ADRESA DE

CORESPONDENŢĂ :
Mail :
dana.gros@yahoo.com PUBLICAŢIE ON-LINE PENTRU CADRELE DIDACTICE ȘI NU NUMAI

DEVA
ANUL I , NR. 4 , AUGUST 2011
ISSN 2069 – 282X
ISSN-L 2069 – 282X

COORDONATORI :
INST. DANIELA CIUREA
PROF. GABRIELA
BERBECEANU
PROF. ADRIANA PETRAŞ

TEHNOREDACTOR :
INST. DANIELA CIUREA
PROIECTARE DIDACTICĂ
- “Exerciţii de vocabular” , Înv.Nicolae Muntean
- „Fisă de lucru” , Prof.Estera Nicoară
- „Jocuri didactice” , Ed. Silvia Bozdog
- „Metoda pălăriilor gînditoare” , Înv.Nicolae Muntean
EXTRACURRICULARE
- „EXPOVoluntariat „ , Ed. Ecaterina Grecu
- Parteneriat educaţional „Pompierii prietenii noştri”, prof. Laura Teban , Prof. Nicoletta Huştiuc , Prof. Anişoara Filimon
- „Activităţi extraşcolare şi extracurriculare” , prof. înv. primar, Deteşan Mirela Camelia
- Raport de evaluare a Proiectului Educaţional Naţional „ Bucurii de primăvară” , prof. Lazăr Elena Lucia , Prof. Sandu Viorela Oana
- „O fapta buna dincolo de rasplata” , Ecaterina Grecu
EXEMPLE DE BUNE PRACTICI
- „Amintiri pentru viitor” , Prof. Grecu Ecaterina
- „Dascălul antrenor” , Ed. Agnes Costea
- „Suntem la moda , voluntariatul ne sta bine !” , Prof. Greta Predoi
- „Magia raţiunii este acţiunea !” , Prof. Calota Rodica
CREAŢIA ÎN TOATE FORMELE EI
- „Creioanele nu sunt doar pentru desenat !!” , Ed. Agnes Costea
- „Ţara fără bătrîni” , Prof. Tomodan Maria
- „Mocanita copiilor” , Ed. Simona Armeana
- „Macul” , Prof. Danc Mihaela Elena
- „Viata” , Prof.Estera Nicoară
- „Primavara”, Prof.Estera Nicoară
- „Vine vacanta !” , Prof.Estera Nicoară
- „De 1 iunie” , Prof.Estera Nicoară
- „Vara, bun venit !”
- „Flori din pahare de plastic”, Ed. Silvia Bozdog
REFERATE
- „Caracterizarea copilului hiperactiv şi al copilului opoziţional” , Ed. Simona Armeana
- „Copii zîmbesc” , Prof. Costan Rodica Galeni
- „Dialog cu părinţii , o strategie optimă de colaborare cu familia” , Prof. Onica Larisa
- „Despre drepturile copilului” , Ed. Simona Armeana
 - „Strategii de optimizare a comportamentelor sociale şi emoţionale la preşcolari” , Ed. Simona Armeana , Prof .psiholog Ioana Şulea
- „Metode alternative de evaluare în cadrul temelor integrate” , Ed. Agnes Costea
- „Valenţe formativ-educative ale metodelor active” , Ed. Robu Rodica
- „Dreptul la educaţie” ,Prof. Maria Rodica Moldovan
- „Pedagogia Montessori ca alternativa educationala”, Prof. Diana Florea
- „Prietenii – a doua familie” , Medrea Flavia , Prof. Ghilea Sorina
- „Organizarea şi desfăsurarea activităţilor de lectură după imagini” , Prof. Burlacu Anita
- „Comunicarea in cariera didactică” , Inst. Cimponerescu Titiana
- “Interdisciplinaritatea – aspect inovator al sistemului de învăţămînt modern” , Prof. Deteşan Mirela Camelia
SCURT ISTORIC
- „Uricani – vatră de legendă romînească” , Prof. Cioată Ilie Nelu
ATELIERE DE VARĂ “ŞOTRON”
- Impresii in urma desfăşurării atelierului de vară ‘Şotron” , Prof. Petroi Laura Emilia
 PROIECT DE LECŢIE
Înv.Nicolae Muntean,Ş.A.M.Târnava

Clasa: I Disciplina: Limba română – Comunicare Tema: Exerciţii de vocabular

Obiectivele lecţiei:
De proces De conţinut
• Dezvoltarea capacităţii de exprimare • Să construiască în scris cuvinte monosilabice în funcţie de sarcina dată;
scrisă. • Să scrie lizibil cuvintele alcătuite;
• Să explice sensul cuvintelor formate;
• Să pună întrebări referitoare la cuvintele al căror sens nu le este cunoscut;
• Să alcătuiască propoziţii din 2 – 6 cuvinte, în care să introducă şi cuvinte noi, învăţate în
lecţie.
Metode şi procedee: Conversaţia, exerciţiul, “Ciorchine” (“Bubbles”).
STADIILE CADRULUI
Lecţia propriu-zisă:
a) Evocarea: Se repetă cu elevii sunetele şi literele parcurse la abecedar până în prezent prin:
- recunoaşterea literelor la stelaj;
- recunoaşterea în alfabetarul personal;
- exemple de cuvinte care încep cu sunetul respectiv;
- identificarea sunetului în silabele unui cuvânt dat;
- alcătuire de propoziţii cu cuvinte date.
b) Realizarea sensului:
Se foloseşte metoda “Ciorchine”. Se explică elevilor cum trebuie să procedeze, după ce se formează 6 grupe a câte 5 elevi. Fiecare grupă
primeşte planşa suport pe care va realiza ciorchinele.
Etape:
1. – se scrie sunetul nucleu (vocala “o”);
2. – se scriu consoanele de sprijin cunoscute de elevi (m, n, c, t, p, s, l, r, v, d);
 3. – elevii scriu cuvinte ce se pot forma folosind câte două consoane din cele date şi vocala “o”, formând astfel cuvinte din trei sunete
(trei litere) în timp de 10 minute;
4. – elevii scriu toate cuvintele ce le cunosc (ce le vin în minte) în timpul acordat.

Reguli de bază:
1. Scrieţi ce cuvinte vă vin în minte, în 10 minute, în legătură cu nucleul, folosind consoanele date!
2. Nu vă preocupaţi de forma literelor!
3. Nu vă opriţi din scris până la expirarea timpului!
Prezentarea produselor
După expirarea timpului de lucru, se afişează toate planşele realizate şi fiecare grupă îşi prezintă planşa.
Se compară cu planşa realizată de învăţător.

Revizuirea ciorchinelui
Se explică toate cuvintele scrise (elevii, cu ajutorul învăţătorului).

c) Reflecţia:
Se alcătuiesc propoziţii cu unele cuvinte care au sensuri diferite, dar aceeaşi formă (omonime).
Exemple: toc, rod, cod, doc, rom, cot, etc.
toc Ana are un toc de scris.
Eu toc zarzavat.
Mama are pantofi cu toc.
rod Iepurii rod pomii tineri.
Pomii au legat rod.
Elevii îşi notează aceste cuvinte şi propoziţii în caiete.
Încheierea
Se concluzionează că în această lecţie am învăţat cuvinte monosilabice noi, care pot avea mai multe sensuri.
Evaluarea
Se fac aprecieri asupra modului cum au respectat etapele şi regulile de bază ale metodei “Ciorchine”; cum au explicat cuvintele noi; cum au
alcătuit propoziţii; cum au scris în caiete cuvintele şi propoziţiile alcătuite.
Se notează elevii în funcţie de activitatea desfăşurată la lecţie.
 FIŞĂ DE LUCRU

Prof.Estera Nicoară,Grădiniţa P.P.nr.1. Caransebeş

UNEŞTE PUNCTELE PENTRU A DESCOPERI FIGURILE GEOMETRICE

COLOREAZĂ CU ALBASTRU CERCURILE ŞI CU ROŞU PĂTRATELE.

DESENEAZĂ O BULINĂ ÎN DREPTUL PĂTRATULUI CEL MAI MIC.

 JOCURI DIDACTICE

Educatoare Silvia Bozdog,Grădiniţa”Bucuria Copiilor”Mediaş

GRUPA MICĂ
JOC DIDACTIC : SĂCULEŢUL CU SURPRIZE
SCOPUL: recunoaşterea numărului de obiecte prin analizatorul tactil; consolidarea
număratului între 1 şi 2; dezvoltarea atenţiei, gândirii logice şi a analizatorului tactil.
SARCINA DIDACTICĂ: separarea obiectelor de acelaşi fel şi denumirea lor prin analizatorul tactil; folosirea corectă a numeralului cardinal.
ELEMANTE DE JOC: căutarea, mişcarea, ghicirea şi aplauze, legarea ochilor şi surpriza.
REGULI DE JOC: copilul numit introduce mâna în sac fără să privească, pipăie obiectul, îl denumeşte, îl scoate şi îl aşază pe masă. Alt copil va
căuta obiecte de acelaşi fel, procedând ca mai sus. Acţiunea va fi verbalizată.
MATERIAL: un săculeţ cu jucării (două mingi, o păpuşă,două cuburi,o maşină etc.)
DESFĂŞURAREA JOCULUI: Copilul numit de educatoare introduce mâna în sac, pipăie jucăria şi, fără s-o privească, o denumeşte, o
scoate din sac, o arată copiilor şi o aşază pe masă, spunând ce jucărie a scos. Alt copil va căuta în sac şi tot prin pipăire va trebui să scoată o
jucărie la fel cu precedenta. Dacă în sac nu vor mai fi jucării de aceleşi fel, copilul va trebui să precizeze aceasta. Jocul va continua în acest fel
până se vor termina jucăriile din sac.
COMPLICAREA JOCULUI: copilul chemat la masa educatoarei va fi legat la ochi. Pe masă se va lăsa o singură grupă de obiecte formată din
una sau două jucării de acelaşi fel, pe care le va pipăi cu amândouă mâinile şi va spune câte sunt şi ce sunt. După această acţiune, copilul va fi
dezlegat la ochi pentru a vedea dacă răspunsul este corect. Atât în prima parte cât şi în cea de-a doua, răspunsurile corecte vor fi aplaudate.

GRUPA MIJLOCIE
JOC DIDACTIC: CINE AŞAZĂ MAI BINE?
SCOPUL: alcătuirea de grupe de obiecte de acelaşi fel; stimularea operaţiilor gândirii şi dezvoltarea calităţilor ei; corectitudinea,
promptitudinea, independenţa şi rapiditatea
SARCINA DIDACTICĂ: separarea, gruparea şi denumirea corectă a grupelor de obiecte de acelaşi fel.
ELEMENTE DE JOC: mânuire, mişcare, surpriză, întrecere, închiderea şi deschiderea ochilor, aplauze.
REGULI DE JOC: copiii separă şi grupează obiectele de acelaşi fel conform exemplarului primit. Ei acţionează independent prin întrecere şi
denumesc pe rând grupele de obiecte formate.
MATERIAL: cinci – şase feluri de obiecte (mingi, castane, păpuşi, maşini, beţişoare , etc.), un coş şi un şerveţel pentru acoperit coşul.
DESFĂŞURAREA JOCULUI: Copiii numiţi de educatoare (cinci-şase, după câte feluri de obiecte sunt folosite în joc) vor primi primi câte unul
din obiectele existente, se vor aşeza cu faţa spre ceilalţi copii şi spre obiectele de pe covor, iar la cuvintele: ,, Cine aşază mai bine?”, ei vor grupa
obiectele de acelaşi fel şi pe rând le vor denumi. De exemplu: ,, Eu am format grupa mingilor”, ,, Eu am format grupa maşinilor” etc. Gruparea se
face prin întrecere şi cei care aşază repede şi bine sunt aplaudaţi.
Repetarea grupării obiectelor rămâne la latitudinea educatoarei.
COMPLICAREA JOCULUI: Copiii numiţi să grupeze obiectele nu vor mai primi câte un exemplar, ci, la cerinţa verbală a educatoarei, vor
efectua acţiunea tot prin întrecere. În continuarea jocului, la primul semnal, copiii vor închida ochii, în timp ce educatoarea mai adaugă şi alte
obiecte prin grupele de obiecte deja formate, de exemplu: în grupamaşinilor mai apare şi o păpuşă sau în grupa mingilor apare o castană et. La al
doilea semnal, copiii deschid ochii şi trebuie să sesizeze greşeala şi să o corecteze.

GRUPA MARE
JOC DIDACTIC: CINE ARE ACELAŞI NUMĂR?
SCOPUL: compararea numerelor alăturate pe bază de material concret; recunoaşterea cifrelor şi raportarea lor la cantitatea; înţelegerea şi
folosirea termenilor matematici necesari verbalizării operaţiilor efectuate.
SARCINA DIDACTICĂ: efectuarea unor operaţii de adunare şi scădere; raportarea numărului la cantitate.
ELEMENTE DE JOC: mânuirea materialului, surpriza, aplauze.
REGULI DE JOC: la deschiderea cortinei apare un număr de răţuşte. Copiii le numără în gînd şi le raportează la cantitatea de răţuşte de pe
jetonul primit, apoi vor raporta numărul la cifra corespunzătoare.
MATERIAL: pentru fiecare copil, câte un jeton cu 1-10 răţuşte, teatru de păpuşi, un panou, o vulpe, zece boboci de raţă şi cifrele 1-10.
DESFĂŞURAREA JOCULUI: educatoarea atrage atenţia copiilor că pe lac vor veni pe rând răţuşte. Ei trebuie să privească răţuştele, să le
numere şi cel care are pe jeton un număr de răţuşte egal cu numărul celor aflate pe lac, în acel moment, ridică jetonul, motivând acţiunea. Un alt
copil va alege cifra corespunzătoare numărului de răţuşte de pe lac. Aşa se va proceda până vor fi aşezate toate cele zece răţuşte. Se va închide
cortina. La redeschiderea cortinei, pe lac apare un număr de răţuşte ( ex. patru). Se simulează apariţia vulpii care mănâncă o răţuşcă.
 Înv.Nicolae Muntean - Ş.A.M.Târnava

Vizita –I.L Caragiale

Pe masă sunt cele şase pălării de culori diferite.
Cerinţele se vor rezolva în grupuri,în scris.
pălăria albă: INFORMEAZĂ
,,Despre cine este vorba în text?”
pălăria roşie: SPUNE CE SIMŢI
,,Ce îţi place cel mai mult din text? De ce?”
pălăria neagră: ASPECTE NEGATIVE
,,Cum a încercat Ionel sa-l enerveze pe musafir?”
pălăria galbenă: ASPECTE POZITIVE
,,Care este semnificaţia cuvintelor ,,gazda” si ,,musafir”?”
pălăria albastră: CLARIFICĂ
,,Adresează colegilor o întrebare din text să vedem
dacă l-au înţeles.”
pălăria verde: GENEREAZĂ IDEI NOI
,, Dacă ai fi Codul bunelor maniere, ce le-ai transmite
oamenilor?”

Bunicul –B. ST. DELAVRANCEA

Pe masă sunt cele şase pălării de culori diferite.
Cerinţele se vor rezolva în grupuri, în scris.

pălăria albă: INFORMEAZĂ

,,Despre cine este vorba în text?”
pălăria roşie: SPUNE CE SIMŢI
,,Ce îţi place cel mai mult din text? Motiveaza !
pălăria neagră: ASPECTE NEGATIVE
 ,,Cum au încercat nepoteii sa-l enerveze pe bunic?”
pălăria galbenă: ASPECTE POZITIVE
,,Care este semnificaţia cuvintelor ,,bunic” si ,,nepot”?”
pălăria albastră: CLARIFICĂ
,,Adresează colegilor o întrebare din text să vedem dacă l-au înţeles.”
pălăria verde: GENEREAZĂ IDEI NOI
,, Dacă ai fi un bunic sau o bnica ce sfaturi le-ai da nepoteilor tai?”

La Medeleni–I. Teodoreanu Pe masă sunt cele şase pălării de culori diferite.

Cerintele se vor rezolva in grupuri, in scris.
pălăria albă: INFORMEAZĂ
,,Care sunt pesronajele care participa la actiune?”
pălăria roşie: SPUNE CE SIMŢI
,,Pe cine apreciezi cel mai mult din text? Motiveaza !
pălăria neagră: ASPECTE NEGATIVE
,,Care ar fi un personaj negativ?Motiveaza”
pălăria galbenă: ASPECTE POZITIVE
,,De ce Olguta poate fi considerat un personaj pozitiv?Motiveaza ”
pălăria albastră: CLARIFICĂ
,,Adresează colegilor o întrebare din text să vedem dacă l-au înţeles
pălăria verde: GENEREAZĂ IDEI NOI
,, Dacă ai scriitorul ce anume ai schimba la acest fragment?”
 EDUCATOARE ECATERINA GRECU,GRĂDINIŢA NR.41”PITICOT”ORADEA

TEMA EXPOZIŢIEI: promovarea practicii şi valorilor voluntariatului

DOMENIUL:,, Om şi societate”
Argument
Voluntariatul reprezintă un element esenţial al tuturor societăţilor. În acţiunile de voluntariat sunt implicaţi copii, tineri, adulţi,
reprezentând o modalitate de implicare moral- civică. Voluntariatul reprezintă o cale prin care orice om capătă experienţă, se poate exprima, se
poate implica în problemele comunitătii din care face parte. Datoria noastră este să îi învăţăm pe copii, şi nu numai, să identifice nevoile
comunităţii, să se implice în aceste nevoi şi să ştie cum să se comporte în acest caz.
Obiective Generale
-Cultivarea interesului pentru activităţile de voluntariat
-Organizarea de acţiuni de acest gen datorită multiplelor valenţe instructiv-educative pe care le implică
-dezvoltarea unei atitudini pozitive faţă de semeni şi faţă de sine
Obiective Specifice
-organizarea unei expoziţii pe teme de voluntariat
-conştientizarea asupra importanţei implicării civice prin puterea exemplului
Toate activităţile desfăşurate în cadrul proiectului fac parte dintr-un demers didactic global, în care graniţele dintre categoriile de
activităţi dispar. Selectarea s-a facut în funcţie de interesele copilului şi a familiei, de consultarea unor parteneri educaţionali, iar obiectivele,
conţinuturile şi strategiile adoptate au fost adaptate la particularităţile de vârstă ale copiilor.Prin implicarea copiilor şi părinţilor, prin participarea
directă la aceste acţiuni, am încercat să contribui la formarea armonioasă a personalităţii copiilor, a valorilor morale şi la eficientizarea
lor.Aceste valori morale încerc să le cultiv prin participarea directă cu copiii la viata comunităţii in cadrul activităţilor, jocurilor, spectacolelor,
activităţilor extracurriculare organizate. În cadrul acestor activităţi copiii au asimilat informaţii, au reţinut gesturi, comportamente, au observat
modele pe care mai târziu vor încerca să le imite.Prin acumularea acestei experienţe de viaţă ei îşi vor dezvolta capacitatea de a înţelege şi a
discerne.
Activităţile desfăşurate au fost activităţi de suflet care au implicat mulţi factori ai comunităţii locale şi mai ales părinţi. A trezi şi a
dezvolta spiritul voluntariatului la copii, a cultiva valorile lui ar putea fi una din sarcinile de seama ale educatorilor. În cadrul acţiunilor
desfăşurate copiii au observat plăcerea de a pregăti aceste activităţi, de a munci,. Ei au observat oameni care se comportă civilizat, care se
respectă între ei şi care manifestă interes şi grija pentru semeni, pentru mediul în care trăiesc.
Galeria foto reflectă multitudinea de activităţi desfăşurate care s-au finalizat prin organizarea expoziţiei “Expo Voluntariat” în contextul
anului 2011, Anul European al Voluntariatului cu participarea partenerilor din ţară şi străinatate. Implicarea partenerilor, impactul acţiunilor se
pot viziona pe etwinning.net, pe didactic.ro, iteach.ro.
Activităţile desfăşurate în cadrul proiectului:au fost:
1.Activităţi în domeniul ecologic:-“Înca un pas spre un mediu sanatos”, “Un copil-un pomişor”, “Să trăim sănătos într-un mediu curat”,”Jucării
din materiale reciclabile”.Activităţile acestea s-au desfăşurat în parcul din apropierea grădiniţei, parcul “Lacul Roşu” şi în curtea
grădiniţei.Părinţii ne-au sprijinit cu mănuşi, saci, flori, unelte şi au participat direct la aceste acţiuni.
2.:Şi noi avem bunici”-la această activitate copiii şi-au sărbătorit bunicii, le-au pregătit surprize constând în momente artistice, flori, diplome şi
dulciuri. Bunicii au fost impresionaţi şi au fost încântaţi că “s-au gândit la noi”. La activitatea””Bunicilor cu drag”,cu sprijinul părinţilor s-au
donat cărţi pentru “Centrul multifuncţional pentru persoane vârstnice”, copiii au cântat, au dansat iar bunicii le-au spus poveşti.
3.”Copii pentru copii”, părinţi, cadre didactice şi copii au fost alături de copiii cu probleme sociale de la centrul “Cuore”, le-au donat jucării,
dulciuri, au cântat şi dansat împreună în cadrul activităţii “Mânuţele prieteniei”. S-au organizat de asemenea întâlniri cu viitorii preşcolari de la
creşa, cu jocuri, dulciuri şi multă, multă veselie.
Aceste exemple de bune practici în domeniul voluntariatului au fost popularizate în presa locală şi în lucrări participante la concursuri şi
simpozioane iar ceea ce este foarte important, nu ar fi fost posibile fără sprijinul părinţilor.
Cadrul didactic şi părinţii au format o mare familie, s-au legat prietenii, s-au împletit vise, au completat cu fotografii în “Albumul din
anii de grădi”,au urmat aceleaşi scoli, au râs şi plâns la întâlnirea “Amintiri pentru viitor”..Cât de placute sunt amintirile, gândurile, sentimentele
exprimate prin veselie, nostalgie, recunoştinta pentru grădinită, şcoală, pentru doamnele care alături de părinţi le-au îndrumat primii paşi în viată.
 Parteneriat Educaţional
2010/2011
,,Pompierii, prietenii noştri”

dir.prof. Laura Teban

prof. Nicoletta Huştiuc
prof. Anişoara Filimon

ARGUMENT:
Acest parteneriat are scopul de a contribui la educarea comunităţii şi a copiilor, utilizând modalităţi interactive privind
managementul riscului. Cutremurele, inundaţiile, alunecările de teren sunt exemple de fenomene naturale produse de-a
lungul evoluţiei pământului. Creşterea rapidă a populaţiei, mărirea gradului de sărăcie, poluarea şi degradarea mediului au
contribuit la transformarea acestor fenomene naturale în dezastre ce au provocat pierderi enorme de vieţi omeneşti şi bunuri
materiale, precum şi pagube importante asupra infrastructurii. Colaborarea permanentă în cadrul comunităţii poate contribui
la reducerea impactului dezastrelor, iar copiii joacă un rol important în acest proces.
Tot prin această colaborare dorim să promovăm educarea privind apărarea împotriva incendiilor, precum şi modul de
prevenire şi comportare în situaţii de urgenţă, atât în familie, cât şi la şcoală. Educarea privind apărarea împotriva
incendiilor nu înseamnă să li se interzică copiilor tot ceea ce are legătură cu focul. Se ştie că focul i-a fascinat mereu pe copii
şi, prin urmare, este necesar ca de la cele mai fragede vârste copiii să afle care sunt pericolele focului şi fumului şi să se
exerseze cu ei comportamentul corect în caz de incendiu sau în diferite situaţii de urgenţă.
 SCOP:
¾ Educarea şi informarea copiilor cu privire la tipurile de risc generatoare de situaţii de urgenţă;
¾ Cunoaşterea măsurilor de prevenire a situaţiilor de urgenţă;
¾ Dezvoltarea capacităţii de răspuns, autosusţinere şi prim ajutor;
¾ Formarea unui comportament adecvat în cazul producerii situaţiilor de urgenţă, atât în cazul copiilor, cât şi al cadrelor
didactice şi părinţilor.

OBIECTIVE CADRU:
¾ Cunoaşterea principalelor tipuri de riscuri, a formelor de manifestare a acestora, precum şi a terminologiei specifice;
¾ Formarea şi perfecţionarea unor atitudini şi comportamente responsabile în situaţii de urgenţă;
¾ Dezvoltarea capacităţii de a folosi cunoştinţele dobândite, din domeniul situaţiilor de urgenţă, pentru reglarea şi
influenţarea comportamentului propriu şi de grup, dezvoltarea spiritului de solidaritate.
¾ Implicarea părinţilor şi a comunităţii locale în viaţa grădiniţei.

