din
fereastra bazei de date pentru activarea asistentului New Report (figura 5.1.);
Fig. 5.1.
Office 2010:
Se poate opta pentru una din variantele:

– Design View (Office 2003) / Report Design (Office 2010): realizarea rapoartelor de
către utilizator, în funcţie de viziunea proprie a acestuia (utilizatorul precizează
controalele din raport);
– Report Wizard: crearea rapoartelor este asistată de Wizard;
– AutoReport: Columnar (Office 2003): generarea automată a rapoartelor, cu
particularitatea că datele dintr-o înregistrare sunt prezentate pe o singură coloană;
– AutoReport: Tabular (Office 2003): generarea automată a rapoartelor cu datele
organizate sub forma tabelară;
– Chart Wizard (Office 2003): crearea de rapoarte cu grafice;
– Label Wizard (Office 2003): după cum indică şi numele opţiunii de lucru, se
creează, asistat de Wizard, rapoarte de dimensiunile cerute pentru imprimarea lor
pe o etichetă (utile în corespondenţă,ori în etichetarea produselor comercializate
etc.).
5.5.2. Generarea rapoartelor cu instrumentul Wizard
Etapele definirii asistate a structurii unui raport sunt următoarele:

1. Se alege opțiunea Report Wizard
2. Alegerea, din lista derulantă Choose the table or query where the object's data
comes from:, a numelui tabelei, ori interogării, stabilite drept sursă de date a
raportului (în exemplul de mai jos, interogarea operaţii) şi activarea butonului
OK.
3. În prima fereastră propusă de Wizard (figura 5.4.) se pot alege câmpurile ce vor
alcătui structura raportului, cu ajutorul butoanelor >, >>, <, << sau cu dublu clic pe
numele câmpului. Aceste câmpuri pot fi selectate din mai multe tabele ori
interogări (dacă la pasul 2 nu s-a stabilit deja o sursă de date a raportului) utilizând
lista derulantă Tables/Queries.
Lista simplă Avalable Fields conţine toate câmpurile create în interogarea operaţii,
aleasă drept sursă de date, iar cea intitulată Selected Fields afişează câmpurile selectate,
dintre cele disponibile, pentru a defini structura raportului.
Se avansează la etapa următoare cu ajutorul butonului Next.
4. Precizarea modului de aşezare a datelor în raport se face cu fereastra din figura
5.5.. Se precizează criteriile de grupare a datelor în raport. Gruparea datelor
înseamnă căutarea tuturor înregistrărilor (rândurilor) din sursa de date care conţin
aceeaşi valoare pentru câmpul stabilit drept criteriu de grupare şi afişarea lor,
consecutiv, în raport (figura 5.6.).
Fig. 5.4.
Fig. 5.5.
În exemplul prezentat, datele vor fi grupate după numele agentului, tip_imobil, iar
în cadrul acestuia, după dată. Selectarea/deselectarea unui criteriu de grupare se
realizează cu dublu clic pe acesta sau cu clic pe câmpul ales drept criteriu şi apoi
activarea butoanelor >, <.
Într-o primă fază, Wizard propune automat un criteriu, avansându-1 în lista din
dreapta ferestrei din figura 5.6. şi colorându-l, de regulă, albastru. Dacă această soluţie
nu se află printre cele dorite de utilizator, cu dublu clic, sau cu clic pe câmpul respectiv
şi cu butonul <, se poate renunţa la acel criteriu. Cu săgeţile Priority se stabileşte
ordinea operaţiunilor de grupare. Pentru precizarea faptului că gruparea se face după
luna din fiecare data de stocare, s-a deschis fereastra Grouping Intervals, în care, după
cum se observă, în coloana Grouping intervals: pe linia data_stocarii s-a precizat
Month.
Dacă s-ar fi
stabilit drept criteriu de
grupare un câmp de tip
text, atunci în coloana
Grouping intervals, am
fi putut preciza afişarea
în raport a valorii
câmpului în întregime,
sau numai a primei
litere, sau numai a
primelor două litere,
până la primele cinci
litere din valoarea
stocată în câmp. Dacă criteriul ar fi fost un câmp numeric, atunci Wizard propune
afişarea unor intervale de mărime 10, 50, 100, 500, 1000, 5000 şi 10000.
Fig. 5.6.
5. În fereastra din figura 5.7. se stabilesc câmpurile în funcţie de valorile cărora

datele din raport vor fi ordonate (sortate), precum şi cele pentru care se vor
executa operaţii de sinteză (cu butonul Summary Options) cum sunt cele prezentate
în figura 5.8. (însumare, medie aritmetică, valorile minime şi maxime din
domeniul câmpului precizat).
Fig. 5.7.
Fig. 5.8.
6. În etapa următoare, instrumentul Wizard propune mai multe feluri de prezentare a

datelor în raport (figura 5.9.), precum şi dispunerea (Orientation) verticală ori
orizontală a structurii raportului pe coala de imprimare.
Fig. 5.9.
În această etapă, instrumentul Wizard propune mai multe feluri de prezentare a
datelor în raport (figura 5.9.), precum şi dispunerea (Orientation) verticală ori orizontală
a structurii raportului pe coala de imprimare.
7. Următorul pas constă în alegerea stilului în care este afişată fiecare categorie de
informaţie.
8. Ultima etapă presupune stabilirea titlului raportului, ca în figura 5.10. Dacă
utilizatorul doreşte să facă unele mici modificări privind structura raportului astfel
creat, înainte de a activa butonul Finish, se selectează opţiunea Modify the report 's
design.
Fig. 5.10.
Partea 6: Internet
6.1. Definirea noţiunilor legate de Internet
6.1.1. Reţeaua Internet
O reţea de calculatoare este formată din două sau mai multe calculatoare (aceste
calculatoare se numesc HOST-uri sau GAZDE), interconectate între ele, capabile să
facă schimb de informaţii. Nu există restricţii privitoare la mărimea, destinaţia ori tipul
host-urilor, fiind posibile sisteme eterogene (diferite) de comunicaţii. Din această
perspectivă vom privi la fel un calculator PC (Personal Computer) sau un
supercalculator. Unele pot fi dedicate unor acţiuni specifice: servere de tipărire, servere
de fişiere, etc., de obicei acestea deservesc alte host-uri.
Internet defineşte un sistem mondial de reţele de calculatoare interconectate, care
înlesneşte serviciile de comunicare a datelor, cum ar fi: deschiderea unei sesiuni de
lucru de la distanţă, transferul de fişiere, poşta electronică şi grupurile de discuţii.
Internet este o cale de a conecta reţelele existente de calculatoare, care extinde mult
posibilităţile fiecărui sistem participant. Această reţea nu numai că reprezintă o sursă
inepuizabilă de informaţii, dar, în acelaşi timp, este o nouă formă de comunicare între
oameni.
6.1.2. Programe de navigare/Browser
Browserele sunt programe de navigare ce permit accesarea unor locaţii Web (sau
ftp); conţinutul afişat fiind asimilat cu termenul Pagină de Web. Fereastra browserului
Internet Explorer este prezentată în figura următoare:
 Internet Explorer (versiunea 9)
 Internet Explorer (versiunea 8)
 Mozilla Firefox (versiunea 3)
 Mozilla Firefox (versiunea 4)
modif
 Google Chrome (versiunea 11)
6.1.3. Motoare de căutare
Vreţi informaţii din Internet şi le vreţi acum? Cum le putem afla? Cu ajutorul
motoarelor de căutare! Acestea sunt programe speciale care caută în paginile de Web
din Internet informaţiile pe baza unor cuvinte relevante (sau cuvinte cheie). La final
acestea returnează utilizatorului o listă cu adresele Web la care se află informaţia
solicitată. Cel mai rapid motor de căutare în acest moment este Google
(www.google.com). Alte motoare de căutare importante ar mai fi Yahoo!
(http://www.yahoo.com) şi Bing – oferit de Microsoft (http://www.bing.com)
Figura următoare conţine pagina de rezultate pentru Faxmedia Ploiești căutată din
pagina www.google.ro:
6.1.4. Cookie
Atunci când navigăm prin anumite pagini web, fişiere foarte mici sunt transferate
(automat) pe calculatorul nostru pentru a păstra informaţii care pot fi solicitate de alte
pagini web ale site-ului. Când un server Web primeşte o cerere de la un browser
(program de navigare), serverul este în măsură să utilizeze informaţia stocată anterior în
cookies. De exemplu un server vrea să ofere un conţinut personalizat utilizatorului –
culoarea de fond a paginilor web, modul de organizare în pagini a informaţiilor, etc.
Într-o primă fază utilizatorul care are la dispoziţie această facilitate îşi personalizează
paginile ce urmează să le recepţioneze de la server. Aceste informaţii sunt stocate în
cookie pe calculatorul utilizatorului, astfel că, atunci când revine (peste câteva minute,
ore sau chiar zile) să nu mai fie nevoit să-şi refacă toate acele caracteristici. Cookie-urile
mai sunt utilizate de unele site-uri pentru păstrarea numelui utilizatorului (eventual şi
parola) care-l vizitează la un moment dat, oferind acestuia posibilitatea de a accesa
anumite secţiuni, care în mod normal ar fi fost restricţionate (aceste informaţii au fost
iniţial introduse de utilizator).
În programele de navigare, cookie-urile se pot vizualiza, ca în imaginea următoare,
specifică browserului Mozilla Firefox:
6.2. Enumerarea serviciilor oferite în Internet si descrierea acestora
Reţeaua Internet pune la dispoziţia utilizatorilor mai multe tipuri de servicii. O

