ALMANAH

BISERICESC
2006

Tipãrit cu binecuvântarea
Înalt Prea Sfinþitului Pãrinte

Dr. NIFON Mihãiþã

Arhiepiscopul Târgoviºtei

ARHIEPISCOPIA TÂRGOVIªTEI
Coperta I-IV Secvenþe din activitatea pastoral-misionarã în cadrul
Arhiepiscopiei Târgoviºtei

Acest Almanah apare

din iniþiativa ºi cu binecuvântarea
Î.P.S. Arhiepiscop Dr. NIFON Mihãiþã

Redactor responsabil:
P.C. Pr. Prof. Ioan STAN
Consilier Cultural - Învãþãmânt
 PRECUVÂNTARE

Mulþumim Bunului Dumnezeu cã, ºi în acest al cincisprezecelea

an de la reînfiinþarea istoricului Scaun Vlãdicesc al Târgoviºtei,
reuºim sã punem la dispoziþia preoþilor ºi credincioºilor acestei
binecuvântate Eparhii, Almanahul Bisericesc pe anul 2006, care
încearcã în paginile sale sã împleteascã elemente de credinþã ortodoxã
cu cele de istorie ºi culturã a cetãþii, pagini de poezie religioasã cu cele
ce se adreseazã iubitorilor melosului, teme teologice ºi duhovniceºti
ziditoare de suflet, atât de necesare astãzi unei autentice activitãþi
pastoral – misionare, cu pagini ce pun în adevãrata luminã realitãþile
actuale ce reflectã activitatea Arhiepiscopiei noastre.
Considerãm cã tipãrirea unui Almanah bisericesc reprezintã nu
numai o legãturã de cuget ºi simþire a Ierarhului cu preoþii sãi, pe de o
parte, ci ºi a Ierarhului cu toþi credincioºii daþi lui spre pãstorire, pe de
altã parte, dar ºi un smerit act spiritual ºi cultural.
O publicaþie religioasã, cum este ºi Almanahul bisericesc, este o
caldã chemare la pãstrarea ºi înþelegerea credinþei noastre strãmoºeºti,
la zidirea spiritualã prin cunoaºterea trecutului, dar ºi a prezentului
întotdeauna proiectat în viitor.
În acest sens, anul 2005 a reprezentat pentru toþi fiii duhovniceºti
ai Bisericii noastre strãmoºeºti evocarea festivã a trei evenimente
majore din istoria ei bimilenarã: împlinirea a 120 de ani de la
recunoaºterea oficialã a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române,
aniversarea a 80 de ani de la ridicarea ei la rang de Patriarhie ºi
împlinirea a 90 de ani de viaþã ºi 55 de ani de slujire arhiereascã a Prea
Fericitului Pãrinte Patriarh TEOCTIST.
Aceastã întreitã sãrbãtoare ne-a oferit prilejul sã ne aplecãm
asiduu asupra contextului istoric ce a determinat realizarea acestor
mari împliniri din viaþa Ortodoxiei româneºti ºi, implicit, a poporului
român.
Fãcând referire la istoria poporului român, istorie ce este
împletitã, dintru început, cu istoria Bisericii Ortodoxe, Nicolae Iorga
spunea: „un popor ce nu se apleacã asupra studiului propriei istorii este
un popor fãrã viitor”.
Actul recunoaºterii autocefaliei este o încununare fireascã a
întregului trecut de mãrturisire ºi jertfelnicie a Bisericii Ortodoxe
Române ºi o consfinþire a dezvoltãrii ei într-un anumit moment al
istoriei sale ºi al poporului cãruia îi aparþine. El reprezenta de fapt
dobândirea acelui rang ºi a acelei poziþii în lumea ortodoxã, ºi nu
numai, ce-i erau conferite de prestigiul unei naþiuni ce primise

3
Cuvântul Evangheliei de la Sf. Apostol Andrei ºi în care se regãsea
cuprinsã voinþa a generaþii ºi generaþii de credincioºi ortodocºi români.
Ridicarea Bisericii Ortodoxe Române, în anul 1925, la rang de
Patriarhie a fost urmarea fireascã, pe plan religios, a desãvârºirii
unitãþii statale de la 1 decembrie 1918, precum ºi o ilustrare fireascã a
rolului fundamental jucat de ierarhii ºi preoþii ortodocºi în istoria
poporului pe care l-au îndrumat ºi slujit.
Aniversarea a 90 de ani de la naºterea Întâistãtãtorului Bisericii
noastre ne-a oferit prilejul tuturor fiilor sãi duhovniceºti, clerici ºi
credincioºi, sã-i evocãm blândeþea ºi demnitatea, devotamentul faþã de
osârdia înaintaºilor sãi ºi aleasa-i pregãtire duhovniceascã dobânditã în
cele ºapte decenii de slujire bisericeascã, dintre care 55 de ani în înalta
treaptã a arhieriei.
Aceastã întreitã aniversare ne-a oferit, de asemenea, prilejul de a
privi realist în jurul nostru ºi de a ne angaja cu hotãrâre, ca ºi înaintaºii
noºtri, pentru apãrarea ºi propovãduirea valorilor ce au promovat
prestigiul Ortodoxiei româneºti în lume ºi pentru a contribui la
rezolvarea problemelor cu care se confruntã omenirea de astãzi.
Biserica Ortodoxã, în ciuda greutãþilor pe care le mai întâmpinã
încã, merge pe drumul ei smerit, dar demn, de a contribui la renaºterea
moral-spiritualã a oamenilor. Aceastã renaºtere este posibilã dacã viaþa
este trãitã în duhul tradiþiei izvorâtoare de energii spirituale a Sfintei
noastre Biserici strãmoºeºti.
Creºtinul cu o trãire religioasã autenticã rodeºte duhovniceºte,
prin credinþã, dragoste ºi smerenie, prin bunãtate, nobleþe sufleteascã
ºi adevãr.
Aceste roade le poate perpetua prin rugãciune ºi participare
continuã la viaþa Bisericii.
Îmi exprim convingerea ca preoþii noºtri sã fie factori activi ºi
eficienþi în slujirea Bisericii ºi apãrarea unitãþii de credinþã în întregul
proces de renaºtere spiritualã a poporului nostru.
Sper ca vocaþia preoþeascã în propovãduirea Evangheliei
Mântuitorului Hristos va prevala în tot ceea ce întreprind ºi cã vor
dovedi rãspundere în faþa lui Dumnezeu ºi a oamenilor.
Binecuvintez eforturile ostenitorilor acestui Almanah Bisericesc
pe anul 2006 ºi doresc ca aceastã carte de zidire sufleteascã sã fie
primitã, cu dragoste ºi interes, de iubiþii noºtri fii întru Hristos Domnul,
preoþi ºi mireni, spre folosul lor duhovnicesc, dar ºi pentru întregirea
bibliotecii lor, alãturi de celelalte cinci ediþii de pânã acum, unde se
gãsesc materiale preþioase privind spiritualitatea ºi cultura ortodoxã ºi
româneascã.

† NIFON
Arhiepiscopul Târgoviºtei

4
 II.

PASTORALELE
CHIRIARHALE
 ÎNTRUPAREA CUVÂNTULUI,
ARMONIA ªI PACEA NOASTRÃ*

„ªi Cuvântul S-a fãcut trup

ºi S-a sãlãºluit întru noi,
ºi am vãzut slava Lui,
slavã ca a Unuia-Nãscut din Tatãl,
plin de har ºi de adevãr”
(Ioan 1, 14)

Sãrbãtoarea Naºterii Domnului ne întâmpinã în fiecare an cu

frumuseþea de har ºi binecuvântare, pentru a ne aduce aminte ºi a
sãrbãtori cel mai mare eveniment ceresc ºi pãmântesc, cu
reverberaþii binefãcãtoare pânã astãzi ºi pânã la sfârºitul veacurilor,
care s-a putut petrece acum 2004 ani în oraºul Betleem: Naºterea
dupã trup a Domnului nostru Iisus Hristos, adicã Întruparea
Cuvântului de la Duhul Sfânt ºi din Fecioara Maria.
Praznicul de astãzi al Naºterii Domnului, înmiresmat de
glasul îngerilor ºi înfrumuseþat de strãbunele noastre colinde
care vin din adânc de istorie, ne hãrãzeºte tuturor bucuria
inefabilã de a fi ºi noi în chip duhovnicesc lângã ieslea
Betleemului, împreunã cu cei trei crai de la Rãsãrit, pentru a ne
închina ºi noi Pruncului dumnezeiesc. Aceasta este Icoana
Naºterii purtatã de slujitorii Bisericii, din casã în casã, pentru
închinare ºi pentru a aduce bucuria ºi mesajul de Crãciun al
iubirii ºi bunei înþelegeri. De aceea, copleºiþi de frumuseþea
sãrbãtorii, toþi credincioºii Sfintei noastre Biserici preamãresc ºi
cântã: „Astãzi Hristos în Betleem se naºte din Fecioara. Astãzi Cel
fãrã de început se începe ºi Cuvântul se întrupeazã. Puterile
cerurilor se bucurã ºi pãmântul cu oamenii se veselesc. Magii
daruri aduc, pãstorii minunea vestesc, iar noi neîncetat strigãm ca
ºi îngerii: Slavã întru cei de sus lui Dumnezeu ºi pe pãmânt pace
între oameni bunãvoire” (Mineiul lunii Decembrie).
*
* *
Sfântul Apostol ºi Evanghelist Ioan spune cã prin Cuvânt
s-au fãcut toate lucrurile -omul ºi lumea- ºi nimic fãrã Cuvânt nu
* Cuvânt pastoral cu prilejul sãrbãtorii Naºterii Domnului din anul mântuirii 2004.

6
s-a fãcut. „Cuvântul era la Dumnezeu ºi Dumnezeu era Cuvântul”
(Ioan 1,1). La „plinirea vremii” (Galateni 4, 4) însã, Dumnezeu
Cuvântul a intrat în istorie, fãcându-Se Om: „Cuvântul S-a fãcut
trup ºi S-a sãlãºluit între noi ºi am vãzut slava Lui, slavã ca a
Unuia-Nãscut din Tatãl, plin de har ºi de adevãr” (Ioan 1, 14); a
trãit printre noi oamenii, a vorbit în graiul nostru omenesc pentru
a ne aduce cea mai frumoasã învãþãturã pe care a cunoscut-o
vreodatã omenirea, aceea despre sensul lumii, al vieþii, fericirii ºi
destinului omului. Aºadar, Iisus Hristos a venit pe pãmânt ca sã
ne dãruiascã harul dumnezeiesc ºi sã ne descopere adevãrul.
Acest har dumnezeiesc se adaugã la puterile noastre limitate, la
nãzuinþele, trãirile ºi dorinþele noastre. Acest har ºi adevãr este
Cuvântul lui Dumnezeu, adicã Însuºi Hristos Domnul, care este
suprema valoare. Valoarea adevãratã, din cuvintele oamenilor, o
vedem numai prin prisma Cuvântului lui Dumnezeu. Oamenii
vorbesc mult, scriu ºi cuvânteazã mult în filosofie, literaturã,
politicã ºi în alte domenii, dar din punct de vedere creºtin ne
întrebãm dacã acele gânduri ºi cuvinte se regãsesc în Cuvântul
lui Dumnezeu sau în egoismul ºi interesul ori mândria proprie?
Pentru creºtini, Cuvântul lui Dumnezeu este acel criteriu unic
care deosebeºte binele de rãu, care vede ce este adevãr ºi ce este
minciunã. Acest criteriu ne-a fost dãruit prin naºterea
Cuvântului lui Dumnezeu în lume. Prin El a rãsãrit în lume
„lumina cunoºtinþei binelui ºi a mântuirii noastre”. Prin acest
cuvânt dumnezeiesc noi ºtim cum sã gândim, sã vorbim ºi sã
lucrãm spre binele nostru ºi al aproapelui. De aceea, întreaga
Bisericã, împreunã cu toþi credincioºii cântã: „Naºterea Ta,
Hristoase Dumnezeul nostru, rãsãrit-a lumii lumina cunoºtinþei, cã
întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la stea au învãþat sã se
închine Þie, Soarelui dreptãþii, ºi sã Te cunoascã pe Tine, Rãsãritul
cel de sus, Doamne slavã Þie”. (Troparul Sãrbãtorii)
Era necesarã aceastã luminã în cunoaºterea motivelor
Naºterii, având în vedere cã acel chip al lui Dumnezeu în om se
întunecase, iar Întruparea Cuvântului aduce echilibrul moral al
creaþiei ºi armonia dintru început, când „privind Dumnezeu la
toate câte fãcuse a vãzut cã erau bune foarte” (Genezã 1, 31). Prin
Naºterea Sa, împlinitã cu jertfa ºi slãvita Sa Înviere, Mântuitorul
a restabilit spiritual nobleþea firii omeneºti, aducând lumii
pacea, libertatea ºi iertarea.
Mântuitorul Hristos este punctul central al istoriei. De
aceea, adevãrata cronologie a omenirii porneºte de la Naºterea
Sa. Evanghelia Sfântului Ioan prezintã naºterea Cuvântului în
eternitate, dupã fiinþã, din Dumnezeu Tatãl, iar sfinþii
evangheliºti Matei ºi Luca prezintã naºterea Cuvântului în timp,
adicã acum 2004 ani, însã tot ca naºtere supranaturalã. La

7
Naºterea lui Hristos, bogãþia spiritualã infinitã apare în sãrãcie
materialã. Aºadar, atotputernicia se aratã în smerenie, care la
rându-i defineºte mãreþia spiritualã a dimensiunii dumnezeieºti.
De aceea, Dumnezeu se naºte Om, dar toatã creaþia participã la
naºterea Lui. Naºterea lui Hristos este un eveniment istoric, dar
ºi cosmic în acelaºi timp, la care iau parte îngerii, stelele,
oamenii. Cerul se uneºte cu pãmântul, puterile spirituale se
unesc cu cele materiale pentru ca împreunã sã preamãreascã cu
glas de biruinþã: „Slavã întru cei de sus lui Dumnezeu ºi pe
pãmânt pace, între oameni bunãvoire” (Luca 2, 14).
*
* *
Bucuria Crãciunului este bucuria ºi celebrarea credinþei,
acea bucurie a credinþei în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu -
Cuvântul-, Care S-a întrupat pentru noi ºi pentru mântuirea
noastrã. Bucuria care vine din aceastã credinþã este o bucurie
autenticã, profundã ºi adevãratã, pentru fiecare dintre noi ºi a
tuturor împreunã. Credinþa în Mântuitorul trebuie sã genereze o
adevãratã energie spiritualã care sã ne transforme ºi sã ne
reînnoiascã viaþa.
Copleºiþi de mãreþia acestui praznic dumnezeiesc, trebuie sã
înþelegem ce înseamnã pentru noi Naºterea Domnului, de ce
credem în Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, ca Domn ºi
Mântuitor al nostru. Troparul Naºterii spune cã prin Naºterea lui
Hristos „rãsãrit-a lumii lumina cunoºtinþei”. Autorul acestui imn a
reuºit sã cuprindã în conþinutul lui, în mod sintetic, rãspunsul la
întrebarea pe care ne-o punem fiecare dintre noi, în legãturã cu
destinul nostru ºi cu sensul vieþii ºi al existenþei. Întruparea
Cuvântului, venirea în lume a Fiului, s-a fãcut pentru ca sã
aducã lumii „lumina cunoºtinþei”, dupã care înseta aºa de mult
întreaga omenire. Numai prin El aflãm „cuvintele vieþii”(Ioan 6,
68) ºi despre Dumnezeu, care este “Tatãl nostru Cel din
ceruri”(Matei 6, 9). Mântuitorul ne-a învãþat cã numai credinþa ne
lumineazã totul, cãci ea este cu adevãrat „apa cea vie”, din care
cel ce bea nu mai înseteazã (Ioan 4, 14). Mântuitorul este „Lumina
cunoºtinþei”, Adevãrul, Calea ºi Viaþa (Ioan 14, 6), adicã Cel care
dã sens existenþei noastre, aici pe pãmânt, dar ºi în veºnicie. El
a întemeiat, prin Întruparea, prin învãþãturile, prin jertfa ºi
Învierea Sa, Biserica, înþeleasã ca organism divino-uman, de
mântuire ºi de îndumnezeire a tuturor oamenilor. Mântuitorul
Hristos ne-a încredinþat cã „cerul ºi pãmântul vor trece, dar
cuvintele Mele nu vor trece” (Matei 24, 35), aºa cã Biserica Lui va
rãmâne în veac.
Aceastã bucurie a Naºterii Mântuitorului uneºte într-o
simþire ºi într-un cuvânt pe fraþii ºi surorile noastre, dar ºi

8
întreaga creºtinãtate. Noi, românii, în fiecare an, cu fiecare
Crãciun, cu fiecare colind pe care îl cântãm sau numai îl
ascultãm, retrãim Crãciunul înaintaºilor noºtri, al strãbunilor,
retrãim ceva din viaþa neamului nostru. Cu sufletele ne unim în
gând, în cântare ºi în bucurie cu toþi cei care de la Naºterea lui
Hristos s-au bucurat de ea ºi cu toþi cei care dupã noi se vor
bucura. Iatã, ce minunatã comuniune se stabileºte între toate
generaþiile, întru credinþa creºtinã, apãratã ºi propovãduitã de
sfânta noastrã Bisericã strãmoºeascã. Prin harul sfinþitor al
Bisericii, suntem pãrtaºi ai marelui eveniment dumnezeiesc al
Naºterii Domnului. Trãim ºi ascultãm cu bucurie mesajul
îngerilor de odinioarã, care “vesteau bucurie mare, ce va fi la tot
poporul” (Luca 2, 10). În virtutea acestei comuniuni de har,
credinþã ºi iubire, sãrbãtoarea Naºterii Domnului genereazã o
plinãtate de viaþã pentru creºtini. De aceea, oferirea de daruri
este nu numai un obicei bisericesc ºi popular, ci ºi faptã
duhovniceascã de trãire, de viaþã, pentru cã generozitatea este o
consecinþã a iubirii creºtine. Poporul nostru se regãseºte pe sine,
în fiecare an, în acest act de trãire sufleteascã în ambele
dimensiuni, care sunt sãrbãtoarea bisericeascã ºi sãrbãtoarea
popularã a Naºterii lui Hristos, care fac una ºi aceeaºi în inima
ºi în sufletului poporului român. De aceea, bucuria este
universalã datoritã energiei spirituale, generatã de marele
eveniment al Naºterii, adicã Întruparea Cuvântului lui
Dumnezeu ºi venirea Lui mântuitoare în lume.
*
* *
Am vãzut din cele de mai sus, cã Întruparea Cuvântului este
cea mai minunatã tainã care s-a petrecut pe pãmânt ºi care a fãcut
posibilã mântuirea noastrã prin dragostea lui Dumnezeu Tatãl ºi
împãrtãºirea Sfântului Duh. Naºterea Domnului constituie baza
bucuriei ºi a iubirii noastre pentru Dumnezeu ºi pentru semeni,
este însuºi temeiul existenþei noastre în perspectivã superioarã,
spiritualã. De aceea, sãrbãtoarea Crãciunului ne aduce tuturor, aºa
cum au cântat îngerii în Noaptea Sfântã, pace în suflete ºi bunã
înþelegere între oameni. Pentru aceste motive, în aceastã perioadã
se cuvine sã fim mai buni, mai generoºi, mai receptivi la nevoile
celor din jur. Sã ne amintim de nãpãstuiþii soartei, de cei bolnavi, de
bãtrânii din azile ºi din case, de copiii din orfelinate, de cei închiºi,
de cei singuri ºi de cei loviþi de nefericire. Sã le ducem ºi lor bucuria
ºi vestea Naºterii Domnului, împreunã cu un dar cât de mic,
amintindu-ne de cuvintele Mântuitorului: “întrucât aþi fãcut unuia
dintr-aceºti fraþi ai Mei prea mici, Mie Mi-aþi fãcut” (Matei 25, 40). Sã
pãstrãm cu strãºnicie tezaurul sacru al Bisericii noastre strãmoºeºti
ºi sã luãm aminte la cei care cautã dezbinãri ºi abateri de la

9
unitatea cea sfântã a Ortodoxiei noastre româneºti. Sã ne
deschidem sincer ºi generos inimile pentru a-L primi pe Hristos în
viaþa noastrã.
Cu aceste gânduri, pe care vi le împãrtãºesc cu toatã
dragostea de arhipãstor al vostru, vã îmbrãþiºez în aceste zile de
Crãciun, iubiþii mei preoþi ºi credincioºi, dorindu-vã din toatã
inima sã petreceþi sãrbãtorile Naºterii Domnului, Anului Nou ºi
Bobotezei, cu pace ºi sãnãtate, iar dumnezeiescul Prunc sã
gãseascã sãlaº în inimile voastre, ca sã rodeascã dragostea,
credinþa, bunãtatea, milostenia ºi bucuria cea sfântã.

10
 ÎNVIEREA DOMNULUI
LUMINÃ ªI VIAÞÃ*

„Eu sunt Lumina lumii; cel ce

Îmi urmeazã Mie nu va umbla
în întuneric, ci va avea lumina
vieþii” (Ioan 8, 12)

Învierea Domnului este sãrbãtoarea vieþii ºi a luminii care se

revarsã asupra noastrã în aceastã zi sfântã, plinã de har ºi de adevãr.
Lumina ºi iubirea lui Dumnezeu se revarsã asupra omului ºi a lumii
întregi. Întreaga naturã ia parte la marea sãrbãtoare. Întunericul a fost
risipit, moartea a fost învinsã. Aºadar, Lumina ºi Viaþa sunt marile
realitãþi ºi valori ale Învierii Domnului. Pentru aceasta, vã adresãm
acum chemarea sfântã: „Veniþi de luaþi luminã, cãci aceasta este Lumina
lui Hristos“. Este chemarea de a lua lumina din Lumina Slãvitei Învieri,
de a lua iubire, adevãr ºi înþelepciune, credinþã ºi speranþã din Lumina,
Adevãrul ºi Viaþa aduse de El în lume.
Luminile, pe care le þineþi cu credinþã ºi cu bucurie în mâini,
simbolizeazã ºi reprezintã frumuseþea sensului Luminii lui Hristos –
Izvorul vieþii ºi al nemuririi. Iisus Hristos este Lumina lumii care a
biruit întunericul. Sfintele cãrþi afirmã cã, în Lumina Învierii, adevãrul
a biruit minciuna, iubirea a topit rãutatea ºi ura. Învierea trebuie sã
reprezinte, de fiecare datã, începutul unei noi vieþi în Hristos. Însuºi
faptul Învierii este legat de „rãsãritul soarelui” (Marcu 16, 2) ºi de
lumina strãlucitoare ce rãzbãtea din groapa de mormânt la care
veniserã femeile mironosiþe ºi, dupã ele, Sfinþii Apostoli. Lumina
aceasta o luãm simbolic de la Mormântul Domnului, aprinzând
lumânãrile unul de la altul în noaptea sfântã a Învierii, spre a o duce
mai departe, „luminã din luminã”, cum spune Crezul nostru creºtin.
*
* *
Învierea Domnului este izvorul nesecat de viaþã ºi de luminã, de
bucurie ºi de pace. De aceea, chemarea la luminã în noaptea Sfintelor Paºti
reprezintã legãtura noastrã cu Lumina lui Hristos, care spune despre Sine:
„Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmeazã Mie nu va umbla în întuneric, ci va
avea lumina vieþii” (Ioan 8, 12), iar în alt loc El zice: „Eu, Luminã am venit
în lume, ca tot cel ce crede în Mine sã nu rãmânã în întuneric” (Ioan 12, 46).
Încã din Vechiul Testament, proorocul ºi psalmistul David vorbeºte despre
lumina care vine de la Dumnezeu: „Cã la Tine este izvorul vieþii, întru lumina
Ta vom vedea luminã” (Psalmul 35, 9), iar proorocul Isaia zice în textul sãu
mesianic: ”Poporul ce stãtea în întuneric a vãzut luminã mare ºi celor ce
locuiau în latura ºi în umbra morþii luminã le-a rãsãrit” (Isaia 9, 1).

* Cuvânt pastoral cu prilejul sãrbãtorii Învierii Domnului din anul mântuirii 2005

11
 Potrivit învãþãturii biblice, Dumnezeu este definit ca fiind „Luminã”
(1 Ioan 1, 5) ºi „Pãrinte al luminilor” (Iacob 1, 17), ce revarsã asupra
fãpturilor lumina Sa (Isaia 60, 19). Fiind luminã, El este „Dãtãtorul
luminii” (Genezã 1, 1-5). De aceea, lucrarea lui Dumnezeu în lume este o
lucrare de luminã ºi, deci, de luminare a vieþii. De aici ºi gândirea cã
faptele bune sunt fapte ale luminii, pe când cele rele sunt ale
întunericului. Sfânta Scripturã aseamãnã lumina cu binele iar
întunericul cu rãul. Sfântul Apostol Pavel spune cã „Roada luminii stã în
orice bunãtate, în dreptate ºi în adevãr” (Efeseni 5, 8), iar în alt loc: ”Sã ne
dezbrãcãm dar de faptele întunericului ºi sã ne îmbrãcãm cu armele
luminii”(Romani 13, 12). De aceea, orice martor al Învierii, orice creºtin
trebuie sã fie un purtãtor al luminii lui Hristos. Aceasta este „Lumina care
lumineazã în întuneric ºi pe care întunericul nu o poate birui” (Ioan 1, 5),
iar în alt loc Mântuitorul porunceºte: „Aºa sã lumineze lumina voastrã
înaintea oamenilor, aºa încât sã vadã faptele voastre cele bune ºi sã
slãveascã pe Tatãl vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16). Aºadar, Învierea
genereazã luminã, iar lumina înnobileazã viaþa omului, cãci Învierea
preface în luminã pe aceeia pe care îi lumineazã, iar robii pãcatului urãsc
lumina, în timp ce fiii luminii strãlucesc în fapte bune ºi în credinþã,
precum zice Sfântul Grigorie de Nyssa:„Apropiindu-ne de luminã, sufletul
nostru devine el însuºi luminã” (Omilii la Cântarea Cântãrilor,P.G.,869 A)
*
* *
Pentru noi creºtinii, consecinþele marelui ºi unicului eveniment al
Învierii sunt copleºitoare ºi binefãcãtoare. Adevãrurile fundamentale
descoperite de Înviere sunt adevãrate daruri pentru viaþa noastrã. Mai
întâi, Învierea Mântuitorului Iisus Hristos este cea mai importantã
dovadã a divinitãþii Sale. Dacã pânã atunci era vãzut de cei mai mulþi
dintre contemporani ca un mare profet, acum este evident Fiul lui
Dumnezeu, Dumnezeu adevãrat. Este o dovadã în plus, chiar ºi pentru
ucenici, cã Cel mãrturisit înainte de ei ca Fiu al lui Dumnezeu, iar din
cauza persecuþiilor din timpul patimilor chiar renegat, este cu adevãrat
Lumina lumii ºi Dumnezeu, Stãpânitorul vieþii ºi al morþii.
Datoritã faptului copleºitor al Învierii, apostolii, din slabi, temãtori ºi
indeciºi, au devenit puternici, plini de curaj, convinºi de datoria de a
propovãdui Lumina ºi Viaþa care decurg din Înviere, chiar cu preþul vieþii
lor. Erau convinºi cã „Dacã Hristos n-a înviat, zadarnicã este
propovãduirea noastrã ºi zadarnicã credinþa voastrã” (1 Corinteni 15, 14).
Al doilea adevãr fundamental revelat în istoria mântuirii de
Învierea Domnului este cel exprimat în Simbolul de credinþã: „Aºtept
învierea morþilor ºi viaþa veacului ce va sã fie”. De aceea, Învierea este o
afirmare ºi un salut adresat vieþii de aici ºi de dincolo, iar noi, plini de
lumina lui Hristos, cântãm cu entuziasm: ”Hristos a înviat din morþi, cu
moartea pre moarte cãlcând, ºi celor din mormânturi viaþã dãruindu-le”
ºi „Aceasta este ziua pe care a fãcut-o Domnul, sã ne bucurãm ºi sã ne
veselim într’însa”. Bucuria noastrã este mare pentru cã, prin Învierea
Sa, Mântuitorul Hristos ne aduce dorul dumnezeiesc al nemuririi,
negând veºnicia morþii. Ultimul cuvânt îl are Viaþa ºi Lumina. Moartea
ºi întunericul nu mai au sens în perspectiva mãreþiei Învierii lui Hristos,

12
care este chezãºia vieþii ºi învierii noastre. De aceea, Sfânta Înviere ne
echilibreazã existenþa, gândirea, speranþa, comuniunea cu cei dragi, în
cele douã planuri ale existenþei, anume cel biologic ºi cel spiritual –
etern. Pentru aceasta, imnul „Hristos a înviat” este cu adevãrat
cântarea tuturor veacurilor creºtine ºi în ea se cuprinde dogma
mântuirii noastre. Având în vedere aceastã certitudine de afirmare a
vieþii, sub bolta de har a nopþii pascale, Lumina lui Hristos arde în
fãcliile credinþei în nemurirea noastrã ºi, astfel, sentimente înalte de
bucurie sfântã ne cuprind, iar inimile se deschid în faþa speranþei
învierii precum mugurii sub îmbrãþiºarea caldã a razelor soarelui.
Un alt adevãr care se desprinde din Învierea Domnului Iisus
Hristos se referã la însãºi viaþa fiecãruia dintre noi. Aceastã viaþã capãtã
un sens superior, iar, în perspectiva veºniciei, impune o mare
responsabilitate pentru modul în care o trãim aici pe pãmânt. Valorile
religios – morale propovãduite de Biserica noastrã strãmoºeascã sunt
cãlãuzele pline de lumina învierii, pe care trebuie sã le avem ca îndreptar
permanent. Aceste valori reprezintã adevãrul în care trebuie sã credem,
calea pe care trebuie sã mergem ºi viaþa pe care trebuie sã o ducem. De
aceea, tot ce are mai de preþ, în tezaurul sãu sfânt de învãþãturã ºi de
viaþã, Biserica lui Hristos izvorãºte din marea minune ºi tainã a Învierii.
*
* *
Lumina care a rãsãrit din mormântul lui Hristos învãluie tot
sufletul creºtinesc, umplându-l de mare bucurie. Cãci în momentul în
care preotul sau episcopul se adreseazã creºtinilor, cu fãclia aprinsã, cu
chemarea: „Veniþi de luaþi luminã”, ei îºi aprind luminile ºi nu le mai
sting, purtându-le de la bisericã la casele lor, pentru a trãi permanent
bucuria Învierii Domnului. Lumina, care este Hristos, a rãsãrit din
mormântul Sãu ce s-a arãtat purtãtor de viaþã, „cãmarã împãrãteascã
prealuminatã” , „ rai înfrumuseþat” ºi izvorul mântuirii noastre, adicã
Lumina ºi Viaþa noastrã. Fãclia din noaptea de Paºti are un caracter
simbolic, dar ºi real, pentru cã ea alungã întunericul ºi teama
necunoaºterii credinþei ºi dragostei lui Hristos; fãclia aceasta este
lumina lui Hristos care lumineazã tuturor. Cu aceastã luminã, unii
creºtini aprind lumânarea de la crucea ce strãjuieºte la cãpãtâiul
pãrinþilor ºi celor dragi adormiþi întru nãdejdea învierii, dorind sã le
reaminteascã, printr-o legãturã tainicã, an de an, cã Hristos a înviat,
biruind moartea de care ei sunt cuprinºi temporar.
Sãrbãtoarea Învierii este, prin urmare, sãrbãtoarea bucuriei, a
vieþii ºi a luminii. Domnul Hristos ne-a rãscumpãrat, mai întâi, prin
Cruce întru iubirea Sa supremã, jertfelnicã ºi dumnezeiascã ºi ne-a
unit cu Dumnezeu prin mãreþia Învierii Sale. Dupã Învierea Sa din
morþi, Domnul Hristos, Lumina ºi Mântuitorul lumii, fiind încã pe
pãmânt, ca un Biruitor a spus în faþa Sfinþilor Apostoli: „Datu-Mi-s-a
toatã puterea în cer ºi pe pãmânt. Drept aceea, mergând, învãþaþi toate
neamurile, botezându-le în numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh,
învãþându-le sã pãzeascã toate câte v-am poruncit vouã, ºi iatã Eu cu voi
sunt în toate zilele, pânã la sfârºitul veacului” (Matei 28, 18 – 20).
Aºadar, Fiul, adicã Domnul Hristos Cel înviat, a dat toatã judecata

13
apostolilor ºi urmaºilor lor, pentru a rãspândi Lumina ºi Viaþa întru
Învierea Sa, pentru a izgoni rãul din lume ºi a zidi ºi consolida mereu
Trupul Sãu tainic – Biserica - ºi prin ea Împãrãþia lui Dumnezeu. Noi,
toþi membrii Bisericii, avem îndatorirea de a duce în lume lumina lui
Hristos, adicã dragostea, credinþa ºi viaþa întru El. Aºadar, Învierea
Domnului trebuie sã fie de fiecare datã ºi generatoare a reînvierii
noastre sufleteºti în lupta noastrã împotriva întunericului, rãutãþilor ºi
pãcatului ce degradeazã frumuseþea cu care ne-a înzestrat Dumnezeu,
ca fii ai Luminii ºi Împãrãþiei Sale.
*
* *
Înþelegerea sensului adevãrat al Învierii ne ajutã pe toþi, drepþi sau
pãcãtoºi, sãraci sau bogaþi, modeºti sau învãþaþi, tineri ºi vârstnici, sã trãim
creºtineºte în realitatea socialã, de multe ori ostilã ºi plinã de neajunsuri.
Doar suferinþa înduratã creºtineºte ne-a dat putere în încercãri ºi biruinþã
în necazuri. Ca ºi de multe ori în trecutul istoriei noastre bimilenare,
Biserica noastrã strãmoºeascã a strãbãtut toate momentele, ca ºi o corabie
între valurile învolburate, ºi a slujit pe toþi cei care nu au pãrãsit-o ºi i-au
urmat îndemnul. Astãzi, de asemenea, strãbate valurile cu poporul
dreptcredincios, încurajând necontenit, cu smerenie ºi cu dragoste, pentru
reînvierea credinþei ºi speranþei, prin care ºi viaþa socialã se amelioreazã.
Cãci, Biserica nu-ºi limiteazã slujirea numai la sfântul lãcaº de închinare, ci
ºi-o exercitã ºi în viaþa credincioºilor ei, ajutându-i în lupta cu pãcatele, cu
greutãþile zilnice ºi cu suferinþele ºi necazurile lor inerente. Nobila lucrare de
slujire se desfãºoarã ºi în spitale ori azile de bãtrâni, în temniþe ºi unitãþi
militare, unde existã capele ºi sfinte altare, de unde preoþii acordã bucuria
binecuvântãrii ºi asistenþã spiritualã, împreunã cu alþi credincioºi angajaþi
în lucrarea de reînnoire a vieþii. De aceea, Sfânta noastrã Bisericã subliniazã
mereu, prin cuvânt ºi slujbe, atmosfera luminoasã a Învierii Domnului,
numind aceastã sãrbãtoare „Praznicul luminii, al vieþii ºi al bucuriei”.
Mulþumim Bunului Dumnezeu pentru toate câte ne-a dat nouã ºi
adresãm mulþumiri ºi impãrtãºim binecuvântare cãtre toþi slujitorii din
parohiile ºi mânãstirile Arhiepiscopiei Târgoviºtei, care, împreunã cu
bunii noºtri credincioºi ºi cu profesorii de religie, continuã misiunea de
zidire sufleteascã a celor ce participã la sfintele slujbe, de creºtere a
tineretului în spiritul moralei creºtine prin educaþia religioasã în ºcoli,
de zidire ºi de reparare a sfintelor lãcaºuri de închinare. Odatã cu
aceste mulþumiri, încurajându-ne unii pe alþii în aceastã sfântã ºi mare
zi, a Luminii ºi a Vieþii, sã rugãm pe Hristos Cel Înviat sã ne
însenineze sufletul ºi viaþa cu lumina ºi bucuria Învierii, iertându-ne ºi
iubindu-ne unii pe alþii, afirmând astfel, unitatea ºi solidaritatea
noastrã creºtinã ºi româneascã.
Împãrtãºindu-ne de lumina, bucuria ºi pacea Sfintei Învieri, vã
îmbrãþiºez pãrinteºte pe toþi, clerici ºi credincioºi, în dragostea
Mântuitorului nostru Iisus Hristos, adresându-vã salutul biruitor:

HRISTOS A ÎNVIAT!

14
 III.

TEOLOGIE
ªI
VIAÞÃ
 ORTODOXIE ªI GLOBALIZARE
Culturã globalã ºi culturi particulare
Pr. prof. dr. Dumitru POPESCU
De la bun început trebuie precizat cã noþiunea de globalizare
implicã mai multe aspecte, printre care cele economice, politice sau
culturale sunt cele mai importante. Întrucât domeniul economic sau
politic se gãseºte în atenþia opiniei publice ºi este studiat cu multã
asiduitate de specialiºti avizaþi, noi ne vom ocupa de aspectul cultural
al globalizãrii, care reprezintã o problemã importantã pentru Ortodoxie.
Aceasta cu atât mai mult cu cât astãzi, edificarea structurilor ºi
întreprinderilor economice e însoþitã de decizii culturale. Într-o carte
intitulatã: „Realitatea nu este ce pare a fi“, Walter Truett Anderson
considerã cã „în ultimul deceniu am pãºit într-o nouã realitate, care este
lumea postmodernã, pe care o vedem ºi o simþim în chipuri diferite, la fel
cum s-a întâmplat cu lumea modernã care a precedat-o. Aceastã nouã
realitate în care trãim, se caracterizeazã, alãturi de cãderea vechilor
orientãri ale credinþei ºi de conflictele provocate de conceptele de clasã,
rasã sau naþionalitate, de apariþia unei culturi globale, printr-o viziune
într-adevãr globalã asupra lumii. În acest sens globalitatea asigurã o
nouã arenã, în care toate credinþele se pot privi în sine ºi pot deveni
conºtiente de existenþa altora, în care oamenii de pretutindeni luptã, într-un
mod fãrã precedent, pentru a afla cine ºi ce sunt ei“. Anderson crede cã
deceniul in curs va alimenta scena pe care se desfãºoarã aceste
procese, iar specia umanã se va strãdui sã construiascã o nouã
civilizaþie, bazatã pe un nou sens al realitãþii sociale.
Dupã cum se desprinde din afirmaþiile de mai sus, Anderson
foloseºte douã noþiuni care par deosebite între ele. În primul rând, este
vorba de globalitate, care are în vedere sistemul de relaþii reciproce în
care sunt cuprinºi toþi oamenii de pe planeta noastrã. Graþie exploziei
demografice ºi tehnologiilor comunicãrii, individul ºi comunitatea localã
au ieºit din izolarea în care s-au menþinut de-a lungul timpului ºi au
intrat în comunitatea planetarã. Existenþa umanã modernã a cãpãtat
astfel caracterul unei totalitãþi, sprijinitã pe o reþea tentacularã de
legãturi vãzute ºi nevãzute, care susþine dezvoltarea unei conºtiinþe a
globalitãþii, îndrumatã preponderent de valori politice, juridice sau
etice, reunite sub sintagma „drepturile omului“. Pe acest temei se
altoieºte sentimentul solidaritãþii fiecãruia cu toþi ceilalþi oameni,
indiferent de locul unde trãiesc. Cu un asemenea înþeles, globalitatea
reprezintã o formã a universalitãþii ce explicã existenþa umanã, în
actuala perioadã istoricã. Se poate spune cã globalitatea constituie
temeiul teoretic ºi cultural al globalizãrii.