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ:
¾ să identifice principalele tipuri de dezastre;
¾ să sesizeze corespondenţa între activitatea umană şi dezastre;
¾ să identifice corect situaţiile de urgenţă;
¾ să evalueze posibilităţi de intervenţie în situaţii de urgenţă;
¾ să manifeste iniţiativă în situaţii de urgenţă;
¾ să identifice corect factorii de risc;
¾ să intervină eficient în situaţii de urgenţă;
¾ să manifeste un comportament civic.

PARTENERI:
¾ Şcoala cu clasele I-VIII ,,Ioan Mihu” Vinerea, G.P.N. Vinerea, Cugir
¾ Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă “UNIREA” al jud. Alba.
 GRUP ŢINTĂ:
¾ Preşcolarii Grădiniţei cu Program Normal Vinerea;
¾ Elevii Şcolii Vinerea
¾ Cadrele didactice;
¾ Părinţii elevilor.

BENEFICIARII PROIECTULUI:
¾ Preşcolarii Grădiniţei cu Program Normal Vinerea;
¾ Elevii Şcolii Vinerea
¾ Cadrele didactice;
¾ Părinţii elevilor.

RESURSE :
¾ Umane:
- Cadrele didactice implicate în proiect;
- Reprezentanţi ai Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă ,,UNIREA” al jud. Alba;
- Copiii;
- Părinţii copiilor.
¾ Materiale:
- Materiale specifice activităţilor propuse ;
- Calculator, copiator, imprimantă, aparat foto digital, AEL, pliante.
¾ Financiare: autofinanţare şi eventuali sponsori ai grădiniţei.

DURATA PROIECTULUI: Anul şcolar 2010 - 2011 (perioada 10. 10. 2010 – 11. 06. 2011)

LOCUL DESFĂŞURĂRII:
¾ Şcoala cu clasele I-VIII ,,Ioan Mihu”Vinerea, G.P.N. Vinerea;
 ¾ Detaşamentul de Pompieri Alba Iulia.

VALORI ŞI ATITUDINI:
Parteneriatul vizează formarea unor valori şi atitudini concentrate pe grija pentru viaţa personală şi a celorlalţi,
precum şi preocuparea pentru prevenirea şi limitarea efectelor diferitelor situaţii de urgenţă. Se aşteaptă ca la finalul
parteneriatului elevii să dobândească un comportament responsabil şi să aplice în viaţa de zi cu zi cele învăţate.

EVALUAREA PARTENERIATULUI:
¾ Expoziţii tematice;
¾ Portofolii ale elevilor/copiilor.

CALENDARUL ACTIVITĂŢILOR

Nr. ACTIVITATEA TERMEN LOCUL DESFĂŞURĂRII

Crt.
1. Prezentarea obiectivelor
parteneriatului Octombrie Şc. cu cls. I-VIII ,,Ioan Mihu” Vinerea, G.P.N. Vinerea
Să-i cunoaştem pe cei cu care 2010
colaborăm
2.
,,Ziua Internaţională pentru 14 Oct. 2010 Detaşamentul de Pompieri Alba Iulia
reducerea dezastrelor”

,,Inaugurarea SMURD” 16 Oct. 2010

3.
Ce ştim despre dezastre? Noiembrie - Şc. cu cls. I-VIII Ioan Mihu”Vinerea, G.P.N. Vinerea
Măsuri de prevenire şi modalităţi de Ianuarie
intervenţie 2011
Cum acţionăm în caz de dezastru?
 Incendiile
4. Să învăţăm să prevenim incendiile! Ianuarie - Şc. cu cls. I-VIII Ioan Mihu”Vinerea, G.P.N. Vinerea
Măsuri în cadrul producerii unui aprilie
incendiu şi a altor pericole! 2011 Detaşamentul de Pompieri Alba Iulia
Vizita unui pompier
Ziua Protecţiei Civile din România 28 februarie
Ziua Mondială a Protecţiei Civile
1 martie
5. Gestionarea dezastrelor
Planuri de acţiune, obligaţii şi Aprilie - iunie Şc. cu cls. I-VIII Ioan Mihu”Vinerea, G.P.N. Vinerea
drepturile noastre în situaţii de 2011 Detaşamentul de Pompieri Alba Iulia
urgenţă.
În vizită la Pompieri -,, Aşa da, aşa
nu!

Notă: Vor fi anexate parteneriatului, înaintea derulării şi după, următoarele:

¾ Temele ce vor fi prezentate copiilor în cadrul activitaţilor;
¾ Fotografii din timpul diferitelor activităţi;
¾ Diplome;
¾ Regulamente de organizare şi desfăşurare a diferitelor concursuri;
¾ Lucrări ale copiilor.

Bibliografie:
1. ţ
2. www.isualba.ro
3. www.unifec.org
4. www.preveniredezastre.ro
5. www.crucearosie.ro
 MATERIAL REALIZAT: prof. înv. primar, Deteşan Mirela
Camelia

COMPONENTA: EDUCAŢIE PENTRU VALORI

SUBCOMPONENTA: EDUCAŢIA PENTRU MEDIU
TEMA: „PARADA ECO 2011C“, o vestimentaţie din deşeuri
Data când a avut loc acţiunea: perioada 02-16 mai 2011

Cine a participat: doamnele învățătoare coordonatoare de la GIMNAZIUL DE STAT „TRAIAN“, TÂRNǍVENI, jud. Mures, STRUCTURǍ:
GIMNAZIUL DE STAT „DECEBAL“, BOBOHALMA, jud. Mureş, împreună cu membrii „Echipei verzi“, cât şi invitații lor, elevi din ciclul
primar, părinți, bunici, cadre didactice.
Obiectivul acţiunii:
Dezvoltarea creativității elevilor, a simțului estetic și utilizarea practică a materialelor reciclabile(reviste, ziare, saci de rafie colorați, ambalaje de
flori, carton, etc.) prin confecționarea costumelor de carnaval prezentate la „PARADA ECO 2011“, în fața unui public larg și profund
impresionat. Implicarea părinților într-o activitate de parteneriat, dezvoltând lucru în echipă și valorificând deșeurile, care au ajuns o sursă
creativă de inspirație pentru aceștia și copiii lor.
Responsabilizarea și conștientizarea comunității în ceea ce privește importanța reciclării materialelor refolosibile și sprijinirea unor astfel de
acțiuni derulate la nivelul școlii, cât și a celor de colectare selectivă a acestora în perioadele anunțate.
Rezultatele acţiunii:
Implicarea cu interes a elevilor și părinților acestora, cât și sensibilizarea, responsabilizarea și conștientizarea comunității locale în
vederea colectării selective a deșeurilor și valorifiarea acestora sau transformarea lor în produse utile. Au înțeles că refolosind și reciclând facem
un bine mediului, salvând materia primă neregenerabilă, cum ar fi petrolul, minereurile, arborii, dar și energia necesară procesării acestora.
Învăţămintele:

SFATURI VERZI!
La finalul acestui proiect educațional ecologic am învățat să protejăm și să ocrotim natura mai mult ca oricând, căci astfel vom trăi într-un mediu
sănătos și ambiant.
 Colectând și reciclând vom salva materia
primă neregenerabilă și vom proteja mediul
natural!
Haideți să nu aruncăm, ci să reciclăm!
Ambalajele aduc și bani!
Ȋmpreună putem ajuta și proteja mediul
înconjurător!
Reciclează și creează, nu mai arunca!

Mediatizare: colțul verde, şcoală şi comunitatea locală

IMAGINI DIN TIMPUL ACTIVITǍ ŢII - perioada 02-16 mai 2011

Mulțumiri copiilor, cadrelor didactice și părinților care s-au implicat în proiect!

 Prof. Lazăr Elena Lucia
Prof. Sandu Viorela Oana
Grădiniţa cu Program Prelungit Nr. 7 Deva

RAPORT DE EVALUARE
A PROIECTULUI EDUCAŢIONAL NAŢIONAL
„BUCURII DE PRIMĂVARĂ”
Ediția a II-a , cuprins în Calendarul Activităților Educative Regionale și Interjudețene
- anul 2011, la numărul 440
10 Ianuarie 2011 – 31 martie 2011 Deva

INIȚIATOR: Grădinița cu Program Prelungit nr. 7 Deva

CATEGORIA ÎN CARE SE ÎNCADREAZĂ PROIECTUL: Domeniul – Cultural - Artistic, Estetic şi Creativ, Domeniul – Om si societate
Iniţiatorii proiectului:
Inspector Învățământ Preprimar: Prof. Berbeceanu Gabriela
Director: Prof. Lazăr Elena Lucia
Prof. Sandu Viorela-Oana
Coordonatorii proiectului:
Prof. Florea Diana Prof. Anghe Rodica Prof. Adăscăliţei Felicia
Prof. Grămescu Ana Prof. Faur Elena Prof. Ana Aurelia
Ed. Jula Maria Mihaela Prof. Tomodan Maria Prof. Mazilu Ghizella
Ed. Crișan Titiana Prof. David Ana-Cristina Prof. Szanto Delia
Inst. Ciurea Daniela Prof. Lobonţ Carmen Prof. Mitrofan Amina
Prof. Sângerean Maria
As. social Spiridon Carmen Mihaela
Grup de lucru al proiectului: cadrele didactice ale unităţilor de învăţământ implicate în proiect

Parteneri:
Inspectoratul Şcolar Judeţean Hunedoara
Liceul Pedagogic „Sabin Drăgoi” Deva
Grădiniţa „Floare de colţ” Brad
Liceul de Muzică şi Arte Plastice ,,Sigismund Toduţă” Deva
Grup Şcolar “Teglas Gabor” Deva
Casa de Cultură „Drăgan Muntean” Deva
D.G.A.S.P.C. Hunedoara – Deva, Centrul de Îngrijire şi Asistenţă Brănişca
Staţia locală PROTV şi PROFM Deva
Grădiniţa „Căsuţa Piticilor” Simeria

REZULTATELE PROIECTULUI:
Realizarea scopului:
Păstrarea şi promovarea valorilor tradiţionale specifice anotimpului primăvara. Exprimarea emoţiilor şi sentimentelor care ne încearcă la venirea
primăverii prin diferite forme artistico-plastice şi practice. Dezvoltarea unor relaţii sociale.
Realizarea obiectivelor:
Elevii și preșcolarii participanți au dovedit competențe în:
Omagierea celei mai dragi şi apropiate fiinţe de sufletul şi inima noastră – MAMA;
Respectarea tradițiilor românești de mărțișor;
Conceperea unor lucrări ce implică originalitate, creativitate, imaginaţie;
Oferirea unor felicitări persoanelor instituționalizate.
Au fost postate 1178 fișiere pe www.gradinita7deva.tk
Fișa de înscriere a participanților a fost expediată pe adresa de e-mail: gradinitapp7deva@yahoo.com
PARTICIPANȚI:

CADRE DIDACTICE PREȘCOLARI/ ELEVI JUDEȚE IMPLICATE

615 1500 34
NUMĂRUL UNITĂȚILOR DE ÎNVĂȚĂMÂNT IMPLICATE: 198

PREMIUL NUMĂR PREMII

PREMIUL I 346
PREMIUL II 392
PREMIUL III 137
Expoziția poate fi vizionată pe http://www.gradinita7deva.tk
Vizitarea expoziției de la Casa de Cultură „Drăgan Muntean" Deva de către școlari și preșcolari
Oferirea unor felicitări persoanelor instituționalizate de la D.G.A.S.P.C. Hunedoara – Deva, Centrul de Îngrijire şi Asistenţă Brănişca

PUNCTE TARI PUNCTE SLABE

Implicarea în proiect a 198 de unități de învățământ din 34 de județe; Fișe de înscriere incomplete;
Participarea a 1500 elevi/preșcolari și a 615 cadre didactice; Lucrări fără etichetă;
Atitudinea pozitivă a copiilor față de tradițiile poporului român; Depășirea termenului de expediere a diplomelor;
Diversitatea tehnicilor de lucru și a materialelor utilizate; Disfuncționalități în vizionarea expoziției online de către unele cadre
Crearea albumului on-line Bucurii de primavară didactice.
pe site-ul http://www.gradinita7deva.tk;
Diseminarea proiectului pe forum-ul ISJ Hunedoara și pe didactic.ro;
Expedierea diplomelor parolate tuturor participanților.
OPORTUNITĂȚI AMENINȚĂRI
Promovarea proiectului şi publicarea rezultatelor pe site-ul ISJ Participanți care nu vor primi diplomele datorită faptului că în
Hunedoara, site-ul grădiniţei şi www.didactic.ro, mass-media locală formularul de înscriere nu au scris adresa de corespondență sau
(PROTV şi PROFM Deva). numărul de telefon și adresa de e-mail este scrisă greșit.
Diseminarea informaţiilor în rândul cadrelor didactice, preşcolarilor,
şcolarilor, părinţilor, oficialităţilor locale;
Chestionare online aplicate participanților;
Încheierea de parteneriate educaționale între unitățile de învățământ
implicate în proiect.
Identificarea disfuncționalităților în derularea proiectului.
 COORDONATOR PROIECT‐ GRECU  ECATERINA
 
A. INFORMATII DESPRE APLICANT
Grădiniţa cu program prelungit nr.41 Oradea, jud. Bihor
Str.Dr.I.Cantacuzino nr.68
e-mail: gradi_41@yahoo.com
Director: prof.Varga Elisabeta
Coordonator proiect : Grecu Ecaterina
Membru proiect:

B. INFORMATII DESPRE PROIECT

a) Titlul: Voluntariatul, ca stil de viata
b) Domeniul: civic
Tipul de educaţie în care se încadrează: educaţie pentru dezvoltare comunitară - voluntariat
c) Tipul de proiect: local

C. REZUMATUL PROIECTULUI
ACTIVITATI:
™ activităţi de socializare a copiilor din centru de plasament
™ activităţi de integrare a copiilor din centre de plasament în societate
™ realizarea în comun a unor produse utile
™ colectarea de fonduri şi sponsorizări pentru completarea nevoilor materiale a acestor copii
™ jocuri , excursii, expoziţii, vizionări de spectacole

D. PREZENTAREA PROIECTULUI
a) ARGUMENT, JUSTIFICARE, CONTINUT
Proiectul “O fapta buna, dincolo de rasplata””are ca obiect acţiuni umanitare în folosul grupurilor de copii instituţionalizaţi, la
Centrul de Plasament pentru Copii cu Dizabilităţi nr.2 Oradea-modul”Miracole”şi Centrul de Plasament pentru Copii cu DIzabilităţi nr.4 Oradea-
modul”Curcubeul”
Pentru realizarea acestui obiectiv se au în vedere de următoarele direcţii fundamentale:
¾ acordarea de şanse egale în educaţie, tuturor copiilor de vârstă preşcolară şi şcolară, indiferent de posibilitatea lor de învăţare, de
participare, de dezvoltare;
¾ crearea condiţiilor optime de dezvoltare fizică, intelectuală, psihică, comportamentală, atitudinală a copiilor deficienţi în comunitate prin
asistenţă psihopedagogică de specialitate în şcoala publică, asistenţă psihopedagogică de specialitate în familie, servicii sociale
specializate acordate copilului, dar mai ales familiei din partea autorităţilor legale.
Grădiniţa cu program prelungit nr.41 Oradea, prin acest proiect îşi propune să lărgească sfera de cunoaştere umană, copiii să trăiască
în relaţie de prietenie cu cei singuri, să-şi dezvolte stări afective pozitive, să cunoască aspecte ale vieţii unor persoane cu deficienţe, bolnave
sau abandonate, să stabilim o punte de legătură între cele două medii diferite.
Ajutorarea şi protejarea copiilor este o problemă care trebuie să intereseze pe toată lumea pentru a duce un zâmbet pe feţele acelor
copii defavorizaţi , să le deschidem uşa continuu, nu numai cu ocazia unor sărbători, să le aducem un strop de bucurie prin cântecele, poeziile
şi dansurile şi activităţile noastre .
Vrem sa dăruim prin puritatea şi inocenţa copilăriei, caracteristice copiilor preşcolari, lumină şi speranţă acestor persoane cu care
soarta nu a fost foarte generoasă.
Grădiniţa noastră doreşte modelarea sufletelor, sentimentelor de dragoste, prietenie, afecţiune faţă de cei aflaţi în suferinţă.
Orice copil trebuie considerat ca fiind o persoană care învaţă într-un anumit ritm, stil şi deci poate avea nevoie de un sprijin diferit. Nu
trebuie să uităm că toţi copiii au drepturi egale.Activităţile noastre se vor încadra astfel încât se va putea depăşi distanţa care separă copiii noştri
faţă de copiii defavorizaţi..
b) SCOP:
Dezvoltarea comportamentului de socializare al copiilor din centru de plasament din structura direcţiei………..,încurajând copiii voluntari din
grupa pregătitoare “A” din cadrul grădiniţei nr.41 de a se dedica activităţilor desfăşurate .
 c) OBIECTIVE:
a. să desfăşoare activităţile de voluntariat în ccntrul de plasament, ţinând cont de programul de lucru şi odihnă al beneficiarilor, conform
anexelor 1 şi 2;
b. să păstreze confidenţialitatea datelor despre fiecare copil beneficiar;
c. să păstreze şi să respecte integritatea personală a fiecărui beneficiar;
d. să promoveze şi să cultive demnitatea şi valoarea personală a fiecărui beneficiar;
e. să montorizeze activitatea şi implicarea fiecărui copil participant la activităţile desfăşurate;
f. să identifice cele mai potrivite activităţi pentru dezvoltarea socio-personală a fiecărui beneficiar;
g. Să asigure baza logistică pentru fiecare activitate propusă;
h. Să ofere servicii de calitate fiecărui beneficiar în parte, în egală măsură.

E) CALENDARUL ACTIVITATILOR

NR. DENUMIREA MODALITĂŢI DE REALIZARE PERI-

CRT. ACTIVITĂŢII OADA
1. “Voluntariatul, ca stil de • Înscrierea partenerilor noiembrie 2010
viata” • Încheierea acordului de parteneriat
Voluntari/beneficiari • Precizǎri cu privire la desfǎşurarea activitǎţilor
• Constituirea echipelor de lucru şi elaborarea planului de
desfǎşurare a activitǎţilor
2. ,,Vine, vine, Moş Crăciun?” • Împǎrţirea cadourilor decembrie 2010
• Concert de colinde
4. “Daruieste o carte” Cartea, prietena mea ianuarie 2011
• În lumea poveştilor-desen
• Teatru de papusi
5. ,,Mărţişoare,” • Confecţionarea unor mǎrţişoare februarie 2011
• Expoziţie cu vânzare
6. ,,E ziua ta!”-sarbatorirea
zilelor de nastere din aceasta
luna
7. ,,O fapta buna-dincolo de
rasplata”
8. “Expo voluntariat”-expozitie
international de fotografii pe
tema voluntariatului in anul
2011-ANUL EUROPEAN
AL VOLUNTARIATULUI
9. ,,Copii pentru copii”
• Cântece şi poezii despre primavara si copilǎrie martie
• Jocuri in aer liber 2011
• Confecţionarea de felicitări de Pasti aprilie
• Oferirea de cadouri copiilor 2011
mai
• “ Expo voluntariat » 2011
• “ Inca un pas spre un mediu sanatos”-grija fata de mediul
inconjurator
• -actiune umanitara
• Oferirea de cadouri iunie 2011
• Sarbatorirea zilei de 1 Iunie

F) VOLUNTARI : preşcolari din GPP Nr.41 Oradea

BENEFICIARI : Centrul de Plasament pentru Copii cu Dizabilităţi nr.2 Oradea-modul”Miracole”

G ) DURATA: anul şcolar 2010/2011

H) REZULTATE ASTEPTATE:
-sensibilizarea comunităţii (copii, părinţi, instituţii) asupra problemelor copiilor defavorizaţi
-Copii din Centru de Plasament vor deveni mai sociabili, mai comunicativi, se vor adapta mai bine în situaţii concrete în societate
-creşterea stimei de sine a acestor copii, a încrederii în forţele proprii
-progrese în asimilarea unor achiziţii pe plan mintal, senzorial, afectiv, social

I) MONITORIZAREA:
- completarea unui jurnal de proiect de către echipa de proiect
- implicarea efectivă şi afectivă a membrilor echipei de proiect şi patenerilor de colaborare.

J) EVALUARE – CALITATE
*Evaluare internă :
-evaluări curente, intermediare şi finale;
-analiza produselor activităţii;
-rapoarte de activitate;
-analiza rapoartelor de activitate;
-Diplome pentru preşcolari,

*Evaluare externă :
-Raportul de colaborare cu reprezentanţi ai centrului de plasament,
-reflectarea în presa locală a unor activităţi din proiect

L) SUSTENABILITATEA PROIECTULUI:

-continuarea proiectului şi în următorul an şcolar

-implicarea comunităţii locale
-sensibilizarea participanţilor la proiect pentru a încuraja viitoare acţiuni de prevenire şi de siguranţă.

K) ACTIVITĂŢI DE PROMOVARE/MEDIATIZARE, DISEMINARE

- postarea finalităţilor proiectului pe site-ul snac.ro, didactic.ro, educatoarea.ro
- apariţii mass-media

E. BUGETUL PROIECTULUI
Surse de finanţare: autofinanţare
Asociatia gradinitei nr.41 Oradea
F. ANEXE
Acordurile parteneriale
Descrierea şi ilustrarea activităţilor
 Prof. Ecaterina Grecu
Motto:”…evaluarea persoanei nu înseamnă a cerceta cum este omul şi cum este lumea, ci a cerceta
ce semnificaţie are munca pentru acea persoana, ce trebuinţe, nevoi, realizări şi idealuri are
în îndeplinirea sarcinilor.” (N.Culic).
PARTENERI:
-GRĂDINIŢA NR.41”PITICOT”ORADEA (grupa pregătitoare A);
-ŞCOALA CU CLASELE I-VIII NR.11 ORADEA (clasele a IV-a A şi a VIII-a A).
DATA: 8.06.2011
ORA: 10
LOCAŢIA: ŞCOALA CU CLS. I-VIII NR.11 ORADEA, str.Moldovei nr.55 .
INIŢIATOR ŞI COORDONATOR:
- ED. GRECU ECATERINA- GRĂDINIŢA NR.41 “PITICOT”ORADEA;
- PROF. VARGA ELISABETA- DIR. GRĂDINIŢA NR.41 “PITICOT”ORADEA;
-PROF. IACOB ADELINA – DIR.ŞCOALA CU CLS.I-VIII NR.11, ORADEA;
- PROF. CIOGU ZOIA –DIRIGINTE CLS. a VIII-a A;
- PROF. VANCEA FLOARE –ÎNV. CLS. a IV-a A.
GRUP ŢINTĂ:
-PREŞCOLARII DIN GRUPA PREGĂTITOARE;
-ŞCOLARII DIN CLS. a IV-a A si din CLS a VIII-a A.

DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII:
*Vizionarea unor filme din anii de grădiniţă şi scoală, distribuirea de fotografii cu momente inedite;
*Impresiile preşcolarilor şi elevilor – “Amintiri pentru viitor”.
-Prin această activitate, acum, la sfârşit de ciclu preşcolar, primar, gimnazial dorim să ne reamintim de clipele
petrecute împreună şi, sperăm, că aceşti copii minunaţi să-şi amintească de jocurile minunate, de învăţăturile frumoase
 primite de la cele care le-au deschis calea spre cunoaştere.
-Cât de plăcute sunt amintirile acestor ani, gândurile,sentimentele exprimate prin veselie, nostalgie, recunoştinţa pentru grădiniţa,
şcoala care i-a călăuzit PRIMII PAŞI !
Sunt şi vor rămâne “AMINTIRI PENTRU VIITOR”, amintiri pentru DOAMNELE care au fost alături de părinţi la primii lor paşi în
viaţă.
“Nu voi îmbătrâni niciodată pentru că în fiecare zi ţin de mână un copil”.(S.Mehedinţeanu)
 D A S CĂ L U L – A N T R E N O R

Educatoare Agnes Costea, Ş.A.M. Târnava, jud.Sibiu

Dascălul– antrenor (profesor/învăţător/educator) îşi iubeşte şi îşi respectă elevii/preşcolarii şi profesia,de aceea el învaţă constant şi se
autoperfecţionează,pentru a se putea transforma pe sine în sursă de învăţare şi instrument al educaţiei pentru elevii /preşcolarii săi.

TEHNICA ÎNVĂŢĂRII EFICIENTE

Model de comportament pentru a deveni un dascăl-antrenor:

Prezint primele nouă reguli, a zecea este alegerea şi privilegiul fiecărui dascăl-antrenor:

1.Crede în puterea educaţiei.

2.Construieşte experienţe de învăţare al căror rezultat este dezvoltarea potenţialului intelectual al elevilor/preşcolarilor tăi.

3. Utilizează strategii de predare care implică învăţarea activă.

4.Practică transparenţa în formularea obiectivelor şi criteriilor de evaluare.