importanţă deosebită prezintă următoarele:
 Serviciul de poşta electronică (mesaje e-mail): trimiterea şi primirea de scrisori
electronice.
 Serviciul de grupuri de informare newsgroup (Usenet): recepţionarea şi emiterea
mesajelor referitoare la subiecte din grupuri de informare (discuţii).
 Serviciul de transferări de fişiere (FTP, File Transfer Protocol): schimb de
fişiere între calculatoare server şi calculatoare locale.
 Serviciul de acces la calculatoare server (Telnet): permite utilizatorului să se
conecteze la un calculator aflat la distanţă, propriul calculator fiind un terminal
obişnuit al calculatorului îndepărtat.
 Serviciul de conversaţii, cu suport Internet (IRC, Internet Relay Chat):
conversaţie între mai mulţi utilizatori, în timp real.
 Serviciul WWW (World Wide Web = pânză de păianjen care înconjoară lumea)
sau WEB, este secţiunea multimedia a reţelei. Constă din milioane de pagini care
se pot afişa pe ecranul utilizatorului. Aceste pagini, numite pagini Web, pot
conţine texte, imagini grafice, animaţii, fişiere audio şi video precum şi
hyperlink-uri ("legături" spre alte pagini Web). Paginile Web sunt scrise în
limbajul HTML (Hypertext Markup Language). Se subliniază faptul că WWW este
doar unul din serviciile oferite de Internet, însă este serviciul utilizat cel mai des.
 Serviciul tip PORTAL – este o extensie a serviciului de WWW oferind
utilizatorilor un conţinut personalizat, specific domeniului de activitate. În acest
sens reţinem, de exemplu, portaluri educaţionale (http://portal.edu.ro/) , portaluri
guvernamentale, etc.
 Serviciul de e-commerce este implementat prin intermediul magazinelor virtuale,
ce facilitează efectuarea de achiziţii on-line utilizând un browser web. Cele mai
vizitate magazine virtuale din România în acest moment sunt eMAG
www.emag.ro si DCSHOP www.dcshop.ro .
 Sistemul de tip formulare în Internet oferă posibilitatea implementării
interactivităţii. În modul cel mai simplu, utilizatorii completează şi expediază
formulare electronice (de exemplu pentru feedback, oferte, etc.) spre o locaţie
centrală unde informaţiile sunt stocate şi analizate. Imaginea următoare prezintă
un formular electronic, aflat pe o pagină web a unui cotidian:
 În serviciul baze de date on-line se oferă prin intermediul unor interfeţe web sau
aplicaţii independente accesul la o sursă de date centrală. Utilizatorii acestui
serviciu, în funcţie de privilegiile avute pot interoga, analiza sau modifica aceste
date.
 Un serviciu oferit de Internet cu o dezvoltare semnificativă în ultima perioadă
este cel de operaţii bancare prin Internet. Prin intermediul acestui serviciu clienţii
unei bănci pot utiliza un browser web pentru a realiza, în modul cel mai sigur
posibil, tranzacţii bancare.
6.3. Enumerarea elementelor/entităţilor necesare accesului la Internet
6.3.1. Modemul
Dacă dorim să conectăm PC-ul nostru de acasă (sau în anumite situaţii chiar şi de
la birou) se poate utiliza un echipament numit modem. Acesta este responsabil de
conectarea calculatorului nostru la linia telefonică. Concret, un modem face
„traducerea” datelor din formatul digital (specific calculatoarelor) în formatul analogic
(specific liniilor telefonice tradiţionale, chiar şi în sistemul centralelor digitale).
Protocolul utilizat pentru transferul de date pe liniile telefonice (seriale) este de
cele mai multe ori în acest moment PPP (Point to Point Protocol). Prin intermediul său
calculatorul nostru va putea „dialoga” cu calculatorul ISP-ului (Furnizor de servicii
Internet) care ne asigură conectarea noastră la Internet.
Tipul şi valoarea abonamentului sunt principalele criterii de alegere a unui ISP.
Este bine să vă interesaţi la mai mulţi furnizori de servicii Internet din localitatea
dumneavoastră de domiciliu (sau în localitatea unde este conectat telefonul, de regulă
oraşul reşedinţă de judeţ) ce servicii oferă şi la ce preţ, modalitatea de plată, facilităţi
etc. Este bine să analizaţi cu mare atenţie aceste oferte. Există foarte multe variante de
servicii pe care le pot oferi ISP, ca şi o mare varietate de abonamente (orar, lunar,
combinat, acces noaptea, acces nelimitat, etc.). Tot mai mulţi furnizori de servicii
Internet oferă şi card-uri (cartele de acces) sau câteva ore de acces Internet gratuit
pentru a putea testa serviciile oferite. Nu uitaţi să întrebaţi dacă au şi această facilitate!
6.3.2. Calculatorul
Capacitatea calculatorului de a prelucra un volum mare de date într-un timp relativ

scurt îl face indispensabil astăzi aproape în toate domeniile de activitate.
În domeniul educaţional, în domeniul afacerilor, în orice redacţie de revistă sau
ziar, în administraţie, în medicină, în aviaţie, acasă, la agenţiile de publicitate, iată
numai câteva din locurile unde întâlnim calculatorul electronic. Utilizarea noilor
tehnologii informatice va conduce cu siguranţă la eficientizarea activităţilor din
domeniile respective.
Noţiunile de bază privind structura constructivă şi funcţională a
microcalculatoarelor au fost prezentate în modulul 1.
6.3.3. Browser
Browserele sunt programe de explorare/navigare ce permit accesarea unor locaţii

Web (sau ftp); conţinutul afişat fiind asimilat cu termenul Pagină de Web. Cele mai
cunoscute astfel de programe sunt: Internet Explorer, Mozilla Firefox, Chrome şi
Opera. În cartea de faţă vom trata doar Internet Explorer şi Mozilla Firefox, utilizarea
celorlalte browsere existente se face similar. Programele menţionate au aproximativ
aceleaşi funcţii şi caracteristici, iar interfeţele grafice sunt asemănătoare.
Ferestrele browserelor au fost prezentate la începutul capitolului (6.1.2)
6.3.4. Provider
Acesta este termenul utilizat pentru ISP (Internet Service Provider/Furnizor de

servicii Internet). Furnizorii de servicii Internet sunt companii zonale, care oferă acces
la propria reţea , iar aceasta , la rândul ei, vă conectează la Internet. În fiecare reşedinţă
de judeţ şi în majoritatea oraşelor din ţară sunt una sau mai multe societăţi comerciale
care oferă asemenea servicii şi care la rândul lor sunt conectate la companiile zonale.
Furnizorii de Servicii Internet pot oferi variante de conectare la Internet prin:
 conexiunea dial-up (prin utilizarea linei telefonice tradiţionale);
 linie închiriată;
 CATV (sistemul de televiziune prin cablu);
 modem radio;
 altele (de ex. fibra optică).
Pentru variantele 2-5 sumele lunare care ar trebui plătite fiind de obicei minimum
10-100$ / lună în funcţie de tipul de abonament ales.
În acest moment cei mai mari doi provider-i din România sunt RDS
(www.rdsnet.ro) şi Astral-UPC (www.astral.ro).
6.3.5. Configurarea sistemului de operare în stabilirea legăturii cu un provider
În continuare se va prezenta modul de conectare la Internet prin dial-up utilizând un

modem, pe un sistem de operare Windows XP:
1. Clic pe Start, urmat de Conectare La (Start → Connect To). Aici dăm clic pe
numele conexiunii (de cele mai multe ori identic cu cel al furnizorului de servicii
Internet, de exemplu în cazul de faţă Xnet .
2. Completăm câmpurile corespunzătoare (Username – numele de utilizator,

Password – parola de acces, Dial - reprezintă numărul de telefon la care facem
conectarea -la ISP-). Dacă nu dorim să introducem de fiecare dată când ne conectăm la
Internet câmpurile nume de utilizator şi parola (username şi password), bifăm (prin
clic) căsuţa Salvează utilizator şi parola …(Save this username and password ...). La
sfârşit, clic pe butonul Conectare (Dial), urmând să aşteptăm să se efectueze
conectarea.
Acum se face conectarea (calculatorul nostru formează numărul de telefon al ISP,
trimite informaţiile de autentificare la ISP):
3. Odată conexiunea stabilită între noi şi ISP, în partea dreaptă a taskbar-ului,

lângă ceasul sistemului, se va regăsi un mic simbol grafic ce reprezintă două
calculatoare, ale căror monitoare, din timp în timp clipesc în funcţie de activitatea
noastră în Internet, ca în figura următoare. Tot de aici putem afla viteza „reală” de lucru,
care poate fi mai mică sau egală cu viteza „teoretică” precizată de ISP. Factorii care
influenţează acest element sunt determinaţi de calitatea liniei telefonice, dar şi de
„încărcarea”- numărul de utilizatori - de la ISP.
4. Acum suntem online (conectaţi la Internet) şi putem folosi serviciile Internet

aşa cum urmează să aflăm în această carte.
5. După ce am „utilizat Internetul” trebuie să ne deconectăm, pentru a nu mai
folosi impulsurile liniei telefonice. În acest sens reţinem: dublu clic pe pictograma cu
cele două calculatoare (a se vedea pas 3). Fereastra care va apare ne va furniza
informaţii „preţioase” legate de timpul scurs on line (timpul de conectare la Internet), în
zona Durată (Duration). Pentru deconectarea legăturii daţi clic pe Deconectare
(Disconnect).
6.4. Clasificarea şi folosirea modului de adresare în Internet
6.4.1. Adrese de Internet, adrese de pagini
Figura următoare este edificatoare în acest sens:
Pentru Web forma generală a unei adrese (URL) este următoarea:

http://NumeSiteWeb/Director/PaginaWeb.html
Exemplu: http://www.rnc.ro/new/welcome.shtml
unde:
NumeSiteWeb – este numele site-ului ce vrem să-l vizităm (specific sistemului de

nume in Internet), de exemplu www.rnc.ro. Să încercăm să detaliem acum această
adresă:
.ro – semnifică ţara (România)
rnc – reprezintă domeniul (Internet) al organizaţiei RNC

Observaţie: Există şi situaţii în care într-un URL avem mai multe nivele de
subordonare arborescentă a domeniilor Internet. De exemplu ceva de forma:
sector1.bucuresti. Domeniul principal fiind bucureşti, cel subordonat sector1. În acest
caz URL-ul complet ar putea avea forma: www.sector1.bucuresti.ro (aceasta adresă Web
este doar în scop didactic prezentată).
www – specific serviciului de Web (majoritatea site-urilor utilizează această
denumire).
Observaţie: Pot exista şi excepţii. De exemplu, următorul URL
http://webmail.rol.ro este tot o adresare a unui site Web.
Director – este numele unui Director (în Windows este termenul de Folder) de la
Serverul Web al site-ului.
PaginaWeb.html – reprezintă numele unei pagini Web ce dorim s-o vizualizăm.
Dacă nu solicităm o pagină anume, serverul Web ne va “răspunde” cu o pagina web
implicită.
De cele mai multe ori o adresa Web are o forma mult simplificată:
http://NumeSiteWeb
sau doar
NumeSiteWeb
De exemplu adresa Web a Centrului de Pregătire în Informatică este
http://www.mail.ro sau simplificat la maximum www.mail.ro .
6.4.2. Adrese de e-mail
Serviciul de e-mail (electronic mail/poşta electronică) este alături de serviciul de

web unul din cele mai utilizate servicii Internet.
Funcţionarea sa este inspirată din sistemul poştal clasic. Astfel utilizatorul compune
o “scrisoare” electronică, o completează cu adresa destinatarului, apoi o livrează unui
“oficiu poştal” (server de mail de ieşire (Outgoing)). Mai departe, “scrisoarea” noastră
ajunge prin intermediul reţelei Internet la “oficiul poştal” al destinatarului (serverul de
mail destinaţie de tip de intrare (Incoming)). La final “scrisoarea” este livrată în mailbox-
ul (cutia poştală) utilizatorului, urmând să fie citită. Protocolul „responsabil” pentru
trimiterea mesajului este SMTP (Simple Mail Transport Protocol). Pentru a ne citi e-mail-
urile vom apela (prin intermediul aplicaţiei de tip client de e-mail) la POP (Post Office
Protocol).
Forma adresei de e-mail se evidenţiază în primul rând prin prezenţa simbolului
“@”.
Exemplu de adresă de e-mail: maria@yahoo.ro
Structura unei adrese de e-mail este foarte uşor de înţeles, mai ales dacă ne-am
acomodat cu sistemul de nume din Internet. Să reţinem cazul general:
nume_utilizator@nume_domeniu_Internet
unde:
 @ – este separatorul între numele utilizatorului şi domeniul său Internet.
 nume_utilizator – este numele de utilizator înregistrat la serverul de mail (la
“oficiul poştal”). În exemplul precedent numele de utilizator era maria.
 nume_domeniu_Internet – reprezintă domeniul Internet, corespunzător
serviciului de nume, din care face parte utilizatorul. În mod uzual, aşa cum putem
observa şi în exemplul nostru, acesta are doar două nivele: domeniul primar (sau
domeniul de ţară, ex: .ro) şi subdomeniul corespunzător (ex: yahoo).
Acum să dăm o semnificaţie exemplului nostru: ştim că ea aparţine utilizatorului
maria care este înregistrat la un server de mail aflat în România (.ro) în subdomeniul
yahoo.
6.4.3. Browsere web
6.4.3.1. Elemente generale de interfaţă şi utilizarea acestora
Aşa cum am aflat până în acest moment unei aplicaţii (program) de navigare Web
putem să-i spunem simplu: browser. Acestea sunt, în general gratuite şi pot fi descărcate
din Internet sau pot fi regăsite pe CD-urile ataşate revistelor de specialitate care se
găsesc pe piaţă în acest moment. Ce mai nouă versiune a browserului Internet Explorer
este în acest moment 7.0. Browserul Mozilla-Firefox a ajuns la versiunea 2.0.
Înainte de deschiderea unui browser, urmată de “navigarea” prin Web este
recomandabil să avem deja făcută conectarea la Internet. Dacă acest pas nu este făcut
înainte de deschiderea browserului, în anumite situaţii ne va apărea o fereastră în care se
va solicita activarea conexiunii Internet, în care selectăm numele conexiunii, apoi clic
pe Conectare (Connect), ca în imaginea următoare:
Pentru deschiderea browserului Internet Explorer reţinem etapele: clic pe butonul
Start, urmat de Toate Programele şi la final clic pe Internet Explorer (Start → All
Programs → Internet Explorer):
Fereastra principală a browserului Internet Explorer este de forma:
Pentru închiderea Internet Explorer putem da clic pe butonul Închidere (Close)
aflat în colţul dreapta sus al ferestrei.
Pentru deschiderea browserului Mozilla reţinem etapele: clic pe butonul Start, urmat
de Toate Programele, Mozilla Firefox şi la final clic pe Mozilla Firefox (Start → All
Programs → Mozilla Firefox → Mozilla Firefox):
Fereastra Mozilla-Firefox:
Pentru închiderea Mozilla-Firefox avem aceeaşi etapă ca în cazul Internet Explorer.
6.4.3.2. Navigarea se realizează după următorul mecanism
Se introduce adresa unui site în zona adresa şi se apasă tasta Enter, se aşteptă o
perioadă de timp încărcarea site-ului respectiv. Se selectează o informaţie de pe ecran,
informaţie ce reprezintă o hyperlegătură. La clic pe această informaţie se va deschide o
altă pagină corespunzătoare informaţiei respective. Astfel se poate defini un site ca fiind
un pachet de fişiere legate între el prin hyperlegături.
De fiecare dată când deschidem browserul sau ulterior după acţionarea butonului
Home (reprezentat de regulă printr-o căsuţă) browserul nostru se conectează la o locaţie
din Internet, fără să-i mai tastăm noi o adresă web. Adresa la care face această conectare
poate fi desemnată prin Pagină de pornire (Home Page).
Pentru modificare în Internet Explorer avem etapele:
Clic pe meniul Instrumente, Opţiuni Internet, General (Tools → Internet Options