16
 În al doilea rând este vorba de globalizare, care þine mai mult de
domeniul realitãþilor utilitare ºi economice. Manifestãrile globalizãrii se
afirmã cu precãdere în sfera valorilor utilitare, ce dau profilul civilizaþiei
prezentului, cu puternice rezonanþe la nivelul culturii propriu-zise.
Procesul globalizãrii este pus în miºcare de câþiva factori definitorii prin
amploarea ºi dinamismul lor. Aceºtia sunt: informaþia, finanþele,
comerþul, producþia ºi tehnologia, care iau cu asalt graniþele naþionale,
desfiinþeazã principiul suveranitãþii sau al identitãþilor, modificând
stilurile de gândire ºi viaþã. Astfel, în timp ce globalitatea ar reprezenta
aspectul cultural al globalizãrii, globalizarea constituie aspectul practic
ºi utilitar al globalitãþii. Prima þine mai mult de domeniul culturii, pe
când cea de a doua de domeniul civilizaþiei.
Cu toate acestea, nu existã nici o contradicþie între globalitate ºi
globalizare, atât pentru faptul cã ambele au un caracter omogen ºi
universalist, ºi trec fãrã dificultate peste realitãþile particulare, dar ºi
pentru faptul cã ambele au caracter utilitar. Dupã cum observa
Benjamin Barber, noþiunea de „culturã globalã“ desemneazã o
realitatea omogenã, a cãrei coeziune o asigurã sistemele de comunicaþii,
informaþia, divertismentul ºi comerþul. Simbolurile ei sunt internet-ul,
video-ul, serialele de televiziune, cãrþile uºoare, hard rock-ul, parcurile
Disneyland, localurile McDonald’s, care nu se împiedicã de specifiul
culturilor naþionale ºi induc un mod de viaþã global.
Dar sintagma culturã globalã, înlocuitã uneori cu o altã
construcþie lingvisticã, superculturã, este aplicatã ºi unei realitãþi, care
se restructureazã cantitativist, dupã principii utilitare ºi hedoniste.
Lãsând în plan secund, pânã la abandon, valorile spirituale,
cãlãuzitoare cãtre desãvârºirea de sine a persoanei, conform unui ideal
nelimitat ºi etern de umanitate, în sensul dat de Herder acestui
termen, cultura globalã propulseazã în prim plan valorile utilitare sau
civilizatorii, angajând individul într-o existenþã superficialã,
epidermicã. Dezechilibrul existent în sistemul de valori, vinovat de
actuala crizã a culturii, se adânceºte tot mai mult în favoarea
civilizaþiei, care este purtãtoarea factorilor globalizãrii.
Desigur, cultura globalã are aspecte pozitive. Unul dintre ele, ºi
poate cel mai important, constã în faptul cã ea oferã cadrul care
favorizeazã procesul integrãrii noastre în structurile europene sau cele
nord–atlantice, mai ales dupã evenimentele din 11 spetembrie. Cu
prilejul unei Conferinþe internaþionale, privind Bisericile ºi Valorile
Euro-Atlantice, þinutã la Bucureºti, pe 3 iunie 2002, s-a dat publicitãþii
un comunicat final în care se subliniazã cã „participanþii la Conferinþã
considerã cã în Europa s-a deschis o perspectivã fãrã precedent pentru
cetãþenii statelor din spaþiul euro-atlantic, prin realizarea unei comunitãþi
largi, libere ºi unite sub valorile ºi practicile democratice, culturale,
spirituale ºi securitãþii comune. Toate cultele recunoscute din România
susþin fãrã echivoc integrarea euro-atlanticã a României, într-un spaþiu al
valorilor comune, al prosperitãþii, securitãþii ºi pãcii“. Dupã ce a fost
obligatã sã-ºi schimbe în repetate rânduri sistemul economic, ºi sã
trãiascã sub diferite dominaþii strãine, România, ca ºi þãrile vecine,
considerã cã procesul integrãrii europene sau nord-atlantice poate

17
aduce mai multã siguranþã ºi mai multã stabilitate în regiuni
confruntate de conflicte etnice sau religioase ºi poate oferi cadrul
necesar pentru propãºirea comunã.
Mai mult decât atât, cultura globalã ar putea constitui o ºansã
pentru reabilitarea religiei într-o lume secularizatã, fiindcã „tinde spre
adâncirea noilor dimensiuni metafizice ºi religioase, semnificative ºi
valoroase, cu care coexistãm în spirit“. Dar pe lângã faptul cã aceastã
dimensiune metafizicã este înþeleasã ca un fel de amalgam religios ºi
filozofic, ca „un sistem de credinþe care se oferã publicului spre consum“,
cultura globalã are caracter evident utilitar ºi nu manifestã prea mult
interes faþã de identitatea culturalã a popoarelor. Constituitã din
bunuri ºi simboluri care se propagã cu sprijinul noilor tehnologii de
comunicare ºi instrumente specifice economiei de piaþã, cultura globalã
nu intrã în dialog cu celelalte bunuri, ci le impune valori, mentalitãþi,
stiluri de viaþã ce le sunt strãine, violentând tradiþii, credinþe religioase,
norme morale ºi juridice, prin care ºi-au edificat propria lor identitate
culturalã. În locul civilizaþiei egiptene, hinduse, eleniste, romane, etc,
delimitate pe criterii istorice de un Spengler, Toynbee, sau pe criterii
religioase de Huntington, înþelese ca un reflex al culturilor existente,
ne aflãm în prezenþa unei superculturi globale care cucereºte toate
spaþiile culturale particulare existente în lume.
Aceastã tendinþã este sporitã ºi de faptul cã globalizarea ºi cultura
ei globalã se împleteºte cu influenþa deconstructivã a postmo-
dernismului, care pune sub semnul întrebãrii tradiþiile ºi valorile
specifice comunitãþii etnice, naþionale ºi devine un component uºor
manevrabil ºi depersonalizat, individualist, al unei globalitãþi
uniformizatoare, dominatã de consum. Considerãm cã Papa Ioan Paul
al II-lea are dreptate atunci când se adresa participanþilor la ºedinþa
plenarã a Academiei Pontificale de ªtiinþe Sociale spunându-le cã
„globalizarea nu trebuie sã devinã un nou tip de colonialism. Trebuie sã
respecte diversitatea culturilor care, în ambianþa armoniei universale a
popoarelor, sunt cheile interpretative ale vieþii. În particular, nu trebuie
lipsiþi cei sãraci de ceea ce le este mai preþios, de credinþele ºi practicile
lor religioase, fiindcã convingerile religioase autentice sunt manifestarea
limpede a libertãþii umane. Nici o putere nu are dreptul sã desconsidere
drepturile omului ºi varietatea culturilor.“ În fond, problema funda-
mentalã pe care n-a rezolvat-o globalizarea este cea a raportului dintre
cultura globalã ºi culturile particulare.
II
Cultura globalã promovatã de fenomenul globalizãrii este
rezultatul unei ideologii antropocentrice care vrea sã modeleze lumea
dupã voia omului, fãrã sã þinã seama de voia lui Dumnezeu, în calitate
de Creator al ei. Cel care a surprins aceastã tendinþã a omului modern,
a fost filozoful german Schelling, care ne spune cu multã profunzime
cã „pãcatul original al omului, de a fi ca Dumnezeu, constã în atitudinea
prometeicã a omului, de a nu recunoaºte concretul aºa cum a fost creat
de Dumnezeu în creaþie, ci sã dea formã realitãþii dupã chipul ºi
asemãnarea sa; este vorba de o atitudine care nu acceptã realitatea
creaþiei, ci vrea sã trãiascã obstinat într-o lume idealã ºi de vis“. Criza

18
ecologicã cu dimensiunea ei planetarã, manipulãrile genetice ale fiinþei
umane sau înlocuirea iubirii de aproape cu iubirea de sine, care ne face
sã devenim insensibili la suferinþa celor mulþi din întreaga lume, sunt
rezultul atitudinii prometice a omului, care nu recunoaºte concretul
aºa cum a fost creat el de Dumnezeu, ci aºa cum ar dori el însuºi sã-l
vadã.
În acelaºi sens, cultura globalã nu mai þine seama de varietatea
culturilor particulare, ca realitãþi voite de Dumnezeu, ci cautã sã se
transforme într-o superculturã civilizatorie, de facturã sincretistã, care
intrã în conflict cu culurile particulare. Individualismul, care a
zdruncinat importanþa tradiþiei ºi a valorilor naþionale, constituie
componentul principal al unei globalitãþi uniformizatoare, dominatã de
consum. Cultura globalã se suprapune culturilor particulare ºi cautã
sã le anuleze. Cauza principalã a acestui fenomen constã în faptul cã
atât cultura universalã cât ºi culturile particulare sunt lipsite de
fundamentul lor spiritual, dat în constituþia interioarã a creaþiei de
cãtre Dumnezeu. Din cauza absenþei ordinii interioare a creaþiei,
cultura globalã cautã sã dea lumii o înfãþiºare artificialã, care intrã în
conflict cu constituþia ei naturalã ºi genereazã numeroase proteste
virulente în lumea întreagã.
În mentalitatea omului secularizat, lumea naturalã este
consideratã ca o simplã realitate materialã, închisã în propria ei
autonomie, lipsitã de structurã spiritualã interioarã, care poate fi
modelatã cu uºurinþã de o ideologie globalã, fãrã sã þinã seama de voia
lui Dumnezeu. ªi tocmai pentru faptul cã lumea este lipsitã de
fundament spiritual, cultura globalã dobândeºte un caracter pur
utilitar ºi se orienteazã unilateral cãtre valorile materiale, unde banul
devine operatorul, mijlocul ºi finalitatea absolutã a proceselor
economice. Lipsitã de fundamentul ei spiritual, creaþia a fost divizatã
într-o lume materialã obiectivã, închisã în propria ei autonomie, ºi o
lume a realitãþilor spirituale ºi culturale izolate în subiectivitatea
umanã. În timp ce ºtiinþa rãmâne obiectivã, fiindcã se întemeiazã pe
argumente universal valabile, credinþa are doar caracter subiectiv,
fiindcã Duhul lui Dumnezeu, care se purta obiectiv peste ape, potrivit
Genezei, a fost eliminat din creaþia vãzutã ºi izolat în lumea realitãþilor
spirituale nevãzute. Realitãþile spirituale nu mai au caracter obiectiv, ci
numai subiectiv, fiindcã au fost despãrþite de lumea realitãþilor vãzute
sau materiale.
Consecinþa inevitabilã a dihotomiei, care a fost introdusã în lumea
realitãþilor sensibile sau materiale ºi lumea realitãþilor inteligibile sau
spirituale s-a concretizat în prãpastia existentã astãzi dintre progresul
ºtiinþific ºi tehnic al omului ºi regresul lui spiritual. Cu ajutorul ºtiinþei
ºi tehnicii de care dispune astãzi, omul dominã natura exterioarã a
lumii, dar nu mai poate domina forþele iraþionale care îl confruntã în
viaþa lui interioarã. Fãrã existenþa unui fundament interior al
universului care sã þinã împreunã aspectul natural ºi spiritual al
creaþiei, omul se transformã într-o fiinþã fãrã rãdãcini, care devine izvor
nesecat de violenþã ºi terorism. Atâta vreme cât nu va depãºi separaþia
dintre aspectul material ºi spiritual al realitãþii, prin fundamentul

19
interior al creaþiei, nu se va putea descoperi relaþia adevãratã dintre
cultura universalã ºi culturile locale, iar criza spiritualã a omului
contemporan va spori mereu. Fãrã fundamentul interior al creaþiei,
cultura globalã devine o structurã supra-raþionalã uniformã, care cautã
sã mãture din calea ei culturile particulare, în vederea unor scopuri
utilitare.
III
Gândirea patristicã rãsãriteanã a fost obligatã sã regândeascã
raportul dintre universal ºi particular în lumina Revelaþiei divine,
pentru a depãºi opoziþia dintre lumea sensibilã ºi cea inteligibilã, care
fãcea imposibilã întruparea realã a lui Dumnezeu, ca Spirit absolut, în
hotarele lumii sensibile sau naturale. Cel care a reuºit pentru prima
datã sã depãºeascã opoziþia dintre cele douã lumi ºi sã reconcilieze
universalul cu particularul în lumina Logosului divin, care s-a întrupat
pentru mântuirea noastrã, a fost Sfântul Atanasie cel Mare din
Alexandria Egiptului. El a întreprins o adevãratã reconstrucþie
cosmologicã, care depãºeºte opoziþia dintre universal ºi particular,
dintre natural ºi spiritual, în lumina unei ordini armonioase ºi a întregii
creaþii vãzute ºi nevãzute, cu centrul ei de gravitate în persoana
Logosului divin, Cuvântul Tatãlui, prin care „toate au fost fãcute“. Iatã
ce ne spune el din acest punct de vedere: „Cãci Cuvântul Tatãlui,
sãlãºluindu-se ºi întinzând puterile Lui în toate ºi pretutindeni ºi
luminând toate cele vãzute ºi nevãzute, le þine ºi le strânge, nelãsând
nimic gol de puterea Lui, ci pãzindu-le pe toate împreunã ºi pe fiecare în
parte, alcãtuieºte o singurã lume ºi o unicã rânduialã frumoasã ºi
armonioasã a ei, El însuºi rãmânând nemiºcat, dar miºcându-le pe toate,
dupã bunãvoirea Tatãlui“.
Aceastã ordine universalã ºi armonioasã a întregii creaþii, despre
care ne vorbeºte Sfântul Atanasie cel Mare, constituie temeiul pentru o
culturã globalã creºtinã, care nu mai este orientatã utilitar, spre valorile
materiale ale acestei lumi, ci cãtre valorile supreme care se identificã cu
persoana lui Hristos, ca Logos Creator ºi Mântuitor, Care spune cã „Eu
sunt Calea, Adevãrul ºi Viaþa“. Aceasta nu înseamnã cã creºtinismul ar
dispreþui lumea valorilor materiale, fiindcã ºi ele au fost create de
Dumnezeu, ca sã fie mijloc de comuniune între oameni. Rostul
creºtinismului nu este nici cel de a dispreþui materia, aºa cum s-a
întâmplat în trecut, nici de a o idolatriza, aºa cum se întâmplã astãzi,
ci de a o transfigura în Hristos, Fiul lui Dumnezeu – întrupat. Cerul ºi
pãmântul despre care ne vorbeºte Geneza, la începutul Scripturii, sunt
destinate sã devinã în Hristos ºi Bisericã, cerul ºi pãmântul nou de care
vorbeºte Apocalipsa, la sfârºitul Scripturii. Acesta este motivul principal
pentru care teologia patristicã rãsãriteanã a vorbit despre „Dumnezeu
care s-a fãcut om, pentru ca omul sã se îndumnezeiascã“, ºi despre
dimensiunea cosmicã a mântuirii în Hristos.
Dar aceastã ordine unicã ºi armonioasã a creaþiei în Cuvântul
Tatãlui, are însã o importanþã capitalã pentru problema relaþiei dintre
cultura globalã ºi cea particularã, care ne intereseazã în mod deosebit.
Datoritã acestei ordini care permite Logosului divin sã le þinã pe toate
împreunã ºi pe fiecare în parte, cultura globalã nu mai este datã pe

20
deasupra culturilor particulare, ci prin culturile particulare, pentru a
afirma fiecare culturã în parte, dar ºi pe toate împreunã. Astfel, în
virtutea ordinii unice a creaþiei în lumina personalã a Logosului divin,
cultura universalã ºi cea particularã nu mai constituie douã realitãþi
separate ºi opuse între ele, ci douã aspecte concomitente ale aceleiaºi
realitãþi. Importanþa considerabilã a acestei ordini, care constituie
fundamentul spiritual al întregii creaþii, constã în faptul cã atât
culturile particulare, cât ºi cultura globalã, sunt vãzute ca realitãþi
înrãdãcinate în constituþia interioarã a creaþiei dupã voia lui Dumnezeu
Tatãl. În lumina ordinii armonioase ºi unice a creaþiei în Logosul Divin,
Unul din Treime, reconstrucþia cosmologicã a Sfântului Atanasie cel
Mare ne permite sã înþelegem cultura globalã ca un reflex al comuniunii
trinitare care pune accentul pe identitatea fiecãrui neam ºi a culturii lui
particulare, dar ºi pe legãtura iubirii dintre ele.
Aceastã ordine a culturii globale, care þine împreunã fiecare neam
cu toate neamurile, se regãseºte în porunca pe care Hristos, ca Logos
Mântuitor, a dat-o Sfinþilor Apostoli ca sã propovãduiascã Evanghelia la
neamuri ºi sã-i boteze în numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh.
Pe de o parte, Mântuitorul pune accentul pe diversitatea sau identitatea
neamurilor, fiindcã sunt realitãþi create de Dumnezeu, cu darurile lor
specifice, dar pe de altã parte, are în vedere ºi legãtura dintre ele, în
lumina comuniunii trinitare, în numele cãreia se boteazã omul. Pe
aceastã cale, Mântuitorul rãmâne credincios legãmântului încheiat
între Dumnezeu ºi Avraam, cã întru el se vor binecuvânta toate
neamurile. Dar aceeaºi ordine a comuniunii sau a culturii globale o
descoperim ºi în structura sinodalã a Bisericii Ortodoxe, alcãtuitã
dintr-o constelaþie de Biserici autonome, care permite fiecãrei Biserici
sã se înrãdãcineze în viaþa poporului ei, dar sã aducã ºi contribuþii
spirituale ºi culturale folositoare la îmbogãþirea reciprocã a tuturor, pe
temelia unei eclesiologii de comuniune. Aceastã structurã de
comuniune a permis Bisericii Ortodoxe sã facã parte integrantã din
Consiliul Mondial al Bisericilor, sau din Conferinþa Bisericilor
Europene, ºi tot ea îi permite sã se integreze, fãrã dificultate, în
comunitatea democraticã a Uniunii Europene. La Bruxelles existã deja
un reprezentant al Patriarhiei de Constantinopol, al Patriarhiei de
Moscova, al Bisericii Greciei ºi al Patriarhiei Române, ca expresie a
unitãþii în diversitate care se aflã la baza eclesiologiei ortodoxe.
Dar este interesant cã aceastã ordine cosmicã globalã o întâlnim
ºi în iconografia unor biserici creºtine. Am admirat de curând, într-o
catedralã din Otranto, construitã în secolul al Xl-lea, în apropiere de
Bari, pe vremea când aceastã provincie aparþinea Bizanþului, un uriaº
paviment în mozaic, care reprezenta simbolic pe Hristos, ca Arborele
vieþii, în calitate de Logos Creator, din care se desprind toate culturile
lumii, sub formã de ramuri. Fiecare ramurã poartã un simbol al culturii
pe care o reprezintã, fie cã este vorba de cultura persanã, egipteanã,
babiloneanã, fie cã este vorba de cultura elinã, romanã, sau multe
altele. Aceastã reprezentare iconograficã vrea sã arate cã neamurile
sunt entitãþi voite de Dumnezeu, cu identitatea lor specificã, înscrisã în
constituþia internã a creaþiei, fiindcã toate îºi au originea lor comunã în

21
Arborele Vieþii, prin care toate au fost fãcute ºi lumineazã pe orice om
care vine în lume ºi care este luminã a neamurilor. Pãrintele Stãniloae
ne spune cã „la baza fiecãrei culturi particulare, acþioneazã un model
dumnezeiesc etern pe care acea culturã trebuie sã-l realizeze cât mai
deplin“. În aceastã luminã, Ortodoxia nu poate fi de acord nici cu o
culturã globalã uniformizatoare, care nu vrea sã ºtie de identitate
naþionalã, dar nici cu identitãþi naþionale închise, care promoveazã
ºovinismul faþã de alte neamuri sau faþã de minoritãþile naþionale.
Identitatea fiecãrui neam trebuie sã rãmânã identitate scrisã, capabilã
sã pãstreze modul specific al fiecãrui neam, dat sã promoveze ºi
cooperarea cu alte neamuri, spre progresul comun.
Într-o scrisoare pastoralã, „Orientale lumen“, Papa Ioan Paul al
II-lea face elogiul relaþiei dintre universal ºi particular din gândirea
ortodoxã, atunci când afirmã, în legãturã cu problema culturilor
particulare, cã „de la începuturile lui, Orientul creºtin a îmbrãcat
forme interioare diferite, care s-au arãtat capabile sã adopte
trãsãturile specifice ale fiecãrei culturi ºi sã manifeste respect deosebit
pentru fiecare comunitate particularã... Învãþãm din acest model cã
dacã dorim sã evitãm reparaþia particularismelor ºi naþionalismelor
exacerbate, dar ºi tendinþa ca globalizarea sã devinã un nou
colonialism, trebuie sã înþelegem cã vestirea Evangheliei trebuie sã fie
în acelaºi timp înrãdãcinatã în specificitatea culturilor ºi deschisã
convergenþei într-o universalitate care este un schimb spre îmbogãþirea
comunã“. Acest fenomen specific creºtinismului ortodox îºi are
explicaþia lui în ordinea interioarã a creaþiei, pusã în evidenþã de
Sfântul Atanasie cel Mare sau Sfântul Maxim Mãrturisitorul,
adevãrate genii ale gândirii teologice.
Dar tot atât de interesant este faptul cã aceastã ordine a creaþiei,
în care universalul se împleteºte cu particularul, a început sã fie pusã
în evidenþã ºi de savanþi din domeniul fizicii fundamentale, care nu mai
pot avansa, fãrã sprijinul ei, în cercetarea microcosmosului unde se
pare cã domneºte dezordinea. Iatã ce ne spun ei: „O ordine implicitã
foarte profundã ºi invizibilã lucreazã dedesubtul dezordinei explicite.
Natura modeleazã în haos formele complicate ºi superior organizate ale
viului. La originea creaþiei nu existã evenimente întâmplãtoare, nu exista
hazard, ci o ordine cu mult superioarã tuturor celor pe care le putem
imagina, ordinea supremã care regleazã constantele fizice, condiþiile
iniþiale, comportamentul atomilor ºi viaþa stelelor. Puternicã, liberã,
existentã în infinit, tainicã, implicitã, invizibilã, sensibilã, ordinea se aflã
acolo, eternã în spatele fenomenelor foarte sus deasupra universului, dar
prezentã în fiecare particulã“.
Din cuprinsul acestor afirmaþii, cã „ordinea eternã e prezentã în
fiecare particulã“, se desprinde ideea, pe care teologia ortodoxã o afirmã
încã din epoca patristicã, cã universalul se manifestã prin particular,
fiindcã constituie suportul spiritual pentru pãstrarea identitãþii
lucrurilor, fiinþelor ºi neamurilor. De douã milenii, teologia ortodoxã
susþine cã Biserica localã nu este o parte din Biserica universalã, ci
constituie o manifestare a Bisercii universale. Este interesant cã
oamenii de ºtiinþã vin sã confirme astfel, dupã mai bine de un mileniu

22
ºi jumãtate, cã relaþia dintre universal ºi particular, pusã în evidenþã de
Sfântul Atanasie cel Mare, la vremea sa, constituie o realitate înscrisã
în firea lucrurilor, care se va impune tot mai mult în viitor, fiindcã se
întemeiazã atât pe Revelaþia divinã cuprinsã în Sfânta Scripturã, dar ºi
pe revelaþia naturalã, pe care o reprezintã savanþii de geniu, pe care
Ortodoxia i-a considerat ca „profeþi naturali“.
IV
Cultura globalã sau globalizarea reprezintã un proces ireversibil.
Datoria noastrã de ortodocºi nu este aceea de a respinge procesul ca
atare, fiindcã globalul rãmâne înscris în constituþia creaþiei, ºi nici de
a-l accepta ca o fatalitate, în detrimentul culturilor particulare, ci sã
pledãm pentru o culturã globalã capabilã sã apere identitatea
neamurilor, dar ºi cooperarea rodnicã între ele, spre îmbogãþirea
reciprocã a tuturor. Într-o declaraþie a Cultelor din þara noastrã, pentru
integrarea României în Uniunea Europeanã, semnatã de Prea Fericitul
Pãrinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, dar ºi de ºefii
celorlalte culte din þarã, se spune cã „procesul de unificare europeanã,
care vizeazã în mare mãsurã o unificare economicã, poate fi deplin în
condiþiile în care se realizeazã ºi o îmbogãþire spiritualã europeanã.
Pãstrându-ºi identitatea spiritualã proprie, modelatã în decursul istoriei,
alãturi de celelalte þãri europene, contribuþia României va spori valoarea
tezaurului spiritual ºi cultural european“.
Este adevãrat cã avem multe de primit din punct de vedere
cultural în cadrul procesului de globalizare sau integrare europeanã,
din partea lumii occidentale, fie cã este vorba de eticã ºi disciplinã, fie
de responsabilitate, dar cu toatã modestia, trebuie sã fim conºtienþi de
valorile spirituale pe care le putem aduce la edificarea Europei de
mâine. Datoritã ordinii interioare a creaþiei la care ne-am referit mai
sus, Ortodoxia depãºeºte nu numai opoziþia dintre globalizare ºi
identitate naþionalã, care se aflã la originea crizei culturale, dar
depãºeºte totodatã atât dihotomia dintre Dumnezeu ºi om, care se aflã
la originea crizei spirituale, dar ºi separaþia dintre om ºi naturã ce se
aflã la baza crizei ecologice. De aceea, Ortodoxia are misiunea sã
sprijine o globalizare capabilã sã respecte identitatea naþiunilor, ca
realitate înscrisã în constituþia creaþiei ºi sã promoveze un dialog
autentic între religii ºi culturile particulare, capabil sã promoveze valori
spirituale, culturale ºi ecologice pentru pacea lumii atât de greu
încercatã de violenþã ºi terorism. Aceasta însã, prin bunãvoinþa ºi
ajutorul lui Dumnezeu Tatãl, Fiul ºi Sfântul Duh dar ºi prin contribuþia
preþioasã a distinºilor parlamentari ortodocºi. Credem cã aceasta este
calea autenticã prin care „parlamentul ortodox“ se va impune în faþa
lumii contemporane.

23
 BISERICA ORTODOXÃ
ªI PROZELITISMUL SECTAR
Pr. prof. dr. Dumitru RADU
1. Biserica este viaþa de comuniune a oamenilor cu Dumnezeu
prin Hristos în Duhul Sfânt, realizatã concret prin acte de credinþã, prin
participarea la aceleaºi Sfinte Taine ºi slujbe sãvârºite de cei învestiþi cu
puterea Duhului Sfânt, în acest sens, de cãtre Hristos însuºi. ªi aceºtia
sunt episcopii ºi preoþii cãrora le revine, tot datoritã puterii Duhului
Sfânt, adicã harului dumnezeiesc al Arhieriei ºi preoþiei, cu care sunt
îmbrãcaþi de Hristos, conducerea credincioºilor pe calea mântuirii,
odatã cu propovãduirea Evangheliei ºi sfinþirea lor (Matei28,18-20;
Marcu 16,15-16).
Constituþia Bisericii este deci teandricã, pãstrând ca existenþe
dinstincte pe cei uniþi, pe Dumnezeu ºi pe oameni, dupã cum ºi
comuniunea din sânul Sfintei Treimi pãstreazã dinstincte persoanele
divine. Cel ce coboarã viaþa de comuniune a lui Dumnezeu în umanitate
ºi o extinde în comunitatea oamenilor, pe de o parte, ºi care ridicã pe
oameni la comuniunea cu Dumnezeu Cel în Treime închinat, pe de altã
parte, este Fiul lui Dumnezeu întrupat, adicã Domnul nostru Iisus
Hristos. „ªi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor, [Mã rog] ca
toþi sã fie una, dupã cum Tu, Pãrinte, întru Mine ºi Eu întru Tine, aºa ºi
aceºtia în Noi sã fie una“ ºi „Eu întru ei ºi Tu întru Mine,ca ei sã fie
desãvârºiþi întru unime“ (Ioan 17,20-21 ºi 23)
Hristos, Fiul Iul Dumnezeu întrupat, se uneºte în Bisericã atât
de mult cu noi oamenii, precum este unit dupã dumnezeire cu Tatãl,
având faþã de noi aceeaºi iubire. Hristos, adunând în Sine pe
oameni, Tatãl iubindu-L pe El, îi iubeºte ºi pe ei cu aceeaºi iubire,
cãci zice Mântuitorul: „Iubirea cu care M-ai iubit Tu sã fie în ei ºi Eu
în ei“ (loan 17,20-21 ºi 23).
Pãrinþii Bisericii, toþi, indicã temeiul divin al Bisericii nu numai în
Sfânta Treime, adicã în viaþa de comuniune a Sfintei Treimi, în mod
general, ci în mod special în Fiul lui Dumnezeu întrupat, adicã în
Domnul nostru Iisus Hristos. De aceea, Biserica este Hristos unit cu
umanitatea rãscumpãratã ºi înnoitã prin Cruce ºi înviere, sau altfel
spus, Hristos extins în umanitate ºi umanitatea încorporatã personal ºi
dinamic în Hristos cel mort ºi înviat, pentru a noastrã mântuire, plin de
tot Duhul Sfânt. Biserica este legatã de Hristos ºi de Duhul Sfânt în
acelaºi timp. Acest adevãr ni-1 subliniazã Sfântul Apostol Pavel, când
spune cã Biserica „este Trupul Lui, plinirea Celui ce plineºte toate întru
toþi“ (Efes.1,23) adicã Trupul lui Hristos extins în umanitate ºi plinirea
Duhului Sfânt. Capul acestui Trup este Hristos. Din El, adicã din

24
Hristos, „tot trupul bine alcãtuit ºi bine încheiat, prin toate legãturile care
îi dau tãrie, îºi sãvârºeºte creºterea, potrivit lucrãrii mãsurate fiecãruia
din mãdulare, ºi se zideºte întru dragoste“ (Efes.4,16). Aceste legãturi
care dau tãrie ºi creºtere Trupului eclezial al lui Hristos sunt Sfintele
Taine, prin care Hristos se prelungeºte în noi oamenii, prin lucrarea
Duhului Sfânt.
Biserica stã pe temelia Sfintei Scripturi, se hrãneºte ºi se întãreºte
din ea, se reînnoieºte pe baza Sfintei Scripturi ºi se articuleazã în
Revelaþia divinã supranaturalã prin Scripturã, pe care o înþelege ºi o
aplicã în viaþa ºi lucrarea ei ºi în viaþa credincioºilor, în contextul cel
larg al Sfintei Tradiþii. Sfânta Scripturã, fiind cuvântul lui Dumnezeu,
aºternut în scris, „este insuflatã de Dumnezeu“ (II Timotei 3,16), ºi
conduce pe oameni spre Bisericã ºi îi þine legaþi de Bisericã, fiind
piatra de granit pe care sta Biserica lui Hristos ºi la care se referã
totdeauna: „Cerul ºi pãmântul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece“
(Matei 24,35; Marcu 13,31; Luca 21,33). Cãci sunt cuvintele lui
Dumnezeu ºi mãrturia Lui în lume. De aceea, ºi Biserica, stând pe
cuvântul lui Dumnezeu, este stâlp ºi temelie a adevãrului, cum spune
Sfântul Apostol Pavel (I Timotei 3,15) ºi porþile iadului nu o vor birui
(Matei 16,18). Despre aceasta dã mãrturie Sfânta Tradiþie ca memorie
a Bisericii ºi lucrare a Duhului Sfânt în ea.
Ca formã ºi cale de pãstrare ºi transmitere peste veacuri a
Revelaþiei dumnezeieºti supranaturale, alãturi de Sfânta Scripturã ºi
împreunã cu Sfânta Tradiþie, numitã ºi Tradiþia apostolicã-patristicã,
cuprinde adevãrurile de credinþã predate de Hristos prin viu grai,
propovãduite de Sfinþii Apostoli, dar nescrise de ei, ci transmise de
Bisericã pe cale oralã.
Cãrþile Noului Testament conþin ºi constituie Tradiþia apostolicã,
dar nu o epuizeazã, cãci multe altele a sãvârºit Hristos care s-au
transmis mai departe numai pe cale oralã, în Bisericã (Matei 28,20;
Ioan 20, 30-34,21,25), adicã prin cei îmbrãcaþi cu puterea Duhului
Sfânt spre a fi iconomi ai Tainelor lui Dumnezeu (I Corinteni 4,1).
Cele douã forme ºi cãi de pãstrare ºi transmitere a Cuvântului
lui Dumnezeu, Sfânta Scripturã ºi Sfânta Tradiþie, sunt ale Bisericii
ºi þin numai de Bisericã, cum ne încredinþeazã Sfântul Apostol Pavel:
„Deci, dar, fraþilor, staþi neclintiþi ºi þineþi predaniile pe care le-aþi
învãþat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastrã“ (II Tesaloniceni 2,15;
3,6,14; I Timotei 6,20, II Timotei 1, 13-14).
Biserica, fiind plenitudinea de viaþã a Duhului Sfânt ºi fiind
condusã de Capul ei, Hristos, interpreteazã ºi înþelege Sfânta Scripturã
scrisã sub inspiraþia aceluiaºi Duh Sfânt, în lumina Sfintei Tradiþii,
care este opera aceluiaºi Duh Sfânt, iar Sfânta Tradiþie se confirmã în
lumina Sfintei Scripturi. Dar Biserica se orienteazã mereu dupã Sfânta
Scripturã ºi Sfânta Tradiþie ºi cautã sã propovãduiascã cu grijã,
cuprinsul ºi sensul adevãrat al acestora douã. Deºi este plinã de
Scripturã ºi de Tradiþie. Biserica trebuie sã-ºi potriveascã mereu paºii
ei în istorie, în lumea fiecãrui timp, dupã Sfânta Scriptura ºi dupã
monumentele Sfintei Tradiþii, adicã ale Tradiþiei apostolic-patristice.
2. Ereziile, schismele ºi sectele de tot felul, vechi ºi foarte noi, se
situeazã la antipodul Bisericii ºi sunt apariþii parazitare ale minþii

25
omeneºti. Toate acestea constituie abateri de la învãþãtura ortodoxã
despre Dumnezeu ºi lume (creaþie), despre Sfânta Treime, despre
Domnul nostru Iisus Hristos ºi despre Maica Domnului; despre sfinþi ºi
obiecte sfinte sau sfinþite, despre viaþa de apoi, precum ºi abateri grave
de la normele Moralei creºtine ºi de la rânduielile ºi Sfintele Taine ºi
Ierurgii ale Bisericii prin care se realizeazã ºi se asigurã relaþia haricã
ºi de credinþã a omului credincios cu Dumnezeu, ca mãdular al Bisericii
lui Hristos, în vederea dobândirii mântuirii.
Sectele ºi denominaþiunile creºtine, precum ºi simplele
denominaþiuni religioase cu unele elemente creºtine sau aparent
creºtine; sectele sincretiste, dar ºi sectele înscrise în vechile Legi ale
cultelor, precum ºi în Decretul 177 din 1948, drept culte religioase
neoprotestante; la fel ºi sectele ºi miºcãrile anarhice din vremea noastrã
n-au propriu-zis o istorie, sunt trecãtoare. Apar ºi dispar, ca revãrsãrile
de ape. De aceea, nu se poate vorbi de istoria vreunei secte, decât doar
de biografia întemeietorului ei, în jurul cãruia numai câteva elemente
de istorie propriu-zisã se pot broda. Cãci, deºi nu existã secol fãrã secte,
totuºi ele niciodatã nu sunt aceleaºi. Aceasta înseamnã cã dacã nu
putem vorbi despre o istorie a sectelor, putem vorbi însã despre
istoricitatea fenomenului sectar sau a sectarismului, mereu prezent în
toate epocile istoriei Bisericii.
Sectarismul creºtin a apãrut dupã întemeierea ºi iniþierea Bisericii
în istorie, la Cincizecime, ca o comunitate concretã de oameni în
comuniune cu Dumnezeu, având ca iconomi ai Tainelor lui Dumnezeu pe
Sfinþii Apostoli care vor hirotoni pentru comunitãþile creºtine întemeiate
episcopi (Fapte 20,28, 1 Tim. 4,14,II Tim. 1,6), preoþi (Fapte 14,23) ºi
diaconi (Fapte 6.6). ªi anume, sectarismul a început cu Simon Magul,
care a încercat sã cumpere pe bani, de la Apostoli, puterea de a
împãrtãºi Duh Sfânt prin punerea mâinilor (Fapte 8,9-24). Sectarismul
s-a continuat cu cele patru partide din Corint, care aveau elemente de
erezii, mai ales prin frecuºurile care au luat naºtere, în urma ruperii
unitãþii în comunitatea creºtinã din Corint (I Corinteni 1, 10-13, 3,3-9;
4,6 º.a.). Aºa au apãrut iudaizanþii, sau iudeo-creºtinii, care cereau în
prealabil celor care veneau la creºtinism obligativitatea Legii mozaice în
întregime, erezie condamnatã de sinodul apostolic din anul 49-50, ca
fiind contrarã învãþãturii creºtine adevãrate (Fapte 15,22-29).
În timpul postapostolic se vor ivi alte multe erezii antitrinitare
(arianismul, macedonismul), hristologice (apolinarismul,
nestorianismul, monofizitismul, monotelismul), purtând fiecare numele
întemeietorului ei. Sectarismul va culmina cu disputa iconoclastã în
secolele al VlII-lea ºi al IX-lea, dezlãnþuind o luptã aprigã împotriva
credinþei noastre.
Marea Reformã, apãrutã în secolul al XVI-lea ca reacþie împotriva
inovaþiilor dogmatice ºi a vieþii morale scãzute a unora dintre clericii ºi
credincioºii Bisericii Romano-Catolice, va favoriza apariþia celui de-al
treilea val de erezii ºi secte, care se vor multiplica, diversifica ºi
rãspândi în creºtinãtatea occidentalã ºi de aici în creºtinãtatea
rãsãriteanã ortodoxã pânã astãzi, solicitând lupta energicã a Bisericii
împotriva lor.

26
 Avându-ºi, unele dintre ele, sursa principalã în anumite
„învãþãturi“ ale Reformei, iar cele mai multe fiind rãbufniri ale
cunoscutelor idei greºite în materie de credinþã religioasã propagate de
gnosticism, maniheism, de ereziile antitrinitare, hristologice ºi
iconoclaste ºi de anumite secte din primele veacuri creºtine, formate
prin erezie ºi schisme, sectele în totalitatea lor ºi mai ales sectele
timpului nostru submineazã unitatea ºi autoritatea Bisericii lui Hristos
ºi însãºi mântuirea credincioºilor.
Secta este o împletire dintre erezie ºi schismã, într-o comunitate
de inºi. care se afirmã ºi se manifestã în toate timpurile ºi locurile ca o
antibisericã, antimond ºi antisocietate creºtinã, antinaþiune ºi antistat,
fiindcã în toate cazurile sectele sunt dezbinãri ºi rupturi de credincioºi
izolaþi sau de grupuri de credincioºi de la comunitãþile ecleziale, bazate
pe minciunã, pe falsificãri de texte: ºi adevãruri scripturistice, fãcute de
minþile înfierbântate ale întemeietorilor certaþi cu Biserica ºi cu
adevãrul, doritori ºi vânãtori dupã zeciuieli ºi venituri materiale, iubitori
de vrajbã la adresa Bisericii în general ºi trãind din criticã ºi invective la
adresa clerului. Sectele, în calitatea lor de comunitãþi „religioase“
parazitare, sunt todeauna în luptã cu Biserica, fiecare într-un fel aparte,
dar toate criticând Biserica, fiind susþinute în ofensiva lor prozelitistã
atât de factori externi (fonduri ºi ajutoare materiale, materiale sectare
de colportaj) cât ºi de factori interni, direcþi ºi indirecþi, interesaþi nu de
mântuirea adepþilor lor, cât mai ales de slãbirea ºi destabilizarea
spiritualã ºi moralã a vieþii credincioºilor Bisericii, precum ºi a Bisericii
ca instituþie ºi aºezãmânt sfânt pentru mântuirea oamenilor.
Obiectivul principal al fiecãrei secte este recrutarea de cât mai
mulþi adepþi dintre credincioºii Bisericii, cãldicei în cele ale credinþei
sau certaþi cu disciplina Bisericii, sau chiar printre cei dornici sã afle
acum cuvântul lui Dumnezeu, dar neavizaþi asupra locului ºi
persoanelor îndreptãþite sã le propovãduiascã cuvântul lui Dumnezeu
ºi sã le împãrtãºeascã cele sfinte spre creºterea lor spiritualã în Hristos.
3. Suntem confruntaþi astãzi cu o nouã avalanºã a sectelor, unele
mai vechi, reactivate sub denumiri mai mult sau mai puþin noi ºi altele
noi, cunoscute sub numele de secte, mistico-profetice ºi grupãri
„mesianice“, venite din afarã, din diferite pãrþi ale lumii, de origine
rãsãriteanã ºi foarte multe de origine apuseanã, de dincolo de ocean.
Toate acestea sunt o reactivare a sincretismului religios. Dacã vechile
erezii ºi secte erau anatemizate ºi condamnate de Bisericã, fiindcã
negau adevãrul revelat ºi falsificau Evanghelia lui Hristos, sectele
religioase apãrute astãzi sunt „fãcãtoare“ de religii, sunt comunitãþi cu
statute de organizare ºi funcþionare, cu instituþii de conducere ºi
concerne de întreþinere. Dumnezeu este considerat de sectele apãrute
astãzi, ca fiind mort, iar Iisus Hristos nici nu mai apare în sistemul lor
religios sau, dacã apare, este un personaj negativ. Au apãrut monºtrii
sacri în societãþile pragmatice. Indivizi puºi pe cãpãtuialã, dornici de
aventuri, certaþi cu normele morale ºi dubioºi psihic, sunt „apostolii“
noilor religii. Ei sunt bine plãtiþi ºi trimiºi în „misiuni“ fie prin
universitãþile lumii, fie prin cercuri diplomatice, folosind metode ºi
mijloace specifice cu ajutorul tehnicii moderne.

27
 Astfel, societatea româneascã este asaltatã astãzi de secta mai
veche a Martorilor lui Iehova, care ºi-a îmbogãþit recuzita mijloacelor
prozelitiste, agresând oamenii pe strãzi ºi pe la casele lor, mergând prin
blocuri, din apartament în apartament. Astãzi este o sectã revanºardã;
practicã mutilarea ºi crima fãrã scrupule, fiindcã au înlãturat din
doctricã frica de judecatã, ei, iehoviºtii, fiind „aleºii“ ºi „profeþii“
timpului de astãzi. Martorii lui Iehova nu admit existenþa sufletului ºi
cu atât mai mult dãinuirea lui dupã moarte, omul este un animal cu
raþiune, dar nu existã iad sau chinuri veºnice.
Mormonii, sectã religioasã apocalipticã cu adânci rãdãcini în
sincretismul miºcãrilor de la sfârºitul secolului trecut (baptiste,
advente, penticostale, harismatice), având ca adepþi mai ales tineri (bãieþi
ºi fete), cãsãtoriþi sau nu, de preferinþã studenþi, îºi cautã drum în
societatea româneascã actualã, mai ales în rândurile tineretului studios.
Doctrina sectei este politeistã ºi sincretistã. Au creat o „Biblie“ a lor pe
care au retipãrit-o în multe ediþii, fiind principalul obiect de colportaj.
Bat la porþile societãþii româneºti astãzi ºi o serie de organizaþii
teroriste revanºarde cu caracter religios, precum: „Biserica“
satanismului, care vine de dincolo de ocean. Deocamdatã, fãrã sorþi de
izbândã.
4. Sectele mai vechi, legalizate drept culte neoprotestante, precum
ºi cele mai noi ºi foarte noi, ºi toate asociaþiile religioase sectare, foarte
numeroase acum în România, multe dintre ele având aprobarea
Secretariatului de Stat pentru Culte pentru organizare ºi funcþionare,
se întrec în acþiuni prozelitiste, în numele ºi sub apanajul libertãþii
religioase, împotriva Bisericii noastre ortodoxe. Multe dintre asociaþiile
religioase de facturã sectarã îºi cautã adepþi printre intelectualii tineri
ºi chiar vârstnici. Amintim, în acest sens, Asociaþia pentru unificarea
creºtinismului mondial, secta Moon, care se mai numeºte ºi Biserica
Unificãrii sau „Pionierii Noului Ev“, de provenienþã asiaticã (înfiinþatã în
Coreea de Sud în 1954, este condusã de Sun Myung Moon, nãscut în
1920, considerat de adepþii sãi „Noul Mesia“). Secta Moon este cea mai
puternicã erupþie a pãgânismului în lumea noastrã actualã,
reprezentând un adevãrat pericol pentru conºtiinþa umanã, prin
recunoaºterea ca acte de cult a violenþei, a asasinatului, falsului,
corupþiei, teroarei, destrãbãlãrii etc. Recomandându-se ca bisericã a
unificãrii, secta Moon vrea sã concureze cu Consiliul Ecumenic al
Bisericilor.
Toate sectele religioase, inclusiv cele recunoscute drept culte
neoprotestante ºi mai cu seamã sectele „mistico-profetice“ ºi grupãrile
„mesianice“ de diverse provenienþe, precum ºi organizaþiile religioase
teroriste ºi revanºarde, desfãºoarã o activitate prozelitistã furibundã
printre credincioºii Bisericii ºi printre toþi cetãþenii societãþii actuale, pe
plan mondial ºi pe plan naþional-local, dispunând de fonduri bãneºti
uriaºe, de ajutoare materiale ºi de o întreagã literaturã pentru
pervertirea minþii ºi sufletelor oamenilor, îndeosebi a tinerilor ºi a celor
dezavantajaþi social ºi material.
Foarte multe dintre aceste grupãri „mesianice“ nu mai sunt nici
creºtine, dar nici religioase în general ºi nici chiar mistice, ci miºcãri ºi

28
ideologii anarhice, pseudo-religioase, antisociale ºi anticreºtine, care,
dupã ce au creat haos în spiritualitatea occidentalã, se îndreaptã cu
toatã furia spre rãsãritul ortodox, cãutând ºi fãcând adepþi printre
credincioºii Bisericii.
Sectele ºi prozelitismul sectar constituie astãzi un mare pericol
pentru Biserica Ortodoxã Românã ºi pentru întreaga societate
româneascã.
Biserica Ortodoxã Românã, cu preoþii ºi teologii ei, trebuie sã-ºi
utilizeze toate energiile pentru apãrarea dreptei credinþe ºi a
spiritualitãþii ortodoxe, pentru apãrarea tuturor valorilor poporului
nostru.
Sectele sapã la temelia Bisericii, dar ºi la temelia unitãþii de neam
a societãþii româneºti, precum ºi la temelia culturii ºi istoriei poporului.
Aceastã situaþie implicã pentru Biserica întreagã intensificarea
pregãtirii teologice de substanþã a preoþilor în activitatea lor pastoral-
misionarã ºi a tineretului teologic, din rândurile cãrora Biserica va
recruta pe teologii ºi preoþii de mâine, pentru o vastã ºi solidã activitate
de apãrare a credinþei creºtine ortodoxe ºi a societãþii româneºti într-o
Europã unitã ºi creºtinã.