5. Promovează învăţarea eficientă şi tehnicile de realizare a acesteia.

6. Conştientizează diversitatea elevilor/preşcolarilor tăi şi răspunde acesteia prin strategii de predare pe care le foloseşti.

7. Eşti un gânditor critic şi un practician reflexiv.

8.Îţi practici meseria cu profesionalism şi te asiguri că vei transmite mai departe profesia didactică.

9. Înveţi tu însuţi şi te autoperfecţionezi constant.

10. .....................................................................................................................................
 Şcoala cu clasele I-VIII Butea , prof. Greta Predoi
Suntem la modă, voluntariatul ne vine bine !

Parteneri:Casa de bătrâni şi bolnavi “Ioan Paul al II-lea “ Butea, Centrul Social “ Sfântul Ilie „ Miclăuşeni , Congregaţia Surorile „Patimile lui
Isus” Butea , Mănăstirea Miclăuşeni .

Beneficiari : 65 de bătrâni şi bolnavi din satele Miclăuşeni şi Butea , 450 de elevi implicaţi şi 30 cadre didactice
Obiectiv:sprijinirea bătrânilor şi bolnavilor comunităţii
Activităţi desfăşurate în cadrul proiectului
 “DARUL BUCURIEI”

Proiect nominalizat la “Gala oameni pentru oameni “ 2011 eveniment național care premiază implicarea socială

Motto: Dacă doreşti să înfăptuieşti, găseşti modalitatea, dacă nu doreşti, găseşti o scuză.

Magia raţiunii este acţiunea!

Prof. Calota Rodica

Munca educativă presupune o pregătire continuă şi feroce, aş putea zice, pentru că ea nu implică numai sancţiuni (nici religia, nici
psihologia nu le recomandă, iar părinţii şi elevii nu şi le doresc în ruptul capului, oricum le-ai motive, te transformi pe viaţă în duşmanul lor de
moarte), ci şi găsirea unor metode de combatere a unui comportament agresiv sau deviat, prin acest tip de activităţi umanitare şi de
responsabilizare civică.
Nu teama faţă de reacţia celor pedepsiţi m-a determinat să recurg la acest tip de educaţie, ci teama faţă de produsul uman (nu-mi place
sintagma, dar ea exprimă, teleologic, ceea ce formăm noi în sfera educaţiei) imperfect, modelat cu forţa (dacă nu putem să-i ştergem nasul, i-l
rupem), fără elasticitatea psihică şi intelectuală caracteristică unei etici sănătoase şi, de ce nu, unei estetici individuale şi sociale?
Elevii mei, absolvenţi acum, continuă să facă şi fără îndrumarea mea, aceleaşi activităţi cu aceeaşi aplicaţiune Sămânţa va rodi!
Pornind de la o poveste ipotetică A fost odată ca niciodată…, aşa vom spune curând despre…, propusă elevilor ca studiu de caz, cei mai talentaţi
dintre aceştia s-au întrecut în elaborarea de soluţii grafice, lirice şi chiar practice. Rezultatele ne-au emoţionat şi uimit de-a binelea.
Eleva Poienaru Miruna, clasa a XII-a A, C.N.T.V. a schiţat, anul trecut, o alegorie a procesului distructiv al mediului înconjurător, începând
cu spaţiul cel mai apropiat – şcoala – ilustrând elocvent consecinţele poluării ambientale: sărăcirea vieţii de culoare, depigmentarea şi frigul
existenţial (spunând da gunoaielor, spunem nu primăverii, verii, toamnei şi chiar iernii, frăgezimea şi puritatea zăpezilor ei reducându-se la o
mâzgă industrială!). Suferinţele naturii au fost zugrăvite în alb-negru, reuşind să impresioneze şi opinia publică prin participarea cu aceste
imagini la revista S.O.S. – Salvaţi natura! – produs final al proiectului de grant şcolar O şcoală mai curată – un pas înainte în Europa.
 Un remediu pentru tristeţe şi singurătate a fost propus de eleva Lăţa Alexandra, clasa a V-a B, C.N.T.V., anume ajutorarea copiilor cu nevoi
speciale prin proiectul Special Olympics, care a cuprins ca un incendiu afectiv toate clasele colegiului, manifestarea comportând foarte multe
activităţi de interacţiune cu elevii Centrului Şcolar de Educaţie Incluzivă din Târgu Jiu, programe artistice, jocuri şi acţiuni de caritate, ale căror
rezultate au fost disseminate pe site-ul şcolii.
Magie la propriu au propus Pătruţu Daniela, clasa a X-a G şi Fica Mariana, clasa a XI-a H, dorind să implanteze idea de magie practică,
benefică planetei, de resuscitare a acesteia prin explozie de culoare, forme de viaţă şi idei, prin regenerarea celulei moarte – o adevărată
prestidigitaţie, apparent doar computaţională.
 În spiritul salvgardării mediului, elevii clasei a XII-a E au sacrificat multe ore din timpul lor liber pentru acţiuni umanitare şi de salvgardare
a mediului, participarea la Ziua Naţională a Curăţeniei într-o zonă mirifică, dar afectată de pecinginea deşeurilor, rămânând elocventă în acest
sens.
DEDICAŢIE, CELOR CE-I AM ALĂTURI
 Prof. Maria Tomodan

Motto:
„Natura ne aseamană, educaţia ne deosebeşte!”
CONFUCIUS

Situaţia actuală prin care trece naţiunea noastră, nu trebuie să ne decepţioneze şi să transmitem starea noastră copiilor pentru a le imprima
frică, ură şi depresie. Trebuie să-i încurajăm şi să le imprimăm mult optimism, curaj şi încredere în viitor şi-n forţa divină care ne mai păstrează
speranţe încă vii că totul va fi bine într-un viitor apropiat.
Să-i deprindem pe copii de a asculta poveşti care să le sensibilizeze sufletul, să le trezească sentimentul de dragoste şi respect pentru
înaintaşii noştri, care prin înţelepciune, rezolvau probleme grele în vremuri de răstrişte şi jale. Specificul poporului român este
înţelepciunea,bunătatea, răbdarea, cinstea şi omenia, de care a dat dovadă în toate cumpenele vieţii şi istoriei frământate de-a lungul timpului.
Nimic nu ne opreşte de a ne aminti cu drag de anii copilăriei, care nu au fost deloc urâţi, chiar dacă nu aveam televizor, video sau calculator. La
gura sobei poveştile spuse de bunica, bunicul , mama sau tata, le ascultam curioşi şi ne amintesc cu drag de clipele acelea. Nu putem uita nici
serile când ascultam la difuzor, emisiunea „Bună seara sau noapte bună copii”, care ne imprimau în sufletul nostru numai sentimente pozitive, pe
care cu drag le păstrăm şi azi.
De aceea cred că generaţia de acum prin avalanşa de informaţii pe toate căile îşi va însuşi cea mai sănătoasă latură -morala şi va păstra cu
sfinţenie ca pe un nestemat înţelepciunea populară cu care este înzestrat poporul român şi dragostea pentru aproapele său.
N-am să uit niciodata o poveste pe care bunica ne-o spunea des şi de care mi-am amintit doar cateva idei dar, cele mai importante fără de
care nu puteam s-o scriu în versuri şi s-o păstrez într-o cămăruţă ascunsă a sufletului meu. Poate şi noi vom ajunge bătrâni şi copiii vor dori să
afle la rândul lor, ceva despre ,,cei” care au fost cândva...Se pare ca roata timpului îşi spune cuvântul din când în când. Şi pentru a nu se pierde
ceva din trecutul copilăriei, am plăcerea de a vă prezenta ce înseamnă:
 ŢARA FĂRĂ BĂTRÂNI
(Creaţie în versuri)
Autor: Prof.Maria Tomodan
Col.T.T.F. ,,Anghel Saligny,,
Simeria,

- Se spune că a fost odată,

Într-o ţară-ndepărtată,
O familie săracă,
Dar, c-un dor cumplit de viaţă!
„Cel de sus”, le-a dăruit:
Un pruncuţ, că şi-au dorit!
L-au crescut, l-au educat,
Ca pe-un mare împărat!
Şi mama fiind bolnavă,
„Ea”, s-a prăpădit în grabă,
Lăsându-şi soţul iubit,
Copilul nedumerit, ce- a ajuns un „om citit!”
Dar,nimeni, nu l-a despărţit
De tatăl îmbătrânit!
Şi-a venit urgie mare
Peste ţară şi hotare!
Împăratu-a hotărât,
Să omoare pe bătrâni,
Să rămână la popor,
Hrana lor ca ajutor!
Fiul orfan şi „supus”,
Pe tatăl său l-a ascuns,
De porunca-mpărătească,
Şi de moarte să-l ferească,
Într-o peşteră din stâncă,
Nimeni să nu-i dea de urmă!
Şi, avea grijă de el,
Ca de-un fraged copăcel.
Anii au trecut pe rând
Şi-n ţară doar un bătrân
Mai păstra înţelepciune!
Şi-a venit foamete mare,
În ţinut şi la hotare!
Tânărul cel înţelept,
Ce-l slujea pe împărat
Şi-a luat inima-n piept
Ducându-se cu durere,
La tatăl bătrân şi-i cere:
-Spune-mi tată, dă-mi un sfat,
Ca să-i spun la împărat!
Că toată ţara se stinge.
-Ce ne facem? Că pierim!
- Pe rând totul irosim:
Şi putere şi avere,
-Peste tot este durere!
Tatăl face-o plecăciune,
Se roagă cu-nţelepciune,
Şi-l trimite la-mpărat:
-Spune-i: ţara i-am salvat!
Dup-un timp de grea tăcere,
Împăratul crud îi cere,
Tânărului socoteală:
-Cum şi cine te-a-nvăţat
Ţara de greu, ai salvat?
Tânăru-n genunchi se-aşează
Şi sfios îi cuvintează:
-Prea-nălţate, împărat,
 Porunca care mi-ai dat,
N-am putut să o respect
Şi să bag cuţitu-n piept,
Celui ce mi-a dat mâncare
Că făceam păcat prea mare!
-Eu, în peşteră l-am dus
Şi l-am îngrijit pe ascuns,
Iar când greul s-a ivit,
Tatăl meu l-a tâlcuit.
Împăratul crud se-aşează
Şi spre cer „El” cuvintează:
- Iartă-mă Doamne, că spun:
Şi la rău dar şi la bun!
- N-am crezut că un bătrân
Mai are înţelepciune
Să salveze atâta lume!
-Că ţara fără bătrâni,
Duce dor de tot ce-i scump:
-De izvor de-nţelepciune,
Pentru toţi şi-ntreaga lume!
- Aşadar, luaţi aminte...
De-aceste rare cuvinte:
-Gândul bun şi-nţelepciunea.
Ambele salvează lumea!
 Mocăniţa copiilor

Educatoare Simona Armeana , Grădiniţa nr. 16 Sibiu

Un tren compus din 17 vagoane şi o locomotivă şi-a găsit drept "depou" sala de şedinţe a primăriei din Agnita. E un tren cu vagoane făcute
din deşeuri de carton, PET-uri şi alte materiale reciclabile. Constructorii acestui tren în miniatură au fost prichindeii de la grădiniţele din Agnita,
Grădiniţa nr. 16 din Sibiu şi Grădiniţa nr 2 din Sighişoara.
Plăcuţele indicatoare de pe vagoane arată ruta acestui tren: Sibiu - Agnita - Sighişoara.
În cadrul proiectului "Mocăniţa Copiilor” iniţiat şi coordonat de Maria Brumar, Adriana Prişcă şi Simona Armeana, timp de două luni,
micuţii constructori au ascultat poveşti, au făcut excursii, au pictat, au modelat şi fiecare grupă a realizat un vagon personalizat. Le-au fost alături
prietenii mai mari din "Serviciul de Voluntari Agnita” şi cei din asociaţia "Prietenii Mocăniţei”.
În toată perioada aceasta copiii au făcut minunate călătorii imaginare, cu vechea mocăniţă, pe traseul Sibiu – Agnita – Sighişoara.
La finalul proiectului fiecare grupă şi-a aşezat vagonul pe şine, în curtea grădiniţei şi au aşteptat aprecierea părinţilor pentru opera realizată. Din
păcate, picăturile de ploaie i-au obligat să ducă repede lunga garnitură, din vagoane perisabile, în depoul improvizat într-o sală de clasă, unde n-
au fost cele mai bune condiţii de apreciat frumuseţea lucrării.
Acum agniţenii au ocazia să admire mocăniţa făcută de copii, în sala primăriei. Nu se ştie când vor putea admira şi mocăniţa adulţilor,
circulând pe ruta Agnita - Sibiu.
Să sperăm că nu vor aştepta până vor creşte mari constructorii "Mocăniţei Copiilor”.
DANC MIHAELA ELENA
GRĂDINIŢA P.N. SÂRBI,COM. ILIA

MACUL

Macule, frumoasă floare,

Te zărim din depărtare
În lanul de grâu din vale
În strai roşu la culoare.

Floare mândră şi aleasă

Creşti în lan nu creşti în glastră,
Dai culoare roşioară
În lan de grâu şi secară.
 VIAȚA

Prof.Estera Nicoară,Grădiniţa P.P.Nr.1. Caransebeş

De râzi când viața ți se pare bună,

De plângi când dai în viață de necaz,
De te încrunți când viața este dură,
Să fii mereu atent și treaz!

De știi când mintea te întreabă,

De vezi când inima îți spune ce-i,
De crezi când alții te condamnă,
Să faci ce vrei , numai ce vrei!

De treci prin ape tulburi și prin valuri,

De zbori prin aer și printre nori,
De mergi fără să ştii pe unde....
Să știi că atunci trăiești, nu mori!
 Şi cum vremea bună vine, să-ncercăm să facem rime....
Primăvara

de Estera Nicoară

Prin poienile-nverzite
Nu stau păsări zgribulite,
Zboară din creangă-n creangă
Cu mine să se întreacă.
Zboară fluturi şi albine,
Ele se întrec cu mine,
Dar un copil de grădiniţă
Nu trece de la portiţă.

Vine vacanţa!

de Estera Nicoară

Vine vara, o aştept,

Şi vine vacanţa
Către bunici mă îndrept
Acolo începe viaţa...
Bunătăţi cu mii şi mii,
Jocuri multe de copiii,
Oboseală nu-i deloc
Numai joc şi joc.
Nu–i trezirea de dimineaţă,
Soarele–mi gâdilă pe faţă,
Nu e grabă de servici,
Ce frumos e la bunici!!!!
 DE 1 IUNIE

Prof. Estera Nicoară , Grădiniţa P.P. Nr.1. Caransebeş

De ziua ta, copilărie,

Cea mai frumoasă floare a vieţii,
Vin astăzi şi mă-nchin
În faţa ta şi-n faţa vieţii.
Eşti zâmbet, vis şi eşti culoare,
Eşti visul vieţii cel mai mare,
Eşti fericire şi destin,
Copilărie, în faţa ta mă-nchin !
 VARĂ, BUN VENIT!

Vară, îţi spunem bun venit,

Cu căldură te-am primit.
Şi ne bucurăm de soare
În curând plecăm la mare.

Îmi doresc pe litoral,

Să mergem an de an.
Să simţim răcoarea serii
Dimineaţa briza mării.

Amintiri de neuitat
În bagaj cu noi am luat,
Cu sfinţenie le-om păstra
Peste ani le-om relata.
 FLORI DIN PAHARE PLASTIC

Educatoare: Silvia Bozdog – Grădiniţa ”Bucuria Copiilor” Medias, jud.Sibiu

MATERIALE NECESARE:

pahare plastic diverse culori, paie sau beţe frigărui pentru tulpină, lipici, capsator,
role de la hârtia igienică sau şerveţele bucătărie, hârtie creponată verde pentru vază.
 CARACTERIZAREA COPILULUI HIPERACTIV
ŞI
AL COPILULUI OPOZIŢIONAL

Educatoare Simona Armeana,Grădiniţa P.P.nr.16 Sibiu

Hiperactivitatea-denumită şi hiperkinezie-este definită ca o mişcare sau activitate excesivă şi necontrolată, care implică de regulă
nelinişte, o lipsă de capacitate de concentrare şi imposibilitatea de a fi atent prea mult timp la o activitate: copilul nu poate sta liniştit pe scaun,
este mânat de forţe interioare pe care nu şi le poate stăpâni şi nici explica.
Cauzele acestei hiperactivităţi sunt multiple: deteriorări la nivelul sistemului nervos central, datorat stresului emoţional, a oboselii, a unei
alimentaţii greşite sau mult prea artificiale. La toate acestea, nu de puţine ori se adaugă si climatul familial conflictual, greşeli educative, părinţi
ce nu oferă copilului un model hotărât.
Copilul hiperactiv se confruntă în permanenţă, cu alte dificultăţi specifice:probleme psihologice cauzate de respingerea copilului de către
colegi –energia lui este supărătoare pentru părinţi, dar mai ales pentru colegi,de multe ori el fiind considerat vinovat de producerea dezordinii.
Reacţiile sale emoţionale sunt deseori instabile, trecând foarte uşor de la râs la plâns,căzând uşor victima sentimentelor de inferioritate.O
altă dificultate cu care se confruntă copilul hiperactiv este legată de problemele cu invăţătura:copilului îi este chiar foarte greu să stea liniştit şi să
se concentreze asupra activităţilor; se concentrează puţin şi este uşor distras de la lecţie de orice zgomot sau imagine.Nici o acţiune nu are
finalitate, el fiind lipsit de satisfacţia lucrului împlinit, şi în sfârşit, are probleme cu percepţia audio-vizuală, copilul nereuşind să perceapă
corespunzător,adică, ochii funcţionează perfect, dar creierul nu receptionează mesajul primit, lăsând impresia că nu intelege nimic.
Nici un program educaţional nu poate satisface toate nevoile unui copil hiperactiv, el necesitând o muncă individuală şi un program
educativ specific.De aceea e necesar ca, atât acasa cât şi la grădiniţă, ziua să fie cât
mai bine organizată - acest program zilnic se referă la organizarea spaţiului fizic şi la folosirea judicioasa a timpului.
Cum putem recunoaşte un copil hiperactiv? Simplu,ei atrag atenţia prin cele trei domenii importante analizate mai sus:
- dificultăţi de atenţie şi concentrare
- comportamente impulsive
- agitaţia evidentă.
Aceste manifestări de hiperactivitate se remarcă încă de la gradiniţă –vârsta de 4-5 ani, însă pe măsură ce el creşte, şi o dată cu adolescenţa, se
reduce în intensitate, rămânând doar acţiunile impulsive.
În ceea ce priveşte copilul cu manifestări opoziţionale, aceştia au dificultăţi în respectarea regulilor şi cerinţelor impuse de cei din jurul
lui, manifestă crize de furie şi comportamente agresive şi de refuz.În general ele se manifestă într-un cadru mai limitat, cum ar fi cel din familie,
însă la alţii aceste probleme apar şi în cadrul gradiniţei, la şcoală sau in cadrul activităţilor libere desfăşurate cu alţi copii.
De regulă, copilul se comportă opozant faţă de membrii familiei, ducându-i la exasperare pe părinţi în timp ce la grădiniţă sunt prietenoşi,
adaptaţi programului instructiv-educativ, educatoarea caracterizându-l ca pe un copil afectuos şi gata oricând de ajutor.
Există însă şi copii la care agresivitatea şi refuzul se manifestă faţă de toată lumea.
Manifestările comportamentale ale copilului opozant sunt destul de frecvente şi sunt semnalate mai des la băieţi decât la fete. Cauzele
acestui comportament, la fel ca şi în cazul comportamentului hiperactiv, sunt multiple.
Daca la hiperkinetici cauzele sunt datorate factorilor biologici, la comportamentul opoziţional sunt datorate factorilor psiho-sociali.
Cercul vicios al manifestărilor, apare in cadrul familiei:copilul şi părinţii sunt prinşi într-o atmosferă de continue mustrări, ignorare
reciprocă, ameninţări, toate acestea ducând la un comportament tot mai agresiv între părinte şi copil, relaţia pierzând din afecţiunea şi căldura
necesară unui mediu propice dezvoltării armonioase.
Într-o astfel de familie comportamentul copilului este întreţinut şi întărit prin relaţia rigidă cu copilul şi dificultatea părinţilor de a fi
consecvenţi în educaţie.Cu uşurinţă se ajunge în acest cerc vicios dacă părinţii se confruntă cu diferite probleme de ordin psihic.În acest context,
copilul descoperă, că prin comportamentul său obţine beneficii, de aceea el nu încearca să-şi stăpâneasca impulsivitatea şi agresivitatea şi nici să-
şi rezolve problemele în mod constructiv. În felul acesta el nu-şi va dezvolta abilităţile sociale, iar conflictele şi le va rezolva în mod agresiv; insă
nu inseamnă că orice copil de 4 ani, care are o criză de furie este un copil cu manifestări opozante, sau un posibil infractor.
E nevoie ca aceste stări să se prelungească în timp pentru a degenera în comportament opoziţional când ,va fi necesară intervenţia unui
specialist.
În ciuda faptului că aceste tulburări comportamentale sunt distincte una faţă de cealaltă, ele sunt dezbatute impreună pentru că prezintă
anumite zone comune; studiile efectuate, arată că jumătate din copiii hiperactivi au şi tulburări comportamentale opoziţionale agresive, iar o parte
din măsurile luate ajută atât copilul hiperactiv cât şi pe cel opoziţional.Copiii acestia pot avea şi alte probleme ce apar in relaţia cu alte dificultăţi
sau probleme asociate, in ceea ce priveste nesiguranţa şi lipsa încrederii în sine, manifestări antisociale, respingerea de către cei de aceeaşi
vârstă,întârzieri în dezvoltare şi probleme de performanţă şcolară. Deoarece, manifestările comportamentale de tip hiperactiv şi opoziţional apar
de obicei împreuna , şi metodele şi recomandările sunt asemănătoare.
Cristi H. este un băiat de 4 ani, în grupa mică şi poate fi considerat un copil hiperactiv 100%.Este cât se poate de iute, neastâmpărat,
agresiv cu colegii de grupa- nu stă prea mult pe gânduri să sară la bătaie atunci când doreşte ceva, nu ezită să-şi îmbrâncească vecinul de bancă
pentru a răspunde el intâi,sau să ajungă el primul la balansoar când ieşim în curte.
Prietenul lui de joacă este, culmea, un copil de tip opoziţional.Priviti în ansamblu, e o adevarată aventură sa-i laşi să se joace impreună. Deşi
le-am interzis categoric să mai stea alături (la masa, la activităţi) inevitabilul se produce: pâna am aranjat clasa, ei sunt deja unul lângă celălalt. O
activitate ţinută cu cei doi alături e sortită din start eşecului - au preocupări total diferite de restul grupului se ciupesc, îşi fac tot felul de farse
răutăcioase, deranjează intreaga grupă, ascund prin buzunare tot felul de jucării mărunte cu care se joacă.
Am încercat toate metodele clasice: de la a-i aşeza lângă mine, în diverse locuri din clasă, şi până la tradiţionalele puncte negre, dar fără succes.
Norbert, cel cu comportament opoziţional, este foarte puţin afectat dacă îl pedepsesc - nu plânge, nu râde,nu-şi cere iertare.În schimb pentru
Cristi, am găsit modalitatea de a-l potoli, prin folosirea acelui şarpe cu faţa zâmbitoare: de câte ori este agresiv primeşte un punct negru( pe care
are el grijă să îl şteargă )iar când este cuminte şi indeplineşte sarcinile pe care i le dau, şi-a exprimat dorinţa de a-i desena pe şarpe un balon
colorat. Nu se poate descrie lumina intipărită pe faţa lui când a primit recompensa şi faptul că a fost lăudat in faţa clasei, pentru că in ziua
respectivă a fost “cel mai cuminte”, şi-a terminat cu bine pictura şi a raspuns la matematică pentru că a fost atent. E adevărat că aceste momente
sunt de scurtă durată, dar am grijă să-i reamintesc de fiecare dată că, dacă respectă ceea ce-i cer va primi un balon colorat si la sfârşit de grădiniţă
va fi primul copil cu cele mai multe baloane.
E o metodă care a prins, îl temperează, tot din dorinţa de a fi primul.
De asemenea, am remarcat că suportă foarte greu o morală făcută în faţa clasei, un fel de oprobiu public,e de-a dreptul distrus dacă e facut de râs
in faţa clasei. Odată, in timp ce se jucau la măsuţe,Cristi a luat cu forţa o jucarie de la un alt copil, a urmat o scurtă altercaţie in urma căreia Cristi
i-a aplicat un picior in piept colegului in cauză. Atunci mi-a venit idea de a-i desena nişte mustăţi de şoricel pe faţă, să-l vadă toţi copiii, drept
pedeapsă pentru ce a facut.Am rămas uimită de comportamentul lui, cind a auzit ce am de gând sa-i fac: a plâns, şi-a împreunat mâinile şi mi-a
spus:”nu vreau mustăţi, vă rog să mă iertaţi, nu mai fac in viata mea, nu vreau mustăţi”
A fost foarte afectat aşa că l-am iertat,iar de atunci baloanele şi mustăţile au devenit “armele”de a-l face să işi stăpânească agresivitatea şi
neastâmpărul.
Din discuţiile avute cu bunica lui, am ajuns la concluzia că, fiind mult timp in compania bunicii de “închiriat “părinţii îşi cumpără
dragostea copilului prin tot felul de cadouri aduse de prin delegaţii, satisfacerea tuturor capriciilor.Cred că el se simte singur prea mult timp,
bunica neputând înlocui dragostea şi afecţiunea mamei, de care el are atâta nevoie la această vârstă.