→ General):
În câmpul Adresă (Address) din secţiunea Pagină de pornire (Home Page) putem
introduce adresa web a paginii implicite (exemplu http://www.faxmedia.ro, dacă doriţi
să fiţi la curent cu ultimele cursuri de formare). Dacă nu doriţi să tastaţi o adresă anume
avem la dispoziţie trei butoane. Clic pe Pagină Curentă (Use Current) va avea ca efect
preluarea adresei paginii web deschise în acest moment în fereastra browserului, Pagină
Implicită (Use Default) va stabili o adresă de web a producătorului browserului
(Microsoft), Pagină necompletată (Use Blank) va avea ca efect utilizarea unei pagini
goale (albe) ca Pagină de pornire (Home Page). La final clic pe OK dacă dorim să
păstrăm modificările sau Revocare (Cancel) dacă vrem să renunţăm.
Pentru modificare în Mozilla-Firefox avem aproximativ aceleaşi etape:

Clic în meniu pe Tools, urmat de Options, aici avem categoria General, urmată de
secţiunea Home Page. Adresa paginii de start se va introduce la Location. La sfârşit
clic pe OK sau Cancel.
Majoritatea paginilor web din acest moment oferă posibilitatea deschiderii (afişării) link-urilor
(legăturilor) într-o nouă fereastră dând posibilitatea navigării pe mai multe direcţii în acelaşi timp.
6.4.3.3. Exemplificare cu Internet Explorer & Mozilla Firefox

Clic dreapta pe link-ul dorit (când forma cursorului este de mânuţă), din meniul obţinut alegem
Deschidere legătură în fereastră nouă (Open in New Window):
Clic dreapta pe linkul dorit (când forma cursorului este de mânuţă), din meniul
obţinut alegem Open Link in New Window:
În situaţia în care dorim să deschidem mai multe ferestre de navigare (tab-uri), în

interiorul ferestrei principale specifice browserului web, urmând să precizăm ulterior
adresele web ce dorim să le vizităm în aceste ferestre, reţinem în Internet Explorer: clic
pe butonul Tab Nou (New Tab), sau apăsăm combinaţia de taste Ctrl+T:
În Mozilla-Firefox clic pe File, New Tab:
Comutarea între tab-uri se face prin clic pe butonul corespunzător:
Închiderea unui tab se face prin clic pe butonul Close, specific (având forma unui
X, de culoare roşie):
Pe unele site-uri mai solicitate sau în general când conexiunea la Internet nu este
tocmai comparabilă cu cantitatea de date care o dorim transferată la un moment dat,
unele pagini de web vor fi afişate parţial (în general imaginile sunt cele care “suferă”),
altele vor rămâne într-un transfer permanent. Bara de stare a browserului este afişată în
imaginea următoare:
Dacă dorim să oprim transferul de la site-ul vizitat la noi, în Internet Explorer

facem clic pe butonul Oprire (Stop):
Aceeaşi opţiune şi pentru Mozilla-Firefox:
Dacă vrem să avem cea mai nouă versiune a unei pagini web sau dorim să iniţiem
un nou transfer dacă l-am întrerupt acţionând butonul Oprire (Stop), reţinem din zona
cu pictograme a ferestrei browserului butonul Reîmprospătare (Refresh) în Internet
Explorer:
Pentru Mozilla-Firefox se va utiliza butonul Reload:
Afişarea unui URL anterior vizitat se face în Internet Explorer prin clic în partea
dreaptă (pe săgeata cu vârful în jos) a zonei Adresă (Address) se va deschide o listă cu
adresele web vizitate anterior, urmând ca tot prin clic să facem selecţia dorită:
La fel şi în Mozilla-Firefox:
Dacă vom naviga timp mai îndelungat vom constata că lista cu adresele anterior
vizitate creşte semnificativ. Dacă dorim să ştergem această listă reţinem în Internet
Explorer: clic pe meniul Instrumente, Opţiuni Internet, alegem pagina General
(Tools→ Internet Options→ General). În partea de jos a paginii se găseşte secţiunea
Istoric navigare (Browsing history). Aici dăm clic pe Ştergere… (Delete…), apoi clic
pe Sterge Istoric (Delete history) la final răspundem prin Da (Yes):
În Mozilla-Firefox: clic pe meniul Tools, opţiunea Options…, alegem categoria

Privacy, opţiunea History, urmat de clic pe butonul Clear aflat în partea dreaptă
a ferestrei:
Dacă în timpul navigării vrem să memorăm adresa unei pagini web interesante,
există posibilitatea adăugării adresei paginii Web în dosarul Preferinţe (Favorites).
Reţinem în acest sens etapele:
1. Deschidem în Internet Explorer pagina web dorită.
2. Se apasă butonul Adăugare la Preferinţe (Add to Favorites), selectând apoi

Adăugare la Preferinţe (Add to Favorites).
3. Prin acţionarea butonului Adăugare (Add) se adaugă adresa paginii Web

actuale dosarului Preferinţe (Favorites).
Pentru afişarea unei pagini Web care a fost adăugată ca Favorites reţinem:
1. În fereastra programului Internet Explorer se efectuează un clic pe butonul
Preferinţe (Favorites).
2. În meniul afişat se va da un clic pe adresa paginii Web dorite. După această

acţiune în fereastra navigatorului se va afişa conţinutul paginii Web selectate.
În anumite situaţii suntem nevoiţi să apelăm la ajutor. Exemplu: nu mai reţinem

cum să utilizăm anumite funcţii ale unui browser sau au apărut noi opţiuni pe care nu
ştim să le folosim. Din fericire în toate browserele avem o secţiune Ajutor (Help) în
care putem să ne căutăm răspunsurile. În Internet Explorer această facilitate este
disponibilă prin apăsarea tastei F1 (captura din dreapta, Windows Internet Explorer).
În Mozilla-Firefox facilitatea este disponibilă tot prin apăsarea tastei F1:
Cele mai importante secţiuni de aici fiind Index, dacă dorim să ne regăsim
răspunsurile utilizând indexul furnizat sau Search, unde putem introduce cuvântul
(cuvintele) căutate apoi clic pe List Topics în Internet Explorer sau Search în Mozilla-
Firefox.
6.5. Utilizarea posibilităţilor de căutare a informaţiilor
Pentru uşurinţa regăsirii informaţiilor există site-uri speciale ce poartă denumirea de

„motoare de căutare”. Lista motoarelor de căutare este foarte mare, dar se vor prezenta
cele mai cunoscute:
 www.google.com
 www.yahoo.com
 www.live.com
 www.altavista.com
După încărcarea site-ului www.google.com pe ecran va apărea imaginea
următoare:
Se va exemplifica o căutare a unui şir de caractere pe o anumită temă.

În caseta de text din mijlocul paginii se vor scrie cuvintele căutate. Alegerea lor se
va face ţinând cont de faptul că se vor afişa toate adresele site-urilor care conţin în
paginile lor aceste cuvinte.
După scrierea cuvintelor cheie, se apasă tasta Enter, sau se face clic pe butonul
Căutare Google.
Figura următoare conţine pagina de rezultate pentru Faxmedia Ploiești căutată din
pagina www.google.ro:
Se observă o listă cu foarte multe adrese de site-uri care conţin cuvintele
„Demersurile întreprinse în cazul Mohammad Munaf”. Pentru accesarea uneia dintre
aceste adrese se va face clic pe numele ei.
6.6. Utilizarea serviciului de e-mail şi a agendei electronice
6.6.1. Programe de poştă electronică
Serviciul de e-mail (electronic mail/poşta electronică) este alături de serviciul de

web unul din cele mai utilizate servicii Internet.
Prin E-mail se înţelege serviciul de poştă electronică oferit de Internet. Denumirea
de E-mail reprezintă prescurtarea din limba engleză de la „Electronic mail”. Pentru a
expedia sau a primi mail-uri este nevoie de un software special, un Mail-Client (un
program de poştă). Există un număr mare de astfel de programe. Dintre acestea cele mai
cunoscute sunt: Outlook Express, Netscape Navigator, Eudora, Mozilla-Thunderbird,
etc.
Forma adresei de e-mail se evidenţiază în primul rând prin prezenţa simbolului
“@”.
Exemplu de adresă de e-mail: maria@yahoo.ro