29
 ATITUDINEA BISERICII ORTODOXE ROMÂNE
FAÞÃ DE PROBLEMA ÎNNOIRII CULTULUI
Pr. prof. dr. Nicolae D. NECULA
Între problemele de mare actualitate care au frãmântat ºi mai
preocupã încã pe teologii ortodocºi este ºi aceea a înnoirii cultului sau
a adaptãrii lui la cerinþele lumii contemporane. Problema nu este nouã,
dar ea pare cã se pune astãzi mai ales de cãtre neteologi ºi anume de
cãtre cei dornici sã vadã o înnoire evidentã a Bisericii Ortodoxe ºi în
acest domeniu, ca ºi în alte sectoare ale vieþii ei. S-a afirmat ºi se mai
spune ºi astãzi de cãtre unii teologi ºi mai ales de cãtre unii credincioºi
care frecventeazã lãcaºurile de cult ºi participã la slujbele divine, cã, în
general, cultul ortodox este prea lung ºi obositor ºi cã el trebuie scurtat
sau adaptat la condiþiile de viaþã ale credincioºilor, pentru care timpul
constituie o problemã vitalã. Aceastã obiecþie este ridicatã ºi prin
comparaþie cu cultul celorlalte confesiuni creºtine: catolicã ºi
protestantã, în care slujbele divine sunt mult mai scurte ºi mai dese.
Comparaþia se face mai ales cu misa sau liturghia romano-catolicã,
scurtã ºi sãvârºitã de mai multe ori pe zi, la ea putând participa, prin
rotaþie, mai mulþi credincioºi, în funcþie de problemele din ziua
respectivã ale fiecãruia dintre ei.
În privinþa adaptãrii sau înnoirii cultului divin, în Biserica
Ortodoxã au existat preocupãri chiar de la prima Conferinþã
panortodoxã de la Rhodos, din 1961, când pe listele de teme ce aveau
sã constituie ordinea de zi a unui Sinod al întregii Ortodoxii figurau ºi
problemele legate de cultul divin ºi anume: uniformizarea rânduielilor
tipiconale sau de cult, participarea mai largã a elementului laic sau a
credincioºilor mireni la viata culticã a Bisericii, studierea mijloacelor
pentru sprijinirea ºi înnoirea vieþii liturgice în Ortodoxie ºi a artei
tradiþionale ortodoxe ºi altele. Când, însã, la Conferinþa presinodalã de
la Chambésy (Elveþia - 1976) s-a stabilit lista definitivã pentru agenda
de lucru a viitorului Sfânt ºi Mare Sinod al Ortodoxiei, între cele zece
teme definitive, care aveau sã fie discutate ºi aprobate de acest mare for
al Ortodoxiei, problemele legate de cult nu mai figurau.
Cu toate acestea, ele au continuat sã preocupe Bisericile Ortodoxe
care au luat în discuþie acomodarea sau revizuirea cultului divin, ori
reformarea lui, pentru a corespunde cerinþelor lumii contemporane.
Aceasta se referea mai ales la scurtarea unora dintre slujbele cultului
divin public ortodox. În aceastã privinþã, au existat ºi continuã sã existe
douã direcþii sau tendinþe: una conservatoare, care considerã cã întreg
cultul divin trebuie sã rãmânã aºa cum s-a format ºi definitivat el în
decursul secolelor, consfinþit în rânduielile tipiconale, ºi una

30
reformatoare, care susþine o radicalã revizuire, readaptare sau scurtare
a cultului divin. Pânã astãzi însã, Biserica Ortodoxã nu s-a pronunþat
asupra acestei probleme ºi nu a luat nici o hotãrâre referitoare la ea. Cu
toate acestea, problema înnoirii cultului preocupã pe teologi ºi forurile
bisericeºti internaþionale. Aºa, de exemplu, sunt demne de luat în
seamã dezbaterile ºi temele studiate de cãtre Subunitatea pentru
Reînnoire ºi Viaþa Comunitarã din cadrul Consiliului Ecumenic al
Bisericilor. Aceastã subunitate a organizat chiar în Bucureºti, între
21-27 octombrie 1991, un seminar despre înnoirea cultului. Þinând
cont de faptul cã, în Biserica Ortodoxã, cultul divin este inima vieþii
religioase ºi mijlocul de exprimare a spiritualitãþii ºi reînnoirii vieþii
pastorale în parohie, ca, dintotdeauna, cultul divin a constituit cadrul
cel mai propriu pentru desfãºurarea operei filantropice ºi de asistenþã
socialã, ca ºi de faptul cã astãzi Bisericile Ortodoxe se confruntã cu
probleme ºi necesitãþi spirituale noi, acest seminar ºi-a propus sã
cerceteze situaþiile concrete din viaþa Bisericilor Ortodoxe, pentru a gãsi
cãi de rezolvare a lor.
Principalele aspecte discutate la acest seminar s-au referit la:
cultul ºi sensul misiunii ºi unitãþii, cultul ºi nevoile sau crizele
spirituale specifice vremii noastre, reînnoirea în diferite ocazii
neprevãzute de cãrþile de cult etc. Temele ºi propunerile avansate
constituie preocupãri permanente ale teologilor ortodocºi pentru a face
din cultul divin cadrul ºi calea cea mai potrivitã de trãire ºi transmitere
a spiritualitãþii ortodoxe. ªi aceasta, pentru faptul cã, în viaþa pastoralã
ºi misionarã ortodoxã, cultul divin joacã un rol tot mai important. O
parohie adevãratã ºi spiritualitatea ortodoxã nu se pot concepe fãrã
viaþa culticã. Cultul este izvorul din care se hrãneºte viata parohiei ºi
mediul cel mai nimerit pentru o adevãratã activitate pastoralã. În
ultima vreme se vorbeºte tot mai mult de caracterul misionar - pastoral
al cultului ºi mai ales al Sfintei Liturghii, care nu trebuie sã se termine
odatã cu slujba în sine, ci sã iradieze dincolo de spaþiul sacru al
lãcaºului de cult, în viaþa extraliturgicã sau extrabisericeascã. De
aceea, se poate stabili ºi vorbi astãzi de o legãturã tot mai strânsã dintre
nevoile ºi crizele spirituale ale vremii noastre, ca probleme ale parohiei,
ºi cultul divin public.
Cât priveºte problema acomodãrii cultului la cerinþele lumii
contemporane, trebuie sã spunem cã în Biserica Ortodoxã Românã nu
a creat stãri de crizã. Este un lucru bine cunoscut cã atât credincioºii,
cât ºi slujitorii Bisericii noastre sunt foarte ataºaþi de cultul divin ºi de
formele lui. Existã la poporul român, datoritã religiozitãþii sale
înnãscute, o dragoste de bisericã ºi slujbe. Pe lângã scopul lui religios,
de satisfacere a unor nevoi sufleteºti, cultul divin, slujba din bisericã, a
avut rolul de a pãstra unitatea sufleteascã a românilor ºi credinþa cea
adevãratã. Cultul divin a fost pavãzã împotriva uneltirilor ºi încercãrilor
de dezbinare a credinþei ºi a neamului. Aºa se explicã de ce marea
majoritate a celor care cad pradã prozelitismului sectar sunt cei care au
rupt sau n-au pãstrat niciodatã legãtura cu viaþa culticã a Bisericii
noastre. Iar dacã ne referim la deceniile de comunism totalitar, cultul
divin a constituit unul din mijloacele principale, dacã nu cel mai

31
important, pentru pãstrarea credinþei strãmoºeºti ºi pentru a-i þine pe
credincioºi legaþi de Bisericã. De aceea, clericii ºi mai ales credincioºii
adevãraþi, trãitori ºi pãstrãtori ai acestui tezaur al Ortodoxiei, nu s-au
plâns ºi nu se plâng niciodatã de lungimea slujbelor, ci ei participã la
ele cu toatã dragostea ºi cãldura sufleteascã. Am vãzut slujbe de sfinþiri
de biserici la care credincioºii au asistat ore în ºir, uneori în ploaie sau
în condiþii atmosferice neprielnice, fãrã sã se miºte, pãtrunºi de o
evlavie exemplarã. Totdeauna bisericile noastre au fost ºi sunt pline de
credincioºi. În anii de dictaturã comunistã, ei gãseau în participarea la
slujbele divine, pe lângã satisfacerea nevoilor sufleteºti, ºi o formã de
protest împotriva ideologiei atee, impuse cu forþa.
De altfel, în toatã istoria lor, credincioºii români au gãsit în locaºul
de cult ºi în slujbele divine sãvârºite aici adãpost ºi mângâiere,
pãstrând, o datã cu credinþa, ºi unitatea naþionalã. La aceasta au
contribuit foarte mult ºi sãvârºirea cultului în limba vorbitã a poporului
ºi circulaþia cãrþilor bisericeºti, începând din secolele XVII- XVIII, în
graiul viu al neamului nostru.
Cu toate acestea, se poate vorbi ºi în Biserica noastrã de
necesitatea unor înnoiri liturgice, nu în sensul de reformã sau
structurare ºi scurtare a cultului, ci de o încercare de a rãspunde unor
nevoi sau chiar crize spirituale, provocate de influenþele secularizante
ale timpului nostru, de educaþia ateistã ºi de prozelitismul sectar
desfãºurat cu persistenþã în ultimul timp. Între problemele cãrora
trebuie sã le rãspundã cultul nostru ortodox am putea menþiona:
1. Reînviorarea vieþii liturgice, care sã satisfacã nevoia de apropiere
de Dumnezeu. Cultul divin trebuie sã fie mediul în care credincioºii sã-L
gãseascã ºi sã-L simtã pe Dumnezeu. De aceea, slujbele divine trebuie
sãvârºite cu toatã responsabilitatea ºi trãirea interioarã, pentru a crea
punþi de legãturã între oameni ºi Dumnezeu. O slujbã sãvârºitã dupã
rânduialã, cu participare interioarã, de cãtre slujitori de calitate, nu va
fi niciodatã lungã ºi plictisitoare, pe când una sãvârºitã fãrã adeziune
sufleteascã ºi de formã, devine practic imposibil de urmãrit.
2. Intensificarea catehezei mistagogice, adicã de explicare ºi
interpretare a cultului divin, scoþându-se în evidenþã sensurile ºi
simbolismul teologic ºi doctrinar al cultului. O slujbã pe care nu o
înþelegi rãmâne ceva închis ºi cu neputinþã de gustat ºi de trãit. În
aceastã privinþã trebuie sã mãrturisim cã, din lipsã de catehizare,
credincioºii - mai ales tinerii - nu sunt iniþiaþi în cunoaºterea tezaurului
doctrinar pe care îl cuprinde cultul. Nu introducerea în bisericã a
instrumentelor muzicale, a filmului religios sau a unor cântãri de
influenþã protestantã sau sectarã, strãine de duhul autentic ortodox,
sunt cãile pentru a atrage tineretul la bisericã, ci o intensã ºi susþinutã
lucrare de educaþie ºi instruire religioasã. Biserica Ortodoxã nu are
nevoie de asemenea mijloace, când ea are o muzicã atât de caldã ºi de
apropiatã sufletului omenesc, creând cea mai propice atmosferã de
rugãciune. Biserica trebuie sã rãmânã mediu de înãlþare sufleteascã, de
meditaþie ºi rugãciune ºi sã nu fie transformatã în discotecã sau loc de
distracþie. În viaþa unui tânãr, aceste douã realitãþi trebuie sã rãmânã
mereu distincte. Sacrul ºi profanul nu se confundã.

32
 3. Reactivarea practicii împãrtãºirii dese, cu pregãtirea necesarã
ºi cu spovedania ºi dezlegarea de pãcate. Sfânta Liturghie, care trebuie
sã rãmânã centrul cultului divin, are drept scop principal împãrtãºirea
credincioºilor; fãrã ea, Liturghia nu-ºi atinge acest scop.
4. Nevoia de a face din cult cadrul de manifestare a operei de
caritate ºi de asistenþã socialã.
La aceste câteva probleme sesizate ca necesitãþi ale Bisericii
noastre, în care ar trebui sã opereze înnoirea liturgicã, se adaugã ºi
credinþa, care trebuie întãritã. Cei ce se plâng de lungimea slujbelor nu
sunt bunii noºtri credincioºi, ci cei lipsiþi de acest suport interior,
oameni goliþi sufleteºte, care vãd în cult numai forme pe care nu le
înþeleg. Când cineva s-a plâns de lungimea slujbelor, i s-a rãspuns: Nu
slujba este lungã, ci credinþa ta este scurtã!
Iatã de ce Biserica Ortodoxã nu s-a gândit niciodatã sã mutileze
acest tezaur de credinþã care este cultul divin ºi care este una din
caracteristicile esenþiale ale vieþii ºi spiritualitãþii ortodoxe. Fãrã el,
Ortodoxia nu poate sã se defineascã ºi sã vieze.

33
 ASPECTUL KENOTIC
AL SLUJIRII ARHIEREªTI
– O interpretare canonico-juridicã –
Pr. prof. dr. Alexandru STAN
Arhiereul, îndeobºte, este chiriarh al locului, adicã episcop,
arhiepiscop, mitropolit ºi chiar patriarh al unei Biserici autocefale,
patriarh apostolic ºi/sau patriarh ecumenic. Biserica Ortodoxã învaþã
cã treapta arhieriei este cea mai înaltã treaptã sacerdotalã, cu puteri
sacramentale depline ºi, de asemenea, cu tot atât de depline rãspunderi
faþã de viaþa bisericeascã din propria jurisdicþie. Întrucât el este
hirotonit de cãtre un sobor de arhierei, fiecare având responsabilitatea
unei episcopii, arhiepiscopii sau mitropolii, potrivit canonului 1
apostolic (precum ºi potrivit canoanelor paralele: 34 ap., 4 I Ec.,3 VII
Ec, 19, 23 Ant., 12 Laod, 6 Sardica, 1 Const. din anul 394, 13, 49, 50
Cartagina).
Slujirea arhiereului este o slujire sfântã, kenoticã, smeritã. De la
început, Biserica a privit la arhiereu cu mult respect, dar impunându-i
ºi lui condiþii speciale pentru a ajunge la aceastã mare demnitate
sacramentalã. Mai întâi se leapãdã de lume ºi de pãcatele lui prin
intrarea în monahism ºi, trecând prin treptele coborâtoare cãtre
adâncul Bisericii, ajunge la temelia ei, la Hristos. Iar întucât îl trãieºte
pe Hristos în cea mai profundã smerenie, arhiereul creºtin devine, ºi el,
una cu temelia Hristos. Prin El, prin Hristos, arhiereul ocupã
incontestabil locul central în viaþa bisericeascã a propriei eparhii.
Pentru acest motiv, slujirea arhiereului este eminamente kenoticã,
hristicã, bisericeascã în Biserica localã cãreia i-a fost destinat.
În sfintele canoane, arhiereul este numit „episcopos“ -
supraveghetor -, prin aceastã denumire scoþându-se în relief
îndatorirea lui de a avea în ochi tot ce se întâmplã din punct de vedere
creºtin-religios în propria paroikie (episcopie). De altfel, nimeni altul
decât el nu mai deþine acest drept, aceastã obligaþie ºi acest privilegiu.
ªi deºi este înconjurat de mulþi, aceºtia neavând rangul lui în Bisericã,
arhiereul rãmâne mereu singur, în stare kenoticã, împreunã cu Hristos.
Dar, în singurãtatea lui, vegheazã neîncetat, este Argusul Bisericii fãrã
a fi violent, rãzbunãtor, rãuvoitor sau cu alte metehne pe care le
menþiona Sf. Apostol Pavel, zicând: „Vrednic de crezare, este cuvântul:
de pofteºte cineva episcopie, bun lucru doreºte. Se cuvine dar ca
episcopul sã fie fãrã prihanã, bãrbat al unei singure femei, veghetor,
înþelept, cuviincios, iubitor de strãini, destoinic sã înveþe pe alþii, nebeþiv,
nedeprins sã batã, neagonisitor de câºtig urât, ci blând, paºnic, neiubitor
de argint, bine-chivernisind casa lui, având copii ascultãtori, cu toatã

34
bunã-cuviinþa; cãci dacã nu ºtie cineva sã-ºi rânduiascã propria lui casã,
cum va purta de grijã de Biserica lui Dumnezeu? Episcopul sã nu fie de
curând botezat, ca nu cumva trufindu-se, sã cadã în osânda diavolului.
Dar el trebuie sã aibã ºi mãrturie bunã de la cei din afarã, ca sã nu cadã
în cursa diavolului’’ (1 Timotei 3 1-7).
Vremea a impus Bisericii o paletã puþin diferitã de obligaþii ºi
trãsãturi ale episcopului. De exemplu, în Biserica Ortodoxã a
Rãsãritului ºi în Biserica Romano-Catolicã, de Apus, episcopul nu mai
este cãsãtorit ci monah ºi, respectiv, celibatar, dar în Anglicanism, în
Biserica Episcopalianã din SUA ºi în Luteranism se pãstreazã
episcopatul cãsãtorit. Nu este cazul sã ne oprim aici asupra acestui
aspect, nici sã comentãm. Dar trebuie sã specificãm cã ucenicia ca
pãrinte în familie a fost indispensabilã episcopului - arhiereului - în
epoca apostolicã ºi patristicã pentru o bunã vreme. Kenoza pe care o
trãieºte pãrintele de copii în familie este atât de bogatã ºi de variatã de
la o familie la alta încât nu se poate descrie exhaustiv. Pentru aceasta,
conºtient de calitatea sa de pãrinte, nu rareori Pãrintele Prof.Dr.
Dumitru Stãniloae, spre bãtrâneþe, vorbea ºi scria într-un mod cu
totul nemaiîntâlnit în teologia creºtinã, despre „pãrinþimea lui
Dumnezeu-Tatãl“. Aceastã „pãrinþime a Tatãlui“ schimba dintr-o
datã perceperea teologicã ebraicã întemeiatã pe Vechiul Testament ºi pe
literatura intertestamentarã, vãzând în Dumnezeu pe Pãrintele lui
Israel ºi al omenirii. Nu mai departe, înþelegem altfel atitudinea faþã de
viaþa creºtinã a Sf. Vasile cel Mare ºi a Sf. Grigorie de Nazianz - ºi
Dumnezeu ºtie câþi au mai fost - ca fii de episcopi cãsãtoriþi. Familia,
cu alte cuvinte, a influenþat copleºitor de mult starea episcopatului în
perioada patristicã, chiar pânã la sfârºitul perioadei patristice în
Rãsãrit ºi în Apus, impunând episcopului o atitudine kenoticã de
familie în toatã activitatea sau lucrarea episcopalã. Dar ºi mai târziu,
familia din care a rãsãrit un arhiereu-episcop nu a încetat nicicând sã-
ºi punã amprenta asupra arhiereului. Cãci, dupã cum se ºtie, fraþii,
rudele apropiate nu se adreseazã arhiereului cu numele lui de monah
sau de episcop ci cu acela dinainte ºtiut ºi reþinut ca atare. Este poate
privilegiul Ortodoxiei sã întãreascã - prin excepþie - regula ºi sã
priveascã viaþa mai în faþã ºi sã aprecieze titulaturile ce sunt ele, iar
viaþa de zi cu zi sã vinã cu propriile valori.
Încetul cu încetul, însã, disciplina bisericeascã a absorbit oficiul
de episcop în aºa fel încât sã-i impunã rigori deosebite. Nu numai
clericilor de jos în sus, s-a impus rigoare, ci chiar arhiereului, vârfului
sacerdotal ºi temeliei sacramental-bisericeºti. Una dintre rigori, pe linie
kenoticã, desigur, a fost ºi a rãmas aceea de a sluji într-un singur loc
toatã viaþa. Cãci, aºa cum pãrintele dintr-o familie trebuie sã rãmânã
lângã familia sa, kenotic adicã sacrificial toatã viaþa, aºa s-a impus
preotului ºi, mai ales, episcopului-arhiereu.
Astfel, destinat prin sfinþire (consacrare) unui scaun arhieresc,
arhiereul-episcop avea ºi are obligaþia sã nu se strãmute, ci sã rãmânã
acolo pânã la sfârºitul vieþii ºi al slujirii sale. El nu mai avea ºi nu are
în mod obiºnuit opþiunea trecerii la altã episcopie sau eparhie, cum se
specificã în canonul 14 apostolic: „Nu este îngãduit ca un episcop,

35
pãrãsindu-ºi paroikia (episcopia) sa, sã punã stãpânire pe alta, chiar
dacã ar fi îndemnat puternic de cãtre mai mulþi episcopi, fãrã numai dacã
ar fi vreo cauzã binecuvântatã care-l sileºte la aceasta, ºi, adicã, putând
el sã aducã acelora vreun folos mai mare în ceea ce priveºte dreapta
credinþã. Dar ºi aceasta, nu de la sine, ci prin stãruinþa multor episcopi ºi
cu mare rugãminte“.
La fel, canonul 15 de la Sinodul I Ecumenic, pentru a stinge
tulburãrile din Bisericã, impune rãmânerea clericilor, în frunte cu
arhiereul-episcop la locul destinat lui/lor, zicând: „Pentru multa
tulburare ºi pentru gâlcevile care s-au fãcut, s-a pãrut (potrivit) sã se
înlãture desãvârºit obiceiul, contrar canonului apostolic (14, 15), care s-a
mai gãsit în unele pãrþi, ca nici episcopul, nici presbiterul (preotul) ºi nici
diaconul, sã nu treacã (sã nu se strãmute) din cetate în cetate. Iar dacã
cineva, dupã aceastã orânduire a sfântului ºi marelui sinod ar încerca sã
meºteºugeascã ceva de felul acesta, sau s-ar deda vreunor treburi de
acest fel, sã se lipseascã cu desãvârºire de o atare uneltire ºi sã se aºeze
din nou în Biserica în care a fost hirotonit episcopul, sau presbiterul
(acela)“
Întreaga viaþã a arhiereului este dedicatã slujirii, deoarece
arhiereul are ca model pe Însuºi Mântuitorul Hristos, Care a zis: „Cã ºi
Fiul Omului n-a venit ca sã I se slujeascã, ci ca El sã slujeascã ºi sã-ºi
dea sufletul rãscumpãrare pentru mulþi“(Marcu 10, 45). Dacã
Mântuitorul Hristos a atras atenþia Apostolilor Sãi asupra slujirii, a
fãcut-o pentru ca aceºtia sã nu aibã nici o îndoialã asupra abnegaþiei,
asupra kenozei totale de care vor trebui sã dea dovadã: „ªi Iisus,
chemându-i la Sine, le-a zis: ªtiþi cã cei ce se socotesc cârmuitori ai
neamurilor domnesc peste ele ºi cei mai mari ai lor le stãpânesc. Dar între
voi sã nu fie aºa, ci care va vrea sã fie mare între voi, sã fie tuturor slugã“
(Marcu 10, 42-44).
Rãsplata slujirii kenotice a Apostolilor ºi a arhiereului nu este
pãmânteascã ºi nici nu þine de lumea aceasta. Ea este cereascã ºi
veºnicã: „ªi a început Petru a-I zice: Iatã, noi am lãsat toate ºi Þi-am
urmat. Iisus a rãspuns: Adevãrat grãiesc vouã: Nu este nimeni care ºi-a
lãsat casã, fraþi, sau surori, sau mamã, sau tatã, sau copii, sau þarine
pentru Mine ºi pentru Evanghelie, ºi sã nu ia însutit - acum, în vremea
aceasta de prigoniri - case ºi fraþi ºi surori ºi mame ºi copii ºi þarine, iar
în veacul ce va sã vinã: viaþã veºnicã. ªi mulþi din cei dintâi vor fi pe
urmã“(Marcu 10, 28-31).
ªi viaþa bisericeascã se poate defini ca slujire kenoticã, anume ca
dãruire activã ºi completã, în adâncã smerenie a fiecãrui credincios
pentru binele Bisericii. Cãci, într-adevãr, slujirea arhiereascã este întâi
a Mântuitorului Hristos, faþã de Tatãl ºi pentru mântuirea lumii.
Slujirea arhiereascã este, deci, a însuºi arhiereului, pânã la sacrificiul
duhovnicesc ºi fizic suprem, o perpetuã dãruire a lui pentru viaþa ºi
mântuirea credincioºilor în Biserica lui Dumnezeu pentru toþi ceilalþi
creºtini, pentru semeni, pânã la capãt.
Slujirea arhiereascã nu are limite. Ea se efectueazã însã atât în
nume propriu cât ºi în numele altora, fie din poruncã fie prin
consimþãmânt, ba chiar de la sine (sua sponte). Iar întrucât Biserica

36
este un tot ca Trup ºi Mireasã a lui Hristos pe pãmânt (Efeseni V, 22-33),
toate stãrile bisericeºti sunt cuprinse în actul slujirii kenotice
arhiereºti, deoarece arhiereul este din Bisericã, în Bisericã ºi pentru
Bisericã. El nu este deasupra Bisericii ºi nici alãturi de ea, nu este
separat fiinþial de Bisericã. Fiindcã, chiar dacã nu mai boteazã el
credincioºii ca odinioarã, toþi preoþii care efectueazã Botezul nãscând
haric fii ºi fiice lui Dumnezeu prin Hristos ºi Duhul Sfânt, întreaga
slujire preoþeascã se asumã kenotic în slujirea arhiereilor care i-au
hirotonit ºi i-au trimis la parohii ca sã slujeascã Sfintele Taine ºi cu
deosebire Sfânta Jertfa Euharisticã.
Slujirea are un model suprem, acela al Mâtuitorului Hristos -
Arhiereul prin excelenþã. Fãrã Arhiereul Suprem nu poate exista Jertfa
Supremã, cãci El se aduce ºi se jertfeºte, El primeºte Jertfa ºi o
împãrtãºeºte, adicã se consumã de cãtre credincioºi în chip euharistic.
Iar când frânge ºi dã celorlalþi Sfântul Trup ºi Sânge, arhiereul dã
tuturor mai întâi, iar apoi se împãrtãºeºte ºi el din Trupul lui Hristos.
Nu lasã Jertfa nepãzitã. Îi hrãneºte dumnezeieºte pe toþi slujitorii
participanþi la Jerftã. El rânduieºte totul servindu-i pe ceilalþi, el
mulþumeºte cel dintâi.
Arhiereul - de la grecescul „arhiereus“ a fost la început înþeles ca
Mare Preot sau Sacerdotul cu funcþia cea mai înaltã. El a fost vãzut ºi
cunoscut ca omul cel mai apropiat de Dumnezeu, creatorul cel mai
eficient al unei punþi cãtre Dumnezeu: Pontifex Maximus, De aceea,
Biserica i-a îngãduit sã poarte veºminte deosebite. Nu pentru el, nu
pentru fala lui, ci pentru cinstea ce se dã Mântuitorului Hristos prin El.
Arhiereul îl face cunoscut astfel pe Dumnezeu: „ªi aceasta este viaþa
veºnicã: Sã Te cunoascã pe Tine, singurul Dumnezeu adevãrat, ºi pe Iisus
Hristos pe Care L-ai trimis“ (Ioan 17, 3). Însuºi Hristos este cu arhiereul
în slujirea lui kenoticã ºi se roagã Tatãlui pentru el tot aºa cum se ruga
pentru Apostoli: „Eu pentru aceºtia Mã rog; nu pentru lume Mã rog, ci
pentru cei pe care Mi i-ai dat, cã ai Tãi sunt. ªi toate ale Mele sunt ale Tale,
ºi ale Tale sunt ale Mele ºi M-am preaslãvit întru ei“ (Ioan 17,9-10).
Hristos, fiind cu noi pânã la sfârºitul veacurilor, slujeºte kenotic
prin arhiereu. El slujeºte ºi prin preot, dar nu izolat de episcop, nu în
afara episcopatului. Preotul care se separã de arhiereu nu mai slujeºte
lui Hristos, nu mai slujeºte pe Dumnezeu. Dimpotrivã, el, fiind fãrã
arhiereu, ieºind din iubirea ºi din lucrarea lui Hristos, este asemenea
mlãdiþei ce se taie, se usucã ºi se aruncã în foc: „Eu sunt viþa cea
adevãratã ºi Tatãl Meu este lucrãtorul. Orice mlãdiþã care nu aduce
roadã întru Mine, El o taie; ºi orice mlãdiþã care aduce roadã, El o
curãþeºte, ca mai multã roadã sã aducã... Eu sunt viþa, voi sunteþi
mlãdiþele. Cel ce rãmâne în Mine ºi Eu întru el, acela aduce roadã multã,
cãci fãrã de Mine nu puteþi face nimic“ (Ioan 15, 1-2 ºi 5).
Rãmânerea în viþã a mlãdiþelor înseamnã rãmânerea credin-
cioºilor ºi a clerului în Bisericã, în jurul Sfintei Mese, a Jertfelnicului la
care slujeºte arhiereul.
Iar fiindcã Jertfa este Hristos, arhiereul se pleacã în jertfã odatã
cu Hristos, se desparte de orice mândrie lumeascã, de orice gând trufaº,
de orice mãrire vremelnicã. El, arhiereul, înþelege la Jertfã tot mai mult

37
kenoza Logosului cel Veºnic la Întrupare, la unirea cu omenitatea
asumatã din Fecioara Maria facându-se Om. Iar arhiereul pãmântesc
este om trecãtor care se întâlneºte cu Dumnezeu-Omul în stare de
jertfã. El Îl vede sub chipul Pâinii ºi al Vinului, în Trupul ºi Sângele
Euharistic dat creºtinilor ca antidot al morþii ºi merinde veºnicã. De
aceea, canonul 13 al Sinodului I Ecumenic, prevede cã arhiereul trebuie
sã se smereascã ºi sã meargã sã-l împace pe cel rãtãcit cu Biserica,
mãcar înainte de plecarea de aici ºi sã-l împãrtãºeascã: „În privinþa celor
care stau sã moarã (dintre cei cãzuþi) sã se observe ºi acum vechea ºi
canonica lege, încât dacã cineva stã sã moarã, sã nu fie lipsit de cea mai
de pe urmã ºi mai trebuitoare merinde. Iar dacã fiind deznãdãjduit ºi
luând împãrtãºirea, s-ar numãra din nou (vor rãmâne) între cei ce trãiesc
(între cei vii), acela sã fie împreunã cu cei ce iau parte numai la rugãciune.
Dar peste tot ºi în privinþa oricui ar sta sã moarã, cerând a se face pãrtaº
de cuminecãturã (a se împãrtãºi cu Euharistia) (stabilim ca) episcopul, cu
cercetare (ispitire), sã-l facã pãrtaº sfântului dar (prosforei, sã-l
împãrtãºeascã)“.
Menþionarea în mod expres a episcopului aici, ca ºi, mai târziu în
canonul 6 de la Cartagina (419), precum ºi în canoanele paralele, aratã
cã episcopului îi reveneau obligaþii deosebite în cazuri speciale. În
speþã, când Saturus, fratele Sf. Ambrozie s-a salvat din naufragiu
având Sf. Împãrtãºanie asupra lui, a chemat pe episcopul cel mai
apropiat ca sã-i administreze Sfânta Tainã. Vãzând însã Saturus cã
episcopul în cauzã nu era ortodox ci eretic, a refuzat sã primeascã
Sf. Împãrtãºanie din mâna lui. Evident, erezia era - ºi a rãmas - una
dintre formele cele mai agresive de despãrþire de comuniunea
episcopalã ºi o fugã dinspre Bisericã spre pãgânism iar Saturus era
îndreptãþit sã nu aibã de-a face cu ereticul.
În slujirea sa kenoticã, arhiereul nu este lipsit de fermitate.
Fiindcã el rãspunde în faþa Mântuitorului Hristos de fiecare suflet
încredinþat lui ºi preoþilor din subordine, acþioneazã prompt pentru
menþinerea tuturor credincioºilor sãi în unitate doctrinarã ºi în
dragostea de Hristos lucrãtoare de fapte bune. El are în vedere legea
bisericeascã ºi vegheazã la aplicarea ei, astfel încât legea sã fie de folos
credincioºilor, nu dãunãtoare lor. De aceea el ºi este numit „interpretul
autentic al legii bisericeºti în eparhia sa“ ºi impune mãsurile necesare
pentru integritatea doctrinarã, culticã ºi disciplinarã a pãstoriþilor.
Altfel Biserica se destramã, credincioºii se rãtãcesc ºi pierd inexorabil
calea mântuirii. La îndemâna arhiereului eparhiot stau sfintele
canoane, aplicate în consens cu legiuirile bisericeºti ºi cu legile de stat
aplicabile în Bisericã. El însuºi se supune sfintelor canoane, aplicã
legiuirile bisericeºti ºi ascultã de legile de stat nu numai în oficiul sãu
ci ºi în viaþa personalã.
Una din formele slujirii kenotice a arhiereului este ºi ascultarea de
sinodul din care face parte. Nici un arhiereu-episcop, de altfel, nu este
acceptat în Biserica Ortodoxã dacã nu conlucreazã cu ceilalþi confraþi
sinodali ºi dacã nu se supune majoritãþii sinodale în cazul hotãrârilor
luate în sinod pentru folosul Bisericii întregi din care face parte ºi
eparhia în care este întâistãtãtor. ªi chiar sfatul pe care îl poate primi

38
cu titlu personal de la sinodali sau de la preºedintele sinodului trebuie
luat în seamã cu atenþie. Aºa, fiind el însuºi ascultãtor, poate sã fie
ascultat de alþii când este cazul. ªi sunt cazuri în istorie când arhiereii
sinodali au trebuit sã demonstreze calm, dragoste frãþeascã ºi kenoticã
unul faþã de altul, conlucrare pentru a salva unitatea ameninþatã a
Bisericii sau a unei pãrþi dintre credincioºi. Unii arhierei au ºi devenit
mucenici în cazuri grave, când li s-a luat viaþa pentru mãrturisirea lor,
pentru jertfelnicia faþã de credincioºi în numele Mântuitorului Hristos.
ªi dacã luãm exemple ca ale Sf. Ignatie Teoforul, episcopul din
Antiohia, sau Sf. Policarp episcopul Smirnei ºi cele ale mulþimilor de
episcopi martiri, am repeta multe nume din sinaxare.
Arhiereul slujeºte kenotic ºi în viaþa personalã. El îºi îndeplineºte
rânduiala de rugãciune zilnicã ºi poartã un nume cu totul altul decât
cel primit la Botez. Sunt totuºi cazuri în care acest nume - foarte
important în viaþa creºtinului - este purtat ºi de arhiereu. Uneori, ca
dovadã a smereniei, a slujirii kenotice, numele primit la cãlugãrie este
preluat ºi în actele civile, chiar prin tribunal, pentru ca identitatea sã
fie prezentatã sub numele nou, al renunþãrii la cele lumeºti. Omul de
dinainte se uitã, se înveºmânteazã în ceaþa trecutului ºi se duce. Dar
numele nou, al slujirii kenotice trebuie împodobit cu fapte noi, astfel
încât prin el se împodobeºte Biserica, eparhia pe care arhiereul o
slujeºte kenotic, ea fiind parte integrantã din noua lume a lui
Dumnezeu, lumea mântuirii. În felul acesta, viaþa personalã, datã ca
jertfã lui Dumnezeu meritã tot efortul personal, pentru îmbunãtãþire,
pentru decantare ºi desãvârºire. Ea devine o lacrimã strãlucitoare ca un
diamant în razele soarelui ºi se plineºte prin harul lui Hristos, prin
lucrarea Duhului Sfânt.
Având în vedere slujirea kenoticã, exemplarã a arhiereului,
Pãrinþii Sinodului al III-lea Ecumenic de la Efes s-au exprimat clar
afirmând cã slujirea arhiereului este pe viaþã. Ei ºi-au exprimat regretul
cã episcopului Eustatie i s-a întâmplat sã cearã din partea Sinodului
retragerea din funcþia sa. Acesta, „dupã ce a fost hirotonit, precum se
mãrturiseºte, în mod canonic, a fost tulburat, dupã cum spune el, de cãtre
oarecare ºi împins în împrejurãri neaºteptate; apoi, din prea multã
nelucrare ajungând neîndãmânatic sã facã faþã grijilor care i-au fost
impuse, cu toate cã putea sã respingã defãimãrilor din partea celor ce
s-au ridicat asupra lui, totuºi, nu ºtim în ce chip, a adus (prezentat)
scrisoare de abzicere (demisie). Dar trebuia ca odatã ce i s-a încredinþat
purtarea de grijã preoþeascã, sã o þie (poarte) cu tãrie sufleteascã ºi astfel
sã înfrunte ostenelile ºi sã îndure (suporte)sudorile cele ce vor fi
rãsplãtite. Dar pentru cã s-a arãtat odatã pe sine nepãsãtor, pãtimind
aceasta mai mult din nelucrare decât din delãsare sau lene, cucernicia
voastrã de nevoie a hirotonit pe prea evlaviosul ºi prea cinstitorul de
Dumnezeu fratele ºi împreunã episcopul nostru Teodor, ca sã poarte grija
Bisericii; cãci nu era cu cale ca ea sã rãmânã vãduvã ºi sã petreacã fãrã
fãrã cârmuitor oile Mântuitorului. Dar fiindcã a venit la noi plângând, nu
pentru cetate ºi nici pentru Bisericã pricindu-se (certându-se) cu amintitul,
prea cinstitorul de Dumnezeu episcop Teodor, ci doar cerând cinstea de
episcop, cu toþii ne-am unit cu durerea bãtrânului, socotuind lacrimile lui

39
ca fiind de obºte (ale noastre comune), ne-am grãbit sã aflãm dacã
numitul a fost caterisit dupã lege, sau dacã a fost numai dovedit de
oarecare abateri, de cãtre cei ce îi bârfeau renumele sãu. ªi într-adevãr
am aflat cã el nu a sãvârºit nimic de acest fel, ci cã mai curând abzicerea
(demisia) i s-a socotit ca vinã (în loc de vinã)“.
Slujirea kenoticã a arhiereului este privitã astãzi în Bisericile
tradiþionale Autocefale Ortodoxe unde se pãstreazã linia de viaþã
creºtinã în stat, ca o slujire comparabilã cu a demnitarilor de stat.
Faptul este menþionat în Statutele noi ortodoxe ºi este îmbucurãtor cã
slujirea kenoticã a arhiereului se extinde multe ori ºi la societate. Este
de asemenea îmbucurãtor faptul cã arhiereul - chiriarhul locului este
prezent la manifestãrile obºteºti ºi cu importanþã pentru publicul
format chiar din credincioºii locali. Mai mult, ierarhii - arhiereii - sunt
prezenþi în viaþa intercreºtinã, chiar ºi în foruri internaþioale care dau
formã ºi conþinut unor idei generoase, creºtine, inspirate de Duhul lui
Dumnezeu pentru pacea, progresul ºi mântuirea lumii.
În concluzie, se poate afirma cã slujirea kenoticã a arhiereului se
întemeiazã pe Revelaþia dumnezeiascã, pe Sf. Scripturã a Vechiului ºi a
Noului Testament, pe lucrarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos în
lume, pe misiunea apostolicã, pe exemple ilustre din Tradiþia Bisericii,
ajungând pânã în contemporaneitate. De obicei, arhiereul - provenit din
monahul care a renunþat la lume - revine în lume chemat de Sinodul
episcopilor, ajunge prin sfinþire Pãrintele credincioºilor ºi al clerului din
eparhie ºi pune în lucrare talentul, priceperea ºi pregãtirea sa pentru
binele credincioºilor ºi pentru mântuirea lumii. Aceastã slujire s-a
dovedit ºi se dovedeºte beneficã pentru cã împleteºte specificul Bisericii
cu specificul persoanei luminate de harul Duhului Sfânt, într-o ordine
proprie Împãrãþiei lui Dumnezeu.
Rãspunderea pentru slujirea kenoticã a arhiereului cade,
deopotrivã, pe umerii arhiereului, dar ºi ai Bisericii, ai tuturor celor
care conlucreazã cu arhiereul, de asemenea într-o slujire de dãruire, de
abnegaþie, kenoticã.
Duhul Sfânt înmulþeºte întru rãbdare darurile Sale atât asupra
arhiereului cât ºi asupra Bisericii din care el face parte împreunã cu
pãstoriþii sãi, dar în cadrul canonicitãþii ºi al sobornicitãþii, fãrã de care
Ortodoxia ar fi grav primejduitã.