MATERIAL BIBLIOGRAFIC:

Revista Învăţământului Preşcolar,Nr.3-4\2004.

Dopfner Schurman Lehmkhul- Copilul hiperactiv şi încăpăţânat, Editura ASCR, 2000.
 COPII ZÂMBESC

Prof.: Costan Rodica – Galeni

Grăd. P.P. Nr.7 Structura P.P. Nr.4 Deva

Ce e mai frumos pe lumea asta decât un zâmbet de copil?

Copiii dispun de un set de comportamente pe care cei din jur le interpretează ca fiind sociale. Aceste comportamente ale copilului îi atrag
pe adulţi să interacţioneze cu copilul. "Mi-a zâmbit" spune o mamă cucerită total de copilul ei în vârstă de câteva zile.
Nu, nu i-a zâmbit ei ci a zâmbit pentru că se simte bine în corpul său, totul e confortabil. Dar faptul că mama interpretează în acest fel este
de o importanţă crucială căci până la patru luni, datorită acestui început dintre el şi mama lui, copilul va învaţa să îşi stăpânească zâmbetul ca pe
o monedă de schimb în relaţiile cu ceilalţi.
Atenţia copilului fiind atrasă de aduţi, el observă şi câştigă informaţii. Comportamentele copilului cu valoare socială – ca zâmbetul – vor
fi o recompensă pentru adulţii care vor intra în relaţie cu copilul încerând să obţină zâmbetul copilului.
Acest repertoriu de comportamente de bază constituie începutul interacţiunilor sociale şi aceasta va conduce la achiziţia unor deprinderi
sociale şi de comunicare în acord cu cultura în care se dezvoltă copilul.
De ce? De ce nu? Să fie oare din nevoia de a înţelege mai bine ce se întamplă în interiorul nostru atunci când suntem întâmpinaţi cu
zâmbetul pe buze? De ce zâmbim? Pentru că zâmbetul este un semn al încrederii în sine, al pasiunii, al entuziasmului, al succesului, al
complicitaţii în relaţii? De ce ne simţim atraşi de persoanele care zâmbesc autentic şi simţim nevoia să ne ferim de cele al căror zâmbet ni se pare
nesincer? Oare chiar este zâmbetul lor fals sau este doar o proiecţie de-a noastră, un rezultat al experienţelor noastre afective? Poate zâmbetul da
naştere unui eveniment semnificativ, cu valoare de reper în viaţă?
Aş putea continua cu întrebările, însă simt nevoia să mă opresc pentru a nu divaga de la subiect. Când mergem pe stradă, întâlnim
persoane cunoscute şi necunoscute. Cu cele cunoscute, rar se întâmplă să nu zâmbim şi să nu schimbăm câteva vorbe. În aglomeraţia străzii ne
reperăm de la distanţă, ne zâmbim şi ne facem semn cu mâna. Suntem grăbiţi, nu avem timp să stăm de vorbă, dar ne bucurăm să oferim şi să
primim un zâmbet. Când vorbim la telefon, ne simţim bine când persoana de la capătul firului ne zâmbeşte. De unde ştim că ne zâmbeşte? Tonul
vocii, felul în care ne ascultă? Greu despus, dar noi avem aceste competenţe care ne permit să ghicim, să ne imaginăm ce se întâmplă la celalalt
capăt de relaţie.
A zâmbi se învaţî. Putem considera zâmbetul „borna zero” a alfabetizării noastre emoţionale. Mulţi am avut şansa de a fi crescut în
familii unde zâmbetul era la el acasă, de aceea a zâmbi a devenit pentru noi o obişnuinţă, un mod de a fi, un gest spontan, natural. Mai târziu în
viaţă, în toate întâlnirile noastre, zâmbetul a devenit un barometru care ne ajută să facem diferenţa în relaţii, să ne afirmăm mai bine şi să
dobândim încredere în noi şi în ceilalţi. Este inteligenţa inimii şi a relaţiilor sociale.
 Putem învăţa să zâmbim la orice vârstă. De ce? Pentru că zâmbetul este o dovadă a faptului că suntem vii, este o oglindă a sufletului, un
mediator care ajută la restabilirea relaţiei dintre lumea noastră interioară şi cea exterioară. De ce avem nevoie să zâmbim? Pentru că zâmbetul
influenţează în bine întregul organism. Pentru că suntem oameni şi avem nevoie unii de ceilalţi, avem nevoie să comunicăm, să intrăm în relaţie
pentru a gasi raspunsuri la trebuinţele şi dorinţele noastre.
A zâmbi nu ne costă nimic, dar poate aduce mângâiere pentru cei din jur şi ne poate ajuta să obţinem mai mult decât am sperat poate
vreodată în viaţă. Zâmbetul este un instrument de autocunoaştere şi intercunoaştere. Suntem diferiţi şi nu zâmbim toţi la fel.
Zâmbetul este un indiciu pentru trăirea pe care o experimentăm, pentru deprinderile noastre dominante, pentru curajul de a ieşi din
singuratate, de a ne crea şansa de a intra în relaţie prin asumarea riscului de a fi respinşi. Puterea de a zâmbi vine uneori şi din înţelegerea
procesului de schimbare ce se deruleză în interiorul nostru şi din conţtiinţa modului în care funcţionează viaţa.
Ce spun specialiştii în comunicare şi nu numai despre zâmbet? Vă prezint în continuare o selecţie de citate:
„Zâmbetele atrag zâmbete. Dacă reuşiţi să faceţi pe cineva să se deschidă cu un zâmbet, limbajul corpului şi sentimentele lui inconştiente
îşi vor face în curând apariţia. Când zâmbim, starea noastră de spirit se îmbunatăţeste imediat. O dată cu buna dispoziţie apar şi relaxarea şi
plăcerea.”.
„Zâmbetul sigilat este favoritul oamenilor de afaceri foarte bogaţi şi al politicienilor de nivel înalt– îl veţi întâlni deseori în fotografiile de
directori în brosurile corporaţiilor.”.
„Zâmbetul apăsat oferă un mod de a zâmbi fără a zâmbi propriu-zis. În această privinţă este un zâmbet mascat, unde intenţia nu este de a
ascunde zâmbetul ci de a sublinia tocmai încercarea nereuşita de ascundere. Zâmbetul apăsat sugerează că persoana simte un puternic impuls de a
zâmbi, dar că a izbutit să îl ţină sub control. Deseori acest aspect de control formează principalul mesaj al acestui zâmbet.”
„Zâmbetul, probabil cel mai simplu, mai scurt şi mai popular act de comunicare umană, surprinde prin ambiguitate, prezentând riscul de a
fi interpretat greşit. Atunci când ne aflăm în faţa unei persoane cu care nu putem comunica prin limbaj, ne putem salva în primul rând prin
zâmbet, iar dacă replica pe care o primim include la rândul ei un zâmbet, suntem fericiţi”.
„Zâmbetul poate deveni o rutină, dar această rutină este de multe ori necesară, avem nevoie de ea, fapt de care ne convingem de îndată ce
zâmbetul devine absent.”.
„Priviţi la oamenii de stat care, încărcaţi de mari şi grave răspunderi sociale, se întâlnesc pentru tratative! Zâmbetul lor rezuma speranţele
noastre.”.
Copiii au darul minunat de a spune şi a face lucruri, pe cât de nevinovate pe atât de impresionante, cu atât mai mult cu cât ei nu sunt
deloc conştienţi de asta.
Mi-a rămas bine întipărită în minte o după-amiază târzie de primăvară, când natura se fălea cu toţi pomii în floare, gătită parcă pentru o
gală anume. Avusesem una din acele zile în care nimic nu pare să meargă aşa cum ai vrea tu, în care pe lângă toate problemele deja existente, afli
de alte câteva în plus. Am plecat de la serviciu, îndreptându-mă spre casă, mult prea adâncită în gânduri pentru a mă putea bucura cu adevărat de
toată frumuseţea din jurul meu. Puritatea zâmbetului unui copil mi-a schimbat însă ce mai rămăsese din acea zi obositoare şi plină de evenimente
şi trăiri neplăcute.
 Mergeam alene spre bloc, la fel de preocupată de gândurile şi problemele mele. Am văzut o fetiţă care se juca pe lângă arbuştii
ornamentali, plini de flori, plantaţi de-a lungul aleii. Zburdălnicia şi chipul ei luminos mi-au atras atenţia. I-am zâmbit. N-o mai întâlnisem însă
era genul de copil care te face să zâmbeşti instantaneu, atunci când îl priveşti.
Deodată, am văzut-o îndreptându-se direct spre mine şi întinzându-mi o mână micuţă în care ţinea strâns o rămurică încărcată de flori.
"Pentru mine?", am întrebat-o, lăsându-mă pe genunchi, lângă ea. A dat din cap afirmativ şi mi-a zâmbit larg. "Mulţumesc", i-am spus, mişcată
de drăgălăşenia gestului şi luând floarea primită, am adaugat: "Este foarte frumoasă, aşa ca tine". A chicotit încântată şi după ce mi-a spus "ca să
nu mai fii supălată!" şi, la rugămintea mea, şi-a declarat grav vârsta, a fugit, alergând zglobie după căţelul cu care se juca…
La "tei ani şi opt luni", cu ochii mari cât toată faţa, limpezi şi albaştri precum o mare liniştită şi cu un zâmbet de milioane, acea fetiţă
adorabilă mi-a amintit că depinde de noi cum alegem să trăim zi de zi - posomorâţi şi supăraţi pe viaţă sau apreciind lucrurile frumoase pe care ni
le oferă şi savurând la maximum chiar şi cele mai mici bucurii.
Copiii ştiu să ne dea adevarate lecţii de viaţă, în cel mai natural mod cu putinţă.
Atunci când, după o jumătate de oră de joacă în parc, copilul iţi cere să plecaţi iar când îl întrebi nedumerit "De ce?", iţi explică înţelept: "Orice
lucru făcut de prea multe ori ajunge să te plictisească" (după cum îmi povestea cineva, de curând), nu poţi decât să cugeţi şi să iei aminte la
adevărurile ascunse în spatele vorbelor unui baieţel de 4-5 ani.
Şi tot o lecţie gratuită de viaţă primeşti şi atunci când iţi scoţi la plimbare câinele, care aleargă fericit în braţele larg deschise ale unui
copil necunoscut, întâlnit întâmplător pe stradă. Îi priveşti cum se bucură unul de celalalt, de parcă s-ar ştii dintotdeauna şi încerci să-i explici
copilului, reacţia prietenoasă a căţelului. "Te iubeşte", îi spui zâmbind complice iar el işi ridică privirea mirată către tine şi-ţi răspunde dezinvolt,
nedumerit şi încântat deopotrivă: "Da? Deja mă iubeşte? Şi abia ne-am cunoscut..."
Când eşti supărat sau trist, când simţi că viaţa te încearcă peste masură şi că destinul te-a trădat, jucându-şi parcă în fiecare zi ultima carte,
priveşte în ochii nevinovaţi ai unui copil, joacă-te cu el şi încearcă să pătrunzi acolo, în universul lui şi să-ţi hrăneşti spiritul cu inoncenţa-i încă
neştirbită de răul lumii. Îţi vei recăpăta (măcar) un pic din liniştea interioară şi te vei simţi îndeajuns de bine încât să te eliberezi mai uşor de
acele stări şi sentimente negative care te hărţuiesc uneori.

Un zâmbet de copil, e surâsul divin

E un dar primit din cer,
Plin de lacrimi şi mister ...

Să-i ajutăm mereu să râdă

Nu merită să fie pedepsiţi.
Pentru greşelile pe care
Le fac mii de părinţi.
Un zâmbet pentru fiecare-atunci
Când sufletul vă doare
Şi căutaţi cu disperare,
O alinare . . .

Fie ca soarele,
Să vă-ncălzească inimile,
Să nu uitaţi că aţi fost şi voi copii
Să-i ajutaţi să poată mereu zâmbi.

Zâmbetul unui copil este cel mai bun leac pentru suflet. Nu trebuie să mă crezi pe cuvânt. Încearcă-l! Simte-l cum iţi încălzeşte inima,
bucură-te de el ca de un dar de preţ şi protejează-l ca pe o floare rară!

„Zâmbeşte, căci nici nu ştii cine ar putea să se îndrăgostească de zâmbetul tău!” (anonim)
„Zâmbeşte, mâine ar putea fi şi mai rău!” (Murphy)
La final, un sfat şi de la mine: Zâmbiţi, nu pentru a-i cuceri pe ceilalţi, ci pe voi înşivă!

BIBLIOGRAFIE

Martin Lloyd-Elliot, 2006, Cartea gesturilor erotice, editura Trei, Bucureşti

Peter Collet, 2005, Cartea gesturilor, editura Trei, Bucureşti
Solomon Marcus, 2006, Paradigme universale II. Pornind de la un zâmbet, editura Paralela 45
 DIALOG CU PĂRINŢII
o strategie optimă de colaborare cu familia

Prof. Inv. Preşcolar Onica Larisa

Grad. „Lumea Copiilor” Lupeni

Atunci când o reformă a educaţiei sau a curriculum - ului nu produce rezultate scontate , cauzele insucceselor sunt de obicei căutate la
nivelul factorilor care intervin direct şi continuu într – o asemenea transformare : familia , grădiniţa , şcoala , cercetătorii în domeniul educaţiei .
Grijile cotidiene , stresul inevitabil într – o perioadă de tranziţie îi fac pe părinţi să le ofere copiilor tot mai puţin timp , să – i înţeleagă tot mai
puţin deşi condiţiile în care cresc şi se dezvoltă copiii depind foarte mult de părinţi . Comportarea faţă de copil , la orice vârstă , mediul pe care –
l creăm în jurul lui , influenţează în bine sau în rău evoluţia copilului şi are urmări asupra caracterului său de mai târziu . Părinţii intră în conflicte
cu copilul , sunt nervoşi , ţipă la copil , îi fac morală sau chiar îl bat . În această situaţie copilul la început se sperie şi se zăpăceşte ( devine
nedumerit ) neştiind precis ce avea de făcut şi ce a făcut sau nu . Apoi intervine factorul încăpăţânare , când copilul nu mai vrea să facă decât
ceea ce crede el că are de făcut , fără să mai asculte de nici un sfat care este dat cu violenţă . Astfel ajung să stea faţă în faţă doi „ inamici ” , un
părinte lipsit de tact , care nu a ştiut ce să facă şi cum să – şi educe copilul şi să şi – l facă prieten , şi copilul , care a reacţionat la comportarea
pripită a părinţilor .
Copiii de astăzi manifestă o maturizare intelectuală mai timpurie , o evidentă precocitate. Ei atestă un spirit mai deschis , mai receptiv , o
atitudine de mai mare sensibilitate faţă de problematica vieţii , faţă de oameni şi lumea valorilor .
Având în vedere că anii copilăriei sunt şi anii grădiniţei , specificul muncii educative din grădiniţă presupune şi organizarea unor activităţi
cu familia copiilor , nu fiindcă aceasta ar căuta să se sustragă de la îndeplinirea atribuţiilor sale educative ci pentru că de foarte multe ori nu ştie
sau nu poate să facă acest lucru în condiţii corespunzătoare . Rolul familiei nu se mai poate rezuma la asigurarea condiţiilor de viaţă pentru copil ,
la asigurarea supravegherii acestuia , ci trebuie văzută ca primul factor în educaţia şi instrucţia copilului şi un continuator al cerinţelor impuse de
practica educaţională instituţionalizată .
 În acest sens am amenajat în grădiniţa un „ colţ al părinţilor ” în care am aşezat cărţi de specialitate : „Mama şi copilul ” , „Mamă învaţă
să mă îngrijeşti ”, „Cum se produc schimbările în educaţia copilului ”, „Prevenirea violenţei în familie ”, „Alcoolismul – duşmanul familiei ” ,
„Cum să ne ferim de SIDA ? ”, precum şi reviste de modă, culinare etc.
Dacă la început părinţii au acordat o atenţie mai mare revistelor de modă , în timp au început să răsfoiască şi chiar să împrumute cărţi de
specialitate , iar acolo unde au avut neclarităţi am asigurat consiliere părinţilor .
Tot în colţul dedicat părinţilor am afişat un panou intitulat „ Dialog cu părinţii ” , în scopul comunicării permanente şi sub aspectul anonimatului
. Partea stângă a panoului am rezervat – o problemelor ridicate de educatoare cum ar fi :
Sfaturi pentru părinţi
Nu uitaţi ! Familia are rol decisiv în educaţia copilului .
Nu faceţi în faţa copilului nici un gest care nu v – ar pace să – l facă copilul dumneavoastră .
Nu oferiţi nimic copilului fără să formuleze expresiile de politeţe : te rog , mulţumesc .
Nu – l lăsaţi să se ridice de la masă fără să spună „ mulţumesc pentru masă ” .
Obişnuiţi – l de mic să salute de câte ori este necesar .
Obişnuiţi – l ca seara , înainte de culcare , să spună o rugăciune .
Pentru a fin un copil civilizat obişnuiţi – l :
• să – şi facă ordine în camera lui ;
• să adune singur jucăriile după ce s – a jucat ;
• să se joace corect cu fiecare jucărie ;
• să se joace civilizat cu alţi copii ;
• să cedeze jucăriile şi altor copii .
Pentru prevenirea îmbolnăvirilor obişnuiţi – l :
 • să se spele pe mâini după folosirea toaletei şi înainte de servirea mesei ;
• să spele fructele şi legumele înainte de a le consuma .
Propuneri pentru părinţi ( după caz activităţi culturale , excursii etc. )
Partea din dreapta a panoului „ Dialog cu părinţii ” am rezervat – o părinţilor , unde le – am fixat următoarele titluri :
• Ce ştiţi despre copilul dumneavoastră ?
• Ce vă deranjează la copilul dumneavoastră ?
• Ce – i place mai mult copilului dumneavoastră ?
• Ce doriţi să aflaţi despre copilul dumneavoastră ?
• Cum apreciaţi activitatea din grădiniţă ?
• Ce vă spun copiii despre educatoarea lor ?
• Sesizări !
Părinţii au reacţionat prompt şi din primele „bileţele ” afişate am aflat :
• copiii doresc mai multe poveşti ;
• copiilor le place vocea blândă a educatoarei ;
• părinţii sunt încântaţi de activităţile din grădiniţă ;
• părinţii nu pot spune foarte multe despre educaţia copilului lor (ei sunt încântaţi de orice manifestare a copilului ) ;
• părinţii doresc mai multe excursii pentru copilul lor ;
• copiii şi – ar dori să petreacă mai mult timp în faţa calculatorului .
Odată cu afişarea acestui panou am început cursul pentru părinţi intitulat „Educaţi aşa!” care l – am desfăşurat pe o perioadă de cinci săptămâni
.
Prin acest curs părinţii au învăţat cum să se comporte cu copilul în situaţii diferite , situaţii limite :
 • să acorde atenţie copilului şi să aprecieze fiecare gest pozitiv al copilului ;
• să ştie când trebuie să spună „nu” şi să interzică ;
• să înţeleagă care comportamente ale copiilor pot fi sau nu ignorate şi ce efect are ignorarea ;
• să înţeleagă în care situaţii trebuie separat copilul şi riscurile dacă pun copilul într – o încăpere în care el se poate distra , sau
dimpotrivă într – o încăpere care – l poate speria ( întunecată ) ;
• să înveţe ce pedepse sunt nepotrivite sau chiar dăunătoare copilului .
Din chestionarele date părinţilor la începutul cursului a rezultat că 45% din părinţi îşi cunosc copilul dar nu ştiu să acţioneze într – o situaţie dată
.
Din temele date acasă părinţilor a rezultat că 55% din părinţi dau atenţia cuvenită unei fapte bune săvârşite de către copil iar 30% folosesc
mijloace de constrângere şi chiar violenţa în aplanarea conflictelor .
Pe parcursul concursului am cerut părinţilor să aibă timp suficient să se ocupe de educaţia copiilor lor , să aplice abilităţile însuşite treptat în
cadrul programului „Educaţi aşa!”.
Toate aceste activităţi le completez săptămânal printr – o „ invitaţie la ceai ” stabilită în ziua de miercuri a fiecărei săptămâni între orele
17 – 18, unde, îi aştept pe părinţii dornici să afle cât mai multe despre copilul lor , să primească sfaturi la diferitele comportamente ale copilului,
să le explic ceea ce ei nu înţeleg din cărţile puse la dispoziţie etc. De asemenea părinţii pot veni cu sugestii referitoare la activitatea din grădiniţă,
pot sugera părerile lor şi astfel să lucrăm împreună planurile solicitate de ei ca într – un adevărat parteneriat .
Strategia folosită de mine în munca cu părinţii copiilor dă rezultatele cele mai fructuoase
când scopurile părinţilor sunt similare cu programul ; în caz contrar copilul va fi acela care va avea de suferit .
 Despre drepturile copilului

Educatoare Simona Armeana-Grăd.nr.16 Sibiu

Interpretările drepturilor copiilor :

În anul 1923 Declaraţia Drepturilor Copiilor a fost elaborată de Englantyne Jebb si sora lui din Londra , Anglia. Aceasta a fost adoptată
de Naţiunile Unite de abia în 1946.
Paşii au fost mărunţi dar foarte importanţi. Începând cu acestă implementare, s-a declanşat o puternică campania în toată lumea cu scopul
de a pune în aplicare şi asigura drepturile copiilor. Mai multe organizaţii, personalităţi, media au depus eforturi pentru a conştientiza întreaga
lume asupra acestui aspect, încercând să reprezinte drepturile micuţilor, să investigheze şi să soluţioneze reclamaţiile primite de la cetăţeni
privind copii defavorizaţi, neglijaţi sau abuzaţi.
Teoria ignoranţei privind drepturile copiilor este susţinută de percepţia pe care o au adulţii asupra copiilor. Ei sunt văzuţi ca nişte “bunuri
” deţinute de adulţi, sau mai mult de naţiune, nu sunt văzuţi nişte adulţi în devenire aşa cum ar fi trebuit, o resursă umană.
Politicile populaţiei ar trebuie să se reflecte în abordarea drepturilor copiilor.De exemplu, in Japonia se vorbeşte des despre extincţia rasei
asiatice, se iau măsuri pentru reducerea şi controlul indicatorului de natalitate. În alte ţări, precum în Rusia, Franţa, Italia, Singapore mamele care
dau naştere mai multor copii sunt recompensate şi tratate asemeni eroilor naţionali. În acelaşi timp copiii pot reprezenta un punct critic în
contextul politic al naţiunii sau o sursă importantă de capital uman. În ambele cazuri drepturile copiilor sunt respectate.
În momentul de faţă, societatea noastră impune măsuri de acţiune numai când se confruntă cu cazuri grave de abuz sau neglijenţă în
familie, prea târziu pentru micuţii care au de suferit.

Ce trebuie facut?
Ce putem face noi părinţii, adulţii cu drepturi depline este să realizăm importanţa micuţilor în societatea noastră şi să schimbăm ceva
acum. Propunem câteva măsuri:
- conştientizarea oricărui cetăţean responsabil asupra existenţei acestor drepturi.
- toată lumea (în special cine lucrează cu copiii) are obligaţia să raporteze cazuri de abuz sau neglijenţă îndreptate asupra copiilor.
Autorităţile publice locale şi centrale au obligaţia de a garanta şi promova drepturile copilului.
- Înfiinţarea de centre care să coordoneze, monitorizeze şi să asigure drepturile copiilor defavorizaţi şi vulnerabili;
- Încurajarea cercetărilor privind vulnerabilitatea copiilor din mediul urban si rural, pentru a colecta şi prelucra datele astfel încât prevenţia
să fie mult mai uşoară
- Implementarea unor programe de informare a tinerelor mămici
 Ce trebuie ştiut?
Vom enumera mai jos cele mai importante drepturi ale copiilor.

COPILUL ARE DREPTUL:

LA SĂNĂTATE
9 de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate, de a beneficia de serviciile medicale
9 Copilul cu handicap are dreptul la îngrijire specială, adaptată nevoilor
9 de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală si socială.