În acest manual se va folosi programul (de tip client) de e-mail: Outlook Express.
Înainte de deschiderea unei aplicaţii client de e-mail este bine să avem stabilită
conexiunea la Internet (online!).
Deschiderea Outlook Express: clic pe butonul Start, alegem Toate Programele, la
final clic pe Outlook Express (Start → All Programs → Outlook Express):
Fereastra principală Outlook Express se caracterizează prin trei secţiuni

principale:
 secţiunea din stânga (1) sau secţiunea Folderelor:
- Inbox - aici sunt mesajele primite. Dacă apare Inbox (Număr) ne va preciza că
avem un Număr de mesaje noi (necitite).
- Outbox - păstrează mesajele trimise şi care nu au ajuns încă la serverul
nostru de mail (sunt în aşteptare).
- Elemente trimise (Sent Items) - este automat completat cu o copie a
mesajelor trimise.
- Elemente şterse (Deleted Items) - păstrează mesajele şterse.
- Schiţe (Drafts) - este utilizat pentru stocarea schiţelor (mesajelor de e-mail

care nu au fost finalizate).
 secţiunea din partea dreaptă sus (2) conţine o listă cu adresa de e-mail sau
numele expeditorului şi subiectul mesajului. Opţional mai pot apărea şi alte
informaţii;
 secţiunea din partea dreaptă jos (3) afişează conţinutul mesajului selectat din
secţiunea (2).
Pentru închiderea Outlook Express: clic pe meniul Fişier, urmat de Ieşire (File →
Exit).
Observaţie: La deschiderea aplicaţiei de e-mail (Outlook Express) în anumite situaţii

putem fi interogaţi în legătură cu o parolă de acces. După introducerea parolei facem
clic pe OK pentru a putea continua să lucrăm.
6.6.2. Citirea unui mesaj (E-mail)
Pentru a citi (deschide) un mesaj va trebui să avem în prealabil selectat folderul

dorit (Exemplu Inbox). Dacă facem clic pe subiectul mesajului din secţiunea dreapta
sus (2), în secţiunea dreapta jos (3) se va putea vizualiza conţinutul. Dacă facem dublu
clic pe subiectul mesajului din secţiunea (2) se va deschide o nouă fereastră în care se va
afişa conţinutul mesajului. În acest mod se pot deschide simultan mai multe mesaje.
Atunci când avem mai multe mesaje deschise în ferestre separate, pentru a comuta
între ele se va utiliza modul specific sistemului de operare (Windows). Clic pe fereastra
care are numele identic cu prima parte a subiectului afişat în task bar pentru a deveni
fereastra activă, respectiv să putem citi acel mesaj.
O altă modalitate de navigare este să utilizăm butoanele Anteriorul/Următorul

(Previous/Next) din fereastra mesajului pentru navigarea spre mesajul anterior, respectiv
următor.
Pentru a închide o fereastră ce afişează un mesaj reţinem clic pe butonul Închidere

(Close) aflat în colţul dreapta sus.
În afară de conţinutul de tip text, un mesaj electronic mai poate avea ataşate şi alte
tipuri de fişiere, în general de dimensiuni rezonabile. De regulă ataşamentul -fişierul
ataşat- este de dimensiuni mici.
Pentru a identifica un mesaj cu ataşament, programele client de e-mail afişează în

lista de mesaje în zona rezervată mesajului nostru o agrafă:
Deschiderea unui mesaj cu ataşament se face la fel ca în cazul unui mesaj

simplu (exemplu: prin dublu clic pe mesajul dorit). În fereastra în care s-a deschis
mesajul va apărea o nouă secţiune numită Ataşare (Attach). Pentru deschiderea unui
fişier ataşat se va da dublu clic pe numele său (în secţiunea de ataşamente).
Deschiderea unui fişier ataşat poate fi utilizată cu succes pentru fişiere de tip text,
imagini. Pentru celelalte tipuri (documente, programe executabile, arhive, etc.) se
recomandă salvarea într-un folder local (urmată de scanare cu un antivirus actualizat
înainte de a le utiliza). Atunci când încercăm să deschidem un fişier ataşat de tip special
(arhive, documente, programe executabile, etc.) programul client de e-mail ne va afişa o
fereastră în care ne va întreba ce urmează să facă cu acel fişier:
Alegem Deschidere (Open it) dacă dorim să-l deschidem direct (foarte periculos)
sau Salvare ataşări (Save it to disk) pentru a-l salva într-un folder local.
Pentru a salva într-un folder local un fişier ataşat reţinem:
- clic dreapta pe numele de fişier aflat în secţiunea Ataşare (Attach), urmând să

alegem Salvare ataşări (Save As);
-
6.6.3. Întocmirea şi trimiterea unui mesaj
Întocmirea şi trimiterea unui mesaj nou se face în Outlook Express prin clic pe
butonul Scriere Mesaje (Create Mail) aflat în fereastra principală.
Se va deschide o fereastră în care va trebui să introducem câteva informaţii specifice

şi, evident, mesajul nostru în zona de conţinut mesaj (vezi figura următoare). Pentru a
formata mesajul putem utiliza bara de formatare, asemănătoare programelor Office.
Pentru trimiterea unui mesaj formatat se va alege formatul HTML (dacă vom fi întrebaţi),
astfel încât la destinaţie mesajul să ajungă în forma iniţială.
Pentru a preciza destinatarul mesajului nostru electronic va trebui să completăm câmpul
To: (destinatar) urmând să introducem adresa de e-mail destinaţie:
Dacă vom dori să trimitem acelaşi mesaj electronic la mai mulţi destinatari va
trebui să apelăm la facilităţile Cc: (Carbon Copy-copie la indigo) sau Bcc: (Blind
Carbon Copy-copie „oarbă”). Introducerea unei adrese de e-mail în câmpul Cc: va face
ca o copie a mesajului nostru să fie transmisă şi acelei persoane. Facilitatea Bcc: este
asemănătoare Cc:, doar că destinatarul nu va vedea adresa celeilalte/celorlalte persoane
cărora acest mesaj le-a fost trimis.
Completarea câmpurilor Cc: şi Bcc: se face în mod asemănător câmpului To: .
Dacă în Outlook Express nu apar toate câmpurile (în special Bcc:) clic pe meniul
Vizualizare (View), marcăm opţiunea Toate anteturile (All Headers):
Cu toate că nu este obligatoriu să completăm câmpul Subiect (Subject) este bine să

nu omitem acest lucru. În general vom încerca să introducem aici o scurtă descriere a
mesajului, astfel ca destinatarul nostru să-l identifice cu uşurinţă de la prima vedere.
Această scurtă descriere mai poartă numele de titlul mesajului, deoarece fereastra în
care se va vizualiza mesajul are acest titlu.
Pentru a insera acest element se va da clic în câmpul Subiect (Subject), urmat de

introducerea de la tastatură a cuvintelor ce vor forma titlul mesajului.
Unele programe de tip client de e-mail oferă facilităţi de verificare ortografică a
mesajelor trimise. Aceste facilităţi sunt, din păcate, de cele mai multe ori disponibile
doar pentru limba engleză sau setul de cuvinte pentru anumite domenii este destul de
restrâns. Dacă aplicaţia utilizată de noi are disponibile şi aceste facilităţi este bine să le
folosim, deoarece la final ne vom asigura că mesajul rezultat este verificat şi micile
noastre erori ortografice sunt corectate.
Outlook Express (împreună cu aplicaţiile Microsoft Office) oferă un instrument de
verificare ortografică ce poate fi apelat prin clic pe butonul Corectare ortografică

(Spelling):
În acest moment se verifică mesajul nostru. Dacă s-a detectat o posibilă greşeală
(cuvânt necunoscut sau cuvânt repetat) se va afişa o fereastră în care se precizează
modul de rezolvare:
În câmpul Modificare In (Change To) putem introduce cuvântul corect. Sugestii

(Suggestions) afişează o listă cu posibile rezolvări. Ignorare (Ignore) nu va schimba
cuvântul prezentat, practic îl va ignora. Modificare (Change) face modificarea pe care
am precizat-o la Modificare In (Change To). Butonul Adăugare (Add) va avea ca efect
“memorarea” de către Outlook Express a cuvântului, astfel ca pe viitor să-l regăsească
în propriul dicţionar. Ignorare Totală (Ignore All), respectiv Modificare Peste Tot
(Change All) vor face ca opţiunile noastre să se aplice peste tot în corpul mesajului unde
se va mai regăsi aceeaşi situaţie.
Dacă instrumentul Corectare ortografică (Spelling) a regăsit în mesajul nostru

cuvinte repetate (Exemplu: am scris din greşeală Hello hello!) ne va afişa o fereastră de
forma:
Ignorare (Ignore) va ignora această problemă, Sterge (Delete) va şterge al doilea
cuvânt repetat.
Dacă mesajul nostru a fost verificat şi nu s-au mai regăsit probleme ortografice se
va afişa fereastra următoare:
După finalizarea completării şi a conţinutului mesajului nostru se va apăsa butonul

Se trimite (Send) pentru trimitere:
6.6.4. Folosirea facilităţii “Ataşare fişiere”
Pentru a trimite un fişier ataşat cu Outlook Express reţinem câteva etape:

compunem mesajul (completăm To: Subiect, Conţinut), apelăm opţiunea Ataşare
(Attach), selectăm de la noi din calculator fişierul ce dorim să-l ataşăm, la final trimitem
mesajul electronic prin clic pe Se trimite (Send).
Exemplu: Apăsăm pe butonul Ataşare (Attach). Se va deschide fereastra Inserare

ataşări (Insert Attachment). Din Privire în (Look in): selectăm directorul în care se află
fişierul ce dorim să-l ataşăm. Clic pe numele fişierului, la final clic pe Ataşare (Attach):
În acest moment fişierul este pregătit să fie transmis odată cu mesajul nostru:
6.6.5. Pentru a trimite un mesaj de răspuns
Pentru a trimite un mesaj de răspuns aplicaţia Outlook Express oferă două

funcţii: Răspuns (Reply) respectiv Răspunde tuturor (Reply All). Prima funcţie va face
ca răspunsul să fie trimis doar partenerului nostru. Răspunde tuturor (Reply All) are ca
efect trimiterea mesajului de răspuns la mai mulţi participanţi, dacă aceştia au
recepţionat odată cu noi o copie a mesajului (Exemplu Ana a trimis acelaşi mesaj lui
Paul şi lui Ion. Când Paul va folosi Răspunde tuturor (Reply All) pe mesajul primit de
la Ana îi va trimite un mesaj de răspuns atât utilizatoarei Ana cât şi lui Ion). În acest
sens reţinem:
- deschidem pentru citire mesajul dorit. Pentru a trimite un mesaj de răspuns
partenerului clic pe butonul Răspuns (Reply).
Dacă dorim să trimitem o copie a mesajului de răspuns la toţi participanţii clic pe
Răspunde tuturor (Reply All):
Automat în mesajul de răspuns vor fi completate câmpurile To: (adresa de e-

mail/nume destinatar) -eventual Cc:/Bcc în cazul în care trimitem un mesaj de răspuns
la mai mulţi parteneri-. Câmpul Subiect (Subject) va conţine prefixul Re: ataşat
subiectului iniţial al mesajului. În zona de conţinut a mesajului observăm textul iniţial la
care noi adăugăm frazele noastre de răspuns. La final clic pe butonul Se trimite (Send)
pentru a expedia mesajul. Pentru a ne asigura că mesajul “a plecat” de la noi din
folderul Outbox spre serverul de mail, facem clic pe butonul Trimitere şi primire totală
(Send/Recv).
6.6.6. Redirecţionarea unui mesaj
Dacă nu doriţi să păstraţi un mesaj electronic doar pentru dumneavoastră dorind să-l
trimiteţi şi prietenilor, programele de tip client de e-mail vă oferă facilitatea de
redirecţionare (Forward).
Deschidem mesajul pentru citire, clic pe Redirecţionare (Forward).
Se va deschide o fereastră tipică pentru trimiterea unui mesaj. Observăm prefixul