40
 SFINÞENIA PREOÞIEI ªI RÃSPUNDERILE EI
ÎN CONCEPÞIA SFINÞILOR TREI IERARHI
Pr. prof. dr. Aurel JIVI
Dintre Sfinþii Pãrinþi din veacul al patrulea care prin calitatea
vieþii ºi învãþãturii lor au determinat numirea epocii respective drept
epocã de aur în istoria Bisericii, Sfinþii Vasile cel Mare, Grigore de
Nazianz ºi Ioan Gurã de Aur sunt cinstiþi împreunã de cãtre Biserica
Ortodoxã în ziua de 30 ianuarie. Acest lucru a fost hotãrât în veacul al
XI-lea, în vremea împãratului Alexios I Comnenul pentru a se pune
capãt discuþiilor stârnite de întrebarea: Care dintre cei trei a fost mai
mare?
În veacul nostru, la cel dintâi congres al Facultãþilor de Teologie,
þinut la Atena în 1935, cei trei au fost aleºi patroni ai acestor ºcoli
datoritã profunzimii învãþãturii lor precum ºi datoritã exemplului
strãlucit pe care ni-l oferã viaþa lor de dãruire neþãrmurita în slujirea
lui Dumnezeu ºi a oamenilor.
Cei care s-au aplecat asupra vieþii ºi operei lor au scos în evidenþã
unul sau altul din aspectele acestora. Cele ce urmeazã constituie o
încercare de a schiþa învãþãtura celor trei Sfinþi Ierarhi despre sfinþenia
preoþiei ºi despre rãspunderile ei pentru realizarea plenitudinii de viaþã
a oamenilor. Doi dintre cei trei: Sf. Grigorie de Nazianz ºi Sf. Ioan Gurã
de Aur au scris tratate speciale despre preoþie iar scrierile Sf. Vasile
conþin ºi ele numeroase învãþãturi folositoare vieþii ºi lucrãrii preoþilor.
Sfinþenia constituie o dimensiune esenþialã a preoþiei pe care
preotul o dobândeºte în dar de la Dumnezeu prin taina hirotoniei, tainã
care leagã direct viaþa preotului de viaþa Bisericii. Despre acest lucru
aduce limpede mãrturie Sf. Ioan Gurã de Aur: „Preoþia se sãvârºeºte
aici pe pãmânt dar are rang între dregãtoriile cereºti... Nici om, nici înger,
nici. arhanghel, nici o altã putere creatã, ci însuºi Paracletul a întemeiat
aceastã slujire. El a hotãrât ca în timp ce suntem încã în trup sã facem
slujire îngereascã. De aceea trebuie ca cel ce e hirotonit preot sã fie atât
de curat ca ºi cum s-ar afla în ceruri în mijlocul puterilor îngereºti“
(Despre preoþie III, 4).
Prin hirotonie viaþa preotului este legatã de viaþa Bisericii prin
legãtura pe care o are cu Sfintele Taine ºi în special cu Sfânta Euharistie.
Sunt cutremurãtoare cuvintele pe care le rosteºte acelaºi Sfânt Pãrinte
despre sfinþenia preotului în momentul sãvârºirii jertfei euharistice:
„Când preotul invocã Sfântul Duh ºi sãvârºeºte jertfa cea prea
înfricoºata, când el stã în continuã atingere cu Stãpânul obºtesc al tuturor
spune-mi în ce rang îl vom aºeza? Câtã curãþie ºi câtã evlavie vom cere
de la el? Gâdeºte-te ce mâini trebuie sã fie acelea care sãvârºesc aceste

41
lucruri, ce limbã trebuie sã fie aceea care rosteºte acele cuvinte? Cât de
curat ºi de sfânt trebuie sã fie sufletul care primeºte un aºa de mare duh?
În acele momente îngerii asistã pe preot ºi întreaga ceaþã a puterilor
cereºti strigã cu voce tare iar locul din jurul jertfelnicului se umple spre
cinstea celui ce stã aºezat“.
Sf. Vasile cel Mare vorbeºte despre o sfinþenie pe care preotul
trebuie sã o cucereascã, lucru care se face prin înlãturarea viciilor ºi
dobândirea virtuþilor fãrã de care este imposibil a-L vedea pe Dumnezeu
ºi imposibil, deci, a dobândi viaþa în plenitudinea ei.
Sfinþii Trei Ierarhi au luat atitudine în scrierile lor împotriva a o
serie de fapte care întunecã viaþa preotului ºi-1 împiedecã sã realizeze
plenitudinea ei ºi deci sfinþenia. Preoþii nu trebuie sã fie clevetitori,
beþivi, gâlcevitori — spune Sf. Vasile cel Mare, sã nu se depãrteze de
drumul drept al canoanelor ºi regulilor pe care le-a dat Sf. Pavel
episcopilor ºi preoþilor, adaugã Sf. Grigorie de Nazianz, iar Sf. Ioan Gurã
de Aur, înºirând pãcatele care pândesc pe preot, spune cã cel mai mare
dintre acestea este stânca slavei deºarte care atrage în mirajul ei pe
preotul slab pregãtit duhovniceºte.
Dacã lipsurile ºi pãcatele împuþineazã ºi umbresc viaþa preotului,
practicarea virtuþilor o pune în luminã ºi o ajutã sã înainteze spre
plenitudine, spre sfinþenie. Este de notat cã Sfinþii Trei Ierarhi atrag
atenþie asupra faptului cã viaþa în virtute, înaintarea în sfinþenie nu o
poate realiza preotul de unul singur ci numai în mãsura în care leagã
viaþa sa de viaþa celorlalþi oameni, de viaþa pãstoriþilor sãi în primul
rând. Fiecare virtute pomenita de ei în legãturã cu preoþia are ºi
menirea de a servi drept exemplu de urmat pentru ceilalþi oameni.
„îndeobºte mulþimea pãstoriþilor — spune Sf. Ioan Gurã de Aur — se
uitã la purtãrile conducãtorilor lor ca la un model ºi cautã sã se asemene
în purtãri cu ei“. „De aceea — adaugã acelaºi Sf. Pãrinte — trebuie ca
frumuseþea sufletului preotului sã strãluceascã în toate împrejurãrile din
viaþa lui pentru ca sã poatã în acelaºi timp ºi bucura dar ºi lumina
sufletele celor ce-l privesc“.
Acest exemplu personal al vieþii virtuoase a preotului reprezintã ºi
el, alãturi de cuvânt, un mijloc de propovãduire. Preoþii, spune
Sf. Grigorie de Nazianz, trebuie „sã fie aºa de deosebiþi în ceea ce
priveºte virtutea, aºa de simpli ºi ºi de mãsuraþi ºi ca sã spun pe scurt,
aºa de cereºti, încât Evanghelia sã se rãspândeascã datoritã purtãrii lor
nu mai puþin decât datoritã cuvântului lor“.
Din cununa de virtuþi care împodobesc chipul preotului nu pot
lipsi curãþia vieþii, liniºtea sufleteascã, rãbdarea, înfrânarea, cucernicia,
dreptatea, largheþea sufleteascã, smerenia, înþelegerea. Cultivând toate
aceste virtuþi, preotul, care potrivit cuvintelor Sf. Grigorie de Nazianz,
trebuie sã fie întocmai ca aurul ºi ca argintul ºi în felul acesta nu va
suna niciodatã fals, ci va fi preot adevãrat, iar despre preotul adevãrat
tot Sf. Grigorie spune cã „pentru toþi se luptã, pentru toþi se roagã, pentru
toþi se sârguieºte, pentru toþi se aprinde“.
Dar virtutea care în cel mai înalt grad îl leagã pe preot de ceilalþi
oameni, îl face sã se lupte pentru toþi, sã se facã tuturor toate, este
virtutea dragostei. Dragostea faþã de Dumnezeu ºi faþã de aproapele

42
este ºi semnul distinctiv cel mai neîndoios dupã care se recunoaºte
preotul autentic. Din dragoste faþã de oameni Sf. Vasile cel Mare ºi-a
vândut averile ºi a organizat forme de asistenþã socialã care au uimit pe
contemporani. Pe Sf. Grigorie de Nazianz 1-a adus din pustia în care
se refugiase dragostea faþã de credincioºi alimentatã de dragostea pe
care i-o purtau credincioºii. „Dar m-au readus la voi — spune el — mai
cu seamã dorul de voi ºi presimþirea cã ºi voi la fel mã doreaþi. Nimic nu
întãreºte atât dragostea ca dragostea împãrtãºitã“.
Într-o frumoasã exegezã a dialogului dintre Mântuitorul ºi
Petru (consemnat în Evanghelia dupã Ioan 21, 16) în care
Mântuitorul îl întreabã pe Apostol: „Petre, mã iubeºti?“, iar la
rãspunsul afirmativ al acestuia adaugã îndemnul: „Dacã mã iubeºti,
pãstoreºte oile Mele“, Sf. Ioan Gurã de Aur aratã cã dragostea faþã de
Dumnezeu ºi faþã de oameni constituie o condiþie a preoþiei autentice,
preotul fiind sãvârºitor de fapte numite de Mântuitorul însuºi semne ale
dragostei noastre faþã de El. Iatã ce spune Sf. Ioan Gurã de Aur:
„Învãþãtorul îl întreabã pe ucenic dacã îl iubeºte. Nu-1 întreabã ca sã afle
dacã este iubit de Petru ... ci ca sã ne arate cât de mult îi este la inimã
purtarea de grijã de oile sale cuvântãtoare... De aceea dupã ce Petru i-a
rãspuns: „Tu ºtii, Doamne, cã Te iubesc“ — ºi a luat ca martor al dragostei
sale chiar pe Cel pe Care-L iubea — Mântuitorul nu s-a mulþumit cu atât ci
a adãugat ºi semnul dragostei de Hristos: pãstorirea oilor Sale
cuvântãtoare. Hristos nu a vrut atunci sã arate cât de mult îl iubea Petru
pe El — asta o ºtim noi din atâtea alte fapte ale lui Petru — ci a vrut sã-i
arate lui Petru ºi nouã tuturor cât de mult îºi iubeºte El Biserica, pentru ca
ºi noi sã o iubim mult“.
În aceeaºi Evanghelie este consemnat faptul cã Mântuitorul se
oferã pe Sine ca pildã de bun pãstor a cãrui dragoste faþã de oameni
merge pânã la a-ºi pune viaþa pentru ei ºi care a venit în lume pentru
ca lumea „viaþã sã aibã ºi din belºug sã aibã“, cuvinte care în limbajul
Mântuitorului exprimã tocmai ideea plenitudinii de viaþã pe care a
adus-o El lumii ºi care se realizeazã prin slujire.
El mai aratã cã raþiunea de a fi a preotului este sã-1 ajute pe om
sã dobândeascã mântuirea, adicã plenitudinea de viaþã pe care omul o
poate realiza numai printr-o legãturã cu Dumnezeu. „Scopul cel mai de
seamã al preoþiei — spune Sf. Grigorie de Nazianz — este sã-l facã
Dumnezeu ºi pãrtaº fericirii celei de sus pe cel ce aparþine cetei celei de
sus, pe om“. Ce ar putea umple mai mult viaþa omului decât aceastã
pãrtãºie la fericirea pe care o dobândeºte în comuniunea cu Dumnezeu.
Însãºi mântuirea preotului depinde de felul în care acesta a contribuit
la realizarea mântuirii pãstoriþilor sãi. Mântuirea sa ca ºi a fiecãrui om
se realizeazã împreunã cu a celorlalþi oameni.
Cât de importantã este slujirea omului o subliniazã ºi gândirea
profundã a celor trei Sfinþi Ierarhi despre om: „Mare este omul!“ —
exclamã Sf. Vasile cel Mare. „Care dintre fãpturile de pe pãmânt a mai
fost fãcut dupã chipul Creatorului?“ „Slava Ta este omul“ — cuvinteazã
ca într-un imn Sf. Grigorie de Nazianz, iar Sf. Ioan Gurã de Aur duce
mai departe firul acestei cugetãri zicând cã lui „Dumnezeu îi place sã
locuiascã în om mai mult decât în cer“.

43
 Nu este de mirare, deci, cã cel ce gândea astfel despre credincioºii
sãi sfãtuia pe preot sã aibã grijã de toþi credincioºii încredinþaþi lui
pentru cã ei formeazã împreunã cu ceilalþi credincioºi din lume
Biserica, adicã Trupul lui Hristos. „Trebuie — spune Sf. Ioan Gurã de
Aur — ca acela cãruia i s-a încredinþat Trupul lui Hristos sã se nevoiascã
a-L þine în bunã stare ºi într-o frumuseþe deosebitã, sã se uite în toate
pãrþile ca nu cumva vreo patã sau vreo zbârciturã sã-i strice frumuseþea
ºi bunacuviinþa Lui“.
Una din cele mai de seamã rãspunderi ale preotului în servirea
aproapelui este aceea de a feri pe credincioºii sãi de patimile trupeºti ºi
sufleteºti care pot pune stãpânire pe ei iar atunci când acestea au
cuprins pe unii dintre ei preotul sã-i ajute sã se elibereze. Intre aceste
patimi, pe care le numeºte fiare, Sf. Ioan Gurã de Aur pomeneºte,
mândria, îngâmfarea, invidia, lãcomia, desfrânarea, pâra, minciuna,
fãþãrnicia, uneltirea, pornirea de a face rãu celor din jur, mulþumirea pe
care o simt unii pentru slãbiciunile ºi cusururile altora, tristeþea
pricinuitã de succesele, fericirea ºi bunãstarea aproapelui, plãcerea de
a fi continuu lãudaþi, dorinþa nesãbuitã dupã posturi înalte, onorurile
nemeritate, linguºirile nevrednice de demnitatea omului, dispreþuirea ºi
asuprirea sãracilor, oprirea plaþii lucrãtorilor, exploatarea celor lipsiþi.
Aceeaºi grijã pentru vindecarea omului de patimi ºi pentru
înãlþarea lui o recomandã ºi Sf. Grigorie de Nazianz: „Preoþia — spune
el — urmãreºte sã întraripeze sufletul, sã-l dea lui Dumnezeu, sã-l facã
sã pãzeascã chipul lui Dumnezeu ..., dacã omul este în primejdie sã-l
piardã, sã-i arate calea ca sã-l pãstreze, iar dacã ºi l-a stricat sã-l aducã
din nou în starea cea dintâi“.
Unul din pãcatele care potrivit Sfinþilor Trei Ierarhi strica cel mai
mult plenitudinea vieþii comunitare este goana dupã avere. „Care este
rãdãcina tuturor relelor ce se întâmplã oamenilor — se întreabã Sf. Ioan
Gurã de Aur — Aceasta este goana dupã îmbogãþire. Din ea se nasc
luptele, vrãjmãºiile ºi rãzboaiele; din ea provin certurile, ocãrile,
bãnuielile ºi insultele. Din cauza ei se produc crimele ºi hoþiile; din ea se
întâmplã cã nu numai oraºele ºi satele, chiar ºi spaþiile nelocuite, munþii,
dealurile ºi vãile, într-un cuvânt toate sã fie pline de sânge ºi de crime.
Toate relele care se întâmplã acasã, la judecãtorii, în adunãrile publice
ºi pretutindeni provin din pasiunea averii... Spune-mi, nu este o
omucidere, nu e chiar o crimã mai mare decât omuciderea sã laºi pe cel
sãrac în chinurile foamei iar dupã foame sã-l expui la mii de suferinþe...“.
Neînþelegerile, certurile ºi rãzboaiele dintre oameni provocau
nemulþumire ºi Sfântului Grigorie vedea în ele uneltirile celui viclean ºi
o stricare a plenitudinii de viaþã comunitarã a oamenilor. Misiunea
preotului este de a vesti pacea, buna înþelegere, cãci numai în felul
acesta se poate apropia preotul de Dumnezeu „rugându-se sa se stingã
rãzboaiele de pretutindeni, sã înceteze tulburãrile ºi cerând atât în
rugãciunile din casã cât ºi în rugãciunile din Bisericã pace, an
îmbelºugat, izbãvire grabnicã de toate necazurile ce supãrã pe fiecare“.
Pacea pe care preotul trebuie sã o încetãþeneascã în sufletul sãu, în
sufletele credincioºilor, în relaþiile dintre oameni, constituie singurul
climat în care se poate dezvolta plenar viaþa individului ºi a societãþii,

44
ea este „mama tuturor bunurilor“ (Sf. Ioan Gurã de Aur), „bun pe care ...
toþi îl lãudãm“ (Sf. Grigorie de Nazianz).
O altã rãspundere a preotului asupra cãreia atrag atenþie
Sfinþii Trei Ierarhi este aceea de dascãl, de învãþãtor al adevãrurilor
de credinþã. Privitor la metoda pedagogicã ce trebuie folositã ei
recomandã o predare temeinicã dar treptatã ºi diferenþiatã. Sfântul
Grigorie spune: „Într-adevãr unii credincioºi, cei încã prunci la minte ºi
de curând întãriþi, dupã cum se spune, au nevoie sã fie hrãniþi cu lapte, cu
învãþãturi mai simple ºi mai elementare, pentru cã nu pot suporta hrana
tare a învãþãturii... Alþi credincioºi, dimpotrivã, au nevoie de învãþãtura
care se grãieºte celor desãvârºiþi, de o hranã mai substanþialã ‘ºi mai
tare ... care face bãrbat desãvârºit pe cel hrãnit cu hrana tare, ºi-l duce
la mãsura vârstei celei duhovniceºti“.
Pentru ca aceastã activitate învãþãtoreascã sã-ºi ajungã cu adevãrat
scopul, preotul trebuie sã fie stãpân pe învãþãtura ºi poziþia Bisericii, sã
dea dovadã de iscusinþã în cuvânt ºi întotdeauna sã se pregãteascã
temeinic pentru ceea ce propovãduieºte. El trebuie sã fie mereu
proaspãt, mereu nou în ceea ce spune pentru a fi ascultat cu interes de
cãtre credincioºii sãi.
Mai presus de toate însã învãþãtura prin cuvânt a preotului se
valideazã atunci când ea este dublatã de fapta preotului, când este
confirmatã de cãtre întreaga lui viaþã.
Sfinþii Trei Ierarhi au oferit propria lor activitate, propria lor viaþã
drept garanþie a faptului cã îndemnurile pe care le-au dat în scris
preoþilor pot ºi trebuie sã fie realizate pentru a-i ajuta pe semenii lor sã
dobândeascã acea plenitudine de viaþã pe care Mântuitorul, Pãstorul
cel Bun a adus-o lumii. Dragostea de oameni ºi facerea de bine le-au
practicat Sfinþii Trei Ierarhi mai ales faþã de cei sãraci ºi lipsiþi, faþã de
bolnavi ºi bãtrâni, faþã de cei apãsaþi ºi robiþi. Au intervenit cu energie pe
lângã stãpânii de sclavi ca sã-i elibereze, iar înainte de a-i elibera sã-i
înveþe un meºteºug pentru ca sã aibã dupã aceea posibilitatea de a-ºi
întreþine viaþa.
Pentru a veni în ajutorul celor sãraci, bolnavi ºi bãtrâni, Sf. Vasile
cel Mare a creat în anul 369, la Cezareea Capadociei unde era episcop,
vestita Vasiliada, un ansamblu de aºezãminte filantropice, aziluri, case
pentru copii orfani, spitale pentru bolnavi, case de primire pentru
strãini, vizitatori sau drumeþi. Vasiliada a devenit cu timpul o instituþie
a Bisericii prin care marele ierarh se strãduia sã redea integritatea ºi
frumuseþea vieþii multora dintre cei la care acestea fuseserã vãtãmate.
Prin citãrile numeroase pe care le-am fãcut din scrierile Sfinþilor
Trei Ierarhi i-am invitat, de fapt, pe cei trei, sã ne fie ºi nouã dascãli
împãrtãºindu-ne din bogãþia lor de învãþãturi care ºi-au pãstrat prin
veacuri prospeþimea ºi actualitatea, sã ne dea pildã prin faptele lor de
slujire care constituie dovadã de netãgãduit cã sfinþenia preoþiei este
lucrãtoare prin dragoste spre restaurarea în fiecare din noi ºi din
semenii noºtri a plenitudinii de viaþã pe care Mântuitorul a adus-o
lumii.

45
 OMUL - SUBIECT AL ÎNDUMNEZEIRII
Pr. lect. dr. Florea ªTEFAN
Dupã cãderea în pãcat, condiþia de vieþuire a omului devine
condiþia „hainelor de piele“ date lui simultan ca pedeapsã, mijloc de
supravieþuire ºi substrat al reîntoarcerii la starea paradisiacã. Aceastã
stare presupune condiþia carnalitãþii, condiþia de relaþionare dintre sarx
ºi logos, relaþie pe care trebuie sã o developãm aici din perspectiva
misticii.
Omul, în condiþia paradisiacã, era el însuºi constituit ca
îmbinarea dintre elementul stihinic materialicesc ºi elementul spiritual
care în fapt personaliza ºi configura dimensiunea umanului în
reflectarea divinului. Astfel fiind conceput încã de la zidire în vederea
îndumnezeirii, omul avea în sine însuºi toate potenþialitãþile ce i-ar fi
fost necesare pentru a atinge nivelul asemãnãrii cãruia îi fusese
destinat prin creaþie. „Creatorul a dat vrednicie deosebitã fãpturii
noastre, prin aceea cã, fãcând-o dupã chipul Sãu, i-a oferit posibilitatea
de a se face asemenea cu Sine, dãruindu-i ºi alte daruri, însã despre
cugetare ºi cunoaºtere nu putem spune propriu-zis cã ni le-a dat de-a
gata, ci ne-a fãcut pãrtaºi la însãºi podoaba firii Sale atunci când a pus
în noi chipul Sãu. Puterea de cugetare, care e ceva spiritual ºi netrupesc,
n-ar avea posibilitatea de a comunica sau de a împãrtãºi cuiva ceva dacã
nu s-ar gãsi vreun mijloc deosebit prin care sã se facã cunoscutã creaþia
sa vie. De aceea ea a avut nevoie de o alcãtuire organicã prin care
întocmai ca prin ciupirea cu un plectru sã se atingã pãrþile sensibile ale
vocii ºi astfel sã se exteriorizeze unul sau altul din tonurile melodiei pe
care le dorim.“ Caracteristicile omului primordial, din aceastã
perspectivã, deci ca potenþialitãþi necesare îndumnezeirii, existau la
acest nivel în latenþã, depindea numai de vrerea liberã a omului
actualizarea acestora sau nu. Revenind aici la tema fundamentalã a voii
libere, trebuie sã reamintim faptul cã, în gândirea Sfântul Grigorie, voia
liberã a omului este cugetatã drept una dintre principalele trãsãturi
dumnezeieºti care, prin suflarea de viaþã ce 1-a constituit pe om, au fost
impregnate celui luat din þãrânã. Dar aceastã voie liberã, dacã fusese
datã omului pentru a realiza deplina conformare cu binele, omul a
folosit-o ca pe voia liberã cea egipteanã, dupã cum plastic se exprimã
Sfântul Pãrinte.
Ce presupunea atunci cãderea produsã de activarea libertãþii
umane? În primul rând, ºi ne referim aici la contextul ontologiei
umanului, cãderea este ieºirea din condiþia paradisiacã, prin aceasta
înþelegând nu atât pãrãsirea raiului ca miºcare dintr-un topos într-alt
topos, ci la pãrãsirea condiþiei de fericire care fusese specificã perioadei
paradisiace. Fericirea, în aceastã condiþie, era determinatã tocmai de

46
relaþionarea cu Dumnezeu - Creatorul, cãci ni se aratã în cartea
Genezei faptul întâlnirii faþã cãtre faþã dintre om ºi Dumnezeu care se
plimba prin rai în rãcoarea serii. Or, nostalgia acestei întâlniri va marca
întreaga zbuciumatã evoluþie a omenitãþii care va tinde de aici încolo
spre recãpãtarea vederii cãtre Cel al cãrui chip, omul îl poartã. Omul
putea în starea paradisiacã sã ºadã faþã cãtre faþã cu Dumnezeul
Creator. Prin acest faþã cãtre faþã, ni se dezvãluie în fapt nivelul
ontologic cel mai înalt atins de condiþia umanã, era nivelul la care omul
cu adevãrat se constituia în subiect de reflectare al divinului. Pe planul
interior al umanului, aceastã stare în proximitatea divinului determina
o armonie interioarã a tuturor facultãþilor sale ca reflectare a armoniei
întregii creaþii ce era bunã foarte. „Pentru cã tot ce s-a fãcut cu socotealã
ºi tot ce pleacã de la Dumnezeu, nimic nu-i fãrã chibzuinþã, fãrã
rânduialã, ori la întâmplare. De aceea trebuie sã credem cã la temelia
tuturor lucrurilor existente zace câte un temei raþional ºi creator chiar
dacã acesta întrece cu mult puterea noastrã de înþelegere.“ Deci, starea
dintâi era aceea conformã ordinii raþionale a întregului creat care dupã
raþiune fusese structurat. Prin aceastã ordine raþionalã ce determina
omul, fãrã însã a-1 constrânge, trebuie sã înþelegem cã facultãþile sale
erau situate în acord intim, omul creat fiind el însuºi constituit tot din
materie ºi viaþã, aºa cum aflãm din Geneza.
Aºa cum întreaga constituire a cosmosului din stihii era
determinatã de armonia dupã raþiune, sau dupã mãsurã, a tuturor
contrariilor ºi a tuturor pãrþilor în acest întreg, la fel ºi constituþia
primordialã a omului, a celui care nu fusese înveºmântat încã în
hainele de piele, era o constituþie armonioasã. Cãderea a determinat
tocmai distrugerea acestei armonii, ieºirea omului din starea sa de
echilibru între facultãþi, inversarea ordinii date. De aici ºi sensul
mortalitãþii ca dezordine. Dezordinea determinã separarea compusului
în pãrþi, separare pe care o genereazã dizarmonia. Compusul uman
rezistã doar atâta timp cât pãrþile sale se situeazã în aceste raporturi
armonice ce stau la rândul lor în armonie cu întregul. Mai mult,
dizarmonia umanã determinã, prin reflectare, dizarmonia întregului
deoarece, omul stãtea ca finalitate pentru cosmos, or, cãderea sa pune
însuºi cosmosul în condiþia lipsei de finalitate, deci induce haosul ieºirii
din teleologic
Conceptul de armonie va sta ca determinant în toatã
spiritualitatea Sfântului Grigorie de Nyssa. Pe de o parte, armonia
cosmicã, pe de alta, armonia umanului, ambele reflectându-se. Dar,
dincolo de acest palier al reflectãrii, desãvârºirea va presupune
atingerea reflectãrii celeilalte armonii, a armoniei sursã. Inclusiv
armonia posedã un arhetip, iar acesta este Hristos, Persoana în care
fiinþa divinã se armonizeazã cu fiinþa umanã: „Dacã avem în noi pe
Hristos care este pace, atunci sã ucidem ºi noi vrãjmãºia din sufletele
noastre, pentru cã numai astfel vom putea realiza în viaþa noastrã ceea
ce credem cã este Hristos. Cãci, dupã cum Hristos, distrugând zidul
despãrþitor al opririi, a clãdit întru sine, într-un singur om, amândouã
pãrþile care se gãseau de o parte ºi de alta a zidului despãrþitor, fãcând
cu aceasta pace, tot aºa ºi noi sã aducem la împãcare nu numai pe aceia

47
care, în afarã de noi fiind, luptã împotriva noastrã, dar ºi tot ceea ce se
gãseºte în revoltã înlãuntrul nostru, aºa ca trupul sã nu mai pofteascã
nimic împotriva duhului ºi nici duhul împotriva trupului, ci gândul cel
trupesc supunându-se legii celei dumnezeieºti sã avem pace întru noi,
fiind refãcuþi într-un om nou ºi paºnic ºi amândoi, atât omul cel trupesc
cât ºi cel duhovnicesc, devenind unul singur.“
În imitarea naturii hristice vizate ca armonie, pãrþile ce trebuie
armonizate în om sunt raþiunea ºi simþualitatea, deci raportul ce
trebuie restaurat este justul raport dintre logos ºi sarx, dar spaþiul
acestuia este sufletul, sufletul vãzut nu doar ca simplu psihic, ci
sufletul ca duh, ca sursã de viaþã a întregului care este omul. ªtim deja
cã spiritul nu doar cã este entelehie a umanului, dar este participant la
douã realitãþi, fiind, pe de o parte, suflarea de viaþã datã de Dumnezeu
omului prin actul de creaþie, iar pe de altã parte, cel ce face ca întregul
psiho-somatic sã funcþioneze, stând deci la întâlnirea dintre cele douã
naturi: natura simþualã ºi natura raþionalã. Prin aceastã aºezare
spiritul nu mai este gândit ca simplu suflu de facturã pur imaterialã, ci
pãstreazã întrucâtva amprenta acelei cãrni pe care o viazã într-un
raport ce presupune, pe de o parte, cã este conþinut, pe de altã parte,
cã el conþine, urmând pãrintelui Grigorie de Nyssa: „credinþa noastrã
despre spirit este urmãtoarea: spiritul este o fiinþã creatã, dãruitã cu
viaþã ºi înzestratã cu gândire, care de la sine insuflã trupului organic ºi
sensibil puterea de viaþã ºi dã simþurilor puterea de a cunoaºte cât timp
firea trupului admite aceste activitãþi prin alcãtuirea ei“ Deci, într-o
primã determinare, calitãþile definitorii pentru spirit (duh) sunt viaþa ºi
gândirea. Dar, pentru ca spiritul sã facã viu organismul psiho-somatic
uman este necesar un raport bicondiþional: pe de o parte spiritul viazã
psiho-somaticul, deci îl determinã, iar în revers, spiritul primeºte ºi el
determinaþii din partea psiho-somaticului. Mai mult, aºa cum aratã
Sfântul Grigorie în Dialogul despre suflet ºi înviere, spiritul,
nemuritor fiind, pãstreazã ºi dupã separarea sa de trup amintirea
stihiilor din care omul integral fusese alcãtuit în aceastã viaþã, stihii
care, dupã ce lumea aceasta se va petrece, se vor reîntâlni sub
oblãduirea aceluiaºi duh întru înviere. Se naºte astfel o dublã
determinare între cele ce alcãtuiesc omul ca atare.
În perspectiva funcþionalã, urmare a legãturilor sale cu compusul
psihosomatic, spiritul primeºte alte douã funcþionalitãþi: „Scriptura
aratã natura sufletului, aºa cum gândeºte ºi cultura din afarã, care
împarte sufletul în trei pãrþi: raþiunea, pofta ºi mânia._ Cele din urmã,
adicã pofta ºi mânia, stau dedesubt, sprijinind din amândouã pãrtile
partea înþelegãtoare a sufletului. Iar raþiunea, unindu-le pe amândouã, le
susþine ºi e purtatã de ele, întãrindu-se întru bãrbãþie prin mânie,
înãlþãndu-se prin poftã spre împãrtãºirea de bine. Aºadar atâta timp cât
sufletul e asigurat în aceastã aºezare, având neclintirea prinsã în
gândurile virtuþii ca în niºte cuie, se bucurã de deplina împreunã -lucrare
a tuturor pãrþilor lui spre facerea binelui, gândul dând întãrirea pãrþilor
supuse raþiunii ºi primind acelaºi ajutor de la acestea“ Dar, constitutiv
naturii spiritului este chipul lui Dumnezeu pe care acest spirit îl
imprimã omului. În afarã de chip, spiritul nu mai este spirit ci se

48
transformã în ceva ce el nu este, deci se înstrãineazã de propria-i naturã:
„noi vom purcede de la Scriptura cea de Dumnezeu insuflatã, care ne
opreºte sã credem cã spiritul ar avea însuºiri strãine de firea
dumnezeiascã. Cãci cel ce numeºte spirit un chip al lui Dumnezeu a
declarat prin aceasta cã tot ce este strãin de firea dumnezeiascã, aceea nu
þine nici de spirit, deoarece nu s-ar putea pãstra în întregime asemãnarea
dintre chip ºi model dacã am întâlni ceva de altã naturã între ele. Iar
întrucât în fiinþa dumnezeiascã nu poate încãpea nici mânie, nici poftã,
desigur cã nu ne putem închipui nici cã ele fac parte din fiinþa spiritului“
Sesizãm aici cum se naºte o problemã datoritã raportului dintre
ceea ce spiritul, ca ºi chip al lui Dumnezeu sãdit prin creaþie în om, ar
trebui sã fie pentru a corespunde fiinþei sale, ºi ceea ce spiritul, din
perspectiva funcþionalã este. Mai mult, dupã cum însuºi Sfântul
Grigorie amintea mai sus, intrarea a ceva strãin în spirit determinã
ieºirea acestuia din condiþia fiinþialitãþii sale. În fapt nu avem de a face
cu o contradicþie a pãrintelui nostru, ci cu douã moduri de a privi
spiritul: fiinþial ºi funcþional. Deci, dupã fiinþa sa, spiritul omului este
viaþã ºi raþiune constituind în fapt chipul lui Dumnezeu în om. Dupã
funcþionalitatea sa în întregul uman, spiritul primeºte determinaþiile
venite din partea psiho-somaticã. Dar acestea sunt funcþiuni, porþi prin
care spiritul omului cunoaºte ºi acþioneazã, îþi energizeazã voinþa ºi
asigurã corelarea cu psiho-somaticul. Nu trebuie sã cugetãm sufletul ca
separat de spirit. Sufletului, dupã cum afirmam în capitolul referitor la
antropologie, îi sunt proprii cele ale psihismului fãpturii umane, pe
când spiritului îi sunt proprii cele ale duhovniciei fiinþei umane, deci,
cele fiinþiale, deoarece prin spirit se defineºte omul ca ipostas al fiinþei,
iar nu prin psihic. În concluzie, trebuie sã pãstrãm distincþia dintre
suflet ºi spirit, pe de o parte, ºi dintre fiinþã ºi funcþiuni, pe de altã
parte. În acest sens exprimându-se ºi Sfântul Grigorie: „Toate acestea
au legãturã cu sufletul, dar nu sunt hotãrâtoare pentru suflet, ci sunt ca
niºte rãni cu mâncãrime, care apar în cãmara gânditoare a sufletului.
întrucât rãdãcinile lor se aflã în suflet, ele pot fi socotite ca niºte porþi ale
sufletului, dar nu fac parte din însãºi fiinþa lui“
Rãmâne aºadar cã fiinþialitatea spiritului uman este cea divinã,
cea caracterizatã de raþiune ºi viaþã ca derivând din chipul dumnezeiesc
din om, iar funcþionalitatea acestuia, presupunând interacþiunea cu
psihicul, poartã în sine cele ale psihicului, dar le poartã sub aspect
informaþional, iar nu ca ºi constituente ontologice. Deci, spiritului îi
este proprie cunoaºterea raþionalã a pornirilor psiho-somatice, în speþã
a dorinþei ºi mâniei, dar acestea nu-i sunt însã constituente ontologice.
Fãcute fiind aceste distincþii necesare, vom putea purcede la
analiza conceptului de armonie aºa cum este el vizat din perspectiva
misticii în Sfântul Grigorie. Pentru Sfântul Grigorie de Nyssa,
spiritualizarea fiinþei umane constã în mod principal în douã etape:
- restaurarea, deci atingerea acelui punct în care omul creat dupã
chipul lui Dumnezeu se reîntoarce la starea de dinainte de cãdere;
- asemãnarea cu Dumnezeu, vizatã ca fiind împlinirea fiinþialã a
ceea ce omenitatea restauratã este.
Sesizãm astfel, cã tot ceea ce þine de spiritualitate, deci atât
ascetica, cât ºi mistica, sunt cugetate ca întemeiate ontologic prin actul

49
de creaþie ºi prin cel de restaurare a fiinþei umane. În acest context,
acþiunea prin care omul se îndreaptã cãtre asemãnarea cu Dumnezeu
nu este ceva extern firii sale, nu este un demers care ar presupune
depãºirea unor bariere ontologice, îndumnezeirea umanului fiind datã
în potenþa ontologicã a firii constituite ca ºi chip al lui Dumnezeu,
devine un act prin care mai degrabã se afirmã ceea ce-i este autenticul
propriu firii omeneºti, mai repede decât ceea ce i-ar fi strãin sieºi. Doar
ignoranþa noastrã ne face sã credem cã îndumnezeirea este o
transformare ontologicã, ºi aceasta deoarece noi înºine nu avem o realã
conºtiinþã a ceea ce firea umanã este.

50
 RAÞIUNE ªI RAÞIONALITATE ÎN CREAÞIE
Pr. lect. dr. Laurenþiu BÃRBULESCU
Sfânta Scripturã ºi Sfinþii Pãrinþi aratã cã lumea a fost creatã într-o
ordine, cu un scop hotãrât de cãtre Sfânta Treime, care au fost fixate
din veºnicie sub directa voinþã a Creatorului, nu ca un imbold, cãci
imboldul este calea spre imperfecþiune, ci în iubirea treimicã.
Nimic din univers nu se miºcã fãrã existenþa unor legi bine
definite, iar când existã legi de guvernare fãrã de care sã nu se miºte
cosmosul ºi sã supravieþuiascã în timp, atunci existã, mai presus de
legi, Creatorul cerului ºi al pãmântului. Dacã în cosmos, în univers,
existã legi bine precizate, care sunt cuprinse atât în planul creaþiei
lumii, cât ºi în cel al mersului ordonat al ei din veºnicie, cu o
raþionalitate care este un mijloc de a scoate în evidenþã cã acestea
aparþin unui Creator, care au ºi un scop final, acestea nu pot sã existe
dacã nu sunt cuprinse în planul divin, care este legea veºnicã.
„În ea se gãsesc toate legile, întreaga creaþie, întregul univers cu
raþionalitatea lui...dupã care a hotãrât Creatorul toate“. Acest plan este
gândit de om dar nu poate fi cunoscut, el socoteºte cã aºa este deoarece
acesta a fost cunoscut prin descoperirea dumnezeiascã, atunci când a
apãrut creaþia, ºi in special prin promiterea unui Rãscumpãrãtor.
„Legea veºnicã este izvorul ºi norma a tot ceea ce existã, a ordinii
fireºti ºi spirituale morale, e gândirea din veci a lui Dumnezeu, care nu se
confundã cu planul creaþiei sau providenþa divinã. Ea este cea care
fixeazã principiile ºi nu actul în sine. Ea este lege ºi nu plan din veci care
se vede odatã cu creaþia in timp ºi este in fiinþa divinã de care Dumnezeu
nu-I dependent de ea, este de la Dumnezeu ºi în Dumnezeu“. Legea
veºnicã nu este accesibilã creaturilor fiindcã nu le aparþine lor, ele vin
la existenþã dupã planul divin, în timp, care este cuprins de ea.
,,Astfel, legea veºnicã este condiþia obiectivã, primordialã pentru
existenþa ordinii morale. Ea este temelia ºi izvorul tuturor legilor, fiind
astfel hotãrâtoare pentru existenþa întregii ordini morale. Ea este legea
prin excelenþã, care asigurã astfel ordinea naturalã, fizicã pentru fiinþele
lipsite de raþiune cât ºi ordinea moralã pentru fiinþele raþionale.“
Am amintit cã legea veºnicã asigurã ordinea naturalã, fizicã
pentru fiinþele iraþionale, dar ºi pentru creaturile celelalte, deoarece ºi
ele au legi bine stabilite care le duc în ordinea pentru care ele au fost
create. Se poate spune cã toate acestea aratã universalitatea legii
veºnice, care nu se schimbã niciodatã, este din veºnicie. Fiecare specie
are legea sa care se manifestã în timp. Timpul joacã un rol foarte
important în viaþa întregului univers fiindcã toate sunt sub timp. Toate
au un început ºi apoi apare ºi sfârºitul. Iar acesta are un scop bine

51
precizat pentru fiecare în parte: fiinþe iraþionale, alte creaþii ºi fiinþe
raþionale.
Deºi sunt diferite, toate merg spre un scop, toate au raþionalitatea
din raþiunea supremã. Toate folosesc modul lor specific de a ajunge la
scopul lor. Acesta se datoreazã faptului cã în legea veºnicã se cuprinde
ºi inteligenþa materiei, care vine tot de la Creator, prin energiile divine.
Sã ne amintim doar de faptul cã existã legea gravitaþiei care face
ca întreg universul sã fie stabil prin aceastã lege de atracþie. Dacã pe
pãmânt ea are o intensitate, în univers are o altã intensitate. Ea este
universalã atât pentru lume cât ºi pentru om. Sunt ºi alte legi
universale care se aplicã întregii creaturi, dar sunt ºi legi specifice
fiecãrei creaturi. Astfel, pomii, plantele ºi tot ce derivã din acestea sunt
ºi ele sub timp ºi aici timpul lucreazã. Au ºi ele legi stabile, de cicluri,
când înmuguresc, înfloresc ºi apar roadele. ªi legile lor sunt cuprinse
în legea veºnicã. Dar ºi pe ele le macinã timpul ºi ele îmbãtrânesc ºi
dispar. Însã, legea datã de Dumnezeul lor este faptul cã ºi ele îºi lasã
urmaºi, ca ºi ele sã existe cât existã omul aºa cum au fost cuprinse în
planul veºnic al lui Dumnezeu. Ele iau parte prin însuºirile lor
mecanice, fizice, anorganice etc, prin principiul lor de aºa-zisã viaþã.
Animalele, ca fiinþe iraþionale, se conduc dupã instinct, care le
menþine în viaþã ºi se perpetueazã în specie. Se poate vorbi de
raþionalitatea lor, cãci ºi ele au ca mijloc raþionalitatea de a ajunge la
scopul dat de Creator.

Fundamentul ordinii morale pentru fiinþele raþionale

Legea veºnicã este ordinea moralã pentru fiinþele raþionale, cu

totul deosebitã faþã de ordinea pentru fiinþele iraþionale ºi creaturi,
pentru cã la fiinþele raþionale acþioneazã raþiunea în libertate,
conºtiente, fiindcã lor Dumnezeu le descoperã planul creaþiei. Numai
fiinþele raþionale înþeleg scopul creaþiei prin legea moralã naturalã
sãditã de Creator în firea oamenilor la început.
Aceastã lege sãditã de Dumnezeu în om este universalã, chiar
dacã omul devine bun sau rãu, fiecare o înþelege ºi o respectã în felul
sãu. Cel bun face distincþie între bine ºi rãu, cel rãu nu o va aplica
pentru cã rãul este cu el, cândva ºi el îºi va da seama cã existã pe lângã
rãu ºi bine.
Legea veºnicã este neschimbabilã deoarece este datã de
Dumnezeu iar Dumnezeu are planul din veci pentru creaturi. Este
neschimbat în actele voinþei Sale ca tot omul sã se mântuiascã. ªi
mântuirea este un principiu al legii veºnice pentru cã este adresatã
tuturor oamenilor, în baza libertãþii date poate sau nu sã se
mântuiascã. Deºi fiecare dintre noi ne putem mântui sau nu, totuºi
toatã omenirea are raþionalitatea sa, adicã mijloacele de a ajunge la
scopul dat de Dumnezeu.
Prin caracterul sãu veºnic ºi prin faptul cã din ea îºi trag izvorul
legile temporale, se poate spune cã ea este chiar temelia ordinii morale,
este suportul ºi rostul legii morale pentru cã ea are în vedere, aºa cum

52
a fost datã de Dumnezeu, numai binele, pentru cã Dumnezeu este
binele suprem.
Fiind neschimbabilã, nemutabilã, legea veºnica, atunci ºi legea
moralã datã de Dumnezeu omului la creaþie este ºi ea neschimbabilã ºi
imutabilã deoarece ºi ea îºi are izvorul în legea veºnicã, dupã cum am
spus. ªi aceasta se datoreazã faptului cã Dumnezeu rãmâne credincios
„cãci nu poate sã se tãgãduiasca pe Sine Însuºi“ (II Timotei II, 13). Este
neschimbabilã pentru cã se adreseazã numai binelui iar cel care a
sãdit-o are unul din atribute-neschimbabilitatea.
Legea morala nu face excepþie, este universalã. Se adreseazã la fel
în toate timpurile ºi la toþi oamenii. Putem spune cã legea moralã-
naturalã are ceva din veºnicia legii veºnice, adicã timpul nu are efect
asupra sa. Ea se adreseazã omenirii din toate timpurile, la fel. Legea
moralã-naturalã este sãditã de Dumnezeu în om iar celelalte legi au fost
date de Dumnezeu în naturã ca omul, prin mintea lui, sã le descopere, sã
le înþeleagã ºi sã fie conºtient cã numai Dumnezeu este Creatorul tuturor.

