Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Solstiţiul de iarnă este legat de mişcare anuală aparentă a Soarelui pe cer, care
reprezintă, de fapt, consecinţa mişcării Pământului în jurul Soarelui.
"Axa polilor Pământului își păstrează, în primă aproximaţie, direcția fixă în spațiu,
ea fiind înclinată cu 66° 33' față de planul orbitei terestre. Din acest motiv, Soarele
parcurge în decurs de un an cercul sferei cerești numit „ecliptică”, a carui
înclinare față de ecuatorul ceresc este de 23° 27'. La momentul solstițiului de iarnă
Soarele se află deci în emisfera australă a sferei cerești, la distanța unghiulară
maximă de 23° 27' sud față de ecuator, el efectuând mișcarea diurnă în lungul
cercului paralel cu ecuatorul ceresc, numit „tropicul Capricornului”. Aceasta
explică, pentru latitudinile medii ale Terrei, inegalitatea zilelor și a nopților, precum
și succesiunea anotimpurilor", scrie Observatorul Astronomic Amiral Vasile
Urseanu pe site-ul său oficial.
La origini, credinţele populare se află sub semnul soarelui, pe care strămoşii noştri îl
sărbătoreau la solstiţii şi echinocţii, momente astronomice remarcabile. Pe 21
decembrie, are loc solstiţiul de iarnă, când Soarele se află la cea mai joasă înălţime,
după care, din „moş lipsit de putere" începe să întinerească şi urcă progresiv pe bolta
cerească.
Aceste evenimente erau marcate de străbuni prin obiceiul urcării pe munte, cu torţe
aprinse, pentru a întâmpina răsăritul Soarelui şi a se închina acestuia, precum şi altor
zeităţi. După rugăciune, se ţineau petreceri cu foc, se cânta şi se dansa până la asfinţit,
când oamenii coborau la casele lor. După cucerirea Daciei de către romani, substratul
autohton al sărbătorilor de iarnă a fost îmbogăţit cu Saturnaliile şi Calendele lui ianuarie,
scrie ziuaconstanta.ro.
SOLSTIŢIUL DE IARNĂ: Iată când vor avea loc următoarele solstiţii de iarnă, potrivit
Observatorului Astronomic:
Faptul că, în acest moment al anului, Soarele se află la cea mai mică distanță față de
linia orizontului - pentru latitudinea medie a țării noastre, la numai 21 de grade - a produs
o puternică impresie asupra oamenilor din toate timpurile și toate locurile, cea mai
frecventă interpretare pe care SOLSTIŢIUL DE IARNĂa primit-o fiind că acesta este
momentul în care se deschid deopotrivă cerurile și străfundurile, iar puterile bune și cele
rele se confruntă într-o bătălie epică, scrie renaşterea.ro.
Însoțite în formele sale primare și de sacrificii umane (iată deci că întâmplările din 1989
au avut precedente mistice de greutate), Saturnaliile - care se regăseau, în forme ușor
diferite, la toate civilizațiile din jurul Mediterranei și din Orientul Mijlociu - au fost
convertite, după apariția creștinismului, în sărbătoarea Nașterii Domnului, care, din
cauza imperfecțiunii calendarelor antice, a ajuns treptat să fie celebrată cu un decalaj de
trei-patru zile.
După cum este cunoscut, axa polilor Pământului îşi păstrează (în primă aproximatie)
direcţia fixă în spaţiu, ea fiind înclinată cu 66° 33' faţă de planul orbitei terestre. Din acest
motiv, Soarele parcurge în decurs de un an cercul sferei cereşti numit "ecliptică", a cărui
înclinare faţă de ecuatorul ceresc este de 23° 27'. La momentul SOLSTIŢIUL DE
IARNĂ Soarele se află în emisfera australă a sferei cereşti, la distanţa unghiulară
maximă de 23° 27' sud faţă de ecuator, el efectuând mişcarea diurnă în lungul cercului
paralel cu ecuatorul ceresc, numit "tropicul Capricornului". Aceasta explică, pentru
latitudinile medii ale Terrei, inegalitatea zilelor şi a nopţilor, precum şi succesiunea
anotimpurilor.
În mijlocul lui decembrie, pe data de 25, romanii au calculat că Soarele este la refluxul
său cel mai scăzut. Împăratul roman Iulius Cezar a fost cel care a instituit Festivalul de
Anul Nou pe 1 ianuarie, cu toate obiceiurile romane de Saturnalii.