Fw: în zona Subiect (Subject). În zona de conţinut a mesajului se păstrează în general o
copie a mesajului original. Singura noastră zonă pe care va trebui să o completăm
înainte de a expedia mesajul prin clic pe Se trimite (Send) fiind To: (sau Cc:,Bcc: ).
6.6.7. Administrarea e-mail-urilor
Pe măsură ce vom utiliza serviciul de e-mail vom constata că este un instrument de

comunicare indispensabil. Practic corespondenţa între posesorii acestui serviciu este
rapidă, uşoară, permite transmiterea unor fişiere ataşate precum şi trimiterea simultană
la mai mulţi destinatari.
Când numărul mesajelor sau al partenerilor creşte semnificativ va trebui să folosim
mici trucuri pentru a reuşi să facem faţă cu succes situaţiei. Este bine ca aceste tehnici
să le exersăm de la început astfel încât să reuşim să le asimilăm înainte de a ajunge în
faţa unei situaţii ceva mai complexe. În primul rând va trebui să facem puţină ordine
prin mesajele primite. În acest sens reţinem crearea unor foldere noi (altele decât cele
standard: Inbox, Sent, etc.), cu nume sugestive (din punct de vedere al partenerului de
discuţie, dar şi din punct de vedere al conţinutului, al temei mesajului). Următorul pas ar
fi mutarea mesajelor în folderele create special, evident ţinând seama de ce am amintit
mai devreme. Procedând în acest mod ne va fi mult mai uşor să ne regăsim anumite
mesaje, mai ales după o perioadă mai mare de timp.
Lista de adrese (Address Book) conţine informaţii despre o singură persoană (în
special adresa de e-mail, nume, prenume, etc.).
Pentru crearea unei liste de adrese reţinem în Outlook Express: clic pe butonul
Adrese (Addresses). În fereastra obţinută clic pe Nou (New), selectând în
continuare Persoană de contact nouă (Contact):
Completăm informaţiile solicitate (în special nume, prenume şi adresa de e-mail)

ca în figura următoare:
În câmpul Adresă E-mail (E-mail Addresses) introducem adresa de e-mail, urmată

de clic pe butonul Adăugare (Add) aflat în partea dreaptă, pentru ca adresa anterior
introdusă să fie memorată. Dacă persoana are mai multe adrese de e-mail repetăm acest
pas pentru fiecare din adresele sale de e-mail. Opţiunea Trimitere poştă utilizând text
simplu (Send E-mail using plain text only) se va selecta doar dacă programul client de
e-mail utilizat de persoana noastră nu poate interpreta mesajele formatate (culori,
fonturi). În acest caz se vor trimite doar mesaje în formatul text standard.
Opţional se mai pot completa şi alte câmpuri din secţiunile afişate în partea de sus
a ferestrei. La final clic pe OK. În acest moment lista de adrese a fost adăugată în
agendă:
Pentru ştergerea unei adrese de e-mail dintr-o listă de adrese se va proceda într-un
mod asemănător adăugării. Singura modificare pentru Outlook Express fiind clic pe
adresa dorită şi alegerea butonului Eliminare (Remove) pentru ştergerea adresei:
Pentru a oferi comoditate în utilizarea poştei electronice, programele de tip client

de e-mail oferă o facilitate interesantă: preluarea unei adrese de e-mail dintr-un mesaj
primit.
În Outlook Express deschidem mesajul dorit pentru citire, clic dreapta peste câmpul
ce reprezintă expeditorul mesajului (From: …). Din meniul de context alegem
Adăugare la agendă (Add to Address Book):
Se va deschide o fereastră tipică unei liste de adrese în care facem clic pe OK. În
acest moment adresa de e-mail este în agenda noastră.
La întocmirea unui mesaj e-mail pentru a completa automat adresa unui
destinatar aflat în lista noastră de adrese, reţinem clic pe butonul (sau Cc:/Bcc: )
evitând astfel introducerea adresei de e-mail de la tastatură.
Atunci când dorim să regăsim într-un mod cât mai rapid un mesaj în funcţie de
anumite criterii vom apela la facilităţile de căutare (Find/Search). În Outlook Express se ca
da clic pe butonul Găsire (Find).
În fereastra deschisă precizăm criteriile de căutare:
Câmpul De la (From) se va putea completa cu adresa de e-mail (sau numele)

expeditorului, Subiect (Subject) reprezintă subiectul mesajului, Mesaj
(Message) precizează cuvintele care se vor regăsi în corpul mesajului. La final clic pe
Găsire acum (Find Now), urmând ca în câteva secunde să se afişeze rezultatele.
Observaţie: nu este obligatoriu să completăm toate câmpurile.
Pentru o mai bună organizare a mesajelor se recomandă crearea unor foldere

suplimentare celor standard (Inbox, Drafts, etc.).
În Outlook Express: clic dreapta peste Foldere Locale (Local Folders), alegem
Folder Nou (New Folder):
Introducem numele noului folder, urmat de clic pe OK:
În zona folderelor ne vom regăsi noul folder:
Pentru mutarea mesajelor în noul folder pentru mesaje Outlook Express: clic dreapta
pe mesajul dorit, din meniul obţinut selectăm Mutare în folderul …(Move to Folder):
Clic pe numele noului folder. La final OK:
În acest moment mesajul a fost mutat.
Atunci când dorim să ştergem un mesaj reţinem: clic pe subiectul său (în lista de
mesaje), clic pe butonul Stergere (Delete).
Partea 7: Prezentări electronice (PowerPoint)
Microsoft PowerPoint este o aplicaţie utilizată pentru crearea prezentărilor,

destinată să vă ajute în realizarea expunerilor vizuale în faţa unui auditoriu, cu ajutorul
diapozitivelor. „Prezentarea” este un mod de reprezentare a unui conţinut informaţional
(noţiuni, date) cu ajutorul textelor, imaginilor grafice şi a sunetelor prin intermediul
diapozitivelor, care se desfăşoară automat sau interactiv.
Prezentarea este formată dintr-o înşiruire de pagini numite diapozitive (slide) care
au un conţinut anume (ex: un discurs) şi în care esenţa unui subiect este prelucrată şi din
punct de vedere vizual. Fişierul realizat cu aplicaţia Microsoft PowerPoint se numeşte
prezentare şi are extensia .PPT.
7.1. Operaţii de bază pentru realizarea unei prezentări
7.1.1. Lansarea în execuţie a aplicaţiei PowerPoint
► Pentru a lansa în execuţie aplicaţia PowerPoint urmaţi calea:

Start → All Programs → Microsoft PowerPoint (Start → Toate Programele →
Microsoft PowerPoint).
În urma acestei acţiuni se va deschide fereastra aplicaţiei PowerPoint şi o fereastră
a prezentării cu numele Presentation1 (Prezentare 1).
Fereastra PowerPoint conţine toate elementele caracteristice ferestrelor Office
astfel că veţi remarca bara de titlu, bara de meniu, barele de instrumente, bara de stare,
panoul de activitate (Task Pane) iar în centrul ferestrei se află fereastra prezentării
(documentului).
► Panoul de activitate (Task Pane)
Conţinutul acestui panou este variabil şi afişează comenzile necesare în realizarea
activităţii pe care o desfăşuraţi la un moment dat (lucrul cu fişiere, cu diapozitive, etc.)
pentru a nu mai apela la comenzile din meniu sau la butoane. Când se deschide
PowerPoint-ul, Task Pane (Panoul de activitate) se numeşte New Presentation
(Prezentare nouă) şi cuprinde comenzi pentru deschiderea unei prezentări noi sau a
uneia care există deja.
Se poate comuta între panourile de activităţi: clic pe butonul Other Task Panes
(Alte panouri de activitate) în bara de titlu a panoului. În acest panou puteţi alege
printre altele următoarele variante:
 New Presentation (Prezentare nouă) - fereastră afişată automat după lansarea în
execuţie a programului PowerPoint;
 Slide Layout (Aspect diapozitiv) - structurarea conţinutului diapozitivului;
 Slide Design (Formă diapozitiv) - forma sau design-ul ataşat diapozitivului:
modele, scheme de culori, scheme de animaţie;
 Slide Transition (Tranziţie între diapozitive) - efectul de tranziţie între diapozitive.
Panoul de activitate se poate afişa sau elimina din meniul View → Task Pane
(Vizualizare → Panou de activitate).
În plus fereastra PowerPoint prezintă în stânga panourile Outline şi Slides (Schiţă
şi Diapozitive), butoane de comandă pentru selectarea modului de vizualizare utilizat ,
în partea de jos caseta text rezervată notelor.
► Panourile Schiţă şi Diapozitive (Outline şi Slides)
Ele permit selectarea diapozitivului dorit, cu ajutorul unui clic. Dacă numărul de
diapozitive este mare, atunci aceste panouri sunt prevăzute cu o bară de defilare
verticală.
► Caseta text pentru note

Se află sub zona rezervată diapozitivului. Aici se poate introduce o notă aferentă
diapozitivului curent. Ulterior, diapozitivul împreună cu nota pot fi imprimate şi
utilizate de persoana care expune prezentarea.
► Butoane de comandă pentru selectarea modului de vizualizare utilizat

Aceste butoane se află în colţul stânga-jos şi semnifică: Normal View (Vizualizare
normală), Slide Sorter View (Vizualizare sortare diapozitive), Slide Show (Expunere
diapozitive) începând cu diapozitivul curent. Ele permit trecerea prezentării dintr-un
mod de vizualizare în altul.
7.1.2. Deschiderea unei prezentări existente
Pentru a deschide o prezentare salvată anterior parcurgeţi paşii:

1. Fişier →Deschidere (File → Open).
2. Va apărea caseta de dialog Deschidere (Open).
 Selectaţi unitatea şi dosarul în care a fost salvată prezentarea.
 Selectaţi numele prezentării care se va deschide.
 Tipul (formatul) prezentării care se deschide din lista Fişiere de tip (Files of
type).
3. Pentru deschiderea prezentării specificate daţi clic pe butonul Creare (Open).
La un moment dat, se pot deschide mai multe prezentări, prin lansarea multiplă a
comenzilor Deschidere (Open) sau Nou (New) din meniul Fişier (File).
7.1.3. Modificarea şi salvarea unei prezentări
În situaţia în care o prezentare nu corespunde din punct de vedere al conţinutului

sau al aspectului aceasta poate fi modificată. Se pot adăuga/şterge diapozitive, se poate
schimba ordinea lor de apariţie, se poate modifica conţinutul/aspectul unuia sau mai
multor diapozitive, se pot anima diapozitivele, etc. Acestea vor fi prezentate în capitolul
„Crearea şi formatarea unei noi prezentări”.
Dacă într-o prezentare aţi efectuat diverse modificări este indicat să salvaţi
modificările făcute. La fel ca şi în Microsoft Word puteţi salva modificările în acelaşi
fişier dacă alegeţi Fişier → Salvare (File→Save) sau într-un alt fişier dacă alegeţi
Salvare ca (Save As). Extensia pentru fişierele este .ppt.
7.1.4. Închiderea prezentării curente
Prezentarea curentă poate fi închisă dacă alegeţi Fişier→ Închidere (File →

Close). Dacă în prezentare există modificări nesalvate, atunci se afişează o fereastră de
informaţii şi se poate face salvarea lor. Prin comanda Închidere (Close) aplicaţia
PowerPoint nu este închisă.
7.2. Crearea şi formatarea unei noi prezentări
7.2.1. Crearea unei prezentări noi
Prezentările în PowerPoint sunt alcătuite din diapozitive, acestea fiind „paginile”

fişierului. Un diapozitiv poate conţine texte, elemente grafice, obiecte multimedia
(elemente video, audio, etc.).
Elementele pe care le poate conţine un diapozitiv (texte, grafice, tabele, etc.) sunt
plasate pe suprafaţa acestuia în funcţie de configuraţia aleasă: Aspect diapozitiv (Slide
Layout).
PowerPoint oferă mai multe formate de bază ce combină în diverse moduri textele,
graficele, elementele multimedia în cadrul diapozitivului.
Astfel că, înainte de a crea un diapozitiv trebuie să ştiţi cum va fi acesta alcătuit şi
apoi alegeţi formatul pentru aspect diapozitiv. Aspectul diapozitivului este reprezentat
prin tipuri de şabloane pentru aspectul diapozitivului; cu acestea puteţi varia cursul
prezentării şi forma vizuală.
► Pentru a crea o prezentare nouă procedaţi astfel:

1. Alegeţi Fişier → Nou (File → New).
2. Selectaţi varianta dorită din panoul de activitate:
Panoul de activitate Prezentare nouă (New Presentation) din PowerPoint vă oferă

o serie de posibilităţi de a începe crearea unei noi prezentări cum ar fi:
 Nou (New) de unde se poate alege Prezentare necompletată (Blank presentation) –
porniţi cu diapozitive cu un aspect de design minim şi care nu au aplicate culori.
 Nouă din prezentare existentă (New from existing presentation) de unde se alege
Alegere prezentare (Choose presentation) - creaţi prezentarea nouă pe baza uneia
deja scrise şi salvate. Această comandă creează o copie a prezentării selectate,
astfel încât să faceţi modificările de conţinut şi/sau aspect dorite pentru prezentarea
nouă.
 Nou din şablon (New from Templates) de unde se poate alege Şabloane generale
(General Templates) - creaţi prezentarea pe baza unui şablon PowerPoint ce are
deja aplicate un concept de formă, fonturi şi o schemă de culori. Suplimentar faţă
de şabloanele care însoţesc PowerPoint, aveţi posibilitatea să utilizaţi unul propriu.
În continuare, pentru crearea unei prezentări, noi vom alege varianta Prezentare
necompletată (Blank presentation).
Alegem Fişier → Nou (File → New). Din panoul de activitate selectăm Prezentare
nouă (New Presentation).
Va apărea un dispozitiv pentru titlul prezentării în care vom tasta textul dorit.
► Adăugarea unui diapozitiv într-o prezentare

 Pentru a insera un diapozitiv nou, pe bara de instrumente Formatare (Formatting),
faceţi clic pe Diapozitiv nou (New Slide). Diapozitivul va fi adăugat după cel
curent.
 În panoul de activităţi Aspect diapozitiv (Slide Layout) daţi clic pe aspectul dorit.
Obiectele iniţiale de pe diapozitiv reprezintă nişte înlocuitori (placeholder) care
vor fi substituiţi cu obiectele reale (text, grafică, etc.) pe care le veţi insera.
 Completaţi diapozitivul cu informaţiile dorite.
 Repetaţi paşii 1 şi 3 pentru a adăuga noi diapozitive.
 Când aţi terminat alegeţi Fişier → Salvare (File → Save), tastaţi un nume pentru
prezentare, apoi faceţi clic pe butonul Salvare (Save).
► Ştergerea unui diapozitiv

Dacă doriţi să renunţaţi la un diapozitiv atunci în panoul din stânga Schiţă şi
Diapozitive (Outline şi Slides) daţi clic pe pictograma diapozitivului respectiv şi apoi
apăsaţi tasta Delete.
► Schimbarea ordinii de aranjare a diapozitivelor

În unul dintre panourile Schiţă şi Diapozitive (Outline şi Slides) selectaţi
diapozitivul ce urmează a fi mutat şi trageţi-l cu mouse-ul (în cadrul panoului respectiv)
în noua poziţie.
7.2.2. Alegerea şi modificarea caracteristicilor pentru diapozitiv (slide)
► Modificarea aspectului unui diapozitiv „Aspect diapozitiv” (Slide Layout)

Un şablon pentru aspect aplicat anterior unui diapozitiv din Aspect diapozitiv
(Slide Layout) poate fi modificat într-un alt şablon. Pentru aceasta se procedează astfel:
1. Se selectează diapozitivul pentru care se va aplica un alt tip de aspect.
2. Se alege Format → Aspect diapozitiv (Slide Layout) după care va apărea panoul
de activitate Aspect diapozitiv (Slide Layout).
3. Se alege prin clic una dintre ofertele din panoul de activitate.
► Modificarea culorii de fundal pentru un diapozitiv

Fundalul ataşat unui diapozitiv poate fi o culoare uniformă, o culoare în degrade, o
textură, o haşură sau o imagine.
Pentru a modifica fundalul parcurgeţi paşii:
1. Se selectează diapozitivul pentru care se va aplica o culoare de fundal.
2. Se alege Format → Fundal (Format → Background); se va afişa caseta
următoare:
3. Din lista de culori se va alege o culoare dintre cele disponibile sau se selectează
Mai multe culori (More Colors) sau se pot alege efecte speciale Efecte de umplere (Fill
Effects).
4. Pentru a aplica culoarea de fundal tuturor diapozitivelor prezentării, se va da clic

pe butonul Se aplică pentru toate (Apply to All). Dacă se doreşte aplicarea culorii de
fundal numai diapozitivului selectat, atunci se va da clic pe butonul Se aplică (Apply).
► Aplicarea unei forme (design) predefinite unui diapozitiv

PowerPoint este prevăzut cu numeroase modele de design predefinite. Design-ul
ataşat unui diapozitiv poate fi stabilit prin alegerea Format → Formă diapozitiv
(Format → Slide Design). Din panoul de activităţi Formă diapozitiv (Slide Design) se
alege varianta dorită prin clic-dreapta şi apoi din meniul contextual se selectează una
dintre opţiuni.
► Modificarea unei forme (design) aplicate unui diapozitiv

Pentru a modifica design-ul unui diapozitiv selectaţi diapozitivul şi apoi alegeţi
Format → Formă diapozitiv (Format → Slide Design). În continuare se procedează ca
şi în cazul “Aplicarea unei forme (design) predefinite unui diapozitiv” prezentat
anterior.
7.2.3. Inserarea unui text în diapozitiv
Există patru tipuri de text pe care aveţi posibilitatea să le adăugaţi la un diapozitiv:

 text de substituent;
 text într-o Formă automată (AutoShapes);
 text într-o Casetă text (Text box);
 text WordArt.
► Adăugarea textului într-un substituent
Textul de substituent este textul pe care îl tastaţi în casete cu bordura punctată sau
haşurată din care se constituie majoritatea diapozitivelor, când alegeţi un Aspect
diapozitiv (Slide Layout).
Faceţi clic în interiorul unui substituent pentru text - locul de pe diapozitiv unde
apare inscripţia Se face clic pentru titlu (Click to add title) sau Se face clic pentru
adăugarea unui subtitlu (Clic to add subtitle) sau Se face clic pentru adăugare text
(Click to add text) - şi tastaţi sau lipiţi textul.
► Adăugarea textului la o Formă automată (autoshape)

Pentru a adăuga text care să devină parte dintr-o formă şi să se mute odată cu
forma, desenaţi forma automată utilizând formele predefinite din bara de instrumente
Desenare (Drawing). Daţi clic-dreapta pe forma desenată, din meniul contextual alegeţi
Adăugare text (Add text). Tastaţi textul dorit.
► Adăugarea unui text la o casetă text
În bara de instrumente Desenare (Drawing), faceţi clic pe Casetă text (Text box).
Pe diapozitiv indicaţi locul unde doriţi să apară caseta text, faceţi clic, apoi tastaţi sau
lipiţi textul.
► Adăugarea unui text artistic (WordArt)

1. Selectaţi diapozitivul căruia îi adăugaţi un WordArt.
2. În bara de instrumente Desenare (Drawing), faceţi clic pe Inserare WordArt
(Insert Wordart).
3. Faceţi clic pe efectul WordArt dorit, apoi faceţi clic pe OK.
4. În caseta de dialog Editare text WordArt (Edit Wordart text) tastaţi textul, apoi
daţi clic pe OK.
Notă: Pentru a formata textul se execută clic pe regiunea care conţine textul,
pentru a o selecta, se selectează textul, se alege Format → Font sau se foloseşte bara
Formatare (Formatting).
Pentru un text WordArt, după selectarea acestuia, va apărea o bară de instrumente
numită WordArt ce permite editarea şi formatarea textului artistic.
7.2.4. Inserarea unei imagini într-un diapozitiv
► Inserarea unei imagini „miniatură” (Clip Art) într-un diapozitiv

A) Pentru a insera o imagine „miniatură” (Clip Art) într-un diapozitiv alegem un
şablon pentru aspect - „Aspect diapozitiv” (Slide Layout) - care să conţină pictograma .
În diapozitiv se efectuează un clic pe simbolul grafic Inserare miniatură (Insert Clip
Art). Se afişează o fereastră asemănătoare celei prezentate mai jos:
Se efectuează un clic pe miniatura dorită, după care se dă OK pentru a insera
miniatura.
B) Se alege Inserare → Imagine → Miniatură (Insert → Picture → Clip Art). În
panoul de activitate Insert Clip Art se dă clic pe Clip Organizer. Se deschide fereastra
Microsoft Clip Organizer care prezintă două panouri. În panoul stâng (Collection List)
se dă clic pe numele colecţiei dorite. Ca urmare în panoul din dreapta vor apărea
miniaturile colecţiei selectate. Se pot trage pe rând, cu mouse-ul, miniaturile în
diapozitiv şi la final se închide fereastra Microsoft Clip Organizer.
► Inserarea unei imagini dintr-un fişier într-un diapozitiv

A) Se poate alege un Aspect diapozitiv (Slide Layout) care conţine o pictogramă .
În diapozitiv se efectuează un clic pe simbolul grafic Inserare imagine (Insert Picture).
Se va afişa o casetă de dialog de unde se va alege fişierul grafic ce urmează a fi inserat.
B) Se alege Inserare→ Imagine →Din fişier (Insert → Picture → From File). Se
alege folderul unde se află fişierul, se selectează fişierul dorit apoi se dă clic pe butonul
Inserare (Insert).
7.3. Expunerea unei prezentări
Microsoft PowerPoint vă oferă multe variante de a susţine o prezentare: pe ecran,

interactiv, cu video-proiector, imprimări pe hârtie şi diapozitive de 35mm.
Vizualizarea prezentării pe ecran
Cea mai simplă modalitate de lansare în execuţie (expunere diapozitive) a unei