Raþiune ºi raþionalitate

Raþiunea este treapta a doua a cunoaºterii, a gândirii abstracte,

care opereazã cu noþiuni, judecãþi ºi raþionamente, sesizând esenþa
obiectelor ºi a proceselor din naturã, aflând cauzele ºi legile naturii.
Prima treaptã a cunoaºterii este senzaþia. Cunoaºterea se face prin ea,
reflectând realitãþile înconjurãtoare. Este baza cunoaºterii .
Ea face posibilã gândirea ca reflectare generalizatã a realitãþii,
prin înlãnþuirea de judecãþi, formând o logicã fundamentalã a lor.
Raþiunea este centrul vital al minþii omeneºti, fiind specific umanã, are
facultatea de a înþelege, prinzând adevãrurile cele inteligibile, dându-ºi
seama cã toate acestea „depãºesc natura ei“, vine de la Dumnezeu, Care
este dãtãtor de raþiune, de minte ºi de înþelepciune, ºi o cauzã a tuturor
lucrurilor în chip unitar . Raþiunea este un fel de înþelegere a sensului
lucrurilor, dar ºi a sensului propriei existenþe . În fiecare raþiune se aflã
potenþial lucrarea Duhului Sfânt, care îl menþine în legãtura cu
Dumnezeu. Lucrarea harului îl apropie pe om, dar el poate sã nu
primeascã conlucrarea cu Dumnezeu. „Duhul Sfânt nu este absent din
nici o fãpturã ºi mai ales din cele ce s-au învrednicit de raþiune“. Duhul
Sfânt a desãvârºit creaturile, iar Fiul ca Raþiune prin El s-a fãcut ºi
Tatãl este Creatorul, fiind Raþiunea tuturor ºi conºtiinþa tuturor celor
fãcute. Dumnezeu se aflã în fiecare raþiune ºi în toate raþiunile dupã
care existã toate.
Aceastã raþiune este chipul lui Dumnezeu însuºi, este esenþa
întregii activitãþi umane. Fãrã raþiune n-ar putea exista activitatea
umanã. Este partea cea mai importantã din om. Foarte interesant, ea
existã, se manifestã, dar nu se poate vedea, se vãd numai manifestãrile
ei, manifestãri care se pot transforma în defavoarea omului, pentru cã
uitã de cine este datã ºi pentru ce este datã. Ea este în natura umanã
ca motor esenþial, dar plin de armonie, ca un dat ºi ca o tendinþã, ºi ca
o putinþã dinamicã spre cele înalte, adicã spre Dumnezeu.

53
 Armonia se vede nu numai în frumuseþea raþiunii, ci ºi în
înþelegerea creaþiei. Ordinea ºi armonia sunt baza creaþiei ºi a raþiunii,
pentru cã raþiunea omului este tronul lui Dumnezeu în sufletul uman.
Cine ºi-a fãcut din raþiune tronul lui Dumnezeu va ºti sã lãmureascã
adevãrul creºtin, cã Dumnezeu ºi numai Dumnezeu este Creatorul ºi
nu va încerca niciodatã sã dea o altã interpretare creaþiei. Va vedea
adevãrata armonie ºi ordine în creaþie, va privi ºi va vedea cã toate au
o explicaþie ºi un rost, adicã o raþionalitate care vine din raþiunea
divinã.
Dându-i aceastã raþiune, omul devine cunoscãtor a toate din jurul
sãu, el are chiar datoria de a cunoaºte opera creatoare a lui Dumnezeu,
dar la nivelul sãu de înþelegere. Obligativitatea vine ºi din faptul cã
trebuie sã cunoascã lumea înconjurãtoare, care îi va folosi atât în a trãi,
cât ºi în a o supune în interes propriu. El descoperã sensul tuturor
lucrurilor ºi le înþelege ºi totodatã poate sã se apere nu numai de ele ci
ºi de fenomenele pe care le-a declanºat odatã cu cãderea în pãcat,
pentru cã natura întreagã s-a rãzvrãtit datoritã greºelii umane.
Toate sau aproape toate au fost ºi sunt împotriva omului. Numai
acest dar de preþ, raþiunea, îl face pe om sã stãpâneascã în parte
natura, sã înþeleagã raþionalitatea ei, adicã scopul ei. Fiecare lucru are
raþiunea lui, unitatea lui, date de Dumnezeu la Creaþie. Ele sunt
gândite ºi exprimã lucrurile datoritã faptului cã au fost create special
de raþiunea divinã ºi sã fie înþelese de om, sã aibã o raþionalitate.
Raþionalitatea lumii este pentru om ºi culmineazã în om, nu omul
este pentru raþionalitatea lumii, este prima treaptã de urcare a omului.
Totodatã constituie ºi legãtura internã dintre suflet ºi trup, este
mijlocul prin care se poate comunica cu Duhul Sfânt. Raþionalitatea, de
fapt, este modul de a ajunge la scopul final, viaþa veºnicã, încrederea în
viaþa viitoare, ca rãsplatã pentru viaþa plinã de fapte bune în lumea
materialã. Este ordinea în care a apãrut creaþia, dar ºi armonia ei. Se
poate vedea cã toate au apãrut din raþiunea divinã, dupã un plan din
veci, cu o raþionalitate precisã, adicã precum un scop bine determinat
în favoarea omului, cu o cauzã determinatã de Creator.
Toate fãpturile au apãrut într-o ordine, culminând cu omul,
cãruia i s-a dat raþiunea de a cunoaºte cã el este întruchiparea tuturor
fãpturilor, dar ºi dorinþa de a le înþelege prin cercetare, cu ajutorul
inteligenþei, cerând însã ajutorul lui Dumnezeu ca sã meargã pe calea
adevãrului, ca rezultat al autoritãþii divine, pentru cã autoritatea este
prima, iar raþiunea urmeazã imediat dupã realitate. Realitatea, la
rândul ei, cere raþionalitatea, care este pentru om, ca el sã ajungã la
cunoaºterea Tatãlui ºi a Fiului (Ioan XVII, 2) adicã fericirea veºnicã.
Prin conceptele raþionalitãþii umane avem acces la o totalitate a
adevãrurilor despre lume. Pe lângã aceasta, prin credinþã ne putem da
seama de intenþia divinã dincolo de Creaþie, care ne duce la o înþelegere
a raþionalitãþii ei. Nimic nu este fãcut de divinitate fãrã înþeles. Toate au
rostul lor bine definit. Sfânta Scripturã descrie Creaþia ca o lucrare
deosebitã fãcutã prin Cuvânt, ca tot prin Cuvânt sã vinã mântuirea.
Raþionalitatea creaþiei este strâns legatã de Raþiunea divinã. Ea
vine din Raþiunea divinã; unde este raþiune este ºi raþionalitate. Prin

54
raþiune omul vine la existenþã, iar prin raþionalitate i se deschide
mijlocul de a ajunge la scopul pentru care a fost creat. Raþionalitatea
continuã opera raþiunii, se împletesc, se completeazã, dar se ºi
deosebesc. Raþiunea este supremã, aduce gândirea în acþiune, ca sã
înþeleagã omul pentru ce a fost creat. Raþionalitatea dã mãsura raþiunii,
adicã ordinea, armonia dar ºi mijloacele de a ajunge la scopul final,
purtarea de grijã a lui Dumnezeu pentru creaþie ºi pentru mântuirea
omului. Sfânta Scripturã ne aduce în faþa acestei armonii, aceastã
Raþiune singurã ºi legatã în acelaºi timp de raþionalitate.
Dumnezeu este Raþiune ºi Minte, cãci „Cine a cunoscut gândul
Domnului?“ (I Corinteni II, 16). Dumnezeu este auto-raþionalitate, fiind
întreg raþiune, dar nu este înþelept prin învãþãturã, ci înþelepciunea Lui
este un bun de la Sine; gândind rostul omului, Dumnezeu are raþiunile
lucrurilor preexistente în El mai înainte de facerea lumii. Toate s-au
fãcut din iubire, fiecare fãpturã îºi are raþionalitatea ei, dar mai presus
de toate omului i s-a dat raþiunea de a înþelege ºi cunoaºte
Raþionalitatea Creaþiei; ºi aceasta cu ajutorul raþiunii proprii încãlzitã
de credinþã.

Raþiunile existenþiale ale lucrurilor ºi fiinþelor

Omul, fiinþa esenþialã raþionalã, a înþeles prin descoperirea lui

Dumnezeu cã lumea ca naturã este o „realitate unitarã raþionalã care îºi
are existenþa pentru creºterea spiritualã a omului“ , având raþiunile lumii
cuprinse ºi în legea veºnicã ºi în logosul dumnezeesc.
El are sãditã legea morala ºi poate fi doveditã tocmai prin raþiunea
umanã. Ordinea moralã are anumite principii, mai bine zis prescripþii
pe care trebuie sã le cunoascã omul atât pentru el cât ºi pentru lume
ca naturã, pentru cã între el ºi lumea ca naturã este o interdependenþã,
adicã lumea este creatã pentru el ºi el rãspunde de aceasta. El este
punctul culminant al Creaþiei ºi ea este pentru el; lumea ca naturã are
ºi ea din raþiunile plasticizate, iar omului îi revine datoria de a le
cunoaºte, bineînþeles la nivelul capacitãþilor sale. El este cel care prin
raþiune gãseºte mijloacele necesare, sã aducã armonie în naturã.
Pentru om raþiunile existenþiale ale lumii ca naturã sunt principii
generale ale legii morale izvorâtã din legea veºnicã. Dovada cã omul este
conºtient de naturã, este faptul cã el dã numele fiinþelor create de
Dumnezeu. Legea moralã, care este confirmatã ºi de conºtiinþa moralã
umanã, aratã cã omul, prin raþiunea sa, îºi dã seama de bine ºi de rãu
atât pentru el cât ºi pentru lumea înconjurãtoare, cã tot ce face sã fie
spre binele lui ºi a scopului pentru care a fost creat.

Raþionalitatea creaþiei rezultat al energiilor divine

Putem spune cã ºi energiile divine îºi au principiul în legea

veºnicã, sunt necreate, au scop precis, prin care Dumnezeu se face
cunoscut creaþiei ºi în special omului. De ele se împãrtãºeºte lumea ca

55
naturã iar omul vine la existenþã prin ele ºi tot prin ele devine, dupã
rãscumpãrare, fiu al lui Dumnezeu. Dacã ea, legea veºnicã, este izvorul
legilor temporale, este ºi raþionalitatea creaþiei adicã explicã
posibilitatea transfigurãrii ºi înnoirii creaþiei generale prin lucrarea lui
Hristos. Raþionalitatea creaþiei explicã atât purtarea de grijã a lui
Dumnezeu pentru creaþie, cât ºi mântuirea omului.
Raþionalitatea creaþiei este deci rezultatul energiilor divine care
izvorãsc din fiinþa divinã dar nu se confundã cu ea, este lucrarea lui
Dumnezeu în lume. Prin energii, Dumnezeu se coboarã în lume ca omul
sã se ridice la Dumnezeu.
Ele sunt relaþiile fiinþei divine, cele mai presus de relaþie, care
sunt înainte de creaþie; unele se pot numi relaþii cu lumea în sensul cã
de ele se împãrtãºesc. Îndumnezeirea omului prin energii este
rezultatul harului dumnezeiesc în om ºi împreunã cu omul, iar harul
este una din energiile divine care ni se împãrtãºeºte de Hristos Însuºi
prin lucrarea Duhului Sfânt spre mântuire.
Întreaga naturã trebuie sã se împãrtãºeascã de energiile divine ºi
aceasta, prin creaþie, prin aducerea la existenþã. Toate au raþionalitate
care vin din Raþiunea Supremã ºi se fac cunoscute în lume datoritã
omului prin raþiunea sa.

Legea veºnicã, temelia ºi izvorul tuturor legilor

Din cele relatate se poate spune cã legea veºnicã este izvorul

tuturor legilor temporale. Nimic în univers nu se miºcã fãrã legi bine
stabilite dar acestea sunt relative. Legea veºnicã rãmâne temelia
tuturor legilor pentru cã ea este planul din eternitate al lui Dumnezeu
prin care conduce lumea ca ea sã ajungã la scopul pentru care a fost
creatã. Prin legile temporale, omului îi este dat sã cunoascã ceea ce
Dumnezeu a fãcut pentru el. Legea veºnicã, deºi este temelia tuturor
legilor, ea nu este accesibilã spiritelor create, este mai presus de
creaturi, „este în lumina cea neapropiatã“ (I Timotei VI, 17).
,,Ea se face cunoscutã oarecum ºi numai din legile temporale care
sunt expresia ºi efectul ei“ .
,,Învãþãtura Bisericii noastre ne aratã cã, deºi existã din veci în
Dumnezeu, ea intrând în vigoare numai deodatã cu crearea lumii,
primeºte totuºi ºi un caracter temporal devenind izvorul comun al tuturor
legilor“.
,,Ea este temelie ºi izvorul tuturor legilor fiind astfel hotãrâtoare
pentru existenþa întregii ordini morale. Ea este legea prin excelenþã care
asigurã astfel ordinea naturalã fizicã pentru toatã creatura“.
ªi raþionalitatea Creaþiei a fost observatã de oamenii de ºtiinþã,
chiar David Bohm, un mare fizician, a observat ordinea, armonia dar ºi
inteligenþa care se simt în tot universul . Dar ºtiinþa nu poate sã se
ridice dincolo de imanenþa divinã care se manifestã în lume prin
inteligenþa oricãrei particule, nu înþelege transcendenþa pentru cã nu
este urmãritã de credinþã. Aici este punctul cel mai de seamã: cã ºtiinþa
vine ºi constatã raþionalitatea creaþiei, dar nu înþelege rolul ºi rostul

56
energiilor divine, deºi aminteºte de ele, mai exact de energie, dar nu cu
înþeles teologic ci ºtiinþific, arãtând rolul deosebit, mai exact cã energia
este la baza creaþiei din nimic, dar îi lipseºte credinþa. Credinþa aduce
în faþã rolul divinitãþii în creaþia lumii plinã de raþionalitate, dar fãrã sã
cerceteze, pentru cã este suficientã credinþa. Cercetarea aparþine
ºtiinþei care nu se mulþumeºte cu credinþa, vrea, precum Toma , sã se
convingã de aceasta. ªi aºa cum Mântuitorul i-a spus lui Toma sã vinã
sã se convingã, aºa a lãsat ºi cercetarea sã-1 lãmureascã. Aºa ºi ºtiinþa,
este lãsatã sã cerceteze, dar cu siguranþã va ajunge tot acolo, cã
raþionalitatea aparþine lumii create de Dumnezeu. Putem spune cã cele
douã se completeazã, sau mai bine zis ºtiinþa ajunge unde Sfinþii Pãrinþi
au spus deja. Este de remarcat faptul cã ºi ºtiinþa se convinge de zidul
neºtiinþei, aºa cum spune Plank, adicã acolo unde mintea omeneascã
este depãºitã, exact ce spune credinþa: fiinþa lui Dumnezeu nu este
accesibilã omului, ci numai energiile divine.

57
 SFÂNTUL IOAN GURÃ DE AUR,
TÂLCUITOR AL TAINEI BOTEZULUI
ÎN CATEHEZELE BAPTISMALE
Pr. lect. drd. Marian VÂLCIU
Teologia Ortodoxã vorbind despre mântuirea lumii ºi a omului
aratã cã aceasta s-a realizat obiectiv, prin ºi în Iisus Hristos, prin
întruparea, Jertfa, învierea Sa din morþi ºi înãlþarea la cer, iar
mântuirea personalã sau subiectivã a fiecãrui ins se realizeazã prin
lucrarea personalã ºi efortul duhovnicesc de unire cu Hristos. Locul în
care credinciosul realizeazã întâlnirea duhovniceascã realã ºi vieþuirea
tainicã împreunã cu Hristos este Biserica, în care Hristos este
permanent prezent pânã la sfârºitul veacurilor în calitate de Cap al ei.
Hristos fiind Capul Bisericii, pururea viu ºi activ, credincioºii constituie
trupul lui Hristos, Biserica. Biserica este aºadar, trupul lui Hristos ºi
„organul întemeiat de Dumnezeu-Omul pentru mântuirea ºi sfinþirea
oamenilor“. Pentru a fi organ al sfinþirii ºi mântuirii credincioºilor,
Hristos, Întemeietorul Bisericii, înzestreazã acest aºezãmânt cu putere
ºi mijloacele necesare transmiterii ºi împãrtãºirii harului mântuitor
care izvorãºte din jertfa de pe cruce ºi din mormântul învierii
Mântuitorului Hristos. Aºadar, calitatea de mãdular al trupului tainic
al lui Hristos care este Biserica, se dobândeºte prin Sfintele Taine, acele
lucrãri vãzute instituite de Mântuitorul Hristos ºi încredinþate Bisericii
Sale, prin care se împãrtãºeºte celor ce le primesc harul nevãzut al
Sfântului Duh în vederea realizãrii mântuirii.
Prima Sfântã Tainã prin care credinciosul care o primeºte se
renaºte la o viaþã nouã în Hristos, se face pãrtaº roadelor rãscumpãrãrii
prin jertfa de pe Cruce a Mântuitorului Hristos ºi devine membru al
Bisericii, este Sfânta Tainã a Botezului, numitã ºi poarta de intrare în
creºtinism. În cele ce urmeazã ne propunem sã ilustrãm, pe de o parte
rânduiala ºi simbolismul ei, iar pe de altã parte efectele ºi importanþa
acestei Sfinte Taine în viaþa credincioºilor ºi a Bisericii, în viziunea
unuia dintre cei mai importanþi Pãrinþi ai Bisericii, este vorba de
Sfântul Ioan Gurã de Aur.
În anul 386 se stingea din viaþã la Ierusalim episcopul Chiril,
poate cel mai important mistagog al creºtinãtãþii rãsãritene. Cam în
aceeaºi perioadã, într-un alt centru religios cultural ºi politic cu
pondere în acea perioadã - Antiohia, se remarca în acelaºi strãlucit veac
IV al erei creºtine, Sfântul Ioan Gurã de Aur, hirotonit preot în Antiohia
în anul 386 de episcopul Flavian, cel care ocupa în vremea aceea
scaunul episcopal al Antiohiei. Pentru elocinþa ºi inegalabilele sale

58
calitãþi de orator, episcopul Flavian hotãrãºte ca Sfântul Ioan sã ocupe
funcþia de predicator al catedralei episcopale din Antiohia (386-398). În
aceastã calitate Sfântul Ioan se ocupa, ca ºi alþi mari predicatori ai
acelui timp, ºi de pregãtirea ºi instruirea catehumenilor în vederea
primirii botezului, pregãtire care de obicei se fãcea potrivit instituþiei
catehumenatului în perioada postului Paºtelui, urmând ca la sfârºitul
postului, în noaptea de Paºti aceºtia, catehumenii, sã primeascã
botezul.
La Ierusalim, din motive practice, Sfântul Chiril explica riturile
tainelor de iniþiere (Botez, Mirungere, Euharistie) numai neofiþilor, adicã
celor care deja primiserã Botezul. La Antiohia explicarea riturilor
baptismale se fãcea înainte de botez pentru catehumenii care se
înscriseserã pe listele Bisericii sã primeascã botezul în noaptea Sfintelor
Paºti. Datoritã timpului ºi din motive pe care nu le cunoaºtem suficient,
nu ni s-au pãstrat toate catehezele cu caracter baptismal pe care
Sfântul Ioan Gurã de Aur le-a þinut la Antiohia.
Specialiºtii sunt de pãrere cã Sfântul Ioan ar fi rostit astfel de
cateheze mistagogice, 13 la numãr (este posibil sã fi existat mai multe,
dar care s-au pierdut) în cel puþin trei ani diferiþi, la Antiohia în timpul
postului Paºtilor ºi anume:
1. Prima serie þinutã în anul 387 din care s-a pãstrat o singurã
catehezã, ºi anume a doua, editatã prima datã de Bernard Montfaucon
ºi reprodusã de J.P.Migne, în P.G. XLIX, 231-240, cu traducere latinã
de Bernard Brixian;
2. O a doua serie alcãtuitã din patru omilii, þinute dupã toate
probabilitãþile, în Pãresimile anului 388 ºi publicate de A. Papadoupulos
Kerameus în vol. „Varia Graeca Sacra“ numai prima dintre aceste patru
cateheze (þinute cu 30 de zile înainte de Paºti), fusese editatã ºi de
J.P.Migne (în PG, XLIX, 223-232), cea de a patra, ultima, din aceastã
serie a fost þinutã dupã toate probabilitãþile, neofiþilor chiar în noaptea
Paºtilor îndatã dupã primirea Botezului;
3. În fine, a treia serie (probabil singura pãstratã în întregime) este
alcãtuitã din 8 omilii baptismale, rostite pe cât se pare în cursul
pãresimilor din anul 390. Primele douã din aceastã serie sunt adresate
catehumenilor, celelalte sunt adresate neofiþilor dupã botezarea lor,
fiind deci rostite în sãptãmâna luminatã a anului respectiv.
Din cele 12 cateheze ale Sfântul Ioan Gurã de Aur, doar catehezele
a 2-a ºi a 3-a din seria publicatã de A. Papadoupulos Kerameus ºi
cateheza a doua din seria publicatã de Wenger sunt folositoare
studiului pe care l-am iniþiat. Restul catehezelor post baptismale au un
conþinut religios moral cuprinzând sfaturi care privesc în primul rând
pe cei botezaþi de curând, pe neofiþi, dar ºi pe creºtinii mai vechi care
primiserã Botezul ºi care ascultau aceste cateheze împreunã cu neofiþii.
Sfântul Chiril, marele catehet ierusalimitean, a avut ca teme
catehetice toate cele trei taine de iniþiere - Botez, Mirungere, Euharistie
- pe care le descrie ºi le explicã cu amãnunþime. Spre deosebire de
acesta, Sfântul Ioan Gurã de Aur descrie ºi explicã rânduiala unei
singure taine, ºi anume Taina Sfântul Botez ca Tainã fundamentalã de
introducere sau încorporare a catehumenului în creºtinism. Celelalte

59
douã taine ale iniþierii creºtine, Mirungerea ºi Euharistia, sunt amintite
ºi tratate nesistematic ºi incidental în alte lucrãri ale sale (unele din
omiliile exegetice).

1. Rânduiala Botezului în Catehezele baptismale ale Sfântului

Ioan Gurã de Aur.
Încã de la început, trebuie sã arãtãm cã Sfântul Ioan Gurã de Aur,
prin Catehezele sale baptismale, pune la îndemâna specialiºtilor un
material extrem de important în ceea ce priveºte reconstituirea
rânduielii Sfântul Botez, care se sãvârºea în secolul IV în Antiohia.
Comparativ cu rânduiala Botezului de astãzi, rânduiala antiohianã a
Botezului de secol IV era încã simplã. Se sãvârºea cu solemnitate ºi din
punct de vedere structural era alcãtuitã din rituri prebaptismale sau
pregãtitoare, Botezul propriu-zis ºi rituri post baptismale.
Riturile prebaptismale erau:
- exorcismele;
- lepãdarea de satana;
- unirea cu Hristos;
- ungerea prebaptismalã.
Constatãm cã riturile prebaptismale antiohiene erau identice cu
cele ce se sãvârºeau la Ierusalim.
a) Exorcismele. Erau rostite de cãtre exorciºti în tot cursul
postului Paºtilor, deci cu mult înainte de Botez, care, aºa cum ºtim, se
sãvârºea în noaptea Paºtilor. Citirea exorcismelor se fãcea în acelaºi timp
cu instruirea cateheticã a catehumenilor; dupã ce catehumenii
participau la audierea catehezei, mai apoi, erau trimiºi la exorciºti care,
de obicei, 7 zile la rând citeau exorcismele pentru fiecare candidat ce
trebuia sã primeascã Botezul. Pentru acest ritual, catehumenii veneau
desculþi ºi acoperiþi doar cu „tunica penitenþei þesutã de regulã din pãr de
cãmilã sau de caprã, cu mâinile ridicate spre cer ca vechii oranþi creºtini“,
fiind dezbrãcaþi de hainele lor. Ca ºi astãzi, exorcismele din veacul al IV-lea
descrise de Sfântul Ioan Gurã de Aur cuprindeau blesteme la adresa
diavolului menite sã alunge pe cel rãu de la catehumen ºi erau urmate
de o rugãciune de invocare adresatã lui Dumnezeu;
b) Lepãdarea de satana ºi unirea cu Hristos constituia o
ceremonie solemnã, care avea loc de obicei în preziua primirii
Botezului, în vinerea Patimilor sau chiar în dupã amiaza sâmbetei
Paºtilor înainte de Botez. Desfãºurarea ritualului se fãcea în prezenþa
preoþilor slujitori, în mijlocul lor aflându-se episcopul. Catehumenii
erau conduºi în Bisericã de cãtre slujitori care le porunceau sã se aºeze
în genunchi. Erau îmbrãcaþi ca ºi la rânduiala exorcismelor cu tunica
penitenþei, desculþi ºi cu mâinile ridicate cãtre cer. Fiecare candidat la
botez era îndemnat sã rosteascã formula sacramentalã de lepãdare:
„Mã lepãd de tine, satana, ºi de pompa (strãlucirea) ta ºi de slujirea ta,
ºi de lucrurile (faptele) tale“. Totuºi, din descrierea fãcutã de autor, nu
putem ºti dacã formula se rostea de cãtre catehumen ca o singurã frazã
indivizibilã sau era împãrþitã pe fragmente aºa cum se proceda la
Ierusalim în vremea Sfântul Chirii ºi cum se procedeazã ºi astãzi în
riturile baptismale ale Bisericii Ortodoxe.

60
 c) Dupã ritualul lepãdãrii de satana, urma jurãmântul de
credinþã faþã de Hristos sau unirea cu Hristos: „ªi mã unesc cu Tine,
Hristoase!“, jurãmânt pe care îl rostea, îl mãrturisea fiecare catehumen.
Este de remarcat faptul cã Sfântul Ioan acordã o mare atenþie acestei
mãrturisiri de unire cu Hristos, precizând cã este necesarã chiar ºi în
cazul botezului clinicilor;
d) Ungerea prebaptismalã. Acest ritual se desfãºura în douã
etape. Prima ungere se fãcea imediat dupã ritualul unirii cu Hristos de
cãtre preot ºi episcop, care rosteau ºi formula: „Unge-se (N) în numele
Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh“. A doua ungere se fãcea înainte
de Botez ºi era o ungere completã a trupului cu untdelemn sfinþit.
Aceastã ungere era fãcutã de clericii inferiori ºi de diaconi (diaconi în
cazul bãrbaþilor ºi diaconiþe în cazul femeilor).
În rânduiala de astãzi a Botezului în riturile prebaptismale, un loc
important îl ocupã mãrturisirea de credinþã. Sfântul Ioan Gurã de Aur
face aluzie despre acest moment în Cateheza a III -a, publicatã de
Papadoupulos Kerameus, p.170.
Specialiºtii sunt de pãrere cã în perioada Sfântului Ioan Gurã de
Aur, catehumenii fãceau o dublã mãrturisire de credinþã, una care avea
loc în Joia Patimilor, seara, sau în Vinerea Patimilor, dupã ceremonia
lepãdãrii de satana ºi unirea cu Hristos ºi consta în rostirea simbolului
de credinþã; cealaltã mãrturisire de credinþã avea loc cu puþin timp
înainte de botez sub formã de întrebãri ºi rãspunsuri.
Dupã riturile prebaptismale urma rânduiala propriu-zisã a
Botezului. Catehumenul cobora în apa din baptisteriu, iar episcopul
sau preotul întindea mâna peste capul lui ºi îl afunda de trei ori în apa
sfinþitã, moment în care rostea ºi formula sacramentalã a Botezului:
„Boteazã-se (N) în numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh“,
mãrturisirii fiecãrei persoane a Sfintei Treimi corespunzându-i o
afundare. Autorul Catehezelor baptismale nu menþioneazã lãmurit
sfinþirea prealabilã a apei la Botez, dar aminteºte de acest ritual de
sfinþire în unele din textele sale: „De aceea, când vei vedea colimvitra
apelor ºi mâna preotului întinsã asupra capului tãu, sã nu crezi cã aceea
ar fi apã simplã ºi cã doar mâna arhiereului se întinde peste capul tãu.
Cãci nu omul este cel care lucreazã cele ce se fac, ci harul Sfântului Duh
este cel care sfinþeºte ºi firea apelor ºi se întinde asupra capului tãu cu
mâna preotului“.
Cât priveºte riturile post baptismale, Sfântul Ioan Gurã de Aur
este rezervat în prezentare ºi din pãcate destul de vag ºi neclar. Este
amintit faptul cã neofiþii dupã Botez rosteau rugãciunea Tatãl nostru,
iar la ieºirea din baptisteriu erau întâmpinaþi cu entuziasm de ceilalþi
creºtini, moment în care avea loc ºi sãrutarea frãþeascã. Cu toate cã nu
este menþionatã nici o ungere postbaptismalã, aceasta se pare cã avea
loc totuºi, datoritã generalizãrii ei în aproape întreaga lume creºtinã a
acelei vremi. În schimb este menþionatã Sfânta Împãrtãºanie
identificatã în text cu termenul Dumnezeiasca Masã la care erau
conduºi neofiþii dupã Botez, când se împãrtãºeau pentru prima datã cu
trupul ºi sângele Mântuitorului Iisus Hristos. Ca ºi la Ierusalim, prima
împãrtãºire a neofiþilor avea loc la Sfânta Liturghie care se sãvârºea în

61
noaptea Sfintelor Paºti dupã Botez, când cei de curând botezaþi, puteau
participa pentru prima datã la sfânta slujbã în noua calitate de creºtini.
Se aminteºte, de asemenea, de haina albã pe care neofiþii o purtau în
toatã Sãptãmâna Luminatã, sãptãmânã în care participau la Sfânta
Liturghie ºi se împãrtãºeau zilnic.

2. Explicarea riturilor baptismale

Înainte de a trece la explicarea riturilor baptismale considerãm cã
este potrivit sã menþionãm denumirile pe care le foloseºte Sfântul Ioan
Gurã de Aur în catehezele sale, cu privire la Botez. Astfel, având în
vedere efectele acestei taine fundamentale, autorul numeºte Botezul
curãþire, curãþire misticã, baie a renaºterii, iluminare, înmormântare,
tãiere împrejur, cruce ºi altele denumiri care prin ele însele definesc ºi
explicã într-o oarecare mãsurã Botezul ca tainã sine qua non a vieþii
creºtine.
a)Exorcismele. Dupã cum am putut vedea, exorcismele erau
rostite de exorciºti 7 zile la rând pentru fiecare catehumen în timpul
postului Paºtilor, dupã ce înainte, catehumenii participaserã la
audierea catehezei. Exorcismele conþinând cuvinte înfricoºãtoare de
blestem aveau drept efect alungarea demonilor în primul rând, dar ºi
curãþirea minþii ºi pocãinþa inimii: „Trebuie sã ºtiþi pentru ce dupã
cateheza zilnicã noi vã trimitem la glasurile exorciºtilor, cãci aceasta nu
se face nici degeaba nici la întâmplare. Ci întrucât vã pregãtiþi sã primiþi
pe împãratul ceresc, de aceea dupã cuvântul nostru de învãþãturã,
luându-vã în primire cei rânduiþi spre aceasta, ca unii care împodobesc o
casã pentru împãratul care va sã vinã în ea, aºa curãþesc ei conºtiinþa
voastrã prin acele înfricoºãtoare cuvinte care alungã toatã viclenia celui
rãu, ºi o fac vrednicã de venirea împãratului. Cãci e cu neputinþã ca
diavolul oricât de rãu ºi oricât de neîmblânzit ar fi, sã nu vã pãrãseascã
cu mare grãbire, dupã rostirea acelor cuvinte înfricoºãtoare ºi dupã
invocarea Stãpânului obºtesc al tuturor. ªi apoi chiar acest rit toarnã în
suflet multã evlavie ºi îl îndeamnã la multã zdrobire de inimã“.
Ceea ce este absolut nou pentru veacul al IV -lea al erei creºtine
este concepþia pe care Sfântul Ioan Gurã de Aur o exprimã cu claritate
în operele sale, despre egalitatea dintre toþi candidaþii la Botez în faþa
Bisericii, indiferent de poziþia lor socialã. Chiar dacã unii dintre ei
ocupã în societate ranguri înalte, unii ca aceºtia stau lângã un
zdrenþãros, un orb sau un cerºetor ºi sunt egali cu el, tocmai pentru cã
„ în cele duhovniceºti toate acestea (rangul social, bunul nume, slava din
aceastã viaþã, n.n.) nu au nici un preþ, ci se are în vedere numai starea
de curãþie a sufletului“. O astfel de concepþie are sensul unei adevãrate
revoluþii sociale promovatã de Sfântul Ioan Gurã de Aur ºi în alte scrieri
ale sale, într-o societate pãgânã sclavagistã care se fundamenta tocmai
pe diferenþa dintre clasele sociale.
Faptul cã cei care se pregãteau pentru Botez, catehumenii, aveau
o anumitã atitudine exterioarã (desculþi, îmbrãcaþi doar cu tunica
pocãinþei, cu mâinile ridicate cãtre cer) simbolizeazã tocmai dorinþa de
a se elibera de sub asuprirea lui satana ºi sã devinã pãrtaºi la fericirea
dumnezeiascã integrându-se prin Botez în împãrãþia lui Dumnezeu.

62
 Ceea ce este propriu Sfântului Ioan Gurã de Aur, este atenþia pe
care acesta o acordã celor care garantau pentru catehumeni, persoane pe
care astãzi le numim naºi. Acestora, autorul catehezelor le atrãgea atenþia
asupra rãspunderii ºi datoriilor care le revin în urma acceptãrii de a fi
garanþii celor care urmau sã primeascã Botezul. Sfântul Ioan îi aseamãnã
pe aceºtia cu giranþii, acele persoane care îºi asumã rãspunderea pentru
o datorie contractatã de alþii, urmând ca în cazul neachitãrii datoriei de
cãtre cel ce a contractat-o, girantul sã rãspundã în faþa legii. Fiind cei
care primeau pe neofiþi îndatã dupã Botez, ei, naºii, sunt numiþi pãrinþi
duhovniceºti, iar cei botezaþi devin fiii lor duhovniceºti. În aceastã
calitate, pãrinþii duhovniceºti au drept sarcinã sã supravegheze, sã
îndemne, sã ofere sfatul atunci când este nevoie ºi atunci când
realitãþile o cer sã intervinã pentru îndreptarea fiilor lor duhovniceºti.
Sfântul Ioan Gurã de Aur oferã mai multe amãnunte despre rolul ºi
datoriile naºilor în cateheza a doua din seria A.Wenger, fapt ce propune
acest text al catehezei amintite ca unul de o inestimabilã valoare pentru
demonstrarea vechimii instituþiei nãºiei la Botez.
b) Lepãdãrile la care catehumenii participau desculþi, îmbrãcaþi
într-o mantie sau tunicã, stând în genunchi, cu mâinile ridicate spre
cer, simbolizau ieºirea din robia grea a diavolului precum ºi în intrarea
în „robia“ uºoarã a lui Hristos. Sfântul Ioan insistã plecând de la
formula lepãdãrilor asupra cuvintelor „pompa (strãlucirea) lui satan“ ºi
precum Sfântul Chiril al Ierusalimului, identificã strãlucirea lui satan
cu spectacolele pãgâne din hipodromuri ºi din teatre, cu tot felul de
pãcate, cu prevestirile ºi incantaþiile, amuletele ºi sãrbãtorile pãgâne.
Unirea cu Hristos este un moment pe care Sfântul Ioan nu îl
explicã mai pe larg, dar se foloseºte de acest prilej pentru a aminti încã
o datã catehumenilor de marea bunãtate ºi dragoste a lui Dumnezeu
manifestatã ºi în cadrul Botezului, prin care ei, catehumenii primesc un
mare tezaur duhovnicesc fãrã sã dea nimic în schimb.
Ungerea prebaptismalã este prezentatã de Sfântul Ioan Gurã de
Aur diferenþiat, mergând pe douã planuri, identificând untdelemnul
ungerii, pe de o parte, cu untdelemnul pentru ungerea atleþilor, iar pe
de altã parte cu parfumul miresei, arãtând cã ungerea sau pecetea pe
care o primeau catehumenii se fãcea în forma semnului crucii, iar în
urma acestei ungeri catehumenul era integrat în oastea luptelor
spirituale pregãtit fiind spre a deveni mireasã a lui Hristos. Se remarcã
îndemnurile pe care autorul le face catehumenilor ca aceºtia sã creadã
în Dumnezeu ºi în Domnul nostru Iisus Hristos care este
consubstanþial cu Tatãl ºi asemenea cu El în toate. Este evidentã
originea acestei doctrine hristologice elaboratã de Sfântul Ioan Gurã de
Aur, consideratã de cãtre unii specialiºti ca fiind simbolul de credinþã
niceo-constantinopolitan. Autorul comparã Botezul cu o nuntã
spiritualã, logodnica lui Hristos este Biserica, aceasta este alcãtuitã din
creºtini, iar fiecare creºtin devine prin Botez logodnica lui Hristos ºi
membru al Bisericii. Se aratã în continuare cã pãcatele ºi fãrãdelegile
sãvârºite de catehumeni înainte de Botez sunt ºterse acum de
bunãtatea ºi iubirea lui Dumnezeu care face din catehumeni o
logodnicã vrednicã de „cãmara de nuntã“.

63
 Pentru a fi mai bine înþeles ce se realizeazã prin Botez, Sfântul
Ioan Gurã de Aur apeleazã la un exemplu din viaþa civilã arãtând cã aºa
cum existã contracte prin care se garanteazã bunurile cuiva, tot aºa
Botezul este un contract între catehumen ºi noul lui Stãpân din partea
cãruia primeºte bunuri perceptibile doar cu ochii credinþei. Autorul
îndeamnã pe catehumen sã vegheze la respectarea acestui contract,
cãci nu mai existã o a doua iertare a pãcatelor prin Botez, sugerându-se
astfel, caracterul indelebil al Tainei. Totodatã, catehumenul este
îndemnat sã rãmânã mereu un proaspãt luminat pentru ca sãrbãtoarea
baptismalã sã dureze toatã viaþa.
A doua ungere prebaptismalã, ungere completã a trupului se fãcea
„pentru a întãri toate mãdularele lor, ºi pentru a le face invulnerabile
împotriva sãgeþilor celui rãu“.
c) Botezul.
Ca ºi Sfântul Chiril al Ierusalimului, Sfântul Ioan Gurã de Aur se
foloseºte de cuvintele Sfântului Apostol Pavel pentru a explica efectele
Botezului. Astfel, autorul catehezelor baptismale aratã cã Botezul este
moarte ºi înviere în acelaºi timp, este un moment în care are loc
dezbrãcarea de omul cel vechi ºi îmbrãcarea în omul cel nou, al lui Hristos
„ câþi în Hristos v-aþi botezat, în Hristos v-aþi ºi îmbrãcat“ (Gal.III, 27).
Sfântul Ioan gãseºte drept tip al Botezului trecerea prin Marea Roºie a
evreilor, însã prin antiteza dintre Botezul creºtin ºi momentul trecerii
evreilor prin Marea Roºie, dintre efectele Botezului ºi urmãrile
momentului istoric vechi testamentar, demonstreazã superioritatea
Botezului creºtin faþã de evenimentul ieºirii evreilor din Egipt.
În ceea ce priveºte riturile postbaptismale, sãrutarea frãþeascã de
care vorbeºte Sfântul Ioan Gurã de Aur, sãrutare cu care neofiþii erau
întâmpinaþi de ceilalþi creºtini la ieºirea din apele botezului, ilustreazã
bucuria fireascã cã s-a nãscut om în lume, botezul fiind considerat ca
o naºtere din nou spre o viaþã nouã în Hristos, bucurie justificatã de
eliberarea din robia pãcatului ºi a diavolului ºi intrarea, trecerea spre
purtarea de grijã a lui Dumnezeu. Autorul ne aduce înainte un alt
moment important care se desfãºura dupã Botez ºi anume conducerea
neofiþilor cãtre înfricoºãtoarea masã, împãrtãºirea cu trupul ºi sângele
lui Hristos, dar din pãcate nu ni se prezintã amãnunte legate de acest
moment.
Ca ºi în alte lucrãri ale sale, Sfântul Ioan Gurã de Aur insistã
asupra efectelor Botezului. Pornind de la denumirile Botezului pe care
le-am amintit mai înainte, denumiri care prin ele însele sunt
atotcuprinzãtoare, autorul explicã pe unele dintre ele, cãutând sã le
fundamenteze scripturistic pentru ca al sãu cuvânt sã fie plin de
convingere pentru neofiþi. În treacãt amintim, parafrazând pe Sfântul
Ioan Gurã de Aur, cã orice pãcat ar fi fost sãvârºit înainte de Botez ºi
oricât de pãcãtos ar fi cel ce se boteazã, apele Botezului spalã orice
pãcat încât noul botezat devine fãpturã nouã, Botezul fiind ca o
regenerare, ca o naºtere din nou. ªi ceea ce-1 face pe omul nãscut din
nou la o viaþã nouã în Hristos sã fie un ostaº nebiruit în lupta cu
diavolul este arma care nu poate fi învinsã niciodatã, sângele lui Hristos
care a curs pe cruce, sângele ºi apa care au curs din coasta

64
Mântuitorului, apa ca simbol al Botezului, iar sângele lui Hristos ca
simbol al sfintelor ºi de viaþã fãcãtoarelor Taine.
Studiul de faþã ne-a oferit posibilitatea de a constata cã lucrarea
Sfântului Ioan Gurã de Aur, Catehezele baptismale, reprezintã
indiscutabil, un mijloc extrem de valoros pentru a cunoaºte realitãþile
cultului creºtin de la sfârºitul secolului IV ºi în special cele legate de
Taina Botezului. Chiar dacã acestea nu se ridicã la valoarea Catehezelor
Sfântului Chiril al Ierusalimului, care se remarcã prin sistem, ordine ºi
metodã, rãmân totuºi o lucrarea de referinþã pentru ceea ce înseamnã
demersul catehetic ºi în special cel mistagogic. Am putut constata cã
izvorul principal de inspiraþie al Sfântului Ioan Gurã de Aur este Sfânta
Scripturã, în special epistolele Sfântului Apostol Pavel. Spre aceastã
concluzie ne conduce observarea argumentãrii pe care o foloseºte
autorul în cazul Botezului, vãzut ca icoanã a morþii ºi învierii lui
Hristos, idee care este tipic paulinã ºi care stã în centrul explicãrii
hrisostomice a Botezului.
Proprie Sfântului Ioan Gurã de Aur este, de asemenea, ideea
potrivit cãreia Botezul este considerat ca un contract juridic, un
legãmânt spiritual între Hristos ºi neofit, fapt care trãdeazã latura ºi
formaþia juridicã a culturii inegalabilului predicator creºtin.
Considerãm cã lectura Catehezelor baptismale ale Sfântului Ioan
Gurã de Aur este binevenitã ºi necesarã în special pentru clerici, ca
model ºi îndrumãtor în eforturile catehetice ºi în special în cele ce þin
de cateheza mistagogicã, un gen catehetic care astãzi lipseºte aproape
cu desãvârºire ºi care se cere reaºezat pe locul pe care îl meritã în
Biserica noastrã, ca mijloc ºi metodã de revigorare a vieþii religioase.