LA EDUCAŢIE
9 la stabilirea şi păstrarea identităţii sale.
9 de a primi o educaţie care să îi permită dezvoltarea, în condiţii nediscriminatorii
9 Copilul capabil de discernământ are dreptul de a-şi exprima liber opinia sa asupra oricărei probleme care îl priveste; În orice procedură
judiciară sau administrativă care îl priveste, copilul are dreptul de a fi ascultat.
9 la libertate de gândire, de conştiinţă şi religie.

SĂ FIE ÎNGRIJIT, OCROTIT ŞI IUBIT

9 de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături
de ataşament.
9 de a fi protejat împotriva exploatării şi nu poate fi constrâns la o muncă ce comporta un risc potenţial, care să îi compromită educaţia,
sănătăţii sau dezvoltării sale fizice, mentale, spirituale, morale ori sociale.
9 de a beneficia de asistenţă socială şi de asigurări sociale, în funcţie de resursele şi de situaţia în care se află acesta şi persoanele în
întreţinerea cărora se găseşte.
9 la protecţie împotriva oricărei forme de exploatare;
9 la protejarea imaginii sale publice si a vieţii sale intime, private şi familiale.
9 Copilul aparţinând unei minorităţi etnice, religioase sau lingvistice are dreptul la viaţă culturală proprie, la declararea apartenenţei sale
religioase, la practicarea propriei sale religii, precum şi dreptul de a folosi limba proprie în comun cu alţi membrii ai comunităţii din
care face parte.
9 la odihnă şi vacanţă.
9 de a fi protejat împotriva oricăror forme de violenţă, neglijenţă, abuz sau rele-tratamente.
 9 să crească alături de părinţii săi. Copilul are dreptul să fie crescut într-o atmosferă de afecţiune şi de securitate materială şi morală.
9 Orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de ocrotirea părinţilor săi sau care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi
lăsat în grija acestora, are dreptul la protectie alternativă.
9 să depună singur plângeri referitoare la încălcarea drepturilor sale fundamentale;

Link-uri si alte informatii utile

Linia Verde (telefon gratuit pentru raportarea abuzurilor împotriva copiilor, Telefonul Verde - Informare si Consiliere: 0800-8-200-200
 STRATEGII DE OPTIMIZARE A
COMPETENŢELOR SOCIALE ŞI EMOŢIONALE LA PREŞCOLARI

Educatoare: Simona Armeana - prof.psiholog: Ioana Şulea, Grădiniţa nr.16 Sibiu

Comunicarea este una din cele mai frecvente activitaţi la care participa fiinţa umană.Ne petrecem aproximativ 75% din perioada de veghe
comunicând sau pregătind un mesaj spre comunicare, intr-un fel sau altul.
Fiecare educator, cadru didactic îşi doreşte ca preşcolarii pe care îi educa, să utilizeze cursivitatea in comunicare, să acumuleze în mod
activ informaţii, să poată să opereze pe plan mintal, grafic cu cunoştinţele deţinute, să obţină calificativul foarte bun în evaluarea efectuată la
grupă.
De cele mai multe ori, preşcolarul este evaluat doar din prisma competenţelor cognitive(atenţie şi memorie, planificare şi rezolvare de
probleme, limbaj) pierzând din vedere competenţele emoţionale şi sociale.
Până de curând se considera că, cu cât o persoană avea un nivel mai ridicat de achiziţii cognitive, nivel de inteligenţă , cu atît şansele sale
de adaptare şi reuşită în viaţă păreau să fie mai mari, ignorând aproape total trăirile emoţionale ale persoanei şi efectele sale asupra sa şi a
celorlalţi,capacitatea sa de interelationare de stabilire de relatii armonioase cu cei din jur.
Dacă în grădiniţă se accentuează exclusiv latura cognitivă a preşcolarilor, vor apărea oscilaţii comportamentale şi emoţionale cu profunde
implicaţii în dezvoltarea ulterioară a personalităţii (egocentrism accentuat, agresivitate fizică şi verbală, bariere in comunicare , reacţii
emoţionale explozive dezadaptative, anxietate de performanţă, abandon şcolar, etc.)
Ceea ce dorim să punctăm este faptul că nu numărul de poezii ştiute de un copil, capacitatea sa de a efectua operaţii matematice, de a se
încadra perfect într-un spaţiu grafic, sunt primordiale şi-l recomandă pe acesta ca fiind un preşcolar cu şanse maxime de reuşită în mediul
educativ .
 Sigur că acestea sunt un bun indicator al dezvoltării cognitive, dar accentuate sistematic, duc la scăderea creativităţii, la scăderea
capacităţii sale de exprimare socială si emoţională.
În vederea identificării factorilor care contribuie la procesul adaptării şi atingerii succesului în viaţă , începînd cu anii 90 s-a acccentuat
investigarea rolului jucat de trăirile afective.S-a observat că utilizarea eficientă a informaţiilor cu încărcătură emoţională au un rol deosebit în
procesul adaptării şi în atingerea confortului emoţional personal, astfel persoanele care au abilităţi emoţionale bine dezvoltate au mai multe şanse
să fie mulţumite în viaţă, să fie eficiente în mai multe domenii( profesional, personal) să işi gestioneze stilul de gândire care stă la baza
productivităţii, să reuşească să comunice eficient cu ceilalţi, să stabilească şi să menţină relaţii adecvate.În schimb persoanele care trăisc deseori
sentimente de frustrare, nu îşi pot controla viaţa emoţională şi se frământă, se îngrijorează, nu reuşesc să comunice eficient, să recunoască şi să
interpreteze corect emoţiile proprii şi ale celorlalţi şi ajung să îşi saboteze propria adaptare.
Influenţa emoţională din viaţa adultă îşi are originea în dezvoltarea competenţelor emoţionale şi sociale din perioada preşcolară , aceasta
fiind o perioadă de achiziţii fundamentale în plan emoţional , social şi cognitiv.
Copiii care nu sunt sprijiniţi în capacitatea de exprimare emoţională sau cei care sunt obişnuiţi să interacţioneze expres pe baza indicaţiilor
educatoarei şi să le fie anulat punctul lor de vedere , riscă să-şi dezvolte tulburări de comportament (comportament opozant, sfidare la adresa
celorlalţi, incapacitatea de a ţine cont de dorinţele celorlalţi şi reacţii agresive).
În continuare vom prezenta modalităţi de reglare comportamentală a preşcolarului, axate pe exerciţii de dezvoltare a competenţelor
emoţionale şi a celor sociale
STUDIU DE CAZ
UNITATEA DE INVATAMANT: GRĂDINIŢA NR.16, SIBIU
NUME/ PRENUME : S. R.
GRUPA: MIJLOCIE
EDUCATOARE : SIMONA ARMEANA
DEFINIREA PROBLEMEI:comportament agresiv pe fondul achiziţiilor emoţionale şi sociale scăzute(s-a utilizat platforma de evaluare a

dezvoltării preşcolare PEDa- s-a obtinut astfel un cod galben –pentru competentele sociale si un cod rosu pentru cele emotionale)
ANALIZA MULTINIVELARĂ A PROBLEMEI
-Nivel comportamental - cooperare scăzută în joc, necomplianţă faţă de reguli,interacţionează cu copiii în cadrul grupei prin reacţii de
împins, lovit .
-Nivel cognitiv – egocentrism accentuat,cognitii dezadaptative („de fiecare data eu sunt cel vinovat...”)
-Nivel subiectiv – sentiment de persecuţie permanentă.
-Nivel fiziologic – reacţii emoţionale explozive (plâns, ţipăt) însoţite de reacţii vegetative bogate (înroşirea feţei, accelerarea ritmului
resapirator, transpiratie abundenta).
IDENTIFICAREA FACTORILOR DE MENŢINERE ŞI DE ACTIVARE A PROBLEMEI
• Etichetările verbale din partea părinţilor, a educatoarei şi colegilor:(„eşti rău, eşti neascultător”) , duc la întărirea comportamentului şi
nicidecum la anularea lui.
• Utilizarea absolutismelor verbale : (”întotdeauna”, „de fiecare dată”, niciodată, nu asculţi”) , anulează motivaţia pentru schimbare,iar
comportamentul negativ se va perpetua.
PLAN DE INTERVENŢIE
IPOTEZA DE LUCRU: comportamentul cu tendinţe preponderent agresive este determinat de lipsa abilităţilor de a intra în contact cu ceilalţi,

de a menţine şi realiza relaţii sociale,de comunicarea defectuoasa cu prescolarul axata preponderent pe criticarea subiectului si nu a
comportamentului, precum şi de slaba capacitate de conştientizare a emoţiilor şi de adecvare a emoţiilor la situaţie.
IDENTIFICAREA RESURSELOR PERSONALE:
• bună dotare intelectuală;
• autonomie personală în limitele vârstei;
• reacţioneaza favorabil la stimulări verbale /recompense din partea adultului.
 STRATEGII DE INTERVENŢIE
• cuprinderea într-un program de consiliere a preşcolarului şi familiei acestuia ;
• intervenţii în cadrul grupei, desfăşurate de educatoare si psiholog axate pe: managementul grupei, dezvoltarea stimei de sine a
preşcolarului.Aceasta interventie este reclamată de faptul că în cazul unui comportament agresiv ceea ce este afectată este relaţia dintre el
si cei din jur (copii, părinti, educatoare) iar pentru refacerea relaţiei trebuie să acţionam asupra reţelei sociale a preşcolarului ( copii,
parinti, educatoare).
• desfăşurarea de exerciţii de dezvoltare axate pe reglare emoţională (aici s-a utilizat„tehnica broscuţei ţestoase”).

ACTIVITATEA PROPUSĂ PENTRU MANAGEMENTUL GRUPEI AM NUMIT-O„PRIETENIA” Preşcolarii aşezaţi în cerc vor fi rugaţi să formeze o

statuie a prieteniei. Atmosfera va fi una de calm, de linişte , se poate utiliza cu succes şi un fond muzical.Educatoarea va lua şi ea parte la

realizarea statuii, va face de asemenea aprecieri asupra modului în care copiii reuşesc să redea nonverbal sarcina ceruta. Se va puncta stările

emoţionale transmise ( dacă copiii zâmbesc, au o stare de confort intern), prezenţa comportamentelor de cooperare (se ţin de mâini, se

îmbrăţişează, etc.) Se vor face apoi perechi de câte doi copii, iar fiecare copil va fi rugat să facă aprecieri pozitive la adresa colegului : (ex.

„mie imi place la Radu că stie să construiască turnuri „, sau .. „imi place de Ana pentru că ştie să picteze frumos.” Utilizându-se astfel

aprecieri pozitive implicit si pentru preşcolarul care pâna atunci a fost obişnuit să fie exclus din grup, vor contribui la creşterea stimei de

sine, la sentimentul de apartenenţă la grup si la anularea / scăderea trăirilor afective.

Activitatea se va încheia prin realizarea unui desen intitulat :’’Desen pentru prietenul meu’’. Fiecare copil va face şi va oferi penttru
perechea sa desenul, insistându-se asupra limbajului utilizat, a intonaţiei , reglarea volumului vocii.(„Dragă prietene îţi ofer acest desen....”).
Prin intermediul acestei activităţi creşte coeziunea grupului de copii, se încurajează exprimarea emoţională, apare sentimentul de valorizare
pentru preşcolarul cu abateri frecvente, („si despre mine s-a spus ceva bun, si eu sunt bun la ceva”cogniţie adaptativă) .
 O altă intervenţie în reglarea comportamentului agresiv este aşa numita „TEHNICA BROSCUŢEI ŢESTOASE ”. Ea se realizează în
cinci etape şi presupune personificarea sub forma unei broscuţe ţestoase a copilului care reuşeşte să îşi oprească furia şi să-şi facă noi prieteni
utilizând următorii paşi:
1. Recunoaşte-ţi emoţiile ( ex. „sunt supărat pentru că Alina mi-a luat jucăria”).
2. Rugaţi copiii să-şi imagineze că se retrag într-o carapace, asemenea broaştei ţestoase şi să respire adânc de trei ori (arătaţi-le o broască
ţestoasă şi cum aceasta intră în carapacea ei).
3. În timp ce respiră copiii trebuie să-şi imagineze că aerul inspirat ajunge până în vârful picioarelor şi în degetele de la mâni.
4.. În timp ce copiii îşi concentrează atenţia asupra respiraţiei, poate să intervină şi monologul pozitiv ’’stau un pic şi mă liniştesc’’‚’’mă
gândesc la ursuleţul meu de pluş’’,etc.
5. Permite-ţi copiilor să rămână în „carapace” atât timp cât este nevoie pentru a se linişti şi pentru a încerca să rezolve problema în mod
adecvat.
Exersaţi cu copiii aceşti paşi deoarece prin repetare, tehnica devine un automatism şi îi ajută să se liniştescă.
Este important să-i învăţăm pe copiii să-şi conştientizeze emoţiile, să-şi adecveze emoţiile la situaţii, pentru că modul în care simţim,
reacţiile noastre emoţionale determină modul în care vom gândi vizavi de o anumită situaţie.
Prin intermediul acestei tehnici, subiectul a fost invăţat să îşi conştientizeze emoţiile, să le recunoască si să găsească soluţii alternative la o
problemă ivită. Dacă anterior copilul reacţiona impulsiv , acum a fost instrumentat în găsirea unor comportamente alternative care îl vor decentra
de pe emoţia negativă ( „pot să stau puţin să mă liniştesc”/ „ pot să fac altceva dacă el mi-a deranjat cuburile etc.).
EVALUAREA INTERVENŢIEI
• scăderea frecvenţei episoadelor cu reactivitate emoţională si comportamentală intensă;
• îmbunătăţirea comunicării grădiniţă- familie ( familia a fost consiliată în identificarea modalitaţilor de relaţionare cu subiectul , de suport
in efectuare de exerciţii cu preşcolarul pentru optimizarea competenţelor emoţionale şi sociale);
• creşterea coeziunii grupului de apartenenţă.
 În concluzie, puteţi modela comportamentul copiilor dacă discutaţi despre emoţii pozitive sau negative, nu criticaţi sau minimalizaţi
manifestările emoţionale negative iar mesajele pe care le transmiteţi pe cale verbală, prin gesturi, mimică, trebuie să exprime acelaşi lucru.
Utilizati tehnici de comunicare asertiva- Criticaţi comportamentul şi nu persoana!
Bibliografie
Benga, Oana- Ghid de intervenţie pentru educatori,
Editura Asociaţia de Ştiinţe Cognitive din Romania, Cluj 2003;
Baban, Adriana- Consiliere educatională,
Editura Asociaţia de Ştiinţe Cognitive din Romania, Cluj 2002;
Vrăsmaş, Elena- Educaţia copilului preşcolar,
Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1999.
 Metode alternative de evaluare în cadrul temelor integrate
Metoda portofoliului
Ed. Agnes Costea – Ş.A.M. Târnava
Evaluarea reprezintă alături de predare şi învăţare, o componentă a procesului de învăţământ, deoarece orice act educaţional implică, în mod
direct sau indirect, sistematic sau nesistematic, evaluarea.
Evaluarea este un proces continuu care face parte din procesul de învăţare al cărei scop principal este să producă / să consolideze învăţarea,
să ofere copiilor şi educatoarelor oportunităţi de reflecţie şi de perfecţionare continuă.
Evaluarea autentică, mai ales în cazul temelor integrate implică o serie de metode alternative cum ar fi: portofoliile, jurnalele personale sau de
grup, observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului copiilor , investigaţia, proiectul, autoevaluarea etc.
Metoda portofoliului este relevantă pentru proiectele cross-curriculare, este de actualitate şi este utilizată continuu în contextul învăţământului
obligatoriu de la noi. Portofoliul „povesteşte istoria unui copil. El are rolul de a încuraja elevul în construcţia învăţării sale”.
Un portofoliu reprezintă un ansamblu coordonat de evidenţe ale muncii anterioare şi prezente a copilului, care oferă o imagine de ansamblu
asupra progresului în învăţare al acestuia.
„Portofoliul reprezintă cartea de vizită a elevului, urmărindu-i progresul de la un semestru la altul, de la un an şcolar la altul chiar de la un
ciclu de învăţământ la altul.” Monitorizarea progresului se poate face de la o unitate de învăţare la alta sau, pur şi simplu, în formarea unor
competenţe, valori şi atitudini, urmărind traseele de învăţare parcurse de copil.
Conţinutul unui portofoliu poate fi extrem de divers, în funcţie de criteriile stabilite de educatoare împreună cu copiii şi de scopurile
principale ale portofoliului. Se poate opta pentru un portofoliu individual (al fiecărui copil) sau pentru un portofoliu al temei, în care fiecare să se
regăsească, cu aportul personal şi contribuţiile specifice.
 Orice evidenţă relevantă (directă sau indirectă) a muncii copiilor şi a progresului acestora în învăţare (în formarea deprinderilor,
competenţelor, valorilor şi/sau atitudinilor propuse) poate deveni parte integrantă a portofoliului temei integrate sau a portofoliului individual al
copiilor.
Făcând inventarul portofoliului preşcolarului în cadrul unei teme integrate putem enumera câteva componente importante:
impresii redate grafic;
mostre ale muncii copiilor (încercări de rezolvare a situaţiilor problemă);
produse ale copiilor (produse finite);
materiale culese, prelucrate sau realizate de către copii (colecţii);
desene, colaje;
fotografii sau ilustraţii ale realizărilor unor activităţi de învăţare (expoziţii, albume);
casete audio sau video;
teme individuale sau de grup (postere);
chestionare, inventare comportamentale sau atitudinale;
pagini de jurnal etc.
Metoda portofoliului are AVANTAJUL că poate integra rezultatele tuturor celorlalte tipuri/metode de evaluare, fie ele tradiţionale sau
alternative.
Pentru ca portofoliul să nu se transforme într-un „sac fără fund” specialiştii au făcut câteva sugestii privind managementul acestui instrument:
- Trebuie să existe criterii clare pentru ceea ce poate sau nu să devină conţinut al portofoliului;
- Trebuie revăzut alături de copii, conţinutul portofoliului individual sau de grup la intervale regulate de timp;
- Trebuie incluse mostre care să reflecte caracterul integrat/interdisciplinar al proiectului;
- Fiecare „intrare”/evidenţă care face parte din portofoliu trebuie datată; elementele portofoliului trebuie aşezate cronologic şi /sau pe
categorii;
 - Copiii trebuie implicaţi în selectarea evidenţelor/produselor ce devin parte a portofoliului;
- Părinţii trebuie invitaţi să vadă şi să discute rezultatele copiilor lor; în cadrul şedinţelor/ întâlnirilor cu părinţii portofoliile se arată
acestora, astfel încât fiecare părinte să ştie, şi să fie mândru de realizările individuale şi de grup ale copilului său;
- Unele produse trebuie înapoiate copiilor după ce ele nu mai servesc scopurilor evaluării; copiii doresc să aibă şi ei produsele propriilor
activităţi
- Portofoliile se utilizează pentru a avea o imagine completă asupra performanţelor şi succeselor copiilor; de multe ori, ele arată mai bine
punctele tari şi ariile de intervenţie pentru fiecare copil;
- Trebuie păstrat un echilibru între caracterul formal şi informal al evaluării şi al evidenţelor incluse în portofoliu;
- Un portofoliu bine alcătuit trebuie să ofere răspunsuri la cel puţin trei întrebări: „Unde erau copiii la început?”, „Unde se află ei acum?”,
„Se îndreaptă copiii către succes?”

De ce trebuie să folosească educatoarele portofoliul? Din următoarele motive:

- Respectă sentimentul de proprietate al copiilor asupra rezultatelor propriei activităţi;
- Facilitează discuţiile ce reflectă punctele tari ale copiilor, interesele şi sentimentele acestora;
- Surprinde dezvoltarea/progresul de-a lungul unei perioade de timp;
- Creează un spaţiu sigur de stocare a elementelor relevante pentru deciziile copiilor, pentru interesele şi rezultatele colaborării
lor.
- Informează părinţii şi-i invită să se implice;
- Solicită copiii să explice motivele pentru care un element anume este inclus în portofoliu;
- Se actualizează la intervale regulate;
- Le oferă educatoarelor timpul necesar pentru a sintetiza progresul;
- Demonstrează rezultatele muncii în faţa altor colegi, a părinţilor şi a altor persoane interesate;
 - Oferă evidenţe ale efortului depus de fiecare în învăţare.
Portofoliul îi ajută pe copii deoarece:
• Reprezintă o colecţie de lucrări semnificative;
• Oferă posibilitatea reflecţiei asupra propriilor puncte tari şi nevoi de dezvoltare;
• Îşi stabilesc propriile obiective de învăţare şi contribuie la evaluarea progresului în atingerea lor;
• Pot vizualiza progresul făcut de-a lungul unor perioade de timp;
• Copiii sunt încurajaţi să reflecteze asupra ideilor prezente în produsele lor;
• Copiii pot vedea mai multe moduri în care poate fi exprimată o idee;
• Văd rezultatele efortului propriu;
• Înţeleg rolul lor în organizarea şi derularea experienţelor de învăţare;
• Se simt coparticipanţi şi responsabili pentru succesul proiectului;
• Au sentimentul că munca lor are relevanţă atât în plan personal cât şi social.
 VALENȚE FORMATIV-EDUCATIVE
ALE METODELOR ACTIVE