prezentări o reprezintă utilizarea monitorului calculatorului propriu.
Lansarea (expunerea diapozitivelor) poate fi realizată prin trei căi:
A) Alegând Expunere diapozitive → Vizualizare Expunere (Slide Show → View
Show).
B) Alegând Vizualizare → Expunere diapozitive (View → Slide Show).
În urma acestor acţiuni se va afişa prezentarea pornind de la primul diapozitiv al
prezentării.
C) Dând clic pe butonul Expunere diapozitive (începând cu diapozitivul curent)
(Slide Show), aflat în colţul din stânga-jos al ferestrei PowerPoint. În urma acestei
acţiuni se va afişa prezentarea pornind de la diapozitivul curent al prezentării
(diapozitivele aflate în faţa diapozitivului curent nu sunt afişate).
În timpul prezentării trecerea de la un diapozitiv la altul se poate realiza printr-un
clic (sau prin acţionarea barei de spaţiu sau a tastei Enter).
Partea 1: Conceptele de baza IT ................................................................................ 2
1.1. Hardware......................................................................................................... 2
1.1.1. Tipuri de calculatoare ............................................................................... 2
Tipuri constructive de calculatoare:................................................................ 2
Tipuri constructive de calculatoare personale (PC) ........................................ 3
1.1.2. Schema bloc a unui sistem de calcul ........................................................ 6
1.1.3. Memoria ................................................................................................... 7
1.1.3.1. Memoria internă ................................................................................. 7
1.1.3.2. Memoria externă ................................................................................ 8
1.1.3.3 Măsurarea memoriei ......................................................................... 12
1.1.4. Dispozitive de intrare ............................................................................. 13
Tastatura ........................................................................................................ 13
Mouse-ul ....................................................................................................... 16
Track-ball ...................................................................................................... 17
Touch–pad..................................................................................................... 17
Scanner .......................................................................................................... 17
Alte dispozitive de intrare ............................................................................. 18
1.1.5. Dispozitive de ieșire ............................................................................... 20
Monitorul ...................................................................................................... 20
Imprimanta .................................................................................................... 20
Boxe (difuzoare) şi căştile ............................................................................ 21
1.2. Software ........................................................................................................ 22
1.2.1. Software de sistem – Sistem de operare................................................. 22
1.2.2. Software de aplicaţii (Programe de aplicaţie) ........................................ 23
Partea 2: Windows .................................................................................................. 25
2.1. Pornirea calculatorului, POST, log-are......................................................... 26
2.2. Descrierea interfeţei grafice.......................................................................... 28
2.2.1. Desktop................................................................................................... 28
2.2.1.1. Prezentare generală & Icons ......................................................... 28
2.2.1.2. Meniul/Butonul de start ................................................................... 30
2.2.1.3. Task-bar ........................................................................................... 32
2.2.1.4. Quick Launch ................................................................................... 32
2.2.1.5. System Tray ..................................................................................... 32
2.2.2. Setări Windows ...................................................................................... 33
2.2.2.1. Configurarea datei şi a orei .............................................................. 33
2.2.2.2. Setări regionale (Format, locație, tastatură și alfabet) ..................... 34
2.2.2.3. Caracteristicile principale ale ecranului – Windows ....................... 36
Windows XP ................................................................................................. 36
Windows 7 .................................................................................................... 38
2.2.3. Ferestre Windows ................................................................................... 43
2.2.4. Pictogramele (iconițe sau icons) ........................................................... 44
Crearea unui shortcut pe desktop .................................................................. 46
Crearea unui folder (director) pe desktop ..................................................... 48
2.2.5. Programele (accesoriile) sistemului de operare Windows .................... 49
2.2.5.1. Notepad și WordPad ........................................................................ 49
2.2.5.2. Paint şi Calculator ............................................................................ 54
2.3. Directoare și fișiere (Folders & Files) .......................................................... 55
2.3.1. Definiții .................................................................................................. 55
2.3.2. Windows Explorer & Computer/My Computer..................................... 57
2.3.2.1. Tipuri de vizualizare în Windows Explorer .................................... 58
2.3.3. Proprietățile directoarelor și fișierelor ................................................... 64
2.3.4. Tipuri de fișiere ...................................................................................... 67
2.3.5. Operații cu directoare / fișiere ................................................................ 68
2.4. Diverse .......................................................................................................... 70
2.4.1. Arhivare (comprimarea) datelor ............................................................. 70
2.4.1.1. Arhivarea unor fișiere cu arhivatorul Windows-ului....................... 70
2.4.1.2. Arhivarea unor fișiere cu WinRar.................................................... 71
Varianta 1 – din WinRar ............................................................................... 71
Varianta 2 – din Explorer.............................................................................. 72
2.4.1.3. Dezarhivarea unor fișiere cu WinRAR ............................................ 73
Varianta 1 – din WinRar ............................................................................... 73
Varianta 2 – din Windows Explorer ............................................................. 74
2.4.2. Autorun................................................................................................... 74
2.4.3. Afişarea de informaţii despre fişiere şi directoare ................................. 76
Setarea atributelor şi ascunderea fişierelor ...................................................... 77
2.4.4. Instalarea și dezinstalarea unei aplicații ................................................. 79
2.4.4.1. Instalarea programelor ..................................................................... 79
2.4.4.2. Dezinstalarea programelor ............................................................... 80
2.4.5. Update-urile ............................................................................................ 82
2.4.6. Formatarea .............................................................................................. 84
Partea 3: Editarea textelor (Word) .......................................................................... 87
3.1. Folosirea aplicaţiei Microsoft WORD ......................................................... 87
3.1.1.Primii paşi în procesarea textelor ............................................................ 87
3.1.1.1. Deschiderea şi închiderea unei aplicaţii de procesare de text ......... 87
3.1.1.2. Folosirea funcţiilor “ Ajutor” (Help) ............................................... 89
3.1.1.3. Deschiderea unuia sau mai multor documente ................................ 90
3.1.1.4. Crearea unui document nou (folosind şablonul prestabilit) ............ 90
3.1.1.5. Salvarea unui document într-o locaţie pe disc ................................. 91
3.1.1.6. Salvarea unui document sub alt nume ............................................. 91
3.1.1.7. Comutarea între mai multe documente deschise ............................. 92
3.1.1.8. Închiderea unui document ............................................................... 93
3.1.2. Ajustarea setărilor de bază ..................................................................... 94
3.1.1.1. Schimbarea modului de vizualizare a paginii .................................. 94
3.1.1.2. Folosirea funcţiei de modificare a scării de vizualizare a unui
document (panoramare) ........................................................................................ 95
3.1.1.3. Afişarea, ascunderea barelor de instrumente ................................... 95
3.1.1.4. Afişarea, ascunderea caracterelor netipăribile................................. 97
3.2. Operaţii de bază în documente .................................................................. 97
3.2.1. Introducerea informaţiilor în documente ............................................... 97
3.2.1.1. Introducerea textului în documente ................................................. 97
3.2.1.2. Introducerea caracterelor speciale, a simbolurilor .......................... 98
3.2.2. Selectarea informaţiilor .......................................................................... 99
3.2.2.1. Selectarea unui caracter, cuvânt, paragraf, întregul corp al textului 99
3.2.3. Editarea informaţiilor ........................................................................... 101
3.2.3.1. Editarea conţinutului prin inserarea unor noi caractere, cuvinte în
cadrul unui text existent, suprascrierea pentru a înlocui un text existent ........... 101
3.2.3.2. Folosirea comenzilor „Anulare” (Undo) şi „Refacere” (Redo) .... 102
3.2.4. Copierea, mutarea sau ştergerea........................................................... 103
3.2.4.1. Copierea textului într-un document sau în mai multe documente
deschise ............................................................................................................... 103
3.2.4.2. Mutarea textului în acelaşi document sau în alt document ........... 105
3.2.4.3. Ştergerea textului ........................................................................... 107
3.2.5. Caută şi înlocuieşte .............................................................................. 107
3.2.5.1. Folosirea comenzii de căutare într-un document a unui fragment de
text ....................................................................................................................... 107
3.2.5.2. Folosirea comenzii de înlocuire într-un document a unui cuvânt sau
a unei fraze .......................................................................................................... 107
3.3. Formatarea .............................................................................................. 109
3.3.1. Formatarea caracterelor ....................................................................... 109
3.3.1.1. Schimbarea aspectului textului: dimensiune şi tip font ................. 110
3.3.1.2. Folosirea formatării de tip: Aldin (Bold), Cursiv (Italic), Subliniere
(Underline) .......................................................................................................... 111
3.3.1.3. Trecerea unui text în format Indice (subscript) sau Exponent
(superscript) ........................................................................................................ 114
3.3.1.4. Modificarea textului în majuscule, minuscule, tip titlu, tip
propoziţie, etc. ..................................................................................................... 115
3.3.1.5. Folosirea diferitelor culori în text .................................................. 116
3.3.1.6. Copierea formatului de la un text la un alt text ............................. 118
3.3.1.7. Aplicarea unui stil existent unui cuvânt, unei linii, unui paragraf 119
3.3.1.8. Folosirea despărţirii automate în silabe (automatic hyphenation) 120
3.3.2. Formatarea paragrafelor ....................................................................... 122
3.3.2.1. Introducerea, ştergerea marcajelor de paragraf ............................. 122
3.3.2.2. Introducerea, ştergerea marcajelor de întrerupere linie (soft carriage
return) .................................................................................................................. 125
3.3.2.3. Alinierea textului la stânga, la centru, la dreapta, la stânga-dreapta
(Justify) ............................................................................................................... 126
3.3.2.4. Indentarea (retragerea) paragrafelor: la stânga, la dreapta, prima
linie, agăţat .......................................................................................................... 128
3.3.2.5. Spaţierea rândurilor unui paragraf ................................................. 131
3.3.2.6. Aplicarea spaţierii înainte şi după paragraf ................................... 132
3.3.2.7. Stabilirea, ştergerea şi utilizarea tabulatorilor: La stânga, La centru,
La dreapta, Zecimal............................................................................................. 133
3.3.2.8. Introducerea şi ştergerea marcatorilor (bullets), numerotărilor
(numbers) pentru o listă simplă (cu un singur nivel).......................................... 138
3.3.2.9. Schimbarea stilului marcatorilor şi numerotărilor folosind opţiunile
standard ............................................................................................................... 141
3.3.2.10. Adăugarea de borduri (chenare) şi umbriri unui paragraf ........... 142
3.3.3. Formatarea documentelor ................................................................. 145
3.3.3.1. Schimbarea dimensiunii hârtiei şi a orientării ............................... 145
3.3.3.2. Schimbarea marginilor întregului document, sus, jos, stânga, dreapta
............................................................................................................................. 146
3.3.3.3. Inserarea, ştergerea unui marcaj de întrerupere de pagină (page
break) dintr-un document .................................................................................... 147
3.3.3.4. Adăugarea, modificarea unui text în antet şi subsol ...................... 149
3.3.3.5. Adăugarea unor câmpuri în antet şi subsol: data, informaţii despre
numărul paginii, localizarea fişierului (filename and path) ............................... 150
3.3.3.6. Aplicarea automată a numărului de pagină unui document .......... 151
3.4. Tabele.......................................................................................................... 152
3.4.1. Crearea unui tabel standard .................................................................. 152
3.4.2. Introducerea şi editarea informaţiilor într-un tabel .............................. 154
3.4.3. Selectarea rândurilor, coloanelor, celulelor şi a întregului tabel ......... 155
3.4.4. Inserarea, ştergerea rândurilor şi a coloanelor ..................................... 156
3.4.5. Modificarea lăţimii coloanei şi înălţimii rândului ............................... 157
3.4.6. Modificarea lăţimii bordurii celulei, a stilului, a culorii ...................... 158
3.4.7. Adăugarea unei umbriri (culoare de fond) celulelor ............................ 159
3.5. Inserarea imaginilor (Images) ..................................................................... 160
3.5.1. Introducerea unui Clip Art ................................................................... 160
3.5.2. Introducerea unei imagini de pe un suport de memorie ....................... 162
3.5.3. Introducerea unei diagrame (grafic, Chart) ......................................... 163
3.5.4. Introducerea unei obiect de tip Autoshapes (Office 2003) / Shapes
(Office 2010) .......................................................................................................... 164
3.5.5. Introducerea unei obiect de tip WordArt ............................................. 165
3.5.6. Poziția unei imagini într-un document ................................................. 166
3.5.7. Redimensionarea unei miniaturi, imagini, diagrame ........................... 168
3.5.8. Casete Text (Text Box) ......................................................................... 169
3.6. Pregătirea imprimării .................................................................................. 170
3.6.1. Pregătiri preliminare ............................................................................ 170
3.6.1.1. Verificarea ortografică (Spell-check) a documentului ................ 171
3.6.1.2. Examinarea documentului înaintea imprimării (Print Preview) .. 173
3.6.2. Imprimarea............................................................................................... 174
3.6.2.1. Alegerea opţiunilor de imprimare cum ar fi: imprimarea întregului
document, a unor pagini indicate, numărul de copii ......................................... 174
3.6.2.2. Imprimarea unui document de la o imprimantă instalată utilizând
setările implicite .................................................................................................. 175
Partea 4: Calcul tabelar (Excel)............................................................................. 177
4.1. Operaţii elementare şi concepte de bază .................................................... 177
4.1.1. Generalităţi ........................................................................................... 177
4.1.3. Deschiderea, salvarea unui registru/foaie de calcul ............................. 179
4.1.4. Funcţia “Ajutor” (Help) ....................................................................... 180
4.1.5. Moduri de vizualizare........................................................................... 181
4.2. Formatarea şi gestionarea datelor din foile de calcul ................................. 183
4.2.1. Introducerea informaţiilor într-o celulă................................................ 183
4.2.2. Selectarea celulelor .............................................................................. 186
4.2.3. Inserarea rândurilor / coloanelor / foilor de calcul ............................... 187
4.2.4. Ştergerea rândurilor / coloanelor / foilor de calcul .............................. 188
4.2.5. Redimensionarea rândurilor / coloanelor ............................................. 189
4.2.6. Formatarea documentului..................................................................... 189
4.2.7. Formatarea foilor de calcul, a celulelor şi a textului ............................ 193
4.2.8. Copierea informaţiilor .......................................................................... 199
4.2.9. Căutarea / înlocuirea conţinutului unei celule...................................... 201
4.2.10. Sortarea datelor dintr-o foaie de calcul .............................................. 202
4.3. Formule şi funcţii ........................................................................................ 204
4.3.1. Introducerea unei formule într-o celulă ............................................... 204
4.3.2. Utilizarea funcţiilor de calcul Excel ..................................................... 205
4.3.3. Funcţiile Min, Max, Count, Sum, Average .......................................... 207
4.3.4. Funcţia IF ............................................................................................. 208
4.3.5. Referinţe absolute, mixte şi relative ..................................................... 210
4.4. Tipărirea unei foi de calcul ......................................................................... 211
4.4.1. Stabilirea opţiunilor de tipărire ............................................................ 211
4.4.2. Tipărirea documentului întreg, sau a unei zone a documentului ......... 212
4.5. Realizarea diagramelor şi graficelor ........................................................... 212
4.5.1. Realizează un grafic sau o diagramă .................................................... 212
4.5.2. Editarea şi modificarea diagramei ........................................................ 217
4.6. Importul obiectelor ..................................................................................... 218
4.6.1. Import de fişiere imagine, grafice ........................................................ 218
4.6.2. Inserarea unui Obiect ........................................................................... 219
4.6.3. Inserarea unei Nomograme .................................................................. 219
4.6.5. Inserarea unui Desen ............................................................................ 219
Partea 5: Baze de date (Acces) .............................................................................. 221
5.1. Baze de Date Relaţionale ............................................................................ 221
5.2. Arhitectura aplicaţiilor Microsoft Access .................................................. 222
5.2. Tabele (Tables) ........................................................................................... 225
5.2.1. Crearea tabelelor .................................................................................. 226
5.2.2. Design View ......................................................................................... 227
2.1.1.1. Descrierea câmpurilor (Zona A) .................................................... 228
2.1.1.2. Tipurile şi subtipurile de date ........................................................ 228
2.1.1.3. Field Properties (Zona B) .............................................................. 230
5.3.3. Definirea relaţiilor între tabele ............................................................. 232
5.3. Interogări (Queries) .................................................................................... 235
5.3.1. Generalităţi ........................................................................................... 235
5.3.2. Interogarea prin selecţie ....................................................................... 237
5.3.2.1. Crearea unui obiect de tip interogare ............................................. 237
5.3.2.3. Utilizarea operatorilor .................................................................... 239
5.3.3. Câmpuri calculate în interogări de selecţie .......................................... 239
5.3.4. Utilizarea parametrilor ....................................................................... 241
5.3.5. Interogări de sintetizare a datelor ......................................................... 242
5.4. Microsoft Access – Formulare (Forms) ..................................................... 242
5.4.1. Generalităţi ........................................................................................... 242
5.4.2. Formularele Wizard.............................................................................. 244
5.4.3. Subformulare ........................................................................................ 248
5.5. Microsoft Access – Rapoarte (Reports) ..................................................... 248
5.5.1. Generalităţi ........................................................................................... 248
5.5.2. Generarea rapoartelor cu instrumentul Wizard .................................... 249
Partea 6: Internet ................................................................................................... 255
6.1. Definirea noţiunilor legate de Internet....................................................... 255
6.1.1. Reţeaua Internet................................................................................... 255
6.1.2. Programe de navigare/Browser ........................................................... 255
6.1.3. Motoare de căutare ............................................................................... 258
6.1.4. Cookie .................................................................................................. 259
6.2. Enumerarea serviciilor oferite în Internet si descrierea acestora ............... 260
6.3. Enumerarea elementelor/entităţilor necesare accesului la Internet ........... 261
6.3.1. Modemul ............................................................................................. 261
6.3.2. Calculatorul ......................................................................................... 262
6.3.3. Browser ............................................................................................... 262
6.3.4. Provider ............................................................................................... 262
6.3.5. Configurarea sistemului de operare în stabilirea legăturii cu un provider
................................................................................................................................ 263
6.4. Clasificarea şi folosirea modului de adresare în Internet .......................... 265
6.4.1. Adrese de Internet, adrese de pagini ................................................... 265
6.4.2. Adrese de e-mail.................................................................................. 266
6.4.3. Browsere web ...................................................................................... 267
6.4.3.1. Elemente generale de interfaţă şi utilizarea acestora ..................... 267
6.4.3.2. Navigarea se realizează după următorul mecanism ....................... 270
6.4.3.3. Exemplificare cu Internet Explorer & Mozilla Firefox ................. 271
6.5. Utilizarea posibilităţilor de căutare a informaţiilor .................................... 277
6.6. Utilizarea serviciului de e-mail şi a agendei electronice ........................... 278
6.6.1. Programe de poştă electronică ............................................................ 278
6.6.2. Citirea unui mesaj (E-mail) .................................................................. 280
6.6.3. Întocmirea şi trimiterea unui mesaj ..................................................... 283
6.6.4. Folosirea facilităţii “Ataşare fişiere”................................................... 286
6.6.5. Pentru a trimite un mesaj de răspuns................................................... 287
6.6.6. Redirecţionarea unui mesaj ................................................................. 288
6.6.7. Administrarea e-mail-urilor ................................................................. 288
Partea 7: Prezentări electronice (PowerPoint) ...................................................... 294
7.1. Operaţii de bază pentru realizarea unei prezentări ..................................... 294
7.1.1. Lansarea în execuţie a aplicaţiei PowerPoint ....................................... 294
7.1.2. Deschiderea unei prezentări existente .................................................. 296
7.1.3. Modificarea şi salvarea unei prezentări .............................................. 296
7.1.4. Închiderea prezentării curente ............................................................. 296
7.2. Crearea şi formatarea unei noi prezentări ................................................. 297
7.2.1. Crearea unei prezentări noi .................................................................. 297
7.2.2. Alegerea şi modificarea caracteristicilor pentru diapozitiv (slide) ...... 298
7.2.3. Inserarea unui text în diapozitiv ........................................................... 300
7.2.4. Inserarea unei imagini într-un diapozitiv ............................................. 302
7.3. Expunerea unei prezentări .......................................................................... 303
Vizualizarea prezentării pe ecran ................................................................... 304

Curs Operator Introducere Validare Date Super Complet

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Operator Introducere Validare Date Super Complet

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SUPORT DE CURS PENTRU

Un sistem electronic de calcul – denumit în mod curent calculator, reuneşte din

Componenta hardware reprezintă ansamblul elementelor fizice, care compun

Componentele hardware sunt asamblate fizic pentru a îndeplini următoarele

1.1.1. Tipuri de calculatoare

Tipuri constructive de calculatoare:

 Microcalculatoarele – calculatoare cunoscute sub denumirea de calculatoare

Proiect ID 58112 „O noua cariera, inca o sansa profesionala” – Faxmedia – pag. 2

Tipuri constructive de calculatoare personale (PC)

 Desktop – carcasa calculatorului este orientată pe orizontală, fiind mai puţin

 Laptop, notebook – au dimensiune şi greutate reduse. Sunt construite dintr-un

Proiect ID 58112 „O noua cariera, inca o sansa profesionala” – Faxmedia – pag. 4

Proiect ID 58112 „O noua cariera, inca o sansa profesionala” – Faxmedia – pag. 5

 Unitatea Centrală (UC) care cuprinde:

UAL efectuează operaţiile aritmetico-logice.

Proiect ID 58112 „O noua cariera, inca o sansa profesionala” – Faxmedia – pag. 6

Memoria poate fi de două tipuri:

1.1.3.1. Memoria internă

Memoria internă are rolul de a păstra datele şi instrucţiunile programelor pe timpul

Memoria ROM (Read Only Memory)

Proiect ID 58112 „O noua cariera, inca o sansa profesionala” – Faxmedia – pag. 7

Memoria de tip CACHE

1.1.3.2. Memoria externă

Proiect ID 58112 „O noua cariera, inca o sansa profesionala” – Faxmedia – pag. 8

CD-ROM (Compact Disk – Read Only Memory)

Proiect ID 58112 „O noua cariera, inca o sansa profesionala” – Faxmedia – pag. 9

CD-RW (Compact Disk Re writable)

DVD (Digital Versatile Disc)

Memoria Flash (Memory stick, pen drive)

Proiect ID 58112 „O noua cariera, inca o sansa profesionala” – Faxmedia – pag. 10

Proiect ID 58112 „O noua cariera, inca o sansa profesionala” – Faxmedia – pag. 11

Unitatea de măsură a informaţiei se numeşte bit. Trebuie acceptată această unitate

Proiect ID 58112 „O noua cariera, inca o sansa profesionala” – Faxmedia – pag. 12

Dispozitivele de intrare transmit calculatorului informaţii şi comenzi pentru a fi

Proiect ID 58112 „O noua cariera, inca o sansa profesionala” – Faxmedia – pag. 13

 Taste numerice cu ajutorul cărora se introduc date numerice. Acestea sunt

 Taste pentru deplasarea cursorului şi a textului pe ecran care grupează tastele

Mouse-ul este un dispozitiv periferic de intrare care controlează mişcarea

Proiect ID 58112 „O noua cariera, inca o sansa profesionala” – Faxmedia – pag. 16

Este un dispozitiv de intrare

Suprafața sensibila la atingere

Proiect ID 58112 „O noua cariera, inca o sansa profesionala” – Faxmedia – pag. 17

Alte dispozitive de intrare

 Joystick – manetă ce controlează

Proiect ID 58112 „O noua cariera, inca o sansa profesionala” – Faxmedia – pag. 18

 Camera digitală – captează

 Microfon – folosit pentru

Proiect ID 58112 „O noua cariera, inca o sansa profesionala” – Faxmedia – pag. 19

Este dispozitiv periferic de ieşire cu ajutorul căruia un PC poate prezenta

Imprimanta reprezintă o componentă periferică opţională utilizată pentru obţinerea

Proiect ID 58112 „O noua cariera, inca o sansa profesionala” – Faxmedia – pag. 21

Prin software desemnăm totalitatea programelor, procedurilor, rutinelor împreună

1.2.1. Software de sistem – Sistem de operare

Sistemul de operare (SO) este un ansamblu de proceduri și programe prin care se

Proiect ID 58112 „O noua cariera, inca o sansa profesionala” – Faxmedia – pag. 22

 Gestiunea prelucrărilor – oferă posibilităţi de pregătire şi lansare în execuţie a

 Dacă interfaţa cu utilizatorul este orientată linie de comandă utilizatorul

1.2.2. Software de aplicaţii (Programe de aplicaţie)

Programele de aplicaţii sunt acele programe ce sunt realizate pentru utilizatori cu

Enumerăm mai jos câteva dintre tipurile de programe de aplicaţii:

Proiect ID 58112 „O noua cariera, inca o sansa profesionala” – Faxmedia – pag. 23

Excel, Corel Quattro Pro, Open Office Calc, Lotus 1-

● programe de prezentare PowerPoint, Corel Presentations, Open Office Impress

● programe de comunicare şi Yahoo Messenger, Firefox, Internet Explorer,