65
 LIBERTATEA RELIGIOASÃ DIN ROMÂNIA
ÎN CONTEXTUL INTEGRÃRII
ÎN UNIUNEA EUROPEANÃ
Prof. univ. dr. Gheorghe F. ANGHELESCU
Cadrul legal în care-ºi desfãºoarã activitatea cultele a fost
modificat prin Constituþia din 1991 (recte 2003) care prevede cã
cetãþenii români se bucurã de aceleaºi drepturi ºi libertãþi, indiferent de
credinþa religioasã pe care o împãrtãºesc. Totodatã, este proclamatã ºi
garantatã libertatea religioasã ºi formele ei de manifestare concretã.
Sunt stabilite principii esenþiale pentru desfãºurarea normalã a vieþii
religioase: cultele sunt libere ºi se organizeazã potrivit statutelor proprii
în condiþiile legii, ele sunt autonome faþã de stat ºi se bucurã de
sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenþei religioase în
armatã, spitale, penitenciare ºi orfelinate. În ºcolile de stat este
prevãzutã religia ca obiect de învãþãmânt distinct.
Cadrul juridic privind viaþa religioasã ar fi trebuit sã fie completat
cu o nouã Lege a Cultelor care sã înlocuiascã Decretul nr. 177/1948
privind regimul general al cultelor religioase, care cuprinde unele
dispoziþii neconforme cu Constituþia din anul 1991 (2003). Deºi s-au
fãcut încercãri stãruitoare de a se emite o nouã Lege a Cultelor, totuºi
pânã în prezent acest lucru n-a fost posibil, datoritã caracterului
complex ºi sensibil al acestui domeniu de activitate cât ºi neînþelegerilor
dintre culte, invitate de autoritãþi sã conlucreze la elaborarea legii. Nu
s-a putut cãdea încã de acord asupra unor chestiuni precum: statutul
de „bisericã naþionalã“ cerut de Biserica Ortodoxã Românã, condiþiile de
recunoaºtere a unor noi culte ºi condiþiile de înfiinþare a unor noi
comunitãþi bisericeºti locale, în funcþie de numãrul minim de
credincioºi. Subliniem cã ºi în absenþa unei noi Legi a Cultelor, libertatea
religioasã este asiguratã pe deplin, în baza prevederilor Constituþiei.
De asemenea, au fost adoptate ºi alte mãsuri menite sã înlãture
abuzurile suferite de Bisericã în timpul regimului comunist. Biserica
Greco-Catolicã a fost din nou recunoscutã legal. A fost permisã
activitatea altor grupãri religioase interzise în timpul comunismului,
s-a admis constituirea unor noi organizaþii religioase, înfiinþate în
general de misionari strãini. În felul acesta tabloul confesional al
României de astãzi s-a îmbogãþit considerabil.
Locul principal în acest tablou îl ocupã, desigur, Biserica
Ortodoxã Românã, biserica tradiþionalã a poporului român care a avut
un rol esenþial în istoria acestuia, în formarea ºi conservarea identitãþii
sale naþionale. Ea cuprinde 87% din populaþia României.

66
 Catolicismul este prezent prin douã biserici: Romano-Catolicã ºi
Greco-Catolicã, care cuprind împreunã circa 5,5% din populaþia þãrii.
Bisericile Protestante, provenite din Reforma Religioasã care a
avut loc în secolul al XVI - lea, existã în România atât sub forma
calvinismului: Biserica Reformatã - 3% din populaþie, de etnie
maghiarã, cât ºi a lutheranismului: Biserica Evanghelicã de Confesiune
Augustanã cu credincioºi germani, precum ºi o bisericã lutheranã cu
credincioºi maghiari; în România mai întâlnim ºi o bisericã protestantã
mai puþin cunoscutã: Biserica Unitarianã (cu credincioºi maghiari),
care s-a format chiar pe teritoriul de astãzi al României, îndeosebi în
Transilvania.
În România, mai existã câteva culte religioase ale minoritãþilor
etnice: Mozaic, Musulman (pentru tãtari ºi turci), armean ºi creºtin de
rit vechi (pentru ruºii - lipoveni).
Cultele cu credincioºi maghiari ºi ai celorlalte minoritãþi naþionale
se bucurã de aceleaºi drepturi ºi libertãþi ca ºi Biserica Ortodoxã
Românã. Slujbele, învãþãmântul ºi activitatea administrativã au loc în
limba maternã a credincioºilor.
În sfârºit, mai existã în România ºi câteva Biserici Evanghelice,
denumite ºi Neoprotestante, formate în general dupã 1900: Baptistã,
Penticostalã, Adventistã de Ziua a ªaptea, Creºtinã dupã Evanghelie,
Evanghelicã Românã.
Cele 16 culte recunoscute oficial în România funcþioneazã pe baza
„Legii privind regimul general al cultelor religioase din anul 1948“.
Potrivit prevederilor acesteia, cultele religioase trebuie sã fie
recunoscute prin Decret al forului de conducere al Parlamentului, emis
la propunerea Guvernului, pe baza recomandãrii Ministrului Cultelor.
În aceastã Lege a Cultelor se prevede, de asemenea, cã în vederea
recunoaºterii, fiecare cult religios trebuie sã înainteze, prin Ministerul
Cultelor, spre examinare ºi aprobare, „Statutul sãu de organizare ºi
funcþionare“, cuprinzând sistemul de organizare, conducere ºi
administrare, însoþit de mãrturisirea de credinþã respectivã. Aceste
prevederi privind înfiinþarea ºi funcþionarea unui cult religios, se
pãstreazã ºi în proiectul noii Legi a Cultelor.
Tabloul confesional al României cuprinde ºi grupãri religioase
care nu au dobândit încã calitatea de cult. Unele dintre acestea au
existat ºi în perioada comunismului, dar fãrã recunoaºterea legalã.
Martorii lui Iehova, Adventiºtii Reformiºti, Creºtinii Nou Apostolici,
Ortodocºii de Stil Vechi sunt cele mai importante dintre ele. Dupã 1990,
acestea au cãpãtat statut legal de asociaþii religioase ºi îºi pot
desfãºura în mod nestingherit activitatea culticã ºi culturalã.
Odatã cu prãbuºirea comunismului, se constituie în România ºi
grupãri religioase noi, rod al activitãþii unor misionari strãini care sperã
cã au descoperit în România un teren fertil pentru strãdaniile lor de
evanghelizare. Printre acestea amintim: mormonii (recunoscuþi legal
sub denumirea de Asociaþia Liahona), Bahai’ii, Metodiºtii ºi
Presbiterienii. Deºi nu au statut juridic de cult, totuºi asociaþiile
religioase au aproape aceleaºi drepturi ca ºi cultele religioase: pot
construi lãcaºe de închinare, pot þine slujbe ºi ritualuri religioase,

67
inclusiv botezuri, cãsãtorii sau înmormântãri, pot face catehizarea
credincioºilor, pot avea publicaþii, edituri proprii etc. Deosebirea de
culte rezidã, în special, în faptul cã asociaþiile religioase nu beneficiazã
de sprijinul financiar de care se bucurã cultele din partea statului.
Spre deosebire de cultele religioase, care sunt recunoscute de puterea
legislativã ºi cea executivã a Statului, asociaþiile religioase se aprobã de
judecãtoriile locale, pe baza legii privind asociaþiile ºi fundaþiile. Potrivit
acestui act normativ, numãrul minim de membri pentru înfiinþarea
unei asociaþii este de trei persoane. Pe baza statutului asociaþiei,
judecãtoria localã emite o hotãrâre privind acordarea personalitãþii
juridice. În prezent, în România funcþioneazã peste 750 asociaþii ºi
fundaþii cu caracter în parte sau exclusiv religios.
Cultele ºi asociaþiile religioase au dreptul de a se manifesta fãrã
nici o interdicþie în rândul credincioºilor lor, Statul Român recunoscând
ºi respectând libertatea ºi autonomia acestora.
Organizaþia „Martorii lui Iehova“, care s-a legalizat în anul 1990 ca
asociaþie religioasã, a obþinut în justiþie recunoaºterea unui nou statut
care-i conferã calitate de cult religios. Conform hotãrârii judecãtoreºti,
Ministerul Culturii ºi Cultelor a emis un act administrativ în acest sens.
În prezent, se desfãºoarã procedura de recunoaºtere a statutului de
cult al Organizaþiei „Martorii lui Iehova“ printr-o Hotãrâre a Guvernului.
S-au întreprins o serie de mãsuri legislative ºi administrative
pentru a asigura o deplinã ºi realã egalitate a cultelor în faþa legii, ca ºi
condiþiile necesare pentru eliminarea manifestãrilor de inegalitate sau
intoleranþã religioasã sau confesionalã.
În ianuarie 1990 a fost creat Ministerul Cultelor, care a fost
transformat printr-o Hotãrâre a Guvernului, în Secretariatul de Stat
pentru Culte, iar din ianuarie 2001 - Ministerul Culturii ºi Cultelor.
Acest organism al administraþiei publice centrale are rolul de a veghea
asupra drepturilor ºi libertãþilor religioase ºi de conºtiinþã a tuturor
cetãþenilor þãrii, conform Constituþiei României - 1991 (2003) ºi
Convenþiilor internaþionale în domeniul drepturilor omului la care
România a aderat. Secretariatul de Stat pentru Culte sprijinã ºi susþine
orice activitate a Bisericilor, în conformitate cu statutul lor de
organizare ºi funcþionare, asigurã legãtura (relaþia) între culte ºi
ministere, alte organisme centrale ºi locale ale administraþiei publice,
ca ºi cea dintre diferite culte ºi asociaþii religioase.
Ansamblul mãsurilor întreprinse a constituit fundamentul
proiectului Legii cultelor ºi a libertãþii religioase, elaboratã cu aportul
reprezentanþilor tuturor cultelor religioase din România. In redactarea
acestei legi, s-a þinut seama de prevederile Constituþiei României - 1991
(2003), ca ºi ale convenþiilor internaþionale ratificate de þara noastrã în
domeniul drepturilor omului, asigurând ºi garantând libertatea
religioasã tuturor cetãþenilor români, fãrã distincþie de naþionalitate,
rasã, sex, apartenenþã religioasã sau confesionalã. In prezent, acest
proiect de lege se aflã în faza de definitivare.
Pe baza prevederilor art. 29 din Constituþia României -1991 (2003),
referitoare la sprijinirea de cãtre Stat a cultelor religioase, au fost
adoptate o serie de acte normative (legi, ordonanþe de urgenþã, hotãrâri

68
ale Guvernului României) pentru acordarea de facilitãþi materiale din
partea Statului Român, tuturor Cultelor Religioase care solicitã acest
sprijin, în urmãtoarele domenii:
– Construirea a peste 1500 lãcaºuri de cult, conservarea ºi
restaurarea celor mai importante construcþii ecleziale care fac parte din
patrimoniul naþional, cu contribuþia financiarã majorã din partea
statului.
– Repararea vechilor lãcaºe de cult ºi asigurarea unei contribuþii
de la buget pentru cheltuielile de întreþinere a unitãþilor de cult.
– Retrocedarea bunurilor confiscate de stat în perioada 1948-1989
a fãcut obiectul mai multor acte normative: Astfel printr-o Hotãrâre a
Guvernului României, au fost retrocedate 80 proprietãþi imobiliare
Bisericii Române Unite cu Roma (Greco-Catolice), iar pe cale
judecãtoreascã sau prin mãsuri administrative locale au fost
retrocedate peste 100 imobile. Recent, a fost adoptatã o Lege cu privire
la retrocedarea tuturor bunurilor bisericeºti care au fost preluate de stat
în perioada 1945-1989. Aceastã lege se aflã în faza de aplicare.
Menþionãm cã retrocedarea bunurilor bisericeºti este o problemã
sensibilã, întrucât în multe din imobilele confiscate cultelor
funcþioneazã în prezent ºcoli, spitale, grãdiniþe de copii, orfelinate, azile
de bãtrâni ºi evacuarea bruscã a acestora ar creea probleme sociale.
Privitor la problema retrocedãrii lãcaºurilor de cult care au
aparþinut Bisericii Greco-Catolice, iar în anul 1948 au trecut în
propietatea Bisericii Ortodoxe, putem face urmãtoarele precizãri.
Potrivit legii, situaþia juridicã a acestor lãcaºuri de cult se stabileºte de
„Comisia mixtã a reprezentanþilor celor douã Biserici“, în funcþie de
situaþia actualã, întrucât unele parohii foste greco-catolice nu s-au
mai putut reînfiinþa dupã anul 1989, din lipsã de credincioºi. Statul
Român nu se poate implica în retrocedarea acestora, întrucât bisericile
aparþin comunitãþilor locale succesoare, formate în majoritate sau în
totalitate de credincioºi ortodocºi, urmaºi legali ai foºtilor proprietari
care aveau confesiunea greco-catolicã. Instituþiile Statulului Român
însã trebuie sã ofere tot sprijinul logistic derulãrii dialogului între cele
douã Biserici Surori.
În prezent, Biserica Greco-Catolicã cuprinde 195.481 credincioºi,
faþã de 1,8 milioane înainte de anul 1948. Aceºti credincioºi au intrat
în posesia a 162 lãcaºuri de cult din cele care le-au aparþinut înainte
de anul 1948 ºi au fost construite încã 230 lãcaºuri de cult noi, deci
dispun de aproximativ 400 lãcaºuri de cult (o bisericã pentru 500
credincioºi). Biserica Greco-Catolicã insistã pentru retrocedarea unor
catedrale diecezane la Baia Mare ºi Oradea ºi protopopiale, mai exact,
în total 152 biserici. Rezolvarea acestei probleme este de competenþa
„Comisiei mixte de dialog“, formatã din reprezentanþi ai celor douã
Biserici, care nu acceptã implicarea statului în aceste probleme.
În învãþãmântul public s-a introdus, din anul 1990, orele de
educaþie moral-religioasã pentru elevi (astãzi, disciplina se numeºte
religie), ca obiect facultativ, opþional ºi obligatoriu.
S-a luat mãsura acordãrii asistenþei religioase în armata românã,
în spitale ºi aºezãmintele de asistenþã socialã. În acest sens, a fost

69
elaboratã Legea clerului militar ºi a asistenþei religioase în armatã, ca ºi
un Regulament de organizare ºi funcþionare a acestui cler, precizându-se
cã participarea militarilor la activitãþile religioase este facultativã ºi cã
asistenþa religioasã va fi acordatã þinând cont de apartenenþa
confesionalã a militarilor.
Pentru completarea bazei materiale a Bisericilor, Legea fondului
funciar stipuleazã atribuirea în proprietate a unei suprafeþe de teren
arabil de pânã la 10 hectare pentru fiecare parohie ºi pânã la 50 hectare
pentru mãnãstiri ºi 100 hectare pentru centre diocezane, precum ºi
pânã la 50 hectare de pãdure.
Bisericile au buget propriu, realizat prin contribuþia benevolã a
credincioºilor ºi vânzarea diverselor obiecte de cult, ca ºi prin subvenþii
financiare acordate de stat. Salariile personalului cultelor sunt
asigurate de stat la nivelul încadrãrii de bazã ºi sunt completate din
venituri proprii.
O altã mãsurã întreprinsã de Stat pentru a ajuta cultele constã în
exceptarea de la plata impozitului pentru produsele ºi serviciile
executate în unitãþile aparþinând cultelor ºi necesare desfãºurãrii
activitãþii de cult.
De asemenea, s-au creat facilitãþi pentru atribuirea de terenuri de
cãtre Stat pentru construirea de noi biserici.
Formarea personalului clerical se face în ºcoli teologice de nivel
mediu ºi universitar, care aparþin cultelor. Actualmente existã 164 ºcoli
teologice de nivel superior, mediu ºi post-liceale. Acestea au fost
integrate în sistemul de învãþãmânt public, beneficiind de aceleaºi
drepturi ca ºi unitãþile ºcolare publice, inclusiv salariul corpului
didactic ºi bursele elevilor ºi studenþilor.
Subliniem cã repartizarea pe culte a subvenþiilor se face
nediscriminatoriu, pe baza deplinei egalitãþi a cultelor în faþa legii, în
funcþie de cerinþele reale ºi de urgenþele intervenite în soluþionarea
cazurilor concrete. Subvenþiile financiare sunt repartizate cultelor în
mod proporþional cu numãrul credincioºilor acestora.
Tot în sprijinul cultelor religioase s-a emis reglementarea care
stabileºte exclusivitatea acestora în producerea de bunuri ºi obiecte
necesare cultului. De asemenea, statul a acordat cultelor ºi unele
facilitãþi fiscale ºi vamale.
Cadrul legal creat, precum ºi sprijinul material acordat cultelor
determinã desfãºurarea fireascã, liberã a vieþii religioase. Se poate astfel
afirma cã libertatea religioasã ºi de credinþã sunt pe deplin asigurate ºi
garantate în România.

70
 IV.

CA TOÞI
SÃ FIE UNA
 MISIUNE ªI LITURGHIE
Î.P.S. Prof. univ. dr. NIFON MIHÃIÞÃ,
Arhiepiscopul Târgoviºtei
Una dintre marile achiziþii ale teologiei misionare din epoca
noastrã este aceea a raportului dintre liturghie ºi misiune, dintre Tainã
ºi cuvânt. Conferinþa misionarã de la Melbourne (mai, 1980) declarã:
,,Credem cã dacã Bisericile noastre se vor preocupa de aceste douã
aspecte ale comuniunii creºtine, vom putea evita atât intelectualismul
excesiv al unor tradiþii ce suprasolicitã predicarea, cât ºi ritualismul
exagerat al celor care sunt concentraþi în mod unic asupra Euharistiei“.
Cea mai importantã mãrturie ºi experienþã a Împãrãþiei lui Dumnezeu
rãmâne Taina Euharistiei. Ea este semnul cã Hristos vrea sã ne
uneascã cu El în însãºi misiunea ºi jertfa Sa, ea constituie energia care
miºcã Biserica în devenirea ei misionarã, „în afarã“ de templu. Ea este
denumitã, de aceea, „pâinea pelerinului“, hrana celor trimiºi în misiune.
Aceste accent particular corespunde cu ecleziologia ecumenicã mai
recentã, care descoperã vocaþia liturgicã ºi realitatea calitativã a
poporului lui Dumnezeu, chemat anume sã vesteascã moartea
Domnului pânã ce va veni a doua oarã (I Cor., 11, 26).
„Faceþi aceasta în amintirea Mea“ (Lc, 22, 19; I Cor., 11, 24). Încã
de la începutul Bisericii, creºtinii s-au adunat într-un loc, în zi de
Duminicã, sã comemoreze învierea Domnului ºi sã celebreze a doua Sa
venire, sãvârºind Taina Cuminecãturii, instituitã de El însuºi. „De
aceea, sãrbãtorim cu bucurie ziua a opta, dupã sâmbãtã, în care ºi
Hristos a înviat ºi dupã ce S-a arãtat, S-a înãlþat la ceruri“. (Epistola lui
Barnaba, XV, 9, în SPA, vol. I, p. 133).
„Când vã adunaþi, în Duminica Domnului, frângeþi pâinea ºi
mulþumiþi, dupã ce mai întâi v-aþi mãrturisit pãcatele voastre, ca jertfa
voastrã sã fie curatã „ (Învãþãtura celor doisprezece Apostoli, XIV, 1, în
SPA, I, p. 31). Prin întreg cultul ei, mai ales prin citirile din Vechiul ºi
Noul Testament, de la Vecernie, Utrenie ºi Liturghie, Biserica face un fel
de restituire permanentã a istoriei mântuirii, care s-a consumat odatã
pentru totdeauna. La fiecare Liturghie, se aminteºte oral un fapt istoric
decisiv: lumea a fost mântuitã în trupul ºi patima lui Iisus Hristos, în
vremea lui Ponþiu Pilat. Comunitatea liturgicã are ochii aþintiþi spre
„Mielul lui Dumnezeu, Care ridicã pãcatul lumii“ (In, 1, 29; Apoc, 5, 12-13).
Ea poartã în memoria sa istoria mântuirii neamului omenesc:
„Aducându-ne aminte de aceastã poruncã mântuitoare ºi de toate cele ce
s-au fãcut pentru noi: de cruce, de moarte, de învierea cea de a treia zi,
de suirea la ceruri, de ºederea cea de-a dreapta ºi de cea de-a doua ºi

72
slãvitã iarãºi venire“ (Liturghier, ed. 1980, p. 138). Comunitatea
liturgicã este purtãtoarea Evangheliei Noului Testament, având un rol
crucial în vehicularea, interpretarea ºi apãrarea credinþei.
,,Luaþi, mâncaþi“ (Mt., 26, 26). Nici adunarea credincioºilor la un
loc, nici pomenirea faptelor mântuitoare sãvârºite de Iisus Hristos nu
epuizeazã liturghia. Actul liturgic este în cele din urmã un act de
cuminecãturã, fiindcã „Împãratul împãraþilor ºi Domnul domnilor vine sã
Se junghie ºi sã Se dea mâncare credincioºilor“ (Liturghier, ed. 1980, p. 186).
Bisericã se naºte din cuvântul lui Dumnezeu, care este viu ºi
rãmâne în veac (I Pt, 1, 23), ia formã în baia botezului (Rom., 6, 3-5),
dar ea se hrãneºte cu trupul lui Hristos, în pâinea ºi vinul euharistic,
la cina de pregustare a împãrãþiei viitoare (Lc, 14, 15). Comunitatea îºi
trage existenþa sa din cuminecãturã; de aceea, Biserica nu se poate
niciodatã dispensa de împãrtãºirea credincioºilor. Acesta este actul ºi
momentul în care parohia se reuneºte ca un singur trup: „Iar pe noi, pe
toþi, care ne împãrtãºim dintr-o pâine ºi dintr-un potir, sã ne uneºti unul
cu altul prin împãrtãºirea Aceluiaºi Sfânt Duh „ (Liturghier, ed. 1980,
p. 204). Existã o întreagã tradiþie canonicã ºi disciplinã penitenþialã
referitoare la cuminecãtura credincioºilor. Toate acestea sunt însã
depãºite de intenþia euharisticã a liturghiei. „ Tu, Stãpâne atotputernice,
ai zidit toate, pentru numele Tãu. Mâncare ºi bãuturã ai dat oamenilor
spre desfãtare, ca sã-þi mulþumeascã Þie, iar nouã ne-ai dãruit, prin Fiul
Tãu, mâncare ºi bãuturã duhovniceascã ºi viaþã veºnicã „ (Învãþãtura
celor doisprezece Apostoli, X, 2, în SPA, I, p. 30). Comuniunea
trupeascã ºi sufleteascã cu Dumnezeu ºi semenii se realizeazã atunci
când credincioºii se împãrtãºesc din acelaºi potir.
Liturghia ortodoxã reia cu insistenþã textele biblice care se referã
la reconstituirea ce va avea loc la a doua venire a Domnului. În aceastã
perspectivã, adunarea liturgicã este o anticipare a adunãrii
eshatologice, când „El va trimite pe îngerii Sãi cu trâmbiþa rãsunãtoare ºi
vor aduna pe aleºii lui, din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor
pânã la cealaltã“ (Mt., 24, 31). Rugãciunea dupã Axion: „Încã ne rugãm
Þie, pomeneºte, Doamne, sfânta, soborniceascã ºi apostoleascã Bisericã,
cea de la o margine pânã la cealaltã a lumii, pe care ai câºtigat-o cu
scump sângele Hristosului Tãu, ºi o împacã pe dânsa“ (v. Liturghier, ed.
1980, p. 205), este ecoul unei litanii de mulþumire ce se rostea în
Biserica veche, dupã cuminecare: „Adu-Þi aminte, Doamne, de Biserica
Ta, ca s-o izbãveºti de tot rãul ºi s-o desãvârºeºti în dragostea Ta, ºi
adunã, din cele patru vânturi, aceastã Bisericã sfinþitã, în împãrãþia Ta,
pe care ai pregãtit-o“ (Învãþãtura celor doisprezece Apostoli, X, 4, în
Scrierile Pãrinþilor Apostolici (SPA), vol. I, ed. 1979, p. 30). Pâinea adusã
ca ofrandã euharisticã poartã în sine chipul ºi energia Bisericii, ,,pentru
care a fost creatã lumea“ (Herma, Pãstorul, 8 (4), 1, în SPA, I, p. 232):
„Dupã cum aceastã pâine frântã era împrãºtiatã pe munþi ºi fiind
adunatã a ajuns una, tot aºa sã se adune Biserica Ta de la marginile
pãmântului în împãrãþia Ta“ (Învãþãtura celor doisprezece Apostoli, IX,
4, în SPA, vol. I, p.27).
Liturghia ortodoxã, al cãrei text nu este altceva decât o sintezã
fãcutã la Constantinopol din liturghiile locale, folosite la Antiohia ºi

73
Cezareea, are o structurã care corespunde exact cu aceastã dublã
miºcare a Bisericii: una, apostolicã, misionarã, ºi alta euharisticã,
pastoralã. În afarã de proscomidie, care a devenit un ritual în sine,
Liturghia are douã pãrþi: liturghia catehumenilor, sau liturghia
cuvântului, adicã partea kerigmaticã, evanghelicã, misionarã, ºi
liturghia credincioºilor sau liturghia euharisticã, adicã partea
sacramentalã, pastoralã sau eclezialã.
Caracterul kerigmatic ºi misionar al celei dintâi pãrþi este dat mai
ales de lecturile biblice, urmate de omilie sau de comentariu. La aceastã
parte sunt invitaþi sã asiste cei nebotezaþi ºi cei necredincioºi, ceea ce
înseamnã cã Evanghelia se adreseazã tuturor, cã ea are valoare
universalã. Vestea cea bunã nu este rezervatã numai celor botezaþi sau
iluminaþi, ci ea aparþine tuturor, deoarece se adreseazã tuturor. Toþi,
credincioºi ºi necredincioºi, sunt „cei chemaþi“. De altfel, alegerea celor
doisprezece apostoli indicã universalitatea Evangheliei lui Iisus Hristos:
,,Mergând, învãþaþi toate neamurile“ (Mt. 28, 19); iar prezenþa atâtor
neamuri la Cincizecime (Fapte, 2, 9-12) aratã cã „Dumnezeul lui
Avraam, Dumnezeul lui Isaac ºi Dumnezeul lui Iacov... nu este un
pãrtinitor, ci cã, în orice neam, cine se teme de El ºi face dreptate, este
primit de El Cuvântul pe care L-a trimis fiilor lui Israel, Evanghelia pãcii
prin Iisus Hristos, El, care este Domnul tuturor oamenilor“ (Fapte, 10, 34-36).
Aceasta constituie una dintre ideile fundamentale ale Noului Legãmânt,
pe care Biserica a trebuit sã o apere chiar de la începutul ei.
„Trimiterea“ sau chemarea misionarã a Bisericii îºi are temeiul ei
profund în universalitatea mântuirii în ºi prin Iisus Hristos.
Caracterul sacramental sau pastoral al liturghiei se observã în
celebrarea euharistiei, care este cultul de mulþumire al celor care deja
au primit botezul. Euharistia este marele privilegiu ºi dar al membrilor
Bisericii. Dacã în prima parte, Biserica cheamã pe toþi sã asculte
cuvântul lui Dumnezeu, creºtini ºi necreºtini, în partea a doua, ea se
adunã în sine, cu fiii ei, pentru a reînnoi în mod liturgic Noul
Legãmânt. Dacã în prima parte ea hrãneºte pe toþi cu cuvântul lui
Dumnezeu, în a doua parte ea împãrtãºeºte pe fiii sãi cu Însuºi Trupul
ºi Sângele Domnului.
Nu numai legãtura organicã dintre învierea Domnului ºi Taina
Împãrtãºaniei (In, 6, 51-55), ci ºi cea dintre Euharistie ºi misterul
Bisericii ca trup al lui Hristos, este foarte bine subliniatã de cãtre
mãrturiile Noului Testament (I Cor., 10, 16-17). Imediat dupã pogorârea
Duhului Sfânt, comunitatea creºtinã s-a constituit în jurul Tainei
Euharistiei, sãvârºite în amintirea morþii ºi învierii lui Hristos, în ziua
cea dintâi a sãptãmânii, Duminica. Identitatea Bisericii este de naturã
euharisticã: ,,Acesta este sângele Meu, sângele Legãmântului celui nou,
care se varsã pentru mulþi“ (Mc, 14, 24). S-a spus pe drept cuvânt cã
Taina Împãrtãºaniei este Taina Bisericii, în sensul vital al cuvântului:
„Cãci trupul Meu este cu adevãrat o hranã ºi sângele Meu este cu
adevãrat o bãuturã“ (In. 6, 55).
Acest mare adevãr se poate articula sub diverse formule teologice,
ca de pildã: caracterul euharistic, concentrarea liturgicã a Bisericii,
dimensiunea eclezialã a Euharistiei. În realitate, Euharistia este

74
„hrana“ poporului lui Dumnezeu: „Eu sunt pâinea cea vie care pogoarã
din cer. Cel care va mânca din aceastã pâine, va trãi în veci. Iar pâinea
pe care o voi da, aceasta este Trupul Meu, care s-a dat pentru ca lumea
sã aibã viaþã“ (In, 6, 51). Biserica nu poate fi deci definitã pur ºi simplu
ca o comunitate adunatã în numele lui Hristos. Sensul ei eclezial,
comunitar, se desãvârºeºte prin caracterul ei euharistic, liturgic, de
consacrare.
Un alt moment liturgic important este trimiterea creºtinilor la
propovãduire, atunci când preotul exclamã: „Cu pace sã ieºim întru
numele Domnului“. Liturghia nu se terminã cu distribuirea anaforei ºi
miruirea, ci ea continuã, în altã formã, cu plecarea credincioºilor în
lume, imitând faptele Apostolilor. Se remarcã deci douã miºcãri în
liturghie: una centripetalã, de revenire, din lume, a Bisericii, în sine, în
jurul Potirului; ºi o alta, centrifugalã, de ieºire în lume. „Cu pace sã
ieºim’’, adicã poporul adunat se rãspândeºte în lume ca martor al
Evangheliei, nu pentru a rãmâne în lume, ci pentru a aduce lumea în
Bisericã.
În acest context este interesant de amintit aici faptul cã Sfântul
Ioan Gurã de Aur aplicã liturghiei euharistice textul „Creºteþi ºi vã
înmulþiþi“ (În Ioanem Homilia, XLVI, P.G., 59, 260-262). În Euharistie,
Biserica deþine hrana creºterii în Hristos; dar ea a primit ºi sãmânþa
înmulþirii ei. Creºterea ºi înmulþirea - acestea sunt douã
comandamente pastorale de origine apostolicã. Faptele Apostolilor
menþioneazã în repetate locuri cã obºtea primilor creºtini sporea
continuu (2, 47), cã numãrul ucenicilor se înmulþea (6, 7), cã în fiecare
zi se adãuga mulþime de bãrbaþi ºi de femei (5, 14; 2, 41). „ªi mâna
Domnului era cu ei ºi era mare numãrul celor ce au crezut ºi s-au întors
la Domnul „(11,21, 24). De asemenea, sã amintim aici ºi parabola celor
doi fii. „Un om avea doi fii“ (Luca, 15, 11); toþi marii comentatori vãd aici
o parabolã a Bisericii ºi a lumii. La fel se poate spune ºi despre Bisericã:
ea are doi fii, pe cel credincios ºi pe cel chemat. În nici un caz ea nu
trebuie sã uite sau sã abandoneze pe „celãlalt fiu“.
Într-adevãr, Biserica este o comunitate care „creºte“ în numãr:
„Cei ce au primit propovãduirea lui, au fost botezaþi; ºi în ziua aceea, la
numãrul ucenicilor s-au adãugat aproape trei mii de suflete“ ... „Ei
lãudau pe Dumnezeu ºi erau plãcuþi înaintea întregului popor ªi Domnul
adãuga în fiecare zi la numãrul lor pe cei ce erau mântuiþi“ (Fapte, 2, 41
ºi 47). „A adãuga“ nu înseamnã desigur a face nici prozelitism
individual, nici a organiza „campanii misionare“, douã din practicile
inacceptabile ale sectelor. Mobilitatea misionarã a parohiei þine mai
degrabã de dinamica adunãrii euharistice, care nu este altceva decât
rãspunsul la întrebarea urmãtoare: ce face preotul cu harul preoþiei, ce
fac creºtinii cu credinþa lor ºi cu darul primit în Taine? Ei trebuie sã
predice, prin cuvântul ºi fapta lor, cu ecou, pentru ca „cei din afarã“ sã
ajungã la „cea dintâi întrebare“: „Dupã ce au auzit aceste cuvinte, ei au
rãmas strãpunºi în inimã ºi au zis lui Petru ºi celorlalþi apostoli: Fraþilor,
ce sã facem? Pocãiþi-vã, le-a zis Petru, ºi fiecare din voi sã fie botezat în
numele lui Iisus Hristos, spre iertarea pãcatelor; apoi veþi primi darul
Sfântului Duh“ (Fapte, 2, 37-38). Primirea harului reprezintã doar prima

75
miºcare spre cumpãna vieþii creºtine. A doua miºcare, folosirea harului,
este decisivã: „Pentru cã celui ce are i se va da ºi va avea de prisos; dar
de la cel ce nu are, se va lua ºi ce are“ (Mt., 25, 29).
Prin urmare, într-un anumit sens misiunea se integreazã în
acþiunea liturgicã a Bisericii, care are în centrul ei Taina Euharistiei.
Liturghia este, în mod firesc, jertfa de mulþumire a Bisericii, celebrarea
ºi rugãciunea comunã a membrilor acesteia; dar dimensiunea ei
misionarã nu poate fi trecutã cu vederea. În aceastã privinþã,
urmãtoarele elemente meritã sã fie reþinute:
- Liturghia aratã cã adorarea lui Dumnezeu este nedespãrþitã de
anamnezã, de amintirea publicã a istoriei mântuirii, în totalitatea ºi
continuitatea ei, adicã a Vechiului ºi Noului Testament.
- Prin liturghia cuvântului sau a catehumenilor, Biserica îºi
pregãteºte ea singurã pe credincioºii ei proprii, în scopul de a fi
„discipoli“ ai lui Hristos.
- Prin cult în general, prin lecturile biblice de la Vecernie ºi
Utrenie, mesajul biblic pãtrunde în ritmul vieþii de toate zilele a
creºtinului.
- Funcþia liturgicã a diaconului este de o mare importanþã pentru
angajamentul misionar al laicilor. Diaconul se aflã la întretãierea dintre
preoþia sacramentalã ºi preoþia generalã a mirenilor. Laicii pot observa
cã raþiunea care justificã preoþia este însãºi predicarea Evangheliei.
- În cult ºi în lãcaºul bisericii, istoria mântuirii este reprezentatã
în imagini ºi simboluri, pentru cã iconografia este cea mai directã ºi
explicitã metodã de ilustrare ºi de interpretare a evenimentelor biblice,
mai cu seamã pentru credincioºii care n-au acces la textul biblic.