Educatoare ROBU RODICA

Colegiul T.T.F. Anghel Saligny
Grădinița P.N.NR.1 Simeria

„Nici un om nu se întăreşte citind un tratat de gimnastică, ci făcând exerciţii; nici un om nu învaţă a judeca citind judecăţile gata scrise de
alţii, ci judecând singur şi dându-şi seama de natura lucrurilor”. Mihai Eminescu
În contextul actual, când școala trebuie să răspundă exigențelor contemporaneității, la nivelul învățământului preșcolar se conturează o nouă
abordare educațională. Este vorba de o abordare care impune organizarea și trăirea unor experiențe variate de învățare, o abordare care încearcă
să îmbine creativ metodele active specifice pedagogiei alternative moderne cu metodele consacrate specifice pedagogiei tradiționale.
Metodele constituie instrumente de prim rang în mâna educatorului, sunt calea eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod
comun de a proceda care reuneşte într-un tot familiar eforturile cadrului didactic şi ale copiilor.
Metodele sunt împărţite din punct de vedere istoric în:
metode tradiţionale/clasice: expunerea, conversaţia, exerciţiul, demonstraţia, observaţia;
metode moderne: algoritmizarea, problematizarea, brainstorming-ul, instruirea programată, ciorchinele, cubul, explozia stelară, metoda pălăriilor
gânditoare,
Dezideratele de modernizare şi perfecţionare a metodologiei didactice se înscriu pe direcţia sporirii caracterului activ-participativ al
metodei de învăţare, pe aplicarea unor metode cu un pronunţat caracter formativ, care să-l implice pe copil direct în procesul de învăţare,
stimulându-i creativitatea, interesul pentru nou, dezvoltarea gândirii, reuşind să aducă o însemnată contribuţie la dezvoltarea întregului său
potenţial.
Dintre aceste moderne metode didactice fac parte cele ce duc la creşterea gradului de participare – implicare a copiilor, la dezvoltarea
structurilor cognitiv motrice și practico-aplicative a acestora.
Definitoriu pentru folosirea metodelor activ-participative este caracterul lor stimulativ, din punct de vedere fizic şi psihic, precum şi
posibilitatea alternării activităţilor individuale şi de grup, în scopul atingerii „optimum-ului” motivaţional şi acţional la nivelul copiilor care se
văd angajaţi şi trebuie să îşi asume noi roluri şi responsabilităţi în propria formare.
Rolul metodelor didactice moderne este acela de a crea un context situaţional, asfel încât cel care învaţă să fie angajat şi să participe în mod
activ la realizarea obiectivelor predării, se caracterizează printr-o permanentă deschidere la înnoire, la inovaţie.
Dacă până nu de mult școala românească promova doar competiția și individualismul, încuraja doar reușita personală, acum ea și-a
schimbat radical strategia și abordează ideea învățării prin cooperare, urmărind îndeosebi să cultive :
-interacțiunea dintre copii;
-dezvoltarea abilității de lucru în echipă;
-participarea activă la procesul de învățare prin depunerea unui efort susținut de către copii ;
-toleranță față de semeni și față de moduri diferite de a gândi;
-dezvoltarea abilităților de comunicare și colaborare cu ceilalți, de a primi sprijin și de a oferi ajutor .
Activitățile de învățare prin cooperare dau posibilitatea copiilor de a învăța împreună, participând la proiecte comune urmărind ca fiecare
membru al grupului să-și aducă aportul la creșterea performanței celorlalți membrii și să-și îmbunătățească totodată performanțele. Preșcolarul
nu mai este de mult privit ca un receptor pasiv al unor informații, ci a devenit tot mai mult un participant activ la propria lui formare, iar
educatoarea este cea care încurajează cooperarea, colaborarea, stimulează lucru în perechi și în grup, convinsă fiind că fiecare copil constituie o
adevărată sursă de învățare pentru ceilalți, numai în condițiile învățării prin cooperare. Învățarea prin cooperare presupune învățarea de la alții și
cu alții.
Tehnicile de învățare prin cooperare reprezintă de fapt strategii de atribuire a unor roluri active copiilor, pentru ca aceștia să se sprijine
reciproc în procesul de învățare. Deprinderea de a lucra în echipă este o tehnică bine cunoscută pentru promovarea învățării active și a unei bune
pregătiri pentru integrarea școlară.
Copiii trebuie învățați să lucreze în grup la fel cum sunt învățați orice altceva. Înainte de a trece la desfășurarea unor activități de învățare în
grupuri mici am urmărit să obișnuiesc preșcolarii cu lucru în perechi în desene, picturi sau aplicații practice realizate în comun de câte doi copii.
Creşterea ponderii metodelor activ-participative nu înseamnă renunţarea la metodele clasice de învăţământ la cele de transmitere şi
asimilare a informaţiei.
Metodologia modernă operează schimbări care ţin de sporirea potenţialului formativ al metodelor clasice prin accentuarea caracterului lor
euristic şi activ-participativ.
Învăţamântul modern promovează metodele de învăţare active, învăţarea bazată pe investigaţia proprie a realităţii şi formarea de cunoştinţe
şi experienţe prin efort propriu. A instrui nu mai înseamnă a-l determina pe preşcolar să-şi înmagazineze în minte un volum de cunoştinţe, ci de
a-l învăţa să ia parte la procesul de producere a noilor cunoştinţe. Astfel sunt preferate metodele moderne euristice de predare – învăţare,
deoarece acestea pun accentul pe urmatoarele capacităţi:
capacitatea de a pune întrebări şi de a construi răspunsuri;
cultivarea unor deprinderi, priceperi şi calităţi intelectuale;
dezvoltarea gândirii critice şi creative.
formarea de opinii, mentalităţi sau comportamente dezirabile;
Un bun cadru didactic este acela care este capabil de o mare varietate de stiluri didactice, având astfel posibilitatea să-şi adapteze munca sa
diferitelor circumstanţe, să confere predării flexibilitate şi mai multă eficienţă.
Învățamântul modern promovează metodele de învățare active, bazate pe investigația proprie a realității precum şi formarea de cunoştințe
şi experiențe prin efort propriu.
 Printre metodele moderne de stimulare a creativității sunt: braistorming-ul, explozia stelară, mozaicul, ciorchinele, cubul, metoda pălăriilor
gânditoare.
Brainstorming-ul are semnificaţia de „furtună în creier”, eferveşcenţă, aflux de
idei, stare intensă de creativitate, una din cele mai răspândite metode de stimulare a creativităţii.
Preşcolarii sunt provocaţi să participe activ la producerea de idei, de a dezvolta capacitatea de rezolvare a unei probleme prin căutarea de
soluţii cât mai originale, se dezvoltă atitudinea creativă şi este favorizată exprimarea personalităţii, este stimulată participarea tuturor copiilor la
activitatea de producere a ideilor.
Explozia stelară este o metoda nouă de dezvoltare a creativităţii similară brainstorming-ului. Începe din centrul conceptului şi se împrăştie
în afară cu întrebări asemeni exploziei stelare.
Mozaicul este o metoda complexă ce oferă un potenţial uriaş pentru dezvoltarea sentimentului de responsabilitate.
Ciorchinele ca și brainstorming-ul stimulează realizarea unor asociaţii noi şi permite cunoaşterea propriului mod de a înţelege o anumită
temă.
Cubul este o metodă folosită cu succes la preșcolari
Voi exemplifica prin aplicarea metodei în cazul unei observări: Ghiocelul.
Am confecționat un cub pe ale cărei fețe am scris cifrele de la 1 la 6. Copiii sunt anunțați că fiecare număr reprezintă o cerință adresată
unui anumit grup.
Am anunțat tema activității(“Astăzi vom observa o floare iubită de voi,” Ghiocelul.”).
Am împărțit copiii în 6 grupuri, fiecare grup urmînd să analizeze tema aleasă, ținînd cont de cerința ce corespundea cifrei de pe una din fețele
cubului:
Descrie! (Spune culoarea, mărimea, forma florii observate.)
Compară!( să evidențieze asemănările și deosebirile față de altă floare)
Asociază! (Ce simți cînd vezi un ghiocel?La ce te gîndești?)
Analizează!(Care sunt părțile componente, ce caracteristici are?)
Aplică!(La ce poti folosi această floare?)
Argumentează!(Importanța florilor pentru om)
Asigurîndu-mă că toți copiii au înțeles sarcinile trasate, am acordat timp pentru rezolvarea acestora, liderul fiecărui grup prezentând celorlalți
rezultatul echipei sale.
Metoda pălăriilor gânditoare – este o altă metodă interactivă de stimulare a creativității, folosită la preșcolari.
Se pun la dispoziția copiilor pălării de 6 culori : alb, roșu, negru, galben, verde, albastru.
Voi reda povestea Scufița Roșie
Pălăria albă este povestitorul. Copilul care poartă pălăria are sarcina de a reda pe scurt conținutul textului.
Pălăria roșie deține rolul psihologului. Copiii din grupa celor care poartă pălăriuțe roșii au prezentat sentimentele lor față de Scufița Roșie, față
de bunica, supărarea față de lup, și mulțumirea față de vânător.
Pălăria neagră are rol de critic, vede doar partea negativă a faptelor. Purtătorii pălăriuțelor negre au criticat atitudinea Scufiței, care trebuia să
asculte sfatul mamei, dezaprobă atitudinea lupului.
Pălăria verde este simbolul gânditorului și este cea mai creativă. Gânditorii au fost cei care ne-au relatat cum ar fi procedat ei în locul Scufiței
Roșii, al lupului, al vânătorului sau al bunicii.
Pălăria galbenă, numită creatorul, reprezintă simbolul gândirii pozitive și constructive. Creatorii au încercat să completeze povestirea și să-i
creeze un alt final. Scufița Roșie nu ascultă de lup, merge pe drumul cel mai scurt ajungând repede la bunica.
Pălăria albastră reprezintă modelatorul, anunță subiectul pus în discuție, deține controlul întregii activități, pune întrebări celorlalte pălării.
Ținând cont de complexitatea sarcinii ce revine acestei pălării, educatoarea este cea care o poartă, având rolul de ghid.
Lucrând în echipă, copiii se sprijină și se încurajează reciproc, participă activ, după puterile proprii la soluționarea problemelor cu care se
confruntă grupul. Rezultatul final al procesului didactic întreprins este acela că toți participanții învață unii lângă alții și unii de la alții, se
valorifică, se stimulează potențialul creator, implicarea copiilor fiind interactivă.

BIBLIOGRAFIE:
Silvia Breben, -“Metode interactive de grup”, Editura Arves,2002
Revista Învățământ preșcolar 1-2 / 2005
 DREPTUL LA EDUCAŢIE

Prof. Maria Rodica Moldovan

Şcoala Naţională de Gaz Mediaş

,,Nu toate situaţiile a căror existenţă

o acceptăm pot fi schimbate,
dar nici una nu poate fi schimbată
dacă nu acceptăm că există.”
James Baldwin

De patru ani alături de Organizaţia Salvaţii Copiii am desfăşurat proiecte în unitatea noastră în cadrul Campaniei Globale pentru Educaţie,
în vederea promovării accesului la educaţie în mod egal pentru toţi. Ne-am propus să ne alăturăm celor care militează pentru libertatea de a
studia, pentru libertatea de dezvoltare şi împlinire pe plan individual, profesional şi social a tuturor, indiferent de vârstă, sex, apartenenţă
religioasă sau de altă natură.
Am răspuns acestei provocări prin prisma profesiei, considerând că suntem datori să ne implicăm și așa, că suntem obligaţi moral să facem
toate diligenţele necesare asigurării climatului optim de educare şi formare a generaţiilor care trebuie să valorifice potenţialul informaţional al
societății.
Avem obligația să nu uităm că este fundamental ca fiecare naţiune să lase urme în universul valorilor şi să contribuie la progresul general al
umanităţii. Să nu uităm că prin ceea ce întreprindem contribuim la completarea pașapotului fiecărui elev. Iar paşaportul actualelor generaţii
pentru viitor îl constituie adevaratele valori naţionale ce se univeralizeaza. Prin aceasta naţiunile se mândresc şi își sporesc valoarea pe plan
internaţional. Prin aceasta ne împlinim.
Câteva date furnizate de Organizaţia Salvaţii Copiii, pe care le cităm, ne susțin afirmațiile.
În lume sunt 759 de milioane de adulţi şi 69 de milioane de copii care nu pot scrie şi citi.
Dintre cei 759 de adulţi analfabeţi, două treimi sunt femei – iar procentul acestora a crescut uşor în ultimii zece ani. Femeile şi fetele din
categoriile sociale dezavantajate sau marginalizate sunt afectate de lipsa educației într-o măsura mult mai mare, în condiţiile în care factori cum
ar fi apartenenţa etnică, dizabilităţile şi locul de viaţă înrăutăţesc în mod dramatic şansele de a frecventa şi absolvi şcoala. Aceşti factori pun în
evidenţă o încălcare inacceptabilă a drepturilor omului.
Din cele 69 de milioane de copiii care nu au acces la educaţie primară, 54 % sunt fete. Odată înscrise la şcoală, fetele se confruntă cu
numeroase provocări şi, în comparaţie cu băieţii, sunt mai expuse abandonului şcolar înainte de finalizarea educaţiei primare. De asemenea, în
multe părţi ale lumii, fetele au semnificativ mai puţine şanse de a ajunge în ciclul secundar.
 Sunt cifre edificatoare care au determinat liderii ţărilor lumii, ca în anul 2000, să semneze un angajamet prin care au stabilit un set de
obiective pentru a stopa sărăcia la nivelul întregului Glob şi pentru a construi o lume mai bună prin educație.
Principala țintă din cadrul acestui angajament este creşterea cu 50% a ratei de alfabetizare a adulţilor pâna în 2015, mai ales în rândul
femeilor, şi asigurarea accesului egal la educaţia de bază şi la formarea pe tot parcursul vieţii pentru toate persoanele. Milioane de copii, profesori
şi suporteri ai campaniilor globale pentru educație cer în fiecare an guvernanţilor să garanteze accesul egal la educaţia primară pentru toate
persoanele, astfel încât a citi şi a scrie să fie la îndemâna tuturor.Iar acestora ne-am alăturat și noi derulând ăn ficare an proiecte în cadrul
Campaniei Globale pentru Educaţie.
În aprilie 2008 am participat la „Cea Mai Mare Lecţie din Lume” urmărind să stabilim un record mondial privind numărul de participanţi
la o lecţie desfăşurată în scopul promovării accesului la „EDUCAŢIE DE CALITATE PENTRU TOŢI – şi spunând cu toţii: STOP
EXCLUDERII !”. Obiectivul a fost atins .
Au urmat acţiunile noastre din martie - mai 2009 care au vrut să susţină încă o dată accesul tuturor la educaţie. Activităţile din cadrul
acţiunii „Cărţi deschise, uşi deschise!Acces egal la educaţie de bază, la orice vârstă” s-au finalizat cu redactarea unei Cărţi de citire – o culegere
de pledoarii pentru educaţie ale unor personalități.
Profitând de oportunitatea oferită prin desfăşurarea Campinatului Mondial de fotbal în vara anului 2010, în perioada martie - aprilie 2010
ne-am propus să milităm toţi pentru acelaş scop „1GOAL: Education for all!/ 1 SCOP: Educaţie pentru toţi! ” solicitând susţinerea demersului
nostru de către toți participanţii la această mare competiţie sportivă, oameni de fotbal și suporteri deopotrivă.
Şi apoi, întrun demers firesc de acum, în mai 2011 am organizat şi desfăşurat o „Lecţie pentru toţi” denumită „ Marea Povestire”. În acest
an, era deja cunoscut crezul nostru şi dorinţa de a face tot ce ne stă în putinţă pentru ca educaţia să reprezinte un drept universal.

„Este un drept!
Fă-l să fie drept!
Educaţie pentru fete şi femei!”

Conceptul central al ediţiei din acest an al Campaniei Globale pentru Educaţie a fost acela de a prezenta experienţele personale ale unor
femei pentru care accesul la educaţie sau, dimpotrivă, obstacolele întâlnite în acest domeniu, au reprezentat factori determinanţi în evoluţia
personală şi profesională ulterioară.
Elevii școlii au realizat un sondaj de opinie printre fete și femei cu privire la accesul la educație și consecințele neparticipării la educație al
acestora și au evidențiat aspectele pozitive ale existenței acelora care au avut parte de educație:
Fetele care merg la şcoală au o mai mare stimă de sine şi sunt mai puţin expuse riscului de a deveni victime ale violenţei sau exploatării, a
traficului de ființe umane;
Femeile care au mers la şcoală sunt mai capabile să se opună violenţei şi abuzului, a violenței domestice;
Educaţia pentru fete şi reducerea diferenţelor de gen promovează democraţia,
 Îmbunătăţirea educaţiei pentru fete şi femei conduce atât la îmbunătăţirea şanselor individuale ale acestora cât şi la îmbunătăţirea situaţiei
copiilor lor prin scăderea mortalității și morbidității infantile, a abandonului copiilor in maternități și spitale, scăderea numărului copiilor
maltratați fizic și psihic.
Sunt sigură că vom continua să sprijinim Organizaţia Salvaţii Copiii în derularea Campaniei Globale pentru Educaţie și de acum înainte. Și
cred cu convingere că orice demers de susținere a educației pentru toți nu este un efort zadarnic și de aceea privesc cu optimism viitorul. Trebuie
să înlăturăm toate tarele trecutului și să promovăm în continuare valorile.

,,Nu te pot conduce spre un viitor dacă priveşti într-o oglindă retrovizoare." (anonim)
 PEDAGOGIA MONTESSORI CA ALTERNATIVĂ EDUCAŢIONALĂ

Prof. Diana Florea

Grăd. P.P. Nr. 7 Deva

În acest material voi încerca să punctez doar câteva aspecte sau mai bine spus concepte ale pedagogiei Montessori pentru a putea fi
comparate cu pedagogia tradiţională, de masă.
Lucrul cel mai greu de acceptat pentru conştiinţa noastră e acela ca tocmai “grija” noastră excesivă îl împiedică pe copil în
exercitarea propriei activităţi şi deci în dezvoltarea personalităţii proprii. Cine aprofundează această idee însă, înţelege imediat unde se află
problema.
Copilul trebuie să acţioneze şi să se exprime, dar niciodată nu trebuie ca adultul sa acţioneze în locul lui fară să fie absolut necesar. De
fiecare dată cînd adultul dă copilului un ajutor nenecesar, împiedică dezvoltarea sa şi, ca o consecinţă gravă a unei erori de tratament în
aparenţă atît de uşoara, împiedică sau deviază, sub anumite aspecte, dezvoltarea copilului. Aşa se întîmplă cînd noi,cu cele mai bune intenţii şi
cu cea mai sinceră dorinţă de a-l face să se simta bine, facem totul pentru el: îl îmbrăcăm, îl spalăm, îl aşezăm pe scăunel, îi dăm în gură, îl
punem în acel gen de colivie care este patul lui,etc. Mai tîrziu,la vîrsta şcolară, repetăm aceeaşi eroare atunci cînd, considerîndu-l incapabil să
inveţe orice lucru fără ajutorul nostru,”îl îndopăm cu hrana spirituală”, îl înţepenim pe băncile şcolii, ne străduim să-i înlăturăm defectele
morale, strivindu-i voinţa, convinşi că astfel îl facem mai bun şi aşa mai departe.
Adultul trebuie să ajute copilul să facă singur tot ceea ce îi este posibil să
facă. Asfel, în loc să-l îmbrace, să-l inveţe să se imbrace, în loc să-l spele, să-l inveţe să se spele, în loc să-i dea în gură să-l obişnuiască să
manînce singur, mereu mai corect şi aşa mai departe. Imediat ce îi este lăsat deschis drumul spre dezvoltare, copilul arată o activitate
surprinzătoare şi o capacitate de a-şi perfecţiona actiunile, cu adevărat minunate. Dar lucrurile care îl inconjoară sînt atît de disproporţionate
faţă de forţele sale şi faţa de micile dimensiuni ale corpului său, încît “ambientul” reprezintă imediat un obstacol al activităţii sale. Cînd adultul
nu se substituie copilului, ci copilul însuşi este cel care acţionează apare imediat necesitatea de a-i pregăti un ambient proporţionat. Scaune
mici, cuiere joase, chiuvete mici şi draguţe, pătuţuri puţin înalte, covoaraşe uşor de aşezat, hainuţe uşor de încheiat, farfurioare de spălat,
vaze în care să pună flori şi multe alte lucruri reprezintă primele mijloace cu care copilul va putea realiza şi desfăşura o activitate ordonată,
care tinde să atingă scopuri raţionale.
Două sînt deci lucrurile de schimbat in jurul copilului: activitatea adultului şi ambientul. Scopul nostru este acela de a aduce în centru
personalitatea sa, de a-l lăsa să acţioneze ; mai mult, nu doar să-l lăsăm, ci chiar să-i facilităm o exprimare liberă şi armonioasă , conformă cu
legile vieţii sale.
Triumful educaţiei noi este deci, de a ajuta profundele energii ale vieţii să acţioneze şi să se exprime. O asfel de concepţie nu este nouă,ci
dimpotrivă reprezintă cel mai vechi mod de a concepe teoretic educaţia. Cuvîntul educaţie vrea să însemne,de fapt,”a extrage”, adică de a ajuta să
se dezvolte ceea ce este ascuns în misterele sufletului, întrucît valoarea oricărei forţe potenţiale este aceea de a deveni actuală. In mod evident, o
eroare care a crescut, încet-încet, în ultima vreme, s-a cristalizat în practică şi a redus educaţia la arta de a face să patrundă noţiunile în
inteligenţa infantilă, rătăcindu-se de conceptual care a dat naştere cuvîntului,,a educa”. Asfel suntem obişnuiti să înlocuim cuvintul “a extrage” cu
“a introduce”. Fiindcă însuşirile ,,vechiului copil “ neînţeles şi reprimat într-un mediu plin de obstacole erau considerate normale, în timp ce, în
marea lor majoritate, reprezentau doar manifestări de apărare, sau erau expresii ale decadenţei spirituale întervenite din cauză că mediul nu îi
oferea mijloacele necesare dezvoltării… manifestări de acest gen sunt instabilitatea atenţiei, fanteziile inutile, incapacitatea de coordonare a
mişcărilor, cu scopuri utile şi de a rămîne constant în muncă, dar şi reacţiile consecutive represiunii cum sînt capriciile, izbucnirile convulsive
etc. Sunt incluse în acest gen de manifestari tot atîtea însuşiri morale de apărare sau degenerare, ca egoismul, ataşamentul exagerat de lucrurile
materiale, prevalenţa trebuinţelor vegetative, minciuna, timiditatea, frica etc. Tot ceea ce are frumos sufletul uman, rămînea, în cea mai mare
parte reprimat şi ascuns, ca o rezervă uitată. Astfel, personalitatea copilului rămânea o necunoscută. Problema practică a educaţiei rezultă în a
oferi sufletului copilului un ambient lipsit de obstacole. Atunci însuşirile de apărare dispar, iar profunzimile sufletului încep să se manifeste.
Metoda Montessori s-a desprins de vechile tradiţii : a desfiinţat banca, pentru ca elevul să nu mai trebuiască să stea nemişcat ascultînd lecţiile
învăţătoarei şi a desfiinţat catedra pentru că învăţătoarea nu trebuie să facă lecţiile colective, necesare în metodele comune. Aceste lucruri sunt
primul act extern al unei transformări mai profunde ce consta în a-l lăsa liber pe copil să acţioneze conform tendinţelor sale naturale, fără nici o
obligaţie prestabilită sau program şi fără acele idei pedagogice preconcepute care se bazează pe principii “stabilite prin moştenire”, în vechile
concepţii scolastice. Marea greşeala a fost tocmai aceea de a pune în jurul copiilor reproducerea în miniatură a obiectelor noastre complicate,
conform mentalităţii noastre, de la comoda cu casetele păpuşilor, până la navele de război. In schimb, copiii simt o satisfacţie specială atunci
cînd găsesc obiecte mai simple şi diferit realizate decît ale noastre. In loc de uşi la dulăpioare puneţi o perdeluţă graţioasă, puneţi măsuţe simple,
cu un singur picior, în loc de lădiţe nişte suporturi făcute din lemn şi stofă, uşor de dat jos şi de pus la loc, mobilier uşor de demontat şi veţi găsi
un entuziasm adevarat şi manifest ce se naşte în micul grup de copii. Odată dotată şcoala cu aceste mici şi graţioase piese de mobilier, trebuie
să îndrumăm activitatea copiilor în a şti să le folosescă pe toate, să le pună la loc după ce au fost mutate, să le reconstruiască după ce au fost
demontate, să le cureţe, să le spele, să le lustruiască, introducînd astfel o activitate ce s-a dovedit surprinzător de potrivită micuţilor copii. Ei chiar
curaţă şi chiar fac ordine, o fac cu o plăcere imensă şi facând-o dobândesc deprinderi precoce care par chiar miraculoase şi care sunt, în mod
sigur, o adevărată revelaţie, pentru noi, cei care nu le oferiserăm niciodată ocazia de a-şi exercita în vreun mod abil şi inteligent activitatea lor.
Intr-adevăr, cînd copiii încercau să folsească ceva ce nu erau jucării, erau imediat opriţi de un ”Stai cuminte, nu pune mâna!” care se repeta
mai mult sau mai puţin categoric ori de cîte ori mânuţele lor se apropiau de obiectele noastre.
Astfel, în această metodă, în loc ca educatorea să fie aceea care îl conduce pe copil să ia şi să folosească anumite lucruri, copilul însuşi
este cel care alege un obiect şi îl foloseste ,,în acel mod pe care îl dictează spiritul lui creativ”. Educatoarea învaţă o arta nouă şi în loc de a
impune sau a forţa noţiunile să intre în capul copilului, ea îi serveşte drept ghid în ambientul său, spre acele lucruri ce corespund nevoilor interne
proprii vârstei sale. Şi întrucât nu poate exista dezvoltare intelectuală fără exerciţiu, nici exerciţiu fără un obiect extern asupra căruia să se
acţioneze, este necesară pregătirea, în ambientul care îl înconjoară pe copil, a mijloacelor de dezvoltare (pe care experienţele ştiinţifice deja
realizate le-au stabilit) şi apoi să-l lase liber pe copil să se poată dezvolta folosind aceste mijloace. Aceasta se întâmplă astfel încât fiecare copil
îşi face propriile opţiuni şi îşi realizează exerciţiile cu un material ştiinţific care îl conduce, pas cu pas, la dezvoltarea sa intelectuală.
Materiale Montessori, copii educaţi după metoda Montessori in Italia :

BIBLIOGRAFIE :
Suport curs “CHILD ECOSYSTEM - THE ETHOLOGICAL METHOD TO THE SERVICE OF THE MAN CUB” – Firenze, 2011
 Prietenii – a doua familie

Medrea Flavia, clasa a X-a A

Profesor coordonator: Ghilea Sorina
Liceul Teoretic „Silviu Dragomir”
Ilia, judeţul Hunedoara

Prietenia – dulce cuvânt...

Prietenii... oare vom înţelege vreodată adevărata lor valoare?
Prietenia este una dintre cele mai puternice legături dintre oameni. Ea se bazează pe încredere, simpatie, dar şi stimă, respect de sine. Toţi
avem prieteni, dar asta nu înseamnă că ei sunt în totalitate prieteni adevăraţi. Mulţi dintre ei sunt doar nişte persoane care poposesc în viaţa
noastră, stau puţin, iar apoi pleacă.
Prietenii adevăraţi sunt cu totul şi cu totul diferiţi. Sunt persoane speciale, care ştiu să te înţeleagă şi care îţi sunt alături la bine şi la rău.
Sunt acei oameni care înţeleg ceea ce spui chiar dacă nu foloseşti cuvinte. Sunt cei care ştiu să asculte şi tăcerile celorlalţi.
E simplu să realizezi ce a spus cineva. Toţi oamenii pot auzi ceea ce vorbesc ceilalţi, prietenii însă înţeleg ceea ce spui, iar cei mai buni
prieteni sunt cei care în eleg şi ceea ce nu ai spus în cuvinte.
Prietenii pot fi consideraţi îngeri, îngeri fără aripi, căzuţi din cer, care au grijă de tine şi îţi sunt alături ca să te sprijine când simţi că nu
mai poţi. În momentele grele, când nu mai ai putere, închide ochii şi vei realiza că prietenii sunt energia ta.
În societatea zbuciumată din zilele noastre ai neapărat nevoie de cel puţin un tovarăş care să te susţină. Oricât de puternic ai fi sau oricât
de tare te consideri, nu vei putea trăi fără să fii înconjurat măcar de o persoană care te iubeşte.
Vei simţi, cel puţin o dată, că ai o mare nevoie de cineva căruia să-i încredinţezi micile lucruri care ţi se întâmplă, iar aceştia sunt
prietenii. Ascultă atent când le povesteşti nimicurile vieţii tale. Se înduioşează de nenorocirea ta, dar mai ales îţi vin în ajutor. Se bucură alături
de tine şi se întristează când tu eşti trist.
Prietenii sunt acele persoane în faţa cărora poţi plânge fără să te gândeşti ce vor crede despre tine. De faţă cu ei poţi fi cine eşti tu cu
adevărat. Înaintea lor poţi fi sincer, poţi gândi cu voce tare.
Adevăraţii amici sunt cei care, deşi ştiu totul despre tine, secretele tale şi gândurile tale intime, continuă să îţi stea aproape. Sunt cei care
îţi spun defectele şi micile cusururi, dar ţi le acceptă şi ţi le iartă.
Realizezi că ai prieteni adevăraţi când în viaţa ta vine furtuna. Prietenia poate fi considerată o navă, o navă destul de mare pentru a duce
două persoane pe o apă liniştită şi calmă, cu cerul senin deasupra, dar capabilă să transporte numai un om pe vreme rea, mare învolburată şi
furioasă, cu cerul întunecat deasupra.
 În aceste momente amicii dovedesc de ce sunt în stare sau nu. Deoarece acesta este un prieten: omul care vine când toată lumea te-a
părăsit, persoana care are încredere în tine când toţi ceilalţi te subestimează, cel care te ajută să te ridici când ai eşuat şi te impulsionează să mergi
mai departe. Prieten este cel care te învaţă să faci lucrurile corect şi te ambi ionează.
Tocmai de aceea şi cei mai puternici oameni au nevoie de prieteni. Viaţa fără prieteni este precum lumea fără soare. Fără prietenie nu
există iubire, iar fără iubire nu există viaţă!
Acest sentiment de iubire faţă de semeni te înalţă, e unul din mângâierile vieţii, este un dar pe care ţi-l faci ţie însuţi.
Nu trebuie să faci parte dintr-o anumită clasă socială pentru a avea prieteni. Singurul fel de a avea prieteni este de a fi prieten. Mai există
totuşi o condiţie de îndeplinit: încrederea. Dacă nu ai încredere într-un om la fel cum ai încredere în tine, dacă nu îl poţi respecta aşa cum te
respecţi pe tine, mai bine nu te apropia de el, pentru că prietenia se sfârşeşte la graniţa cu neîncrederea. Când ai început să te îndoieşti de un amic,
prietenia voastră se apropie de final.
Prietenia înseamnă să fii alături de persoanele la care ţii atunci când au împliniri, dar mai ales când greşesc şi nu reuşesc ce şi-au propus.
Când ai prieteni, ai parcă impresia că necazurile se înjumătăţesc. O prietenie care trebuie preţuită este cea care s-a născut fără vreun
motiv, aşa, pur şi simplu, din lucruri mărunte.
Nu sunt de acord cu afirmaţia des utilizată: “Prietenii se aseamănă între ei”. Tocmai de aceea aprob spusele lui Honore de Balzac: ”Nu
ştim niciodată dacă o prietenie se naşte mai curând din contraste decât din asemănări”.
Poţi fi prieten cu o persoană cu alte concepţii decât cele pe care le ai tu. Dar, poate tocmai de aceea, aceste prietenii durează, fiindcă poţi
vedea lumea din perspectiva altcuiva. Nu trebuie să ne asemănăm ca să fim prieteni.
Poate la început nu se observă lipsa unui amic în viaţa cuiva, dar cu timpul se va resimţi, căci este îngrozitor să n-ai un prieten căruia să-i
spui cât eşti de fericit sau de trist. Este îngrozitor atunci când nu ai cui să-i dezvălui gândurile şi impresiile tale, sentimentele şi îndoielile tale.
Cel mai de preţ lucru pe care-l poţi face pentru un prieten este să-l ajuţi pe el să vadă câte calităţi are, nu doar să i le enumeri.
Prietenia este discretă, sublimă, nu are preţ, nu poate fi cumpărată. Prietenia se mulţumeşte cu puţin, dar acest puţin este cel mai
important, iubirea.
 ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA
ACTIVITĂŢILOR DE LECTURĂ DUPĂ IMAGINI
Prof. Inv. Prescolar Burlacu Anita
Gradinita „Lumea Copiilor” Lupeni

Lectura după imagini este un mijloc prin care se realizează obiectivele educaţionale în mod sistematic, organizat în detaliu, la care participă
toţi copiii grupei. Ele se pot organiza pe grupuri mici sau frontal, pe baza unor teme de interes comun şi se pot desfăşura fie sub forma lor
tradiţională, pe un singur domeniu, fie sub formă de activităţi integrate, cu caracter interdiscilplinar.1
Forma de lectură, cea mai accesibilă unui copil din grădiniţă este lectura după imagini.
În grădiniţă copilul dobândeşte prima experienţă a vieţii colective şi, deşi libertatea sa este dirijată, canalizată, el întâlneşte mai puţine
constrângeri decât în mediul familial şi se exprimă cu mai multă încredere şi naturaleţe.
Izolat, copilul realizează o lectură a imaginii, rezultată din alegeri succesive, aleatorii, neţinând seama de alţii iar creaţia sa este folosită personal
şi nu are sens decât pentru el. În grup, copilul realizează o lectură propriu-zisă a imaginii, iar creaţia sa dobândeşte un sens mai larg pentru că o
poate comunica. Împărtăşind colegilor săi bogăţia descoperirilor sale, el are nevoie de prezenţa acestora pentru a-şi confirma ceea ce el percepe,
simte şi gândeşte, pentru că o activitate creatoare autentică nu poate fi realizată dacă eşti izolat de lumea înconjurătoare, închis în tine. Aceasta nu
se poate realiza decât în colectiv, în situaţii de comunicare şi de schimb între indivizi angajaţi într-o activitate comună, îndreptată către obiective
comune.
Rolul important în dirijarea activităţii copiilor îl are educatoarea prin modul de concepere, proiectare şi conducere a lecturilor după imagini.
Cu tact, cu răbdare şi pricepere, educatoarea va dirija copilul nu numai spre intuirea şi expunerea verbală a celor ilustrate, ci spre interpretarea
lor, solicitând procesele gândirii: analiza, sinteza, generalizarea, abstractizarea.
Imaginile prezentate copiilor oferă diferite posibilităţi în privinţa dezvoltării gândirii şi vorbirii:
Stabileşte legături între elementele compoziţionale, între acţiunile redate.
Se ştie că la vârsta preşcolară apar interesele intelectuale propriu-zise, copilul este preocupat de legătura dintre lucruri, de alcătuirea lor.
Imaginea (tabloul) are calitatea de a prezenta copilului elemente compoziţionale în strânsă legătură între ele, cum ar fi în lectura după imagini
„Jocurile copiilor iarna”, care înfăţişează un grup de copii făcând un om de zăpadă.
Pentru a se ajunge la forma finală, copiii au intuit acţiunile şi personajele separat (un copil face bulgărele de zăpadă, altul construieşte omul
de zăpadă). Deşi au fiecare sarcini diferite, personajele au acelaşi scop - construirea unui om de zăpadă, ceea ce favorizează legătura între
elementele compoziţionale. Acelaşi lucru se poate spune şi despre celelalte personaje din tablou, care printr-o trăsătură comună se integrează în
aceeaşi temă (se dau cu sania, patinează, schiază, se bulgăresc), jocurile de iarnă.
Stabileşte legături între conţinutul tabloului şi experienţa de viaţă a copilului.
1
Damşa , I., Toma-Damşa, M., Ivănuş,Z. Dezvoltarea vorbirii în grădiniţa de copii şi în clasa I, Editura Didactică şi Pedagogică,R.A. Bucureşti, 1996, pag.68.
 În lectura după imagini „Activitatea copiilor la colţul naturii”, copiii au reuşit să asocieze acţiunile din tablou – îngrijirea plantelor,
hrănirea peştilor din acvariu – cu activitatea lor de la colţul viu. Bogăţia experienţei lor s-a reflectat într-o lecturare amănunţită a tabloului şi mai
mult, analiza tabloului a fost completată cu acţiuni reale de îngrijire şi de îmbogăţire a colţului naturii.
Interpretează acţiuni.
În această idee trebuie să excludem educatorul care consideră că adevărul este numai cel susţinut de el şi caută să-l impună copilului.
În lectura după imagini ”Toamna” există un grup compoziţional al tabloului, format din doi şcolari, un băiat şi o fetiţă, care merg pe aleea unui
parc. Pentru stimularea gândirii divergente, educatoarea întreabă: Unde credeţi că merg şcolarii?. Educatoarea putea să se limiteze la un singur
răspuns – „copiii merg la şcoală”, dar au existat şi alte răspunsuri argumentate logic: „se întorc de la şcoală”, „se plimbă prin parc”, etc.
La întrebarea De ce sunt veseli copiii?, răspunsurile vor fi diferite: „pentru că au luat nota 10”, „pentru că se plimbă prin parc”, „pentru că merg
acasă”.
Copiii au asociat expresia feţei cu anumite acţiuni, apar deci raţionamente logice şi personale, referitoare la mesajul transmis prin imagine.
În această situaţie s-a mers în profunzime, urmărindu-se înţelegerea de către copii a interdependenţei dintre general şi detaliu, expresia fiind o
reflectare a stării sufleteşti.
Eficienţa acestor activităţi se datorează, în mare măsură, modului cum sunt formulate întrebările de către educatoare. Ele vizează tocmai unele
aspecte, sunt mai cuprinzătoare şi mai profunde, dau mai mult câmp de gândire şi exprimare verbală copiilor, vizează mai mult aspectul cauzal,
explicativ, determină răspunsuri, atitudini critice, argumente în susţinerea unui punct de vedere. Importanţa deosebită în înţelegerea şi asimilarea
cunoştinţelor o au întrebările pe care le adresăm copiilor, de genul:
Caută răspuns la întrebări care:
stimulează capacitatea de a stabili diferite legături între elementele tabloului şi realitatea obiectivă.
În lectura după imagini cu tema „Iarna”, după ce se stabilesc elementele componente ale tabloului, se precizează că acţiunea se petrece în
timpul iernii, şi se adresează copiilor întrebarea: După ce se vede că tabloul reprezintă anotimpul iarna?. Copiii reuşesc, pe baza experienţei
proprii să observe că: pe stradă se văd sănii, copiii se joacă cu bulgări de zăpadă, casele sunt acoperite de zăpadă, la acoperişuri se văd ţurţuri, etc
O situaţie similară se poate crea în aceeaşi activitate punând întrebarea De unde a ajuns gheaţa la streşini?. Copiii vor răspunde că din
cauza frigului, că a pus-o iarna, etc.
cer copiilor să motiveze diferite acţiuni.
Copiii caută explicaţia fenomenelor observate sau analizate, desprinzând legăturile cauzale, reale dintre fenomene şi acţiuni. Astfel
fenomenul creşterii şi dezvoltării plantelor este motivat de copii în lectura după imagini „Activitatea copiilor la colţul naturii” – De ce udă copiii
plantele? – Ca să nu moară. De ce hrănesc copiii peştii? – Ca să crească mari, etc.
Astfel copiii găsesc explicaţii, motivând acţiunile personajelor din tablou, prin raţionamente simple, bazate pe experienţa lor de viaţă, sau pe
cunoştinţele însuşite anterior, găsind legături logice între acţiunea şi scopul ei.
Întrebări care cer să fie presupuse consecinţele unor acţiuni ale personajelor ilustrate – Ce s-ar întâmpla dacă n-am uda florile, n-am hrăni
peştii, am scoate peştii din apă?, etc.
 Prin aceste întrebări, copiii sunt puşi în situaţia de a gândi, de se exprima verbal, făcând abstracţie de suportul intuitiv şi bazându-se pe
experienţa proprie. Astfel se solicită gândirea divergentă iar copilul trebuie să găsească mai multe soluţii la o anume problemă.
Întrebări care stimulează capacitatea copiilor de a sintetiza. La întrebarea De ce vedem în tablou mai mult culoarea albă?, Ce culori foloseşte
pictorul în tabloul cu anotimpul toamna?”, De ce crengile copacilor sunt aplecate, toate într-o direcţie? copiii sunt puşi în situaţia de a observa
fiecare element din tablou şi de a găsi elementele semnificative care să motiveze răspunsul şi să caracterizeze atmosfera sau anotimpul (iarna este
multă zăpadă, toamna întreaga natura îngălbeneşte, bate vântul, etc).
Întrebări care solicită deducţii. Raţionamentul deductiv este în general mai puţin accesibil preşcolarilor dar când cerinţa nu are un caracter
abstract, ei pot, cu ajutorul tabloului să facă deducţii corecte. Analizând tabloul „Toamna, la cules de vie”, la întrebarea „De unde ştim că au fost
harnici copiii”? copiii vor răspunde că sunt multe coşuri pline cu struguri, că au rămas puţini struguri în vie, că sunt veseli, că aşa sunt toţi copiii,
etc. Legătura dintre cantitatea de struguri culeasă, numărul de coşuri, lipsa strugurilor din vie sunt argumente ale raţionamentelor, prezentate de
copii.
Prezentând tabloul „Iarna”, copiii sunt întrebaţi după ce cunosc că este frig. Ei vor răspunde că văd ţurţuri la streşini, este zăpadă mare, apa
râului este îngheţată, copiii sunt îmbrăcaţi cu haine groase.
Un moment special şi foarte plăcut pentru copii este găsirea unui titlu pentru tablou intuit.
Copiii se întrec în originalitate, găsind titluri mai mult sau mai puţin semnificative pentru ceea ce le sugerează acţiunile sau imaginile din tablou.
Se va selecta împreună cu copiii titlul cel mai potrivit tabloului.
Pentru a evalua eficienţa unei activităţi şi pentru a pregăti următoarele se utilizează diferite modalităţi de verificare, sistematizare sau fixare
a cunoştinţelor şi abilităţilor însuşite de copii.
În cazul lecturii după imagini, se pot utiliza diferite fişe, probe orale, probe practice, caiete de muncă independentă, diferite alte auxiliare
prin care putem să apreciem nivelul de cunoştinţe asimilate, capacitatea copiilor de a opera cu ele în contexte noi, nivelul lor de exprimare
verbală, de gândire.
De exemplu: la activitate cu tema „Toamna, la cules de vie”, copiii vor opera pe fişe care vor avea ca sarcină didactică încercuirea fructelor
de toamnă dintr-o mulţime de fructe. O altă formă de evaluare poate fi executarea unui peisaj, asemănător celui din tablou fie prin pictură, desen,
modelaj, fie printr-un colaj. Un procedeu de evaluare orală poate fi sub formă de joc de rol, joc de creaţie sau dramatizare, în care copiii
îndeplinesc roluri diferite (gospodine, cumpărător şi vânzător în aprozar, în piaţa de legume şi fructe, etc).
Se poate concluziona că lecturile după imagini sunt un mijloc de dezvoltare multilaterală a copiilor, dar în primul rând ele constituie un
mijloc important de dezvoltare a capacităţii de cunoaştere, şi îndeosebi a gândirii şi vorbirii clare, expresive.
Prin eşalonarea logică a activităţilor în planificarea calendaristică, ţinând cont de nivelul grupei, interesele copiilor şi posibilităţile
materiale, copiii sunt stimulaţi să se angajeze direct în investigarea realităţii, în aplicarea practică a cunoştinţelor dobândite.
 Comunicarea în cariera didactică

Autor: Inst. Cimponerescu Titiana

Grad.P.P.Nr.25,Timişoara
Este bine ştiut că procesul de învăţământ se realizează prin şi pentru comunicare, fiind, în ultimă instanţă, un act de comunicare.
Comunicarea, la rândul său, conţine prin ea însăşi potenţial educativ de transmitere de cunoştinţe, formarea gândirii şi facilitarea operaţiilor
intelectuale, autoreglarea activităţii intelectuale, transmiterea codurilor caracteristice fiecărei ştiinţe. Astfel, între comunicare şi educaţie există un
raport de interdependenţă.
Şcoala, această anticameră a spaţiului public reprezintă o zonă de comunicare intensă. Ea smulge copilul din sfera domestica primară
pentru a-l introduce într-un spaţiu care nu cunoaşte duritatea lumii muncii , dar care pregăteşte pentru această lume, confruntând indivizii cu
relaţii şi conflicte noi. Majoritatea performanţelor şcolare necesită în mod tradiţional parcurgerea cărţilor, această măreţie a lucrului scris, care a
fost din todeauna concurată sau completată de oralitate, de relaţiile interpersonale, carora astăzi li se alătură diferite instrumente legate de
autovizual, de multimedia, de învatămîntul prin televiziune sau prin diverse alte reţele alternative de difuzare sau schimb de cunoştinţe.
În şcoală, necesitatea transformării grupului de lucru, educaţional, în echipă este un factor evident pentru fiecare formator, dar si pentru
managerii care înţeleg să preţuiască legatura dintre coeziune şi performanţă. Echipa reprezintă ţelul oricărei metode de management al unui
colectiv.Conceptul de echipă este descris pe larg de către Forsyth, acesta alcatuieşte un scurt inventar conform căruia in afaceri ne confruntăm cu
echipe de producţie, în universităţi cu echipe de cercetare, în şcoli cu echipe de profesori, demers prin care observăm evantaiul larg de posibilităţi
sub care poate apărea conceptul de echipă.
Unii dintre autori au incercat să adune în inventare cuprinzătoare caracteristicile unei echipe de lucru eficiente. Dintre acestea amintim:
1. atmosfera tinde să fie informală, confortabilă, relaxată;
2. obiectivele sarcinii sunt înţelese şi acceptate de către membrii grupului;
3. membrii grupului se ascultă unii pe alţii;
4. cele mai multe decizii sunt luate prin consens;
5. criticismul este frecvent, deschis si relativ confortabil;
6. grupul işi cunoaşte propriile acţiuni, adeseori se opreşte pentru a examina ce a mai intervenit în activitate;
7. indivizii care aprţin mai multor grupuri încearcă să pastreze armonia între valorile şi scopurile acestora;
8. membrii exercită influenţă asupra liderului;
9. atmosfera suportivă stimulează creativitatea;
10. grupul este flexibil şi adaptabil;
Desigur că, astfel de caracteristici pot părea, la o primă privire, dezirabile, dar fără consistenţă practică. Astfel, prin analiză putem
identifica determinanţii unei astfel de coeziuni în interiorul grupului. Aceştia sunt: baza motivaţională pentru atragere, proprietăţile de stimulare a
grupului, expectaţiile privind rezultatele, nivelul de comparaţie.
 Dificultatea obiectivelor este un factor important de urmărit în construirea echipei educationale, obiective prea uşoare tind să devină
nemotivante pentru membrii microgrupurilor, paradoxal, acelaşi efect îl obţinem cînd se stabilesc obiective prea dificile, de aceea cadrul didactic
trebuie să intervină pentru a gasi un nivel optim de dificultate a respectivelor obiective. Moderatorii sunt factorii care pun obiectivele în relaţie cu
performanţa, abilitatea fiind iîn concepţia unora, capacitatea de a răspunde la provocare. Aceştia reprezintă variabilele directe implicate în proces,
trei dintre cei mai importanţi mediatori sunt: direcţionarea atenţiei, efortul şi persistenţa, dar putem identifica mai mulţi mediatori în activitatea
didactică, mediatori care să reprezinte resurse pentru construirea echipei.
Dacă construirea unei echipe afectează pozitiv învăţarea elevilor, la fel de important este faptul că şi cadrele didactice exercită influenţe
similare de optimizare cu specific instructiv educativ în cadrul lucrului în echipă. Se poate sesiza cu uşurinţă sfera avantajelor ce privesc un mai
bun control al clasei, aspecte motivaţionale sporite pentru cursanţi, chiar şi pentru susţinătorii unui demers didactic, îmbunătăţirea relaţiei
profesor- cursant, optimizarea metodelor de lucru, creşterea progresivă a atenţiei. În general, ţinta acestui mod de predare o constituie
flexibilitatea şi diversitatea. O predare în echipă poate să producă o utilă flexibilitate grupurilor elevilor în funcţie de numărul de profesori
disponibili, cursanţii de pot divide în grupuri de diferite mărimi, aceştia au atenţiea nevoilşor din diferite situaţii.
Dacă avantajele lucrului în echipă prezintă multiple avantaje, din diverse unghiuri de a privi realitatea, totuşi, atât din punct de vedre
didactic cât şi structural, această perspectivă oferă şi posibilitatea unor ameninţări de care trebuie să ţină cont cadrul didactic. Dintre acestea sunt:
iluzia invulnerabilităţii, caracterizată de un optimism excesiv, raţionalizarea, în sensul petrecerii unui timp excesiv în a explica şi justifica,
autocenzura, ideea că membrii grupului îşi cenzurează singuri astfel de disidenţe în numele gîndirii grupului, încrederea necondiţionată în
moralitatea grupului, depăşind moralitatea individuală;
În practica şcolară, cadrul didactic trebuie să aibă în vedere toate efectele unei gandiri de grup, astfel să nu conducă la discreditarea unor
grupuri de către altele, la apariţia unor conflicte puternice între grupuri care să introducă un sens mai puţin participativ activităţilor de
interacţiune educaţională viitoare.
Astfel, construcţia grupului în direcţia echipei presupune dezvoltarea coeziunii în interiorul grupului. Membrii unui grup înalt coeziv se
implică mai energic în actiţităţile de grup, le displace să lipsescă de la întrunirile acestuia, sunt fericiţi când grupul reuşeşte şi trişti cînd grupul ca
atare înregistrează un eşec, pe când membrii unui grup mai puţin coeziv se preocupă mai puţin de toate acestea.
Arta de a comunica nu este un proces natural sau o abilitate cu care ne naştem, noi învătăm să comunicăm. De aceea trebuie să studiem ca
să folosim cunoştinţele noastre cît mai eficient. Observarea şi înţelegerea acestui proces poate să ne facă să fim mai conştienţi referitor la ce se
întîmplă când comunicăm.

Bibliografie:
Ion-Ovidiu Pîinişoară, Comunicarea eficientă, Bucureşti, Editura Polirom, 2006;
Daniel Bougnoux, Introducere în ştiinţele comunicării,Bucureşti, Editura Polirom, 2000;
 Intedisciplinaritatea – aspect inovator al sistemului de învăţământ modern

Profesor învăţământ primar, Deteşan Mirela Camelia

Gimnaziul de Stat ,,Traian”, Târnăveni, jud. Mureş
Structură: Gimnaziul de Stat ,,Decebal”, Bobohalma, jud. Mureş

Motto:
,,Ia un surâs,/ Dăruieşte-l celui ce nu l-a avut niciodată./
Ia o rază de soare,/ Fă-o să zboare acolo unde domneşte noaptea./
Descoperă un izvor,/ Scaldă-l pe cel ce trăieşte în nămol./
Ia o lacrimă,/ Aşeaz-o pe obrazul celui ce nu a plâns niciodată./
Ia curajul,/ Pune-l în sufletul celui ce nu ştie să lupte./
Descoperă viaţa,/ Povesteşte-o celui ce nu ştie s-o înţeleagă./
Ia speranţa/ Şi trăieşte în lumina sa./
Ia bunătatea/ Şi dăruieşte-o celui ce nu ştie s-o dăruiască./
Descoperă dragostea/ Şi fă-o cunoscută lumii întregi”.

(Mahatma Ghandi)

Promovarea interdisciplinarităţii constituie un element definitoriu al progresului cunoaşterii. În lucrarea „Programe de învăţământ şi
educaţie permanentă” autorul L.D. Hainault aprecia că: „Se acordă mai multă importanţă omului care merge decât drumului pe care îl urmează.
Astăzi disciplinele sunt invadate de un gigantism care le înăbuşă, le abate de la rolul lor simplificator şi le închide în impasul hiperspecializării.
Inconvenientele tot mai evidente ale compartimentării, necesitatea din ce în ce mai manifestă a unor perspective globale şi contestarea unui
devotament faţă de obiect care face ca omul să fie uitat, au dus treptat la conceperea şi la promovarea a ceea ce s-a numit interdisciplinaritate”
(Hainault L.D., 1981).
Încă din cele mai vechi timpuri, problema interdisciplinarităţii a preocupat filosofii şi pedagogii: sofiştii greci, Plinius, Comenius şi
Leibnitz; la noiîn ţară: Spiru Haret, Iosif Gabrea, G. Găvănescu, iar între numeroşii pedagogi contemporani trebuie amintit George Văideanu.
Acesta considera că interdisciplinaritatea „implică un anumit grad de integrare între diferite domenii ale cunoaşterii şi între diferite abodări, ca şi
utilizarea unui limbaj comun, pemiţând schimburi de ordin conceptual şi metodologic” (Văideanu G., 1988, Educaţia la frontiera dintre milenii,
Editura Politică, Colecţia ,,Idei contemporane”, Bucureşti, 1988).
 Interdisciplinaritatea este o formă de cooperare între discipline ştiinţifice diferite, care se realizează în principal respectând logica
ştiinţelor respective, adaptate particularităţilor legii didactice şi-l ajută pe elev în formarea unei imagini unitare a realităţii, îi dezvoltă o gândire
integratoare.
Interdisciplinaritatea se impune ca o exigenţă a lumii contemporane supusă schimbărilor, acumulărilor cognitive în diferite domenii ale
cunoaşterii.
În perioada contemporană reforma conţinuturilor învăţământului românesc a creat cadrul unor transformări la nivelul curriculumului,
între care se distinge perspectiva interdisciplinară.
Interdisciplinaritatea se referă şi la transferul metodelor dintr-o disciplină într-alta, transfer cu grade diferite de implicare sau finalizare.
În procesul de învăţământ se regăsesc demersuri interdisciplinare la nivelul corelaţiilor minimale obligatorii, sugerate chiar de planul de
învăţământ sau de programele disciplinelor sau ariilor curriculare.
În înfăptuirea unui învăţământ modern, formativ, considerăm predarea – învăţarea interdisciplinară o condiţie importantă. Corelarea
cunoştinţelor de la diferitele obiecte de învăţământ contribuie substanţial la realizarea educaţiei elevilor, la formarea şi dezvoltarea flexibilităţii
gândirii, a capacităţii lor de a aplica cunoştinţele în practică; corelarea cunoştinţelor fixează şi sistematizează mai bine cunoştinţele, o disciplină o
ajută pe cealaltă să fie mai bine însuşită.
Predarea – învăţarea, în ciclul primar, prin corelarea obiectelor de studiu reprezintă noul în lecţii, care activează pe elevi, le stimulează
creativitatea şi contribuie la unitatea procesului instructiv – educativ, la formarea unui om cu o cultură vastă.
Legătura dintre discipline se poate realiza la nivelul conţinuturilor, obiectivelor, dar se creează şi un mediu propice pentru ca fiecare elev
să se exprime liber, să-şi dea frâu liber sentimentelor, să lucreze în echipă sau individual.
Interdisciplinaritatea este „o formă de cooperare între discipline diferite cu privire la o problematică, a cărei complexitate nu poate fi
surprinsă decât printr-o convergenţă şi o combinare prudentă a mai multor puncte de vedere.” (Cucoş C., „Pedagogie”, 2002, pag. 221).
Interdisciplinaritatea implică stabilirea şi folosirea unor conexiuni între limbaje explicative sau operaţii, cu scopul diminuării diferenţelor
care apar între disciplinele de invăţământ, clasice.
Predarea şi învăţarea unei discipline au dezavantajul că folosesc perceperea secvenţială şi insulară a realităţii unice făcând-o artificială.
Din acest motiv este necesară realizarea unor conexiuni, între anumite discipline şcolare pentru o percepere unitară şi coerentă a fenomenologiei
existenţiale.
În învăţământul preuniversitar, (conform lui Văideanu, 1988, p. 250-252) se pot identifica trei direcţii ale interdisciplinarităţii :
la nivel de autori de planuri, programe, manuale şcolare, teste sau fişe de evaluare;
puncte de intrare accesibile profesorilor în cadrul proceselor de predare – evaluare (în acest caz programele rămân neschimbate);
prin intermediul activităţilor nonformale sau extraşcolare.
Intervenţia profesorului determină corelaţii obligatorii prevăzute de programele şcolare şi impuse de logica noilor cunoştinţe, fapt ce duce
la interdisciplinaritate.
Interdisciplinaritatea se mai poate baza şi pe :
cultura bogată, interdisciplinară a profesorului;
pe echipe de profesori cu specialităţi diferite, care să predea ,,în echipă”, (fie numai un grup de discipline, predate la aceeaşi clasă, fie aceleaşi
discipline urmărite pe orizontală şi pe verticală).
De exemplu, curriculum-ul de Ştiinţe oferă un punct de plecare în predarea integrată a disciplinelor din aria curriculară Matematică şi
ştiinţe ale naturii. Acest curriculum a fost conceput cross-curricular, pornind de la domeniile biologie, fizică, chimie şi de la temele comune
acestora (funcţionarea pârghiilor – funcţionarea sistemului locomotor, componentele organice şi anorganice ale organismelor, formarea imaginii
la ochi – funcţionarea unui aparat de fotografiat etc.). Astfel obiectivele curriculum-ului de Ştiinţe vizează:
observarea şi interpretarea proceselor naturale care au loc în mediu;
înţelegerea impactului proceselor naturale asupra activităţilor umane şi al activităţilor umane asupra mediului;
investigare unor interdependenţe în şi între sisteme fizice, chimice şi biologice;
încurajarea elevilor pentru asumare de responsabilităţi şi pentru cooperare.
Competenţele ce se urmăresc a fi formate prin curriculum-ul de Ştiinţe se referă la comunicare, studiul individual, înţelegerea şi
valorificarea informaţiilor tehnice, relaţionarea la mediul natural şi social; la acestea se adaugă formarea unor aptitudini precum:
grija faţă de mediul natural;
interesul pentru explicarea raţională a fenomenelor din mediu;
stimularea curiozităţii şi a inventivităţii în investigarea mediului apropiat.
În scopul formării acestor competenţe şi atitudini, vor fi valorificate cunoştinţe privind mediul natural, individul, grupul de indivizi,
relaţiile dintre indivizi şi dintre indivizi şi mediu, fenomenele şi interacţiunile specifice acestora, modificările mediului ca urmare a intervenţiei
omului. Lecţiile pot fi structurate pe teme, în care se pot face legături cu subiecte abordate la alte discipline: „Omul şi mediul său de viaţă” ce
cuprinde:
Principalele organe şi sisteme şi funcţiile organismului uman;
Relaţiile omului cu alte vieţuitoare;
Igiena mediului de viaţă;
Poluarea mediului;
Interacţiunea plantelor cu aerul, apa, solul şi intervenţia omului.
sau „Sisteme”:
Legătura dintre plante şi animale: lanţuri trofice, relaţii inter- şi intraspecifice;
Evoluţia sistemelor biologice: plante, animale şi om.
Un conţinut şcolar structurat în chip interdisciplinar este mai adecvat realităţii descrise şi asigură o percepere unitară şi coerentă
fenomenelor. Astfel avantajele interdisciplinarităţii sunt multiple:
Permit elevului să acumuleze informaţii despre obiecte, procese, fenomene care vor fi aprofundate în anii următori ai şcolarităţii;
Clarifică mai bine o temă făcând apel la mai multe discipline;
Creează ocazii de a corela limbajele disciplinelor şcolare;
Permite aplicare cunoştinţelor în diferite domenii;
Constituie o abordare economică din punct de vedere al raportului dintre cantitatea de cunoştinţe şi volumul de învăţare.
Predarea interdisciplinară pune accentul simultan pe aspectele multiple ale dezvoltării copilului: intelectuală, emoţională, socială, fizică
şi estetică. Interdisciplinaritatea asigură formarea sistematică şi progresivă a unei culturi comunicative necesare elevului în învăţare, pentru
interrelaţionarea cu semenii, pentru parcurgerea cu succes a treptelor următoare în învăţare, pentru învăţarea permanentă.
Perspectiva interdisciplinară facilitează elevului "formarea unei imagini unitare asupra realităţii" şi dezvoltarea unei "gândiri integratoare"
(Stanciu, M., Reforma conţinuturilor învăţământului. Cadru metodologic, 1999, Iaşi, Polirom, p.165). Corelaţiile interdisciplinare sunt legături
logice între discipline, în sensul că explicarea unui fenomen solicită informaţii şi metode studiate la diferite materii. Acestea pot fi spontane sau
planificate şi pot fi legate de definirea unor concepte/ noţiuni, de utilizarea unor metode sau instrumente în contexte noi, de transferul unor valori
şi formarea unor atitudini prin diferite discipline.

ANEXE
TOAMNA
IARNA

PRIMAVARA

BIBLIOGRAFIE:
Allal, Sinaceur, Mohammed, Interdisciplinaritatea şi ştiinţele umane, Bucureşti,
Ed. Ştiinţifică, 1986, Colecţia de idei contemporane pag. 48, Interd
Chiş, V. (2002) Provocările pedagogiei contemporane, Editura PUC, Cluj-Napoca
Stanciu, M .– « Reforma conţinuturilor învăţământului – Polirom, 1999 –Iaşi
PĂLĂŞAN T., CROCNAN D.O., HUŢANU E.: „Interdisciplinaritatea şi integrare – o nouă abordare a ştiinţelor în învăţământul universitar”,
în Revista Formarea continuă a C.N-F.P din învăţământul preuniversitar, Bucureşti, 2003.
Văideanu, G. (1988) Educaţia la frontiera dintre milenii, Editura Politică, Bucureşti, 1988, p. 250-252
 Uricani-vatră de legendă românească

Prof. Cioata Ilie Nelu

Originea așezărilor din zona Uricani, se pierde în negura vremurilor. Istoria locurilor este săracă în documente ce atestă existența
administrativă a acestor așezări din perioada mai veche. Prima atestare documentara a localității, apare in 1818, sub denumirea de Hobiceni-
Uricani, nume purtat până la Unirea din 1918. Localitatea își trage numele de la satele Hobița si Uric, din Tara Hațegului, Hobița fiind atestată
documentar in anul 1411, iar Uricul, in anul 1473. După Unirea Ardealului cu Patria Mamă, localitatea se va numi Uricani, în componența
acesteia intrând și localitățile Valea de Brazi si Câmpul lui Neag.
Despre localitatea Câmpul lui Neag, care a fost și comuna și care este locuită înaintea Uricaniului, o legenda spune ca ar fi fost fondata de un
haiduc,ascuns pe aceste meleaguri, care se numea Neagu. Haiducul Neagu, a marcat vatra viitorului sat cu o piatră (un monolit) care avea
încrustata in ea doua filoane de cuarț, dispuse in forma de cruce. Prin anul 1850, preotul satului, Constantin Stanci, a găsit aceasta piatra care se
afla în locul numit Brădet, la intrarea în satul Câmpul lui Neag, unde mai există o troiță precum și busturile lui Traian si Decebal.
 În secolul al XIII-lea, teritoriul pe care se află orașul Uricani face parte din voievodatul lui Litovoi (Tara Lytua) care cuprinde ținutul Gorjului,
Valea Jiului și Țara Hațegului .Un document ce datează din 18 aprilie 1461, menționează, printr-un decret al voievodului Ardealului, ca Murzina
(Marginea), cneaz de Densuș, își vinde moșiile, printre care și Sylotena (Valea Vacii), un teritoriu de 10 km situat în proporție de 90% pe raza
orașului Uricani, în lunca Mailatului.
Un alt document datând din anul 1493, emis de curtea regelui Vladislav al II-lea al Ungariei, arată că boierul Mihail Cânde stăpânește mai
multe moșii în această zonă, printre care și Câmpu lui Neag (Nzakmezeu).În anul 1788, Uricaniul este prădat de turcii adalai care iau robi 16
oameni, îi taie capul preotului de la acea vreme și dau foc bisericii. Prima atestare oficială a orașului, sub denumirea de Hobiceni-Uricani, este
menționată într-un document datând din 1818, numele venind de la locuitorii a doua sate, Hobița și Uric, situate la nord, dincolo de munți, în
zona localității Pui. În toamna anului 1916, pe perioada Primului Război Mondial, orașul este pierdut și recucerit de trei ori de către armata
română, în cinstea eroilor existând un monument pe vârful Tulișa.
După alipirea Transilvaniei la Romania în 1918, numele orașului se schimbă în Uricani, iar în componența acestuia intră și satele vecine
Câmpu lui Neag și Valea de Brazi. Odată cu sfârșitul celei de a doua conflagrații mondiale și cu instalarea noului regim comunist se amplifică
procesul de exploatare a cărbunelui superior. Astfel, în 1947 se deschide prima galerie din Uricani, în Plaiu Balomir, și începe exploatarea
industrială a huilei coxificabile, orașul devenind monoindustrial. Între 1968 și 1970 se construiește, pe locul bisericii vechi, noua biserică
ortodoxă a orașului, având hramul "Înălțarea Domnului".In anul 1788, Uricaniul are mult de suferit de pe urma invaziei turcilor adalai (de la Ada
Kaleh).
Aceștia surprind populația în biserică, iau robi 16 persoane, iar părintelui paroh, îi taie capul pe pragul bisericii după care dau foc locașului
de cult.
Unirea de la 1859 a Principatelor Romane (Muntenia si Moldova) a produs mare bucurie și la Uricani, unde oamenii au jucat Hora Unirii.
Participanții au fost legați în lanțuri si purtați de către jandarmi pe la Hațeg si Deva.
În cele din urma au fost eliberați întrucât nu exista o lege care să interzică asemenea manifestări. În Primul Război Mondial, Uricaniul a fost
teatrul unor lupte crâncene. În toamna anului 1916, localitatea a fost de trei ori pierdută și recucerită de către armata română. În tot acest timp,
populația a fost evacuată în Țara Hațegului.
Istoria orașului Uricani nu poate fi prezentată în afara istoriei Văii Jiului, fiind parte componenta a acesteia. Întreaga Vale a Jiului și Țara
Hațegului, au fost parte, în secolul al 13 –lea, din Voievodatul lui Litovoi (Tara Litua).
Deși aici se va extinde autoritatea maghiară, vor exista legături neîntrerupte cu Țara Românească. Această documentare a Văii Jiului, datează
din 18 aprilie 1461, când, într-un ucaz a lui Lepeș Lorant, Voievod al Ardealului, se menționează ca Murzina (Marginea), cneaz din Densus
(Țara Hațegului), vinde posesiunile sale, între care si Sylotena, situata in Valea Jiului. Sylotena sau „Valea Vacii” este un teritoriu de 10 km,
situat între părăul Valea Vacii la est și părăul Sterminos la vest, apa Jiului, la sud și muntele Dealu Mare, la nord. Acest teritoriu este situat, in
proporție de 90%, pe raza orașului Uricani, în lunca Mailatului.
Sfârșitul celui de al doilea război mondial și intrarea sub regimul comunist controlat de Moscova, va duce la amplificarea procesului de
exploatare a cărbunelui. Consecința va fi creșterea treptată a populației și dezvoltarea localității prin construirea de locuințe pentru muncitori.
În anul 1947, se deschide prima galerie de coasta, în Balomir, și începe exploatarea industrială a huilei coxificabile. Prin deschiderea
exploatării minere, localitatea Uricani cunoaște o profunda schimbare, aici venind să lucreze alături de localnici, oameni din toate colțurile tării,
constituind o populație eterogenă. Din anul 1965, Uricaniul devine oraș, cu o populație de peste 4000 de locuitori. Între 1968 si 1970, prin
strădania preotului Boceat Lucian, se construiește o noua biserica ortodoxa, pe locul celei vechi, cu dimensiuni mai mari, în care sătenii si
orășenii să se poată ruga împreună. Hramul bisericii este „Înălțarea Domnului”, prilej cu care, la Monumentul Eroilor, din incinta bisericii, se fac
înalțătoare rugăciuni întru proslăvirea eroilor căzuți în cele două războaie mondiale. De asemenea, în incinta bisericii, există un monument
închinat eroilor cărbunelui, unde sunt menționați toți cei care de-a lungul timpului și-au jertfit viețile pentru a da Țării cât mai mult cărbune.
La Uricani se ajunge pe DN66A, varianta vestică a DN66. Acesta leagă orașul de Lupeni, Vulcan, Petroșani și, pe când va fi definitivat, de
Băile Herculane. Este cel mai vestic oraș din Valea Jiului, fiind situat la poalele munților Retezat și Vâlcan. Este străjuit la nord de Vârfu Mare
(1509 metri) poreclit și "Cele Trei Stânci", iar la sud de vârful Coarnele care se ridică la peste 1780 de metri.

La sud de Retezatul propriu-zis se află Masivul Piule – Piatra lui Iorgovan, impropriu denumit şi "Retezatul Mic" sau "Retezatul Calcaros".
Deja din aceste denumiri neoficiale se pot conclude nişte caracteristici ale sale: este mai mic (spaţial şi altitudinal) decât Retezatul, şi este
alcătuit din calcare. Peisajele sunt însă complet diferite de cele din Retezat, şi uneori chiar mai spectaculoase decât cele ale faimosului masiv
învecinat. Acest masiv prezintă o creastă principală cu mari abrupturi spre nord, şi culmi secundare mai lungi (deşi şi ele prezintă abrupturi)
spre sud; creasta principală a Masivului Piule – Piatra lui Iorgovan prezintă deci similitudini cu creasta Pietrei Craiului. Este totuşi o zonă
alpină (creasta atinge 2000 metri altitudine în mai multe puncte), cu un relief carstic bine dezvoltat: creste şi muchii de calcar, lapiezuri (un fel
de canale în calcar, aici găsim cele mai lungi lapiezuri din ţară), doline, avene (peşteri care încep cu un puţ), poduri naturale (care reprezintă
resturi ale unor peşteri prăbuşite), canioane seci. În acest masiv putem face o drumeţie care să ne ducă din valea Lăpuşnicul Mare spre vârfurile
Piatra lui Iorgovan şi Albele din creasta principală.

De la casa de vânătoare Câmpușel, dacă o apucăm pe o poteca însemnată cu marcajul triunghi roșu, depășim pârâul Ursu, o stână și o
pepinieră silvică, apoi începem să urcăm peste câteva praguri și, tot ținând marcajul, intram într-o pădure frumoasă. Trecem apoi printr-o căldare
glaciară având pereții abrupți, în care se deschide gura unei grote mari, vizibilă de la mare distanță, numită de popor peștera Iorgovanului. Poteca
ne scoate îndată pe un platou pe care tronează, zveltă dar impunătoare, legendara piatră a Iorgovanului; până pe Valea Cernei nu mai este mult. În
această vale, care azi a fost legată printr-o sosea de asfalt de Valea Jiului, oamenii locului au zămislit de demult, pe baza unor vechi mituri
transmise pe cale orală peste generații, vreme de zeci de secole, o tulburătoare balada populara, brodata pe străvechea legendă a voinicului Iovan
Iorgovan, viteaz între viteji,
tot vânând cu spor pe Cerna-n sus, afla o prea frumoasa fecioară,
Ana care este furata de un balaur(șarpe) înfricoșător ce pustia de multă vreme Valea Cernei, pe care, spuneau precizările, doar Iovan îl putea
răpune.
După care viteazul trage peste munți hoitul balaurului, făcându-i vânt într-o peșteră adâncă. Și, zice legenda, din trupul veninos al șarpelui ies,
veac după veac, muște veninoase, numite Columbace, ce vor pustii, peste vreme, în locul balaurului, locurile acestea frumoase.
Și azi localnicii - mai ales ciobanii sau forestierii – îți arată că Piatra Iorgovanului seamănă aidoma cu silueta împietrită a voinicului din legendă,
ce ține buzduganul în mâini. Ba unii îți mai arată și cum valea ce se desface de la stâna din Câmpușel și care duce până la Peștera lui Iorgovan a
fost adâncită de stârvul balaurului în timp ce viteazul îl târa peste munte, după ce l-a răpus în lupta aprigă ce a durat cât o zi de vară, din zori
până-n seară.
Aflându-se la o altitudine de aproximativ 750 metri, orașul Uricani se întinde de-a lungul văii de vest a râului Jiu, fiind înconjurat de un relief
predominant muntos. Suprafața acestuia conține și văile pâraielor Lazăr, Valea de Pești, Pilugul, Buta, Balomir și Sterminos, unele dintre cele
care alimentează râul Jiului de Vest, dezvoltând o bogată rețea hidrografică. Pe unul din afluenții de dreapta ai Jiului de Vest se află Barajul de la
Valea de Pești, care alimentează cu apă majoritatea orașelor din zonă. Cu o arie de peste 25.000 de hectare, Uricaniul are cea mai mare zona
administrativa din Depresiunea Petroșani.
Clima este de tip temperat-continentală, cu media anuală de 7 grade Celsius, iar temperaturile medii sunt date de media de -4 grade C în luna
ianuarie, şi +19 grade C în iulie, iernile fiind blânde, iar verile răcoroase. Precipitaţiile se ridică la 900 – 1000 mm.
Vegetaţia este dominată de păduri de brad şi fag, ce domină înălţimile, în zona de pădure găsindu-se tufişuri de zmeură şi afine, iar în zona
înaltă, păşuni şi fâneţe.

Atracții Turistice

Orașul Uricani constituie una din intrările în Parcul Național Retezat, accesul din partea de sud-est a masivului făcându-se prin zonele râul Lazăr
- Râul Valea Mării și Piule - Buta.
Poartă a Retezatului, zona Cheile Buții este situată pe flancul sudic al munților Retezat, fiind săpată în formațiuni calcaroase încă din perioada
jurasicului și oferă o rețea vastă de peșteri, izvoare, cascade și baraje naturale.
Valea de Pești este principalul pârâu care alimentează lacul de acumulare cu același nume. Cu o suprafață de 10 hectare, lacul are o lungime
considerabilă și o frumusețe naturală ieșită din comun. Tot pe albia pârâului Valea de Pești, în amonte, se află situate Peștera de Gheață și zona
Arcanu.
Peșterile și cavernele se găsesc în număr mare, multe dintre ele încă nefiind în totalitate explorate.
Pe raza administrativă a orașului există numeroase zone de escaladă și alpinism, cum ar fi Plaiu Balomirului sau Scorota

Bibliografie:
I. Simionescu, Fauna României, Editura Albatros, București,1993
Genu Tuțu, Străveche vatră la poale de Retezat,Editura Măiastra, 2010
V. Udrea, P. Udrea, Mesajul străbunilor, Editura Focus, Petroșani, 2011
 IMPRESII ÎN URMA DESFĂŞURĂRII ATELIERULUI DE VARĂ„ŞOTRON”

PETROI LAURA EMILIA

SCOALA GENERALA DOBRA

Vă împărtăşim gândurile şi impresiile noastre din cadrul Atelierului de Vară ce au avut ca scop multiple valenţe de informare şi
educare cu caracter practic şi moralizator, ţinta fiind preşcolarii grupei Steluţelor şi şcolarii claselor I-IV Sârbi.
Rolul educatorului în aceste activităţi a fost acela de a demonstra realitatea unui obiect, fenomen sau a unor informaţii apelând la un
material concret prin acţiuni practice, a arăta elevilor obiectele/fenomenele reale, pentru a explora realitatea (instrumente,machete, desene), a
materializa prin experimente.
Avantajul instructiv-formativ al acestor activităţi constă în faptul că însuşirea verbală a cunoştinţelor este întemeiată pe formarea de
imagini şi reprezentări care vor duce la însuşirea mai temeinică a noţiunilor.
Aceste acţiuni au menirea:
- să succinte curiozitatea;
- să incite la căutări, sesizări;
- să faciliteze efervescenţa gândirii elevilor şi emiterea spontană a răspunsurilor;
- să dezvolte capacităţile intelectuale, imaginaţia şi gândirea logică, de investigaţie şi de explorare.

AVANTAJE:
- stimulează eforturile elevilor pentru exprimări clare şi răspunsuri corecte;
- dezvoltă ambiţia elevilor de afirmare intelectuală;
- sprijină formarea unor deprinderi de muncă în echipă;
- stimulează participarea elevilor la cunoaştere;
- sporirea încrederii în forţele proprii;
- sprijină formarea capacităţii cognitive;
- stimulează învăţarea prin cooperare.

DEZAVANTAJE:
- participarea la dialog este condiţionată de interesul şi pregătirea elevilor
- se manifestă tendinţa de a depăşi timpul alocat.

Consider că această activitate este o acţiune care surprinde într-o formă sintetică informaţii şi comportamente , trăiri şi atitudini, are
caracter de interdisciplinaritate ce stimulează şi dezvoltă pe multiple planuri personalitatea în curs de formare a celor pe care îi instruim.
 Mulţumim tuturor colaboratorilor !
Almanah de dascăl , Nr. 4

Responsabilitatea pentru originalitatea şi conţinutul articolelor revine în exclusivitate autorilor acestora .

ISSN 2069 – 282X

ISSN-L 2069 – 282X

Vă aşteptăm în numărul următor !