76
 EPISCOPUL – BISERICA – POPORUL
Pr. prof. dr. Ion BRIA
Una dintre principalele doctrine ale Ortodoxiei este aceea despre
Biserica Localã, adicã „poporul lui Dumnezeu“ (1 Petru 2,9) sau „trupul
lui Hristos“ (Efs.l, 23; 1 Cor.12, 27) dintr-un anumit loc, care se aflã în
comuniune cu celelalte Biserici Locale din alte locuri, formând
împreunã Biserica Universalã. Bisericile Locale (la plural) nu sunt decât
manifestãri ale Bisericii Universale (la singular). Existã o singurã
Bisericã, de aceea tot ce aparþine întregului se gãseºte în fiecare parte
ºi invers. Biserica Universalã nu este o simplã federaþie a Bisericilor
Locale. Unitatea Bisericii ºi unitatea bisericilor constituie aceeaºi
realitate, mãrturisitã în Crez ºi experimentatã în istorie.
Cum s-a ajuns la acesatã înþelegere ºi organizare a Bisericii?
Apostolii, martori obiectivi ai lui Iisus din Nazaret, „în timpul
trupului Sãu“ (Evrei 5,7) - martori ºi ai venirii din nou a lui Hristos
(Apoc.21, 14) - au fost chemaþi ºi trimiºi de Hristos, primind puterea ºi
harul celui Înviat, ca sã le dãruiascã celor ce se vor aduna în jurul Lor
- Biserica - ºi prin aceasta la toate neamurile care vor crede în Hristos.
Apostolii, înfiinþând cele dintâi comunitãþi creºtine, în circumstanþe
foarte diverse, au transmis ceea ce au primit („de la Domnul am primit
ceea ce v-am predat“ - 1 Cor.11, 23): Evanghelia lui Hristos, cuvântul
lui Dumnezeu, prin predicare; puterea sfinþitoare a Duhului Sfânt prin
Taine; un nou mod de viaþã - Calea care are ca virtute esenþialã
comuniunea: cea euharisticã, iubirea ºi asistenþa reciprocã.
Acesta operã apostolicã se numeºte „zidirea lui Dumnezeu“ ( l Cor.3, 9),
la care fiecare este chemat a aduce contribuþia lui, dupã mãsura, darul
ºi slujirea respectivã, ca astfel întreaga construcþie sã fie bine încheiatã
în toate structurile ei. Aceastã „zidire“ are un singur Cap (Efs. 4, 4 - 16)
ºi o singurã temelie (1Cor.3, 11). In aceastã lucrare, Apostolii sunt
asistaþi de Duhul Sfânt (Fapte 2, 33-38). Iisus Hristos ºi Duhul Sfânt
sunt deci constitutivi Bisericii.
Ca memebri ai grupului „celor doisprezece“, Apostolii - repre-
zentând întreg poporul lui Dumnezeu - au avut un rol unic care nu este
transmisibil sau transferabil. În aceastã calitate ei n-au avut succesori.
Totuºi, având de la Hristos autoritatea sã lucreze în numele Lui (Luca
10,16) ºi sã transmitã mai departe ceea ce au primit, au instituit slujiri
care au un caracter ºi o funcþie apostolicã. Aceste slujiri au forme foarte
diverse, deoarece Apostolii au avut în vedere circumstanþele în care au
înfiinþat primele comunitãþi creºtine. De pildã, Apostolii au recurs la
pãstori ºi conducãtori rezidenþi, dar au tolerat ºi profeþi ºi învãþãtori
„itineranþi“, care vizitau comunitãþile nou-înfiinþate în care aveau
dreptul sã rãmânã numai trei zile (Didahia). Printre slujirile

77
permanente, Apostolii au înfiinþat comunitãþi în care conducerea
pastoralã a fost încredinþatã unei singure persoane, numitã episcop
(supraveghetor), ca în Ierusalim ºi Filipi, ca ºi biserici locale în care
conducerea era localã, adicã aparþinea unui grup de „presbiteri“
(Fapte 20, 17), dar care erau numiþi tot „episcopi“ (Fapte 20, 28). In
alte comunitãþi, ca în Corint, Pavel cere creºtinilor sã asculte de un
harismatic, cu numele Stefanos (1 Cor. 16, 15-17).
Apostolul Pavel, care þine ca autoritatea apostolatului sãu sã fie
validatã de ceilalþi apostoli (1 Cor. 9, 1-2; 2 Cor. l, 24; 10, 8), aratã cã
„cei care conduc“, adicã „mai-marii“ (proestoºi, igumeni) sunt puºi
„deasupra comunitãþii“ (1 Tes. 5, 12; Evrei 13, 7), adicã funcþia lor are
o naturã sacrã, este primitã de la Hristos. El combate dezordinea în
Bisericã, spunând cã Duhul Sfânt este creator de ordine (l Cor.cap.12).
Totuºi, el nu vorbeºte de o structurã eclesialã, formalã, fixã, a
Bisericilor din timpul sãu (cf. Gal.2, 1-10). Exista o dezvoltare în
ordinea vizibilã a ierarhiei bisericeºti. Douã exemple: profeþi ºi
predicatori itineranþi sunt curând înlocuiþi cu episcopi rezidenþi
(Filip.l, 1), care stau sub ascultarea lui Pavel. Vocabularul sacerdotal
este variabil: Pavel vorbeºte de episcop la singular (1 Tim.3, 2-7) ºi de
presbiteri la plural (Tit.l, 5-9). În unele cazuri, presbiterii au aceeaºi
funcþie de pãstor care conduce (episkope). Timotei ºi Tit au o poziþie
specialã. Instituiþi de Apostolul Pavel prin punerea mâinilor lui, ei sunt
mai degrabã delegaþi ai sãi direcþi, care au dreptul la rândul lor, sã
numeascã episcopi ºi presbiteri. Despre presbiteri, referinþele biblice
sunt diverse. Apostolul Petru se adreseazã presbiterilor din Asia Micã
(cf. Fapte 14, 23), pe care-i îndeamnã sã pãstorescã turma lui
Dumnezeu dupã modelul lui Hristos (1 Petru 5, 1-4). Ioan presbiterul
(2 Ioan l), pãstor al unei regiuni în care existau în mod sigur mai multe
comunitãþi creºtine, scrie despre cei 24 de presbiteri („bãtrâni“) care
stau împrejurul tronului ºi se închinã Celui ce ºade pe tron,
Atotþiitorul, Cel-ce-vine, Cei ce este viu în vecii vecilor (cf. Apoc.4, 4-10).
Numiþi sub supravegherea Apostolilor, episcopii reprezintã pe
Apostoli, având o autoritate ce le este datã în hirotonie (cf. Fapte 20, 28).
Punerea mâinilor este ritualul prin care se transmite puterea Duhului
Sfânt (Fapte 13,3). Timotei, urmaºul lui Pavel în învãþãturã (2 Tim.3, 10),
este îndemnat sã fie vrednic de „harul care este întru tine... prin punerea
mâinilor preoþimii“ (1 Tim.4, 14). Toate acestea aratã cã Apostolul Pavel
vorbeºte de o Bisericã în concret, care funcþioneazã ca un organism în
care Dumnezeu a pus multiple slujiri, harisme (cf.l Cor.12, 28).
În secolul al 2-lea, aceastã tradiþie apostolicã se cristalizeazã într-o
formã definitivã. Astfel: Sf. Ignatie vorbeºte de o slujire întreitã, datã
prin hirotonie: episcop, presbiter, diacon. „Sã vã supuneþi episcopului
ca lui Iisus Hristos..., preoþimii (presbiterilor) ca apostolilor lui Hristos“.
„Sã nu faceþi nimic fãrã episcop“ (Cãtre Trabieni, I, 1-3). Diaconii, care
au avut la început doar o misiune administrativã, au acum un rol
liturgic: „slujitori ai tainelor lui Iisus Hristos“, slujitori ai Bisericii lui
Dumnezeu. Aºa cum Iisus Hristos este voinþa Tatãlui, tot aºa episcopii
sunt dupã voinþa lui Hristos. Trebuie sã privim pe episcop ca pe
Domnul însuºi, Biserica trebuie sã fie în unire cu episcopul, aºa cum e

78
unitã Biserica cu Iisus Hristos ºi cum e unit Iisus Hristos cu Tatãl
(Cãtre Efeseni III,2; V,l; VI,2). În altã parte, spune: „Toþi sã respecte pe
diaconi ca pe Iisus Hristos, pe episcop ca pe un chip al Tatãlui, pe
presbiteri ca pe adunarea apostolilor; cãci fãrã de aceºtia nu se poate
vorbi de bisericã“ (Cãtre Trabieni III,1). În întreaga sa istorie, Biserica
universalã a acceptat fãrã controversã, cele trei slujiri primite prin
hirotonie. Sf. Ignatie scrie în Epistola cãtre Smirneni (VIII, 1-2): „Cu toþii
urmaþi pe episcop, dupã cum urmeazã Iisus Hristos pe Tatãl, iar pe preoþi
ca pe Apostoli; pe diaconi respectaþi-i ca pe porunca lui Dumnezeu.
Nimeni sã nu facã fãrã episcop ceva din cele ce aparþin Bisericii. Acea
Euharistie sã fie socotitã bunã, care este fãcutã de episcop sau de cel
cãruia episcopul i-a îngãduit. Unde se vede episcopul, acolo trebuie sã fie
ºi mulþimea credincioºilor, dupã cum este Iisus Hristos, acolo este ºi
Biserica universalã. Fãrã episcop nu este îngãduit nici a boteza, nici a
face agapã; cã este bineplãcut lui Dumnezeu ceea ce aprobã episcopul,
ca tot ce se sãvârºeºte sã fie sigur ºi întemeiat“. Sf. Ignatie subliniazã
aici locul episcopului ca cel care prezideazã adunarea euharisticã.
Unitatea Bisericii este exprimatã de episcop în funcþia lui sacramentalã.
Ea nu este o chestiune de organizare juridicã, ci de armonie cu
episcopul, ca trimis al Apostolilor, sã hrãneascã poporul cu Euharistia,
pâinea unitãþii cu Hristos ºi cu semenii.
În momentul în care preoþii au fost trimiºi în afarã de oraºe sã
înlocuiascã pe episcopi în toate rolurile acestora (afarã de hirotonia în
cele trei slujiri ºi confirmarea celor botezaþi), când anumite grupuri de
creºtini pretindeau cã deþin o tradiþie secretã (gnosticã), a fost necesar
sã se gãseascã un mijloc de a verifica originea apostolicã a tradiþiei ºi
continuitatea episcopului cu Apostolii. Mai mulþi scriitori bisericeºti
vorbesc despre „succesiunea apostolicã“ a episcopilor, care nu poate fi
recunoscutã în orice circumstanþã. De pildã, un episcop trebuie sã fie
consacrat de cel puþin trei episcopi: mitropolitul provinciei ºi episcopii
din eparhiile vecine. Dar acesta nu este un act izolat, deoarece
participarea celor trei episcopi este semnul ºi garanþia cã Biserica
(eparhia) noului episcop se aflã în comuniune deplinã cu Bisericile pe
care le conduc cei care l-au hirotonit. O bisericã (eparhie) nouã ia fiinþã
cu consensul celorlalte Biserici, exprimat în concelebrarea episcopilor
lor. De aceea, Sf. Irineu nu acceptã ca adevãrate hirotoniile la care
participã episcopi din biserici separate între ele sau cu tradiþii
divergente. El pune în aceastã categorie: ereticii, schismaticii ºi
episcopii cu viaþã imoralã. În schisma donatistã din Africa de Nord
(sec.4) a prevalat aceastã poziþie, cu toate cã Augustin apãra teza dupã
care botezul valid poate fi primit ºi în afara Bisericii.
Din cauza originii lor apostolice, unele biserici au cãpãtat o
importanþã specialã, ca de pildã Biserica din Roma, unde au murit
Apostolii Petru ºi Pavel. Roma devine centru de comuniune care se
realizeazã prin contacte cu celelalte Biserici (Clement Romanul scrie
Bisericii din Corint).
Care sunt rãspunsurile actuale ale episcopului? Acestea sunt
cuprinse în actul hirotoniei: Dupã alegerea de cãtre Sfântul Sinod,
arhiepiscopul sau mitropolitul eparhiei vacante îi face chemare, fiind

79
apoi hirotonit, prin punerea mâinilor episcopilor vecini, devenind astfel
iconom al harului episcopal, simbolizat în toiagul pastoral.
1. În primul rând ascultarea faþã de Iisus Hristos, în sensul cã el
a fost chemat de Hristos, a primit un dar de la Hristos ºi a fãcut un vot
special faþã de Hristos. „Episcopul este trimis sã slujeascã lui Hristos, ca
slujitor al Pãstorului cel mare (1 Petru 5,4), pe urmele Apostolilor, în
biserica lui „Hristos“. Episcopul se aflã permanent sub ascultarea ºi
disciplina lui Hristos, „capul trupului“ chemând pe ceilalþi slujitori la
ascultare ºi disciplinã. Episcopul nu înlocuieºte pe Hristos, dar are o
putere ºi o jurisdicþie efectiva, prin hirotonie, sã lucreze în numele Lui.
Funcþia lui nu este legatã de comunitate (l Petru 5, 3). Episcopatul nu
este deci o invenþie a Bisericii pentru a asigura ordinea ei vãzutã ºi
buna ei funcþionare, ci este un dar al lui Hristos pentru unitatea
Bisericii Sale, cãci existã un singur trup, un singur Domn, o singurã
credinþã, un singur Botez (Efes.4, 4-5). De unde ºi tradiþia ca fiecare
cetate (eparhie-Bisericã Localã) sã aibã un singur episcop.
2. Episcopul este fidel faþã de tradiþia Bisericii (eparhiei)
particulare pe care o pãstoreºte ºi faþã de tradiþia Bisericii universale.
Rolul lui este de a pãstra mijloacele de care depind existenþa ºi
misiunea Bisericii: predicarea cuvântului lui Dumnezeu (Evrei 13, 7),
mãrturie de credinþã de ordine apostolicã, sau „credinþa sfinþilor“ datã
odatã pentru totdeauna, (Iuda 3), inclusiv Sfânta Scripturã ºi teologia
Sfinþilor Pãrinþi; mijloacele sacramentale, adicã predicarea Evangheliei
ºi sãvârºirea Tainelor; regulile de credinþã creºtinã. El are dreptul sã
decidã ºi sã intervinã în disputele ºi problemele care se ivesc privind
doctrina, cultul, morala creºtinã. Tainele (Botezul, Hirotonia) sãvârºite
de alte Biserici creºtine nu sunt validate necondiþionat, dar este dreptul
episcopului de a stabili aceste condiþii, de la caz la caz, prin iconomia
pastoralã. El are dreptul sã ia mãsuri disciplinare: interzicerea de a
exercita preoþia, temporar sau permanent, depunerea din treaptã,
caterisirea cu condiþia de a dovedi cã clericii depuºi sunt nevrednici.
3. Episcopul are o relaþie unicã ºi intimã cu eparhia sa. În actul
hirotoniei el s-a unit tainic cu poporul care 1-a chemat, dându-i votul
fidelitãþii. (Hirotonia este celebratã dupã ritualul Tainei Cununiei.) La
sfârºitul Hirotoniei poporul se roagã: „Sã fie vrednic!“. Acest ataºament
intim al episcopului cu eparhia sa se vede în aceea cã transferul
episcopilor dintr-o eparhie în alta se face numai în caz de necesitate.
(Un episcop transferat în altã mitropolie nu este rehirotonit.) Din cauza
aceasta, episcopul þine sã cunoascã direct preoþii sãi - prin hirotonia
lor, dar ºi credincioºii eparhiei - prin taina Mirungerii - sau Confirmãrii
care era în trecut rezervatã episcopului. Episcopul nu funcþioneazã
singur, fiind înconjurat de preoþi ºi mireni care se exprimã prin
instituþiile eparhiale, ca reprezentant al eparhiei în sinodul mitropolitan
ºi sinodul general, el menþine relaþiile cu celelalte eparhii din cuprinsul
Patriarhiei Române ºi cu alte.
4. Biserica existã pentru misiune, care este viaþa ei. De aceea,
episcopul se îngrijeºte ºi de eparhia „potenþialã“ de poporul în mijlocul
cãruia face misiune: „Mai are ºi alte oi care nu sunt din acest staul“
(Ioan 10, 16). De unde: sensibilitatea pastoralã faþã de toþi,

80
proximitatea socialã cu toate categoriile ºi vârstele, atenþie datã celor ce
se zbat în sãrãcie, boalã, închisoare. Pentru aceasta el alege ºi
hirotoneºte pentru eparhie preoþi ºi diaconi, pe care trebuie sã-i
cunoascã personal. El va da, în acelaºi scop, un rol mai mare membrilor
mireni ai eparhiei, recunoscând darurile lor harismatice ºi vocaþiile lor
misionare. Chemat sã cearã de la Dumnezeu cele pentru mântuirea
poporului, cu încredere cã va fi auzit de El, episcopul trebuie sã reziste
la orice ambiþii politice ºi concesii, care ar aduce prejudicii Bisericii.
5. Integritatea personalã a episcopului este decisivã pentru
misiunea sa. Dincolo de administrarea unui oficiu, existã
personalitatea episcopului, autenticitatea vieþii sale spirituale care se
aflã permanent sub scrutinul eparhiei. ªi mai ales, dãruirea de sine
pentru alþii, dupã modelul „pãstorului cel bun care-ºi pune sufletul
pentru oile sale“ (Ioan 10, 11). Cea mai caracteristicã atitudine a
episcopului este cea arhiereascã, atunci când, actualizând ceea ce a
fãcut Iisus la Cina cea de tainã, dã trupul ºi sângele lui Hristos ca
mâncare ºi bãuturã poporului înfometat ºi însetat de viaþa veºnicã.
Poporul credincios observã cã la Liturghie ºi la alte slujbe
destinate episcopului, ca de pildã, sfinþirea bisericilor noi, acesta poartã
veºminte deosbite de cele ale preotului. Veºmintele constituie un simbol
al autoritãþii sacre cu care este învestit, aceea de a reprezenta pe Iisus
Hristos în mijlocul comunitãþii, dar ºi simbolul umanitãþii pierdute pe
care Iisus a purtat-o pe umerii Sãi. A îmbrãca veºmintele ºi insignele
episcopale - învestitura - înseamnã anume a lua o rãspundere
covârºitoare. Omoforul este semnul cã oricine poate fi salvat în numele
lui Iisus Hristos. Apostolul Pavel a rezumat misiunea sa astfel: „Noi
suntem purtãtori de cuvânt ai lui Dumnezeu, astfel cã Dumnezeu însuºi
vã îndeamnã prin noi. În numele lui Hristos vã rugãm: Împãcaþi-vã cu
Dumnezeu“ (2 Cor.5, 20).
La hirotonia episcopului, poporul se roagã „sã fie vrednic“.
Închei acest articol cu urmãtorul text din „Scrisoarea cãtre
Magnezieini“, VI,1:
„Vã îndemn sã vã strãduiþi sã le faceþi pe toate în unire cu
Dumnezeu, având întâistãtor pe episcop, care este în locul lui Dumnezeu,
pe preoþi care sunt în locul soborului Apostolilor ºi pe diaconi care-mi sunt
aºa de dragi, cãrora li s-a încredinþat slujirea lui Iisus Hristos, care mai
înainte de veci, era la Tatãl ºi la sfârºit s-a arãtat. Asemãnându-vã, dar,
toþi în purtãri cu Dumnezeu, respectaþi-vã unul pe altul; nimeni sã nu se
uite trupeºte la semenul sãu, ci totdeauna sã vã iubiþi unul pe altul în faþa
lui Iisus Hristos. Sã nu fie nimic între voi care sã vã poatã dezbina, ci
uniþi-vã cu episcopul ºi cu întâistãtãtorii voºtri, potrivit chipului ºi
învãþãturii celei nestricãcioase“.

81
 BISERICA CEA UNA -
STÂLP ªI TEMELIE A ADEVÃRULUI
Pr. prof. dr. Ioan SAUCA
În planul de mântuire al lui Dumnezeu, Biserica-Trupul
Sacramental al lui Hristos ºi comuniunea sfântã prin care se experiazã,
ca pregustare, realitatea eshatologicã în istorie constituie punctul final,
apogeul acesteia. Ea va fi desãvârºitã plenar la sfârºitul vremurilor, dar
fiinþa ei profundã de comuniune a oamenilor ºi a întregii creaþii cu
Dumnezeu prin Hristos în Duhul Sfânt, îºi va continua existenþa în
veºnicie. Pãrintele Stãniloae o numea actul cinci care urmeazã în mod
firesc dupã celelalte patru acte care o precedeazã ºi o pregãtesc:
Întrupare, Rãstignire, Înviere ºi Înãlþare la Ceruri.
Prin Pogorârea Duhului Sfânt în ziua de Rusalii ºi prin botezul
celor ca la trei mii de suflete, viaþa lui Hristos se extinde în umanitate
prin încorporarea celor botezaþi în Trupul Sãu tainic ºi transformarea
lor în membre vii ale Lui. Hristos Cel care înainte de înãlþare vorbea
apostolilor ºi tuturor celor ce-L ascultau din exterior, faþã cãtre faþã, din
ziua de Rusalii le va vorbi din lãuntrul lor. Prin harul cel necreat al
Duhului Sfânt fiinþele umane sunt atrase în trupul Sãu tainic ºi
transformate în „lãcaºuri“ de intimã împreunã locuire a Treimii celei
sfinte (Ioan 14,23; Efeseni 2,22; I. Corinteni 6,19). Viaþa Trupului se
extinde în toate membrele sale, iar membrele trãiesc, se dezvoltã ºi
lucreazã datoritã acestei vieþi care le pulseazã în vene. Hristos, însã,
fiind Unul din Treime, membrele Trupului Sãu sunt introduse ºi
participã plenar la viaþa de cumuniune a Treimii. uGândeºte-te“ zicea
Sfântul Ioan Gurã de Aur, „lângã cine stã Capul tãu..., la dreapta cui
este el aºezat, mai presus decât toate domniile ºi puterile ºi stãpânirile...
El a ridicat (Biserica n.a.) la o mare înãlþime ºi a pus-o pe un tron
minunat; pentru cã unde este Capul acolo trebuie sã fie ºi trupul. Pentru
cã nu poate fi nici un fel de separare între Cap ºi trup. Cãci dacã ar fi aºa
ceva atunci n-ar mai fi nici trup dar nici Cap“ . În ºi prin Hristos,
membrele Trupului Sãu sunt chemate sã actualizeze deplin vocaþia lor
de „teofori“, „cristofori“, „pnevmatofori“.
Rusaliile, ziua de naºtere a Bisericii, reprezintã începutul „zilelor
cele de pe urmã ale eshatonului’“ (Faptele Apostolilor 2, 17; 1, 6-8) sau
inaugurarea Împãrãþiei lui Dumnezeu. Acum se realizeazã „taina cea
din veac ascunsã ºi de îngeri neºtiutã“ (Romani 16, 25; Efeseni3, 8-10;
5, 32; Coloseni 1, 27; I. Timotei 3, 16) ºi se manifestã, în mod clar,
planul lui Dumnezeu faþã de lume: restabilirea comuniunii cu creaþia
sa urmatã de transfigurarea acesteia ºi îndumnezeirea omului. Biserica
este, aºadar, o manifestare a eshatonului, semn ºi pregustare a

82
Împãrãþiei lui Dumnezeu inauguratã de Hristos în istorie. Trãind între
„deja“ ºi nu „încã“ Biserica conduce membrele Sale spre o comuniune
mai deplinã cu Hristos „în ziua cea neînseratã“ a venirii Sale ºi
pregãteºte întreaga creaþie pentru acel sfânt moment când Hristos va fi
„totul în toate“ (I Corinteni 15,28).
Chiar ºi sub aspectul ei de instituþie sacramentalã vãzutã ca
icoanã a Împãrãþiei, Biserica se împãrtãºeºte de modul de existenþã a
lui Dumnezeu în Sfânta Treime care este dragostea ºi comuniunea
veºnicã între cele trei persoane: Dumnezeu Tatãl, Dumnezeu Fiul ºi
Dumnezeu Sfântul Duh. Este de neconceput a vorbi de dragoste la nivel
individual pentru cã dragostea, prin natura ei, este comunitarã.
Realizarea unei comuniuni autentice presupune în mod obligatoriu
existenþa comunitãþii. Duhul Sfânt, care-L face pe Hristos prezent în
istorie ca Bisericã este numit „Duhul comuniunii“ (II Corinteni 13,13).
Este relevant faptul cã Duhul Sfânt care s-a pogorât la Cincizecime a
întemeiat Biserica nu s-a pogorât peste indivizi separaþi unii de alþii, ci
peste Apostoli ca persoane în relaþie unele cu altele adunate laolaltã
într-un singur loc (Faptele Apostolilor 2,1). Iar dupã Rusalii „toþi cei ce
au crezut erau împreunã... mergând la templu împreunã ºi frângând
pâinea în casele lor“ (Faptele Apostolilor 2,44,46). Conºtiinþa unitãþii de
comuniune a Bisericii a continuat de-a lungul vremii pânã în zilele
noastre, fiind una dintre afirmaþiile de bazã ale crezului creºtin.
Sfântul Ignatie al Antiohiei îl îndruma pe Sfântul Policarp deja
în jurul anului 100 zicând „Strãduieºte-te pentru unitate cã nimic nu
este mai bun decât aceasta“4 . Iar efesenilor le scria: „Aºadar, adunaþi-vã
mai des pentru a mulþumi ºi a-L slãvi pe Dumnezeu. Pentru cã adunându-
vã împreunã mai des, puterile diavolului sunt distruse ºi forþa lui
distructivã este anihilatã de cãtre unitatea voastrã de credinþã“. Sfântul
Ciprian, în comentariul de la rugãciunea domneascã insista, de
asemenea, pe importanþa pãstrãrii ºi afirmãrii unitãþii de comuniune în
Bisericã: „Noi nu spunem Tatãl meu care eºti în ceruri, nici dã-mi pâinea
mea cea de toate zilele...Pentru cã rugãciunea noastrã este comunã ºi
publicã (publica est nobis et communis oratio); ºi când ne rugãm nu ne
rugãm numai pentru o singurã persoanã ci pentru toþi pentru cã noi toþi
suntem una. Dumnezeul pãcii ºi Învãþãtorul armoniei care ne-a învãþat
despre unitate, ne-a învãþat sã ne rugãm unii pentru alþii aºa ca ºi când
unul singur i-ar purta pe toþi ceilalþi în el însuºi (sic orare unum pro
omnibus voluit quomod in uno omnes ipse portavit)“. Literatura patristicã
a primelor veacuri are din abundenþã exemple de acest fel.
Aºadar, prezenþa lui Hristos prin Sfântul Duh în istorie, nu este
doar o realitate psihologicã sau sentimentalã. El este prezent ºi
lucreazã în mod real ºi vizibil, prin Sfântul Duh. Iar când Trupul lui
Hristos - Biserica lucreazã în armonie cu Capul Sau Hristos, Hristos
însuºi, adicã acea realitate teandricã care este Trupul Sãu, lucreazã în
lume. Dupã Pogorârea Duhului Sfânt, Hristos cel istoric care a murit, a
înviat ºi s-a înãlþat la ceruri nu mai poate fi separat de Hristos cel
eshatologic care ca miel înjunghiat pentru veºnicie stã de-a dreapta
Tatãlui în Împãrãþia cerurilor. Iar Hristos cel eshatologic nu poate fi
separat de trupul Sãu pnevmatizat ºi tainic - Biserica, prin care El

83
continuã sã fie printre ºi împreunã cu cei ai sãi pânã la sfârºitul
veacurilor (Matei 28,20).
În concluzie, mãrturisind credinþa cea una într-un singur
Dumnezeu, un singur Hristos ºi un singur Duh care printr-un unic botez
încorporeazã pe oameni într-un unic Trup al lui Hristos, afirmãm în
crez la fiecare Sfântã Liturghie cã Biserica este „una“. Este una întrucât
ºi Capul ei este doar unul; este o singurã turmã ºi un singur pãstor
(Ioan 10,16); o singurã vie cu mai multe mlãdiþe (Ioan 15, 5); un Domn,
o credinþã, un botez (Efeseni 4, 4-5); o singurã Bisericã a lui Hristos care
este ºi va rãmâne „stâlpul ºi temelia adevãrului“ (I Timotei 3,15).

Unitatea Bisericii în contextul Miºcãrii ecumenice

Unitatea creºtinã, în mãrturisirea credinþei comune ºi slujire a
lumii, este raþiunea principalã a Miºcãrii Ecumenice. Efectele negative
pe care dezmembrarea creºtinã le-a avut totdeauna asupra impactului
Evangheliei în lume a motivat pe pionierii Miºcãrii Ecumenice care ei
înºiºi proveneau din miºcãrile misionare sã înceapã procesul ce viza
redescoperirea unitãþii primare a Bisericii pentru ca „lumea sã creadã“
(Ioan 17,21). Din punct de vedere istoric, deºi Consiliul Ecumenic este
fondat abia în 1948, „bazele“ lui se pun deja în 1910 la Conferinþa
Misionarã de la Edinburgh, Scoþia.
Celebrul document al Comisiei Credinþã ºi Constituþie elaborat la
Toronto în 1950 ºi intitulat „Biserica, Bisericile ºi Consiliul Ecumenic al
Bisericilor“ pregãtea deja terenul pentru intrarea în masã a Bisericilor
ortodoxe în CEB. Prin acest document se garanta integritatea
eclesiologicã a fiecãrei Biserici membre, neobligativitatea adoptãrii unei
noi eclesiologii, ºi se dãdeau asigurãri cã CEB nu este ºi nu va deveni
niciodatã o suprabisericã ºi nici nu se va baza vreodatã pe o concepþie
anume despre Bisericã. În aceastã primã fazã, puþinele Biserici
ortodoxe care deveniserã membre CEB ºi teologii care participau la
acest fel de întruniri, explicau prezenþa ºi locul Ortodoxiei în
Ecumenism de obicei prin prisma unui agnosticism eclesiologic care
era, într-un fel, în consonanþã cu Declaraþia de la Toronto. Se afirma,
într-adevãr, cã Biserica Ortodoxã este UNA SANCTA dar nu s-a mers
mai departe ºi nu s-a încercat a se defini, din punct de vedere ortodox,
statutul celorlalþi membri neortodocºi din CEB faþã de aceastã realitate
a Bisericii celei una. Rãspunsul uzual la aceastã problemã delicatã,
folositã mai ales de ortodocºii din diasporã, era bazat pe gândirea lui
Khomiacov: „ºtim unde este Biserica dar nu ºtim unde aceasta nu este“.
Primul care a ridicat problema participãrii ortodoxe în Miºcarea
ecumenicã la nivel teologic se pare a fi fost George Florovsky, al cãrui
rol la Adunarea Generalã de la Evanston a fost decisivã. Formula
folositã de el „ecumenism în timp“ a avut impact pentru o vreme
Miºcarea Ecumenicã, întrucât exprimã necesitatea reconcilierii între
Est ºi Vest în cadrul larg al redescoperirii catolicitãþii a Bisericii care a
fost afectatã datoritã dezbinãrii între Biserici. Într-un articol scris în
acea vreme el afirma: „Biserica Ortodoxã pretinde cã este Bisericã...
Biserica Ortodoxã este conºtientã de identitatea ei de-a lungul vremii, în
ciuda tuturor perplexitãþilor ºi schimbãrilor. Ea a pãstrat intactã ºi

84
imaculatã sfânta moºtenire a Bisericii primare, a Apostolilor ºi a
Pãrinþilor, credinþa care a fost datã sfinþilor o data ºi pentru totdeauna.
Ea este conºtientã de identitatea învãþãturii ei cu mesajul apostolic
ºi tradiþia Bisericii vechi, deºi uneori probabil cã nu a mai transmis
mesajul unor generaþii anumite în toatã splendoarea lui ºi într-un mod
convingãtor“.
În 1961, marea majoritate a Bisericilor Ortodoxe devin membre
ale Consiliului Ecumenic al Bisericilor. Declaraþia delegaþilor ortodocºi
fãcutã pe baza unui document despre unitatea Bisericii elaborat cu
ocazia celei de-a treia adunãri generale a CBB de la New Delhi 1961,
arãta, cu mare claritate, care este locul Bisericii Ortodoxe în calitatea ei
de Una Sancta în relaþia cu celelalte confesiuni creºtine ºi care este
rolul ei în Miºcarea ecumenicã: „Problema ecumenicã, cum este
înþeleasã în miºcarea ecumenicã actualã este, în primul rând, o problemã
a lumii protestante. Principala problemã, în acest context, este cea a
denominaþionalismului“. Aºadar, problema unitãþii creºtine, sau a
reunirii creºtine, este de obicei vãzutã în termeni de acord inter-
denominaþional sau reconciliere. Intr-un univers protestant, o astfel de
abordare este aproape naturalã. Dar pentru Biserica Ortodoxã aceasta
este nenaturalã. Pentru ortodocºi, problema ecumenicã de bazã este
aceea a schismei. Ortodocºii nu pot accepta idea de „paritate
denominaþionalã“ ºi nu pot vizualiza reuniunea creºtinã doar ca o
ajustare interdenominaþionalã. Unitatea a fost ruptã ºi trebuie
restabilitã. Biserica Ortodoxã nu este o confesiune, una între multe
altele, una printre cele multe. Pentru ortodocºi, Biserica ortodoxã este
simplu Bisericã. Biserica ortodoxã este conºtientã de identitatea
structurii sale interne ºi a învãþãturii sale cu mesajul apostolic
(kerygma) ºi tradiþia vechii Biserici nedespãrþite. Ea se gãseºte într-o
succesiune neîntreruptã ºi continuã de succesiune preoþeascã
sacramentalã, viaþa sacramentalã, ºi credinþã. Într-adevãr, pentru
ortodocºi succesiunea apostolicã a episcopatului ºi preoþia
sacramentalã sunt elemente esenþiale ºi constitutive, ºi deci obligatorii
pentru însãºi existenþa Bisericii. Biserica Ortodoxã, prin convingerea ºi
conºtiinþa ei internã, are o poziþie specialã ºi excepþionalã în
Creºtinãtatea dezbinatã, ca purtãtoare ºi martorã a tradiþiei vechii
Biserici nedespãrþite, din care provin toate denominaþiunile existente,
prin reducþionism ºi separare. Din punct de vedere ortodox, strãdaniile
ecumenice actuale pot fi caracterizate ca „ecumenism în spaþiu“, vizând
înþelegerea între diferitele denominaþiuni, aºa cum existã în momentul
de faþã. Din punct de vedere ortodox, aceastã strãdanie este inadecvatã
ºi incompletã. Baza comunã sau mai degrabã contextul comun al
denominaþiunilor existente, pot fi gãsite, ºi trebuie gãsite, în istoria lor
comunã din trecut, în acea tradiþie comunã veche ºi apostolicã, din care
toate îºi trag existenþa. O astfel de strãdanie ecumenicã poate fi numitã
în mod adecvat „ecumenism în timp“. Însuºi raportul comisiei Credinþã
ºi Constituþie menþioneazã „acordul (în credinþã) cu toate timpurile ca
una din condiþiile normative ale unitãþii. Teologii ortodocºi sugereazã
aceasta noua metodã de cercetare ecumenicã, ºi acest criteriu nou de
evaluare ecumenicã, ca piatrã împãrãteascã, cu nãdejdea cã unitatea va

85
fi refãcutã de cãtre denominaþiunile despãrþite prin întoarcerea lor la
trecutul lor comun. În acest fel, diferitele denominaþiuni, se vor întâlni
unele cu altele în unitatea tradiþiei comune. Biserica ortodoxã doreºte sã
participe la aceastã lucrare comunã ca martorã care a pãstrat continuu
depozitul de tradiþie ºi credinþã comunã. Nu se anticipeazã o refacere a
unor forme vechi, ci o redescoperire dinamicã a etosului peren, singurul
care poate asigura adevãratul consens în toate vremurile. Nu va fi nici o
uniformitate rigidã, întrucât aceeaºi credinþã, tainicã în esenþa ei ºi
neînþeleasã în mod adecvat în formulele raþiunii umane, poate fi
exprimatã în mod exact ºi diferite feluri“.
Mãrturisirea Ortodoxiei ca Una Sancta a rãmas pânã în zilele
noastre una din afirmaþiile de bazã în cadrul Miºcãrii Ecumenice.
Conºtiinþa identitãþii cu Biserica apostolicã a primelor veacuri implicã
însã o mare responsabilitate. Adevãrul de credinþã (Ortodoxia) s-a dat
nu pentru a fi pus sub obroc ºi þinut în mod egoist pentru sine, ci
pentru a fi mãrturisit ºi împãrtãºit ºi altora. Totodatã, conºtiinþa
continuitãþii în credinþa ºi viaþa Bisericii primare, implicã o mare
smerenie ºi sentiment de nevrednicie. Tradiþia nu este staticã ci
dinamicã prin însãºi natura ei. Fiecare eveniment ºi întâlnire cu alþii,
va trebui folosit ca prilej de testare a statorniciei în credinþã ºi practicã
apostolicã, de redescoperire ºi reimplementare a ei continuã.
Dialogurile teologice, la care ºi Biserica Ortodoxã ia parte, nu sunt
evenimente ºi forumuri unde se negociazã credinþa ºi unitatea Bisericii.
Ele sunt mai degrabã prilejuri unde cei ce participã vorbesc dar ºi se
ascultã reciproc. Împreunã se strãduiesc sã vindece rãnile trecutului,
dezbinãrile istoriei ºi sã refacã acea unitate a Bisericii pentru care
Hristos s-a rugat ºi a dãruit-o ca „dar“, însã ºi ca responsabilitate de a
o pãzi ºi înfãptui - oikodome - (Efeseni 4, 13-14). Or, acest deziderat
conduce în mod firesc spre „fraþii întru aºteptarea dragostei noastre’“.
Recent, Bisericile Ortodoxe au avut din nou ocazia de a se
pronunþa asupra unitãþii Bisericii ºi rolului ei în Miºcarea Ecumenicã
în cadrul studiului ce viza elaborarea si stabilierea unei noi viziuni si
înþelegeri comune a naturii Consiliului Ecumenic al Bisericilor. Cu
acest prilej s-au repetat poziþiile tradiþionale, s-au adus nuanþe noi dar
nu s-a realizat nimic semnificativ. Suntem încã în faza de „agnosticism
ecclesiologic“, fãrã a avea o viziune ºi înþelegere clarã a relaþiei dintre
Una Sancta cum este perceputã de Biserica Ortodoxã ºi ceilalþi membri
neortodocºi din Consiliul Ecumenic al Bisericilor, În momentul de faþã
atât explicaþiile de ordin teologic cât ºi practicile de ordin canonic diferã
nu numai de la o Bisericã ortodoxã localã la alta ci de cele mai multe
ori chiar de la preot la preot sau de la teolog la teolog din cadrul
aceleiaºi Eparhii. O precizare clarã asupra acestei probleme se impune
astãzi ca deosebit de necesarã.

86
 V.

ISTORIA
ªI
CULTURA CETÃÞII
 MITROPOLIA DE LA TÂRGOVIªTE
- UN MARE CENTRU
DE SPIRITUALITATE ECUMENICÃ
ÎN TECTONICA GEOCIVILIZAÞIEI EUROPENE
– 485 DE ANI
DE LA MUTAREA MITROPOLIEI ÞÃRII ROMÂNEªTI
DE LA CURTEA DE ARGEª
ÎN TÂRGOVIªTEA VOIEVODALÃ

Dr. George COANDÃ,

Membru al Academiei Americano - Române
de Arte ºi ªtiinþe din SUA
1 Instituitã capitalã a Þãrii Româneºti în vremea domniei lui
Mircea cel Bãtrân (1386 - 1418) din raþiuni geostrategice, Târgoviºtea
va fi fost sã fie vreme de trei secole ºi jumãtate Scaunul voievodal cel
mai reprezentativ al românilor, astfel devenind o Cetate Eternã a
românitãþii. Dar, în momentul când Târgoviºtea îºi schimba condiþia în
aceea de capitalã administrativ -politicã, nu se luase ºi hotãrârea
stabilirii în noua reºedinþã voievodalã ºi a Scaunului mitropolitan, ceea
ce periclita conlucrarea între domnitor ºi Întâiul Stãtãtor bisericesc al
þãrii, în acele vremuri ale Evului Mediu aceastã conlucrare fiind de
primã importanþã, ºi politicã, ºi religioasã. Însã împrejurãrile politico -
militare ºi, mai cu seamã, luptele de apãrare antiotomane, nu au
îngãduit pãrãsirea, o vreme, a scaunului vlãdicesc de la Curtea de
Argeº. Apoi, la un scurt moment de pace a venit ºi momentul aºezãrii
Mitropoliei la Târgoviºte. Trebuie amintit faptul cã aceastã aºezare nu
se putea realiza fãrã existenþa unui lãcaº sfânt, compatibil cu înaltul
rang de catedralã a Mitropoliei Þãrii Româneºti. Astfel cã, încã din
primul deceniu al veacului al XVI-lea a început istoria catedralei
mitropolitane din Târgoviºte, o îndelungatã ºi zbuciumatã istorie, iar în
cele douã ipostaze arhitectonice prin care a trecut de-a lungul veacurilor,
de la zidirea sa ºi pânã astãzi, a fost, este ºi va fi un mare monument
naþional al ortodoxiei ºi culturii româneºti. ªi chiar dacã ipostazele
amintite mãrturisesc douã viziuni arhitecturale, acestea developeazã
însã, generic, imaginea unei singure eclezii: Mitropolia din Târgoviºte.
Prima sa ipostazã arhitectonicã îºi are începutul în vremea domniilor
lui Radu cel Mare (1495 - 1508) ºi Neagoe Basarab (1512 - 1521), care
au transformat o necesitate de stat, ºi religioasã, ºi politicã, în realitate,

88
pânã la al doilea voievod amintit, Mitropolia Þãrii Româneºti, dupã
mutarea definitivã a capitalei la Târgoviºte de cãtre Mircea cel Bãtrân,
la începutul veacului al XV-lea, rãmânând în vechea capitalã de la
Curtea de Argeº.
De fapt, Neagoe Basarab ºi mitropolitul Macarie al Il-lea (cel care
pe vremea când era ieromonah a tipãrit, la Mãnãstirea Dealu, în 1508,
prima carte în noua tehnicã de imprimat a lui Gutemberg din spaþiul
românesc ºi din arealul sud-est balcanic), au reluat lucrul - ºi vom
vedea mai încolo de ce am spus reluat - la noul lãcaº al Mitropoliei Þãrii
Româneºti din Scaunul voievodal în 1518, dupã ce, la 17 august 1517,
domnitorul ºi înaltul sãu ierarh au hotãrât mutarea acesteea de la
Curtea de Argeº. Iar la 17 mai 1520, trebuie sã fi fost -cum, din pãcate,
nu ne-a rãmas nici o descriere a momentului, doar bãnuim -târnositã
cu tot fastul specific de cãtre mitropolitul Macarie al Il-lea, de faþã fiind
ºi voievodul, astfel împlinindu-se hotãrâta tocmealã, din 1517, „ca de
acum înainte niciodatã în veci, în Argeº sã nu mai fie mitropolie, ci sã fie
mãnãstire ºi arhimandrie, iar în Târgoviºte sã fie mitropolie stãtãtoare,
cum s-au aºezat“.
Aflãm dintr-o scrisoare de invitare la acest moment, pe care
Neagoe Basarab a trimis-o „peste munte“ braºovenilor, cã hramul
Mitropoliei a fost ales a fi „Înãlþarea Domnului“ ºi cã la târnosire se
stabilise a lua parte „toatã þara“, invitaþii descoperind încântaþi o
bisericã „mare ºi frumoasã, cu opt turle ºi tot rotunde, cum se saturã ochii
tuturor de vederea ei“.
Este de amintit cã ideea mutãrii sediului mitropolitan de la Curtea de
Argeº la Târgoviºte iniþial a aparþinut mitropolitului Nifon (1503 - 1505), o
vreme patriarh la Constantinopol, înlãturat din chiriarhia ecumenicã de
Baiazid al II-lea, recuperat fiind din exilul de la Adrianopol de
voievodul Þãrii Româneºti ºi pe care 1-a consiliat sã ia decizia
transferului.
Înainte însã de a lua decizia mutãrii, ideea surâzându-i, Radu cel
Mare a apucat sã ridice corpul principal cu cinci turle, Neagoe Basarab
adãugând exonartexul cu trei turle, aducând meºteri în lucratul pietrei
din Transilvania.
Cu îndreptãþire, deci, este corect a preciza cã Radu cel Mare ºi
Neagoe Basarab, dar ºi mitropoliþii Nifon ºi Macarie al II-lea sunt
ctitorii lãcaºului Mitropoliei din Târgoviºte.
Iatã ºi o descriere sugestivã a acestui impresionant monument pe
care o datorãm arhidiaconului cãrtur Paul de Alep, popositor ºi la
Târgoviºte la 1653, pe când îl însoþea într-o misiune eclezialã pe tatãl
sãu, Macarie al II-lea, patriarh al Antiohiei:
„Locuinþa mitropolitului este foarte mare ºi cu trei curþi ...În faþã se
aflã o bisericã mare, care nu-ºi are perechea în toatã þara (...) Aceastã
bisericã este tot atât de mare, spaþioasã, încãpãtoare ºi înaltã, sprijinitã
pe numeroºi stâlpi; ea este impunãtoare ºi în stilul Sfintei Sofia. Este
împãrþitã în trei pãrþi: prima este pronaosul, foarte spaþios ºi cu multe
cupole; de aici se intrã printr-o a doua uºã în nartex, de asemenea
spaþios ºi frumos; apoi se intrã printr-o a treia uºã, chiar în mijlocul
bisericii care este foarte mare. Turla este mãreaþã prin înãlþimea ºi

89
deschiderea ei. Se vede atârnat un policandru foarte mare, cu strane
mari de jur - împrejur. Iconostasul, crucea rãstignirii ºi crucea cea micã
sunt minunate; sfeºnicele de lemn aurit sunt o lucrãturã aleasã .... Pereþii
sunt acoperiþi în întregime cu picturi vechi ...În faþa uºii se aflã o fântânã
frumoasã cu apã curgãtoare..... De asemenea, în faþa porþii curþii se aflã
o altã fântânã ... „
Biserica mitropolitanã va fi cunoscut ºi câteva deteriorãri în 1595,
provocate de ocupaþia otomanilor lui Sinan Paºa, sau stricãrile
ordonate de Gabriel Báthory, între 1610- 1611, trupelor invadatoare
maghiare. Renaºte în vremea domniei lui Matei Basarab (1632 - 1654),
când, domnitorul, în 1645, o înveleºte cu plumb, zidindu-i ºi golurile
apãrute între stâlpii exonartexului, dar realizeazã ºi alte ancadramente
la ferestre. Exonartexul ºi chiliile sunt repictate de o echipã de „zugravi
de subþire“: Gheorghe Bucur, Gheorghe Diaconu ºi Tudor Savu.
Dar voievodul care-i va reda mãreþia a fost Constantin
Brâncoveanu (1688 - 1714). Între 1707 ºi 1708 înþeleptul domnitor
dispune restaurãri ample ale monumentului eclezial, de care se va
ocupa cu osârdie mitropolitul Teodosie. “Zugravii de subþire“
Constantin, Ioachim, Lamba, Marin, Nicula ºi Radu fac un alt efort
„în echipã“, dregându-i ruinãrile pricinuite de vremuiri ºi de oameni ºi
repictând-o. Este adãugat acum pridvorul împodobit ºi consolidat cu
patru coloane ºi cu balustrade de piatrã, fiind înzestratã ºi cu un
splendid iconostas, iar marele paharnic Ianache Vãcãrescu, în 1709,
mai reface încã o datã pictura.
Dupã trecerea în lumea veºnicã a Brâncoveanului, ºi dupã
stabilirea definitivã a capitalei la Bucureºti, catedrala este iarãºi
supusã unor vicisitudini barbarizante: jaful otoman din 1737; un
incendiu ale cãrui urmãri sunt cât de cât înlãturate de mitropolitul
Dositei; lãsarea în dãrãpãnare a palatului mitropolitan, a bisericii -
paraclis, a chiliilor; smulgerea de cãtre eteriºti, în 1821, a acoperiºului
de plumb pentru a turna gloanþe; iar cutremurul din 1838 devasteazã
o parte din complexul de clãdiri al fostei Mitropolii.
ªi, cu toate aceste vitregii demolatoare, biserica încã îºi mai arãta
ceva din splendoare unor vizitatori importanþi pe la mijlocul ºi în a doua
parte a veacului al XlX-lea, ºi care au lãsat mãrturii în acest sens -
Cezar Bolliac, G. Misail, Ioan Slavici, G. Mandrea -, toþi aceºtia având
misiuni oficiale, menite a arãta starea realã a monumentului, dar ºi
istoricul parizian Emile Isambert.
Fiecare dintre ei a reþinut nu numai starea de degradare evidentã,
ci ºi frumuseþea remarcabilã a unor elemente încã vizibile: portalurile,
ancadramentele ferestrelor, pictura, dar ºi pietrele tombale ale unor
Cantacuzini ºi ale patriarhului Dionisie al IV-lea al Constantinopo-
lului ºi mitropolitului ªtefan I.
Biserica era însã minatã de multe rãni ºi, pe deasupra, datoritã
masivitãþii sale, începuse a se scufunda, terenul pe care se înãlþa
cedând. Astfel cã, la propunerea arhitectului Johann Schlatter, care,
din pãcate, la rându-i, s-a apucat sã demoleze secþiuni din monument,
recunoscând, totuºi, cã biserica „meritã a fi conservatã“, având o
„dispoziþie particularã ºi interesantã“, la sfârºitul veacului al XIX-lea a

90
fost adus arhitectul francez Lecomte de Nouy,cu intenþia de a fi
salvatã. ªi, cu toate protestele târgoviºtenilor ºi ale oamenilor de
culturã români, francezul, pur ºi simplu, a gãsit o singurã soluþie ...
salvatoare: a dãrâmat-o, distrugând, în acest fel, un monument de
unicã valoare în arhitectura religioasã româneascã.
Este demn de a fi reþinut faptul cã lãcaºul Mitropoliei a servit
drept model unor celebre monumente ecleziale, dãinuind ºi astãzi:
Biserica Mare de la Curtea Domneascã din Târgoviºte, bisericile Bãniei
de la Craiova ºi a Mânãstirii Sãrindar din Bucureºti, Catedrala
Reîntregirii din Alba - Iulia. Chiar Lecomte de Nouy a remarcat „Stilul
bizantin curat (...) în forma planului. Dispoziþia interioarã e bogatã prin
coloanele, arcurile, bolþile ºi mulþimea de ferestre pe unde se strecoarã o
luminã palidã, iar în afarã se ridicã, mãreaþã, prin profilul variat ºi
eleganþa turnurilor ce o încoroneazã“. ªi cu atât mai mult te întrebi ce o
fi fost în capul acestui francez care n-a gãsit altã soluþie decât
neantizarea acestui, iatã, dupã propria-i mãrturisire, excepþional
monument!
A doua ipostazã arhitectonicã este cea de astãzi. Aºa - zisa
restaurare lecomteanã nu este altceva decât o altã construcþie începutã
în 1892 ºi terminatã în 1933, când a avut loc târnosirea ei de cãtre
primul patriarh al României, Miron Cristea. ªi cu toate cã nu a luat
nimic, sub raport arhitectural, de la vechiul lãcaº, noua bisericã -
Catedralã Arhiepiscopalã astãzi - recomandã un stil românesc autentic,
fiind temeinic construitã ºi inspirat pictatã de marele artist al penelului
Belizarie. Iar dupã aproape ºapte decenii de la târnosirea sa catedrala
a cunoscut o realã reînviere sub pãstorirea ctitoritoare a Înalt Prea
Sfinþiei Sale dr. NIFON Mihãiþã, Arhiepiscop al Târgoviºtei, care a
oficiat resfinþirea la 4 noiembrie 2001, dupã ce monumentul a cunoscut
unele lucrãri necesare de refacere, cât ºi de restaurare a picturii,
realizatã cu luare aminte de cãtre artista plasticã Elena Vasilescu. În
acest fel Catedrala Arhiepiscopalã - rãmasã în mentalul colectiv istoric
al târgoviºtenilor, ºi nu numai, drept Mitropolia -ºi-a recãpãtat
întreaga splendoare, fiind ºi în aceastã a doua ipostazã arhitectonicã un
monument naþional al ortodoxiei româneºti.
2. Dupã acest succint istoric al monumentului eclezial - care ni s-a
impus a-l realiza pentru a înþelege mai bine sensul temei -, sã vedem
acum care a fost rolul Mitropoliei, ca mare centru de spiritualitate
ecumenicã, în tectonica geocivilizaþiei europene, cu referire la epoca
Renaºterii româneºti. Este cert cã, încã de la târnosirea bisericii
catedralei, în fond de la funcþionalizarea noului Scaun mitropolitan,
mitropoliþii Þãrii Româneºti au înþeles cã este necesar sã facã din el un
centru de spiritualitate. ªi este de presupus, cu destulã îndreptãþire, cã
Macarie al II-lea, fost tipograf - a cãrui mãiestrie o vedem ºi astãzi în
lucrãrile tipãrite de el la Mãnãstirea Dealu - ºi cãrturar de rasã, trebuie
sã fi fost implicat în redactarea „Învãþãturilor lui Neagoe Basarab cãtre
fiul sãu Teodosie“, ºi este de presupus, cu atât mai mult cu cât capitolul
al II-lea este dedicat de voievod lui „chir Vlãdica Macarie ºi cãtre alþi
egumeni ieromonahi ºi preoþi ºi cãtre tot clirosul“, mitropolitului
arãtându-i preþuirea sa prin cuvinte omagiatoare. Pentru cã - ºi tocmai

91
asta ne îndrituieºte în presupunere - mitropolitul cãrturar, ºi este
indubitabil faptul, era la curent cu literatura pareneticã practicatã în
Europa Occidentalã.
Dar, Mitropolia din Târgoviºte înregistreazã adevãratul sãu debut
ca mare centru de spiritualitate în vremea domniei lui Radu Paisie
(1535 - 1545), domnitorul aducându-l în cetate pe logofãtul Dimitrie
Liubavici, sârb de origine, fiu ºi nepot de harnici meºteri în arta
tipãritului (Feodor Liubavici ºi Bojidar Vucoviè).
Lucrãrile tipãrite la Târgoviºte în tipografia lui Liubavici (1545:
“Molitvelnic“; 1546-1547: „Praxiu“; 1546-1551: „Antologhion“ ºi un
„Tetraevanghel“) vor fi circulat pe un larg spaþiu ortodox din Peninsula
Balcanicã ºi pânã în spaþiul imperial rusesc, având - altfel nu ar fi
putut sã aparã - binecuvântarea mitropolitului Anania. De altfel, el este
amintit în predoslovia „Molitvelnicului“ din 1545.
Însã, meritul incontestabil al lui Liubavici este acela de a fi
format la Târgoviºte o adevãratã ºcoalã de tipografi români, care, la
rândul lor, vor transmite altor autohtoni taina tehnicii de imprimat
gutembergiene, printre aceºtia numãrându-se ºi Coresi, fiind, cu
timpul, atraºi în atelierele Mitropoliei. De altminteri, Coresi tipãreºte la
Târgoviºte un „Triod - Penticostar“ din porunca lui Pãtraºcu cel Bun,
între iulie 1557 ºi iulie 1558, ºi sub supravegherea mitropolitului
Anania, cel care, cumpãrând cu 5000 de aspri o „Evanghelie“
sloveneascã în manuscris, o dãruieºte Mitropoliei þãrii , dar ºi a
urmaºului sãu în scaunul vlãdicesc, mitropolitul Efrem.
Manifestând evidente propensiuni cãrturãreºti, mitropolitul
Serafim încurajeazã, aproape programatic, producþia de carte
religioasã, cel ce îl va fi susþinut în aceastã întreprindere - ºi la cererea
insistentã a acestui vlãdicã -nefiind altcineva decât Coresi ot
Târgoviºte. ªi ºtim acest lucru din postfaþa „Psaltirii slavone“ (1577), în
care se face precizarea cã a fost tipãritã din porunca domnului
Alexandru al Il-lea Mircea ºi a „preasfinþitului mitropolit Serafim“
Însã interesant pentru spiritul deschizãtor de drum al acestui
mitropolit cãrturar este un fapt cu implicaþii benefice în evoluþia limbii
române: „Evanghelia cu învãþãtura“ {„Calania“), din 1581, o
încredinþeazã spre a fi tradusã în româneºte tot diaconului Coresi.
Ceea ce va ºi fi fãcut meºterul tipograf, ajutat de preoþii, cãrturari la
rândul lor, Iane ºi Mihai de la biserica „Sfântul Nicolae“ din ªcheii
Braºovului, primind binecuvântarea întâiului Stãtãtor de la Târgoviºte.
Mitropolia de la Târgoviºte cunoaºte o susþinutã acþiune de
pastoraþie naþionalã sub mitropolitul Eftimie al Il-lea, în vremea
domniei zbuciumate a lui Mihai Viteazul (1593 - 1601), care 1-a
sprijinit pe marele voievod în toate actele sale de renaºtere ºi unire
româneascã, fiindu-i ºi un persuasiv ambasador în relaþiile cu
împãratul Rudolf al Il-lea al Sfântului Imperiu Roman de Naþiune
Germanã ºi cu Sigismund Báthory al Transilvaniei.
Este cred corect a achiesa la ideea - având la îndemânã chiar ºi
sporadice informaþii - cã a acordat atenþie ºi vieþii spirituale a
Mitropoliei care, dupã unirea Transilvaniei cu Þara Româneascã, devine
o adevãratã Mitropolie Naþionalã, bisericile din provincia nord

92
carpaticã, din porunca lui Mihai Viteazul, intrând sub jurisdicþia sa
canonicã. Astfel cã este de luat în calcul probabilitatea ca sã fi trimis
peste munte cãrþi de cult pentru nevoile duhovniceºti ale preoþimii
transilvane. Dar, deosebit de rodnicã pentru Mitropolia din Târgoviºte a
fost epoca lui Matei Basarab (1632 - 1654), aici fiind revigoratã
activitatea tipograficã, mitropoliþii Teofil ºi ªtefan devenind aliaþi
fervenþi ai domnului în opera sa de redeºteptare a spiritului naþional.
De pildã, mitropolitul ªtefan, cel care se mãrturisea pe sine cum
cã „am spart pâcla neºtiinþei ºi am dres rânduielile ºi le-am prepus
rumâneºte“, a fãcut din tipografia de la Mitropolie un puternic centru
de spiritualitate, producþia editorialã fiind, raportând-o la vremea de
atunci, fãrã nici o exagerare, impresionantã. Fie sã amintim
„Slujbelnicul“ (1646), „Triodul penticostar“ ºi „Triodul postului“ (1649),
„Pravila cea micã“ ºi „Îndreptarea legii“ (1652), la care se adaugã ºi
lucrãrile tipãrite la Dealu, însã tot sub vegherea Mitropoliei: a doua
ediþie a „Cazaniei“ de la Govora (1644), „Imitatio Christi“ (1647) ºi
romanul „Varlam ºi Iosif“ cam în acelaºi timp.
Pe bunã dreptate, Nicolae Cartojan, în acel monument de culturã
care este „Istoria literaturii române vechi“ concluzioneazã: „Miºcarea
culturalã, învioratã în epoca lui Matei Basarab, s-a propagat peste
cuprinsul þãrii ºi a contribuit la reînvierea literarã în Ardeal, unde, ca
material tipografic trimis de domnul Þãrii Româneºti, se deschide o nouã
epocã de activitate cãrturãreascã, reprezentatã cu deosebire prin
personalitatea mitropolitului Simeon ªtefan“.
Mitropolia de la Târgoviºte cunoaºte un alt moment de vârf în
demersurile sale spiritual editoriale în remarcabila domnie a lui
Constantin Brâncoveanu (1688 - 1714) ºi a pãstoririi acelui acribic
cãrturar ºi infatigabil mitropolit al Ungrovlahiei, care a fost Antim
Ivireanul. La rândul sãu, acesta revigoreazã activitatea centrului
tipografic de la Târgoviºte, cãci, îndatã dupã întronizare, mutã
tipografia de la Râmnicul de Vâlcea la Mitropolie, unde, urmând pilda
antecesorului sãu vlãdicesc Simeon ªtefan, realizeazã o producþie de
carte cu mult mai impresionantã. Astfel, ies din tiparniþa mitropolitanã
18 cãrþi în româneºte, slavo-româneºte, slavo-româneºte-elineºte ºi
elineºte. Este o producþie comparabilã cu aceea a unor centre
tipografice din occidentul european, cum au fost cele de la Padova,
Veneþia, Strasbourg, Oxford. Münster, Praga sau din spaþiul estic al
continentului, Kiev, ori de la Tibilisi, din patria de obârºie a
mitropolitului. Iatã amintim câteva titluri mai reprezentative: „Cartea
de peste tot anul, cuprinzând fãrã lipsã tot serviciul bisericesc“ (1709),.
„Panoplia dogmaticã“, rânduitã de Eutimie Zigaben (1710), „Maxime
ale unor vechi filozofi“, tãlmãcitã de Ioan Avramios din italianã ºi un
„Catavasier“ (1713) ºi un „Ceaslov“ (1714), în elineºte ºi în limba
neamului românesc, „Învãþãturã bisericeascã la cele mai trebuincioase
ºi mai de folos pentru învãþãtura preoþilor“ (1710), „Octoihul“ (1712),
„Dumnezeiºtile ºi sfintele liturghii“ ºi „Evhologhion adecã Molitvelnic“
(1713), „Catavasierul“ (douã ediþii: 1714 ºi 1715) ori „Ceaslovul“ (1715).
Astfel cã „Antim Ivireanul a slujit neamul românesc, în primul rând, pe
calea tiparului, aducând cuvânt de învãþãturã la îndreptarea ºi la
întãrirea duhovniceascã pentru credincioºii sãi“.

93
 Din cele relevate pânã aici, fie ºi succint, reiese indubitabil faptul
cã Mitropolia de la Târgoviºte - ºi în istoria Bisericii Ortodoxe
Române, cât ºi în istoria culturii ºi civilizaþiei româneºti - ocupã, putem
spune, pentru perioada Renaºterii naþionale, un loc preeminent. ªi cu
atât mai mult este îndrituitã sã-1 ocupe cãci, dacã vom juxtapune
acþiunea sa spiritual ecumenicã pe imaginea spiritual tipograficã a
Europei renascentiste ºi postrenascentiste, vom lua seama cã, pe unele
segmente, era în racord cu aceastã imagine, mai ales în ceea ce priveºte
literatura pareneticã ºi religioasã, chiar dacã se afirmaserã „monºtrii
sacri“ Shakespeare, Tirso di Molina, Pedro Calderon de la Barca,
Pierre Corneille sau Jean de la Bruyere.
Pãstrând însã proporþiile - în fond, Mitropolia de la Târgoviºte
pãstorea peste un popor care nu avusese avantajul unei anumite
libertãþi de miºcare liberalã, precum þãrile Europei Occidentale ºi
Centrale, care, încã de pe atunci, îºi fãureau „sferele de influenþã“
coloniale, încãlcând flagrant morala creºtinã -, cãrþile tipãrite sub
îngrijirea ºi binecuvântarea unor eminenþi mitropoliþi pot fi puse
alãturi, oricând, de cele ale unor scriitori cum au fost, prin caracterul
moralizator ºi mistic, John Bunyan („Cãlãtoria pelerinului“, 1678),
Jacques -Benigne Bossuet („Oraþii funebre“, 1670), Edward Young
(„Cântece de jale, cugetãri nocturne despre viaþã, moarte ºi nemurire“,
1722 - 1723) sau Baruch Spinoza („Tratatul teologico-politic“, 1670).
Astfel cã, în tectonica geocivilizaþiei europene, manifestãrile
creatoare (editoriale ºi tipografice) ale Mitropoliei de la Târgoviºte au
avut, în substanþa lor, duhul Renaºterii, contributor, mai ales, la
afirmarea spiritului naþional.

94
 CONTRIBUÞIA
LUI CONSTANTIN BRÂNCOVEANU
LA DEZVOLTAREA ªCOLII ªI TIPARULUI
Dr. Victor PETRESCU
Timp de peste douã decenii ºi jumãtate domnia lui Constantin
Brâncoveanu (1688-1714) se înscrie în istoria poporului român ca una
din cele mai luminoase ºi benefice, în special culturii ºi artei, prin
înfiinþarea de ºcoli ºi tipografii, încurajarea acestor activitãþi atât în þarã
cât ºi în afara acesteia, ridicarea unor palate ºi lãcaºuri bisericeºti,
transformând Þara Româneascã într-un centru spiritual al Sud-Estului
european ºi al Orientului Creºtin.
Continuând opera de renaºtere culturalã ºi artisticã a lui Matei
Basarab, el a adus-o pe noi culmi, datoritã perioadei de prosperitate
economicã, unei vaste averi personale, cât ºi pregãtirii intelectuale
superioare de care a beneficiat (datoratã ºi stolnicului Constantin
Cantacuzino), fãcând o politicã bazatã în special pe artã ºi culturã, care
i-a asigurat un prestigiu meritat în þarã, dar ºi peste hotarele ei.
Integrat spiritului occidental, a avut contacte fertile cu cultura ºi
civilizaþia Italiei (Veneþia, Florenþa, Padova).
Aflat la „rãspântie între trei lumi ce reprezintã tot atâtea stiluri de
culturã - Occident, Orient, Bizanþ -, spaþiul carpato-balcanic, în general,
ºi cel carpato-danubian îndeosebi, a fost supus tuturor seismelor istoriei.
În asemenea condiþii cultura românã a suferit consecinþele condiþionãrii
destinului istoric al poporului român, impus, în parte, de poziþia
geograficã a Daciei“ .
Putem, aºadar, vorbi de un adevãrat model cultural brâncovenesc.
Prin ce se caracterizeazã el? In primul rând reuºeºte sã strângã la curte
un grup de cãrturari: fraþii Radu ºi ªerban Greceanu, Radu Popescu, la
loc de cinste aflându-se unchiul sãu, Stolnicul Constantin Cantacuzino
sau Antim Ivireanu. Are contacte cu oameni cultivaþi, aducând la curte
greci, italieni, cel mai cunoscut fiind Anton Mario Del Chiaro,
secretarul sãu florentin, care, în 1718, publicã la Veneþia o carte despre
Þara Românescã: „Istoria della moderne rivoluzioni della Valachia, con la
descrizioni del paese, natura, costumi, ritu e religioni degli abitanti con la
tavola geografica de quelle provincia“. De asemenea, a contribuit decisiv
la dezvoltarea ºcolii. Continuând strãdaniile lui ªerban Vodã
Cantacuzino care deschisese în Bucureºti ºcoalã „slavoneascã ºi
româneascã“, înfiinþeazã (1694) „Academia Domneascã de la Sf. Sava“,
cu limba de predare greacã, ºcoalã de învãþãmânt superior, organizatã
în spirit renascentist italian, condusã, din 1698 ºi pânã în septembrie

95
1702, de învãþatul grec Sevastos Kiminitul, urmat de Maicu
Pharphiropulos ºi Gheorghe Hypomenos. Din 1707, Hrisant, patriarhul
Ierusalimului, o reorganizeazã. Se preda filosofie, retoricã, literaturã,
ºtiinþe (astronomie, medicinã, fizicã, matematicã). Printre profesori
întâlnim nume reprezentative ale Orientului: Sevastos Kiminitul, Ioan
Comnen, Panait Sinopeus, Maxim Peloponisianul sau George Maiota,
Bartolomeo Ferrati, cu studii la Roma sau Veneþia.
Au învãþat printre alþii fiii domnitorului, dar ºi Iordache
Creþulescu, Barbu Greceanu, Toma Cantacuzino, ªtefan Cantacuzino.
De altfel, cei trei fii ai sãi promiteau a avea talent oratoric ºi literar, dacã
viaþa nu li s-ar fi curmat brusc, în 1714, la Constantinopol, alãturi de
cea a tatãlui lor. ªtefan Brâncoveanu este autorul unui „Cuvânt
paneginic la Sf. Constantin“, în greceºte, tipãrit în 1701, la Bucureºti; a
unui „Cuvânt paneginic la martirul ªtefan“ sau a unui „Cuvânt
paneginic la adormirea Nãscãtoarei de Dumnezeu“. Dupã Alexandru
Piru, Radu, al treilea fiu, a compus «Cuvântarea la patima cea de lume
mântuitoare» ºi «Cuvânt paneginic la Sfântul Nicolae» (1706)“. Totodatã,
primul sãu fiu, Constantin, care era „învãþat între învãþaþi“, „orator ºi
adânc cugetãtor“, a tradus în greaca modernã, la stãruinþele lui Antim
Ivireanu, «Vieþile greceºti ºi romane» ale lui Plutarh Cheroneul .
Voievodul trimite pe unii elevi ai Academiei de la Sf. Sava la studii
în strãinãtate, în centre ca Padova sau Veneþia. Caracterizând locul de
prim rang pe care 1-a deþinut aceastã instituþie de învãþãmânt P.P.
Panaitescu afirma cã „De la Bucureºti, din chiliile mãnãstirii Sf. Sava, se
fãceau auzite vocile libertãþii pentru popoarele asuprite, precum ºi vocile
învãþaþilor greci, care preferau adevãrul ºtiinþific în formã aristotelicã.
Spiritul nou ce se manifesta printre cãrturarii de la curte, ca ºi acela în
care erau predate cursurile de la Sf. Sava, rupându-se de formele culturii
slave bizantine ºi de misticismul medieval, pentru a afirma odatã cu
libertatea de gândire, o concepþie nouã, raþionalistã ºi materialistã
asupra lumii ºi vieþii, ce avea în centrul ei omul, a sfãrâmat limitele vechii
lumi. Prin umanismul Renaºterii s-a închegat umanismul românesc“.
Se subliniazã caracteristicile fundamentale ale acestui umanism
de sorginte româneascã, bazat pe civilizaþia greacã ºi latinã, pe studiul
Antichitãþii, pe valorile bizantine, puþin cunoscute Occidentului.
Cronicarul acelor vremuri, Radu Greceanu, caracteriza împlinirile
epocii: „Pe lângã acele cu care au înfrumuseþat înþeleptul, umanul ºi de
Dumnezeu plãcutul guvern al Vostru, zilnic onoreazã ºi înfrumuseþeazã ºi
acum pe aceastã de Dumnezeu pãzitã þarã ºi Domnie, cu atâtea clãdiri
sfinþite ºi în adevãr regale, cu biserici ºi mãnãstiri ºi cu alte multe ºi
mãreþe feluri de clãdiri ºi zidiri, spre folosul ºi binefacerea locuitorilor. În
special cu licee (frondistirii), ºi ºcoale de deosebite ºtiinþe ºi învãþãturi, zic
cu ºcoale greceºti, slavoneºti ºi locale (româneºti); între toate ºi pentru
aceste limbi (aþi fãcut) ºi tipografie“.
Dupã o perioadã de stagnare, activitatea tipograficã se reia în
1678 apãrând Cheia înþelesului, traducerea din ruseºte a lui Varlaam.
Dupã un deceniu, în 1688, ªerban Cantacuzino ia iniþiativa traducerii
Bibliei, „dupã limba elineascã“, spre înþelegerea limbii româneºti.
Domnitorul moare înainte de apariþia acesteia (29 octombrie 1688),

96
tipãrirea „s-au sãvârºit cu îndemnarea dumnealui Constantin
Brâncoveanul, marele logofãt, nepot de sorã al mãriei sale, carele dupã
pristãvirea acestui mai sus pomenit, domnu (...) den alegerea a toatei
Þãrii Româneºti pre dumnealui l-au coronat cu domniia ºi stãpânirea a
toatã þara Ungrovlahiei“.
Dan Simonescu sublinia faptul cã: „abia pus în domnie (29 august
1688) a cheltuit ca sã termine tipãrirea Bibliei“ pe care apoi „o au ridicãt
(ºi)...pentru cea de obºte putinþã s-au dãruit neamului românesc“. De
asemenea, afirmã cã a dãruit exemplare cu autografe spãtarului Matei
Cantacuzino sau mitropolitului Dosoftei al Moldovei.
În perioada 1678-1714 au apãrut numeroase cãrþi de sub
teascurile tipografiilor din Bucureºti (1678), Snagov (1696), Buzãu
(1691), Râmnic (1705), Târgoviºte (1709) ºi la Mãnãstirea „Antim“ din
Bucureºti (1716).
Remarcabil este faptul cã majoritatea tipãriturilor buzoiene sunt
în româneºte: „Mineiul“ (1698), „Molitvenic“ (1699), Psaltire“ (1701),
„Învãþãturã de ºapte taine“ (1702), „Liturghier“ (1703), „Apostol“ (1704).
Totodatã au circulat în epocã numeroase manuscrise, anale,
cronici, lucrãri literare cu conþinut laic. Un astfel de manuscris,
redactat la Bucureºti în 1686, poartã însemnarea „A lui Constantin
Brâncoveanul vel spãtar“.
Învãþãmântul academic al vremii, predat în greceºte, face din ce în
ce mai necesarã introducerea în cultura românã a valorilor culturii ºi
civilizaþiei greceºti, impuse ºi datoritã conjuncturilor economice,
politice sau religioase din Þara Româneascã. La tipografia greceascã din
Bucureºti (1690) se scot o serie de scrieri cu caracter dogmatic,
îndreptate împotriva propagandei catolice sau calvine: „Manual în
contra schismei papistaºilor“ de Maxim Peloponezul; „Întâmpinare la
principiile catolice“ de Meletie Sirigul; „Manual în contra rãtãcirii calvine“
(1690) a lui Dositei, patriarhul Ierusalimului. De asemenea, semnalãm
lucrãri pentru oficierea slujbei religioase în greceºte, cuvântãrile cu
subiect religios ale fiilor lui Constantin Brâncoveanu sau „Maxime
filozofeºti“ (Târgoviºte, 1713). Majoritatea acestor cãrþi apar la
Bucureºti în tipografia Mitropoliei (15 faþã de doar 5 în româneºte),
totalul acestora în toate centrele tipografice fiind de 42, asistând,
aºadar, la o tendinþã accentuatã de folosire a limbii greceºti, ceea ce va
întârzia pãtrunderea românei în bisericã. În dorinþa de a diminua sau
chiar de a elimina limba slavonã din bisericã, înlocuind-o cu cea
românã, greaca a fost perceputã ca etapã intermediarã, tranzitorie.
Printre ultimele cãrþi apãrute în slavoneºte amintim „Triodul“ (1697),
„Mineiul“ (1698), „Molitvenicul“ (1699), „Octoih“ (1700), „Penticostar“
(1701), „Apostol“ (1704), „Antologhion.“ (1705), „Octoih“ (1706, 1712).
Determinantã pentru dezvoltarea tiparului epocii brâncoveneºti, a
artei grafice, a biruinþei limbii poporului, atât în cãrþile de cult, cât ºi în
cele laice, este contribuþia lui Antim Ivireanu, la Snagov ca egumen,
Râmnic, ca episcop (1705-1708) sau Bucureºti ºi Târgoviºte, din 27
ianuarie 1708, fiind ales mitropolit al Bisericii Ortodoxe Române.
Personalitate remarcabilã a începuturilor literaturii române moderne, a
fost un iscusit tipograf ºi editor, miniaturist ºi sculptor, ctitor de

97
lãcaºuri sfinte, un mare predicator ºi orator. Tipãreºte 30 de cãrþi în
limba greacã, 24 de cãrþi în limba românã, una în slavonã, 8 cãrþi
bilingve, dintre care 5 slavo-române, 2 greco-arabe ºi una greco-
românã. Pentru prima oarã în peisajul tipografic românesc, la
Târgoviºte (1713), apare un „Catavasier“ în trei limbi: slavonã, românã,
greacã. O laturã importantã a activitãþii sale este cea a tipãririi cãrþilor
religioase în limba românã: „Evanghelie“ (1705), „Molitvenic“ (1706),
„Osmoglasnic.“ (1706), apãrute la Râmnic, sau cele de la Târgoviºte:
„Evhologhion“ sau ,,Molitvenic“(1708-1712), „Psaltire“ (1710), „Octoih“
(1712), „Liturghier“ (1713), „Catavasier“ (1714), „Ceaslov“ (1715).
Continuând opera episcopului Mitrofan care la Buzãu va tipãri
Psaltirea, (1701) în limba românã, Antim Ivireanu va reedita în 1713
„Liturghierul“ ºi „Molitvenicul“, „cu textul integral în limba românã“,
deoarece a sesizat faptul cã rânduiala ºi desfãºurarea slujbelor
bisericeºti este deficitarã, subliniind rolul pe care îl joacã în viaþa
omului ºtiinþa de carte. Cel ce „nu ºtie carte ca sã citeascã Sfânta
Scripturã ºi cãrþile bisericii noastre se aseamãnã cu dobitoacele cele
necuvântãtoare“. Omul este, conchide Antim, „orb ºi nu simte ce
pricepe“. Pentru activitatea depusã sunt edificatoare cuvintele sale
testamentare: „las cu blestem ºi aceasta: sã aibã datorie tipograful sã
înveþe meºteºugul tipografiei unul dupã altul, pentru ca sã nu piardã
acest meºteºug din þarã, nici sã se prãpãdeascã lucrul cãrþilor pentru
folosul þãrii ºi pentru ajutorul casei“ .
Pãtrunderea limbii române în bisericã ºi în cancelaria domneascã
duce la apariþia, în afara cãrþilor religioase, a celor laice: „Mãrgãritare“
de Sf. Ioan Gurã de Aur (Bucureºti, 1691), traduse de Radu ºi ªerban
Greceanu; „Floarea darurilor“ (Snagov, 1700); „Alexandria“ (Târgoviºte,
1713); „Pildele filosofeºti“ (Târgoviºte, 1713), colecþie de maxime traduse
de Antim. Aceste lucrãri au contribuit la formarea limbii literare
dezvãluind orientarea umanistã a sfârºitului de secol al XVII-lea, ce se
va accentua la începutul celui de-al XVIII-lea, bazatã pe latinã ºi greacã,
pe studiul Antichitãþii, întreruptã brutal prin moartea lui Constantin
Brâncoveanu.
O laturã deosebitã a epocii brâncoveneºti este aceea a sprijinirii
Orientului creºtin. Dupã prãbuºirea Imperiului Bizantin, „opera de
ecumenicitate creºtinã revine voievozilor români“, „voievodul muntean a
fãcut nenumãrate daruri la Sf. Munte“. În acest scop se vor tipãri 31 de
cãrþi greceºti, proiectându-se înfiinþarea unei tipografii la Academia din
Fanar. Printre acestea: „Întâmpinarea la principiile catolice ºi la
chestiunile lui Chirii Lucaris“ (1690); „Manual în contra retoricii calvine“
(1690); „Mãrturisirea credinþei ortodoxe“ (1699).
Pentru creºtinii din Antiohia va tipãri cu litere arabe, la Snagov, un
Liturghier greco-arab (1701), urmat de un Ceaslov greco-arab (1702). Mai
mult, instaleazã o tipografie la Alep, unde va apare, în 1706, „Psaltirea
arabã“, urmatã de „Evanghelia“ (1706, 1708) ºi „Penticostar“ (1711).
La rugãmintea regelui Wakhtang IV al Siriei, dar ºi a lui Antim
Ivireanu, trimite la Tiflis pe meºterul Mihai ªtefanovici care organizeazã
o tipografie cu litere trimise de domnul muntean, de sub teascurile
cãreia va apãrea, în 1710, „Liturghierul georgian“.

98
 Întinde o mânã de ajutor românilor de peste munþi, dupã 1690,
Transilvania fiind încorporatã Imperiului Habsburgic, supusã unei
ample acþiuni de trecere la catolicism. Subvenþioneazã tipãriturile din
Bãlgrad, trimite pe meºterul Mihail Istvanovici, care va edita o
„Bucoavnã“ (1699) pentru „deprinderea învãþãturii copiilor la carte ºi
simbolul credinþei creºtineºti“ ºi o „Evanghelie ca învãþãturã“, „pentru
folosul ºi binele de obºte“. Meºterul tipograf sublinia meritele lui
Constantin Brâncoveanu care „s-a arãtat luminãtorul credinþei
pravoslavnice, întãrind-o cu dumnezeieºtile cãrþi, în tot chipul tipãrindu-le“.
Tot eveniment tipografic deosebit este ºi apariþia primei cãrþi în
limba turcã din întreaga lume otomanã: „Praschinatorul Ierusalimului ºi
a toatã Palestina“ (Bucureºti, 1701).
La dragostea sa faþã de litera tipãritã trebuie sã adãugãm ºi pe
aceea faþã de carte în general, bogata sa bibliotecã descoperitã la Hurez
în 1860 de Alexandru Odobescu, atât cât a mai rãmas, stând mãrturie
în acest sens. Cuprindea o varietate tematicã ºi lingvisticã, gãsindu-se
autori bizantini, operele pãrinþilor bisericii creºtine, în ediþii greco-latine,
dar ºi ale lui Herodot, Homer, Hesiod, Euripide, Aristofan, Arhimede,
Socrate, Justinian, alãturi de numeroase manuscrise româneºti,
greceºti, slavoneºti; între acestea ºi un fragment din „Istoria Þãrii
Româneºti“ a stolnicului Constantin Cantacuzino.
La realizãrile remarcabile ale ºcolii ºi tiparului, epoca
brâncoveneascã adaugã pe cele ale istoriografiei sau ale artei în mod
deosebit, prin amploare, diversitate ºi în special prin originalitate,
impunând un adevãrat „stil brâncovenesc“. Nicolae Iorga îl caracteriza
astfel: „Domn autonom în þara lui, înconjurat cu prestigiu superior al
cesarilor constantinopolitani ai lui Constantin cel Mare, în întreaga lume
a Orientului, aceasta a fost situaþia lui Constantin Vodã Brâncoveanu“.
Epoca brâncoveneascã este epoca unor realizãri deosebite de
trecere de la o lume medievalã spre cea modernã, cu tendinþe de
occidentalizare, un început de maturitate artisticã, continuare a epocii
de efervescenþã culturalã a secolului al XVII-lea, de biruinþã a
umanismului de sorginte româneascã, orientat spre valorile spirituale
europene. A creat premisele unei viitoare renaºteri politice, economice
ºi spirituale a românilor, înfãptuitã plenar în secolul urmãtor.

99
 ARHEOLOGIA
HABITATULUI URBAN TÂRGOVIªTEAN
(SECOLELE XIV-XVII)
Petre DIACONESCU
Târgoviºtea a apãrut ca aºezare umanã într-un perimetru
geografic, constituit de Câmpia înaltã a Târgoviºtei, locuitã încã din
neolitic.
Dupã eliminarea, mãcar în parte a consecinþelor ultimelor nãvãliri
ale popoarelor migratoare ºi în contextul politic ºi economic, inclusiv a
afirmãrii tânãrului stat muntean, la sfârºitul secolului al XIII-lea, se
constatã o rapidã populare a unitãþii teritoriale amintite. Cercetãrile
arheologice ºi de teren au identificat 23 de aºezãri rurale pe o suprafaþã
de cca. 200 km2 aproape nelocuitã anterior.
Aºezarea favorabilã aproximativ centralã a uneia dintre acestea
(din aria actualului cartier Suseni) ºi „drumul Câmpulungului“, care
devine spre 1300 principala rutã comercialã a Þãrii Româneºti,
conduce la înfiinþarea unui târg sezonier devenit spre mijlocul
secolului al XVI-lea permanent.
Poziþia la zona de contact ºi câmpie, ºi extinderea spre sud ºi est
a autoritãþii voievodale, duce dupã 1350, la înfiinþarea unui centru de
putere localã (în viitorul perimetru al Curþii Domneºti), probabil prin
transferul de putere la Târgoviºte de la Cetãþeni, devenit impropriu din
punct de vedere al poziþiei în teritoriu ºi strategic.
La sfârºitul secolului al XlV-lea ºi începutul celui urmãtor,
aºezarea prezenta urmãtoarea structurã:
- o reþea rutierã simplã în „T“, Uliþa Mare (nord-sud) de-a lungul
terasei înalte drepte a râului Ialomiþa ºi din dreptul Curþii Domneºti
perpendicular, Drumul Câmpulungului (est-vest);
- spre nord, aºezarea sãteascã care îºi va pãstra caracterul rural
pânã spre sfârºitul secolului al XV-lea (demonstrat de cercetarea
arheologicã ºi de bisericile care aparþin secolelor XVI-XVII);
- piaþa permanentã ºi construcþiile anexe; loc de concentrare al
negustorilor ºi meºteºugarilor atât autohtoni cât ºi strãini, care dupã
1400 îºi ridicã o bisericã din zidãrie ºi mai târziu o mãnãstire
aparþinând Ordinului franciscan.
Piaþa (bazarul de sus) îºi va pãstra importanþa pânã la mijlocul
secolului al XVI-lea, când reorientarea comerþului spre Imperiul
Otoman ºi apariþia Mitropoliei duc la pierderea importanþei odatã cu
apariþia „Târgului de Jos“;
- un centru administrativ local pe terenul pe care se va amplasa
reºedinþa domneascã la începutul secolului al XV-lea, a cãrei existenþã
certã rãmâne încã de demonstrat.

100
 - târgul, ºi anume zona centralã construitã (locuitã) concentratã
în semicerc înjurai Curþii Domneºti, apãrat în parte de un ºanþ cu baza
pe terasa dreaptã a râului ºi vârful orientat spre vest de o parte ºi de
alta a „Drumului Câmpulungului“, care va constitui punctul de dezvoltare
a oraºului. Pânã spre 1420 oraºul în devenire era marcat de biserici de
lemn (Sf. Voievozi, Sf. Nicolae-Androneºti ºi eventual Sf. Mina) în
perimetrul apãrat de ºanþ, iar spre limita sudicã de bisericile Sf. Ioan,
Stelea Veche ºi Sf. Nicolae-Geartoglu.
Apariþia Curþii Domneºti, a reºedinþei mai întâi, ºi mai apoi
mutarea definitivã a capitalei spre 1431, conferã Târgoviºtei caracterul
de oraº.
Pânã la sfârºitul secolului, în cadrai oraºului nu vor mai apãrea
alte delimitãri administrative, centre de interes economic ºi comercial
sau spiritual, înregistrându-se totuºi o extindere apreciabilã spre sud
pânã în apropierea (pe Uliþa Mare) Bisericii Roºii.
Schimbarea situaþiei politice ºi economice datorate în primul rând
expansiunii Imperiului otoman, în a doua jumãtate a secolului al XVI-lea
spre centru Europei ºi degradarea relaþiilor comerciale cu Braºovul ºi
Sibiul duc la mutaþii importante în economia oraºului odatã cu
schimbarea principalului pol negustoresc ºi meºteºugãresc spre sud,
expansiunea oraºului fiind evidentã spre nord (aºezarea ruralã este
asimilatã oraºului), dar mai ales spre sud pânã aproape spre limita
marcatã de „Poarta Buzãului“, dupã cum urmeazã:
- Mitropolia. Construitã în mai bine de 15 ani de cãtre Radu cel
Mare ºi Neagoe Basarab ºi finalizatã de Radu Paisie (1537), Mitropolia
devine nu numai principalul pol spiritual al oraºului, dar ºi economic
(deþinea cca. 30% din ocolul oraºului), cât ºi comercial. Apãrutã în
sudul oraºului poziþia sa este importantã deoarece controla „Drumul
Giurgiului“, care tindea sã înlocuiascã pe cel al „Câmpulungului“ în
decãdere evidentã în secolul al XVII-lea.
- Târgul de Jos. Situat între Curtea Domneascã „Târgul (Bazarul
de Jos)“, care sub alte denumiri va dãinui pânã în urmã cu 50 de ani,
reprezintã cel mai bine relaþiile economice de la sfârºitul feudalismului.
Marcat arheologic de trei mari ctitorii ecleziastice: Mitropolia la sud,
Mãnãstirea Stelea la est, Biserica Târgului la vest; prezintã o schimbare
evidentã tocmai prin apariþia mahalalei greceºti ºi a bisericii acesteia,
negustorii greci care înlocuiesc pe cei occidentali, saºi, indicând noile
raporturi ale Þãrii Româneºti mai ales în secolele XVII-XVIII.
- Cartierul boieresc. Amintit de-abia la 1808 el exista încã din
prima jumãtate a secolului al XVI-lea, când apare în nordul oraºului
Suseni, dar ºi în sud, între Iazul Morilor ºi Strada Mare, de la Biserica
Roºie ºi Curtea Domneascã, ocupând suprafeþe mari din domeniul
orãºenesc (de exemplu spre mijlocul secolului al XVII-lea, familia
Cantacuzino).
- Administraþia oraºului. Târgoviºte nu a avut o adevãratã
autonomie, deºi încã din timpul lui Neagoe Basarab instituþiile, pecetea
ºi steagul oraºului sunt menþionate constant. Tocmai exilarea
administraþiei oraºului în marginea sudicã a urbei (Biserica Albã-
Judeþeasa) ºi situaþia moºiei oraºului, dezmembratã încã din a doua

101
jumãtate a secolului al XVI-lea, dovedeºte cã administraþia centralã ºi
marii feudali îºi impuneau aproape discreþionar opþiunile personale.
Aspectul general, întindere, edilitate, populaþie, compoziþie socialã
se poate analiza (nu numai prin documente interne) ºi prin datele
oferite de cãlãtorii strãini, dar coroborate cu cercetarea arheologicã,
ultima având obligaþia sã aducã corectivele necesare.
Meritul cãlãtorilor strãini este cã sunt singurii care aduc
informaþii nebãgate în seamã de documentele interne asupra aspectului
general al oraºului, populaþiei, stãrii sociale ºi numãrului principalelor
instituþii ºi chiar a obiceiurilor, ritualurilor, drumurilor etc.
Cercetarea arheologicã, prin mijloacele sale specifice, a adus
corectivele necesare, confirmând pe cele relatate de memorialiºti:
- aspect general rãsfirat, oraºul întins pe o mare suprafaþã, loturi
mari cu livezi ºi grãdini;
- vatra construitã nu a atins mai mult de 50% din ocolul oraºului
delimitat de „ªanþul ºi valul cetãþii“;
- gospodãriile orãºenilor din lemn, case cu douã nivele, însã net
diferenþiate faþã de arhitectura ruralã în secolele XIV-XV;
- confirmarea în teren a celor douã pieþe ºi a evoluþiei în timp ºi
spaþiu a principalelor ansambluri aulice, clãdiri laice ºi lãcaºuri de cult,
unde a adus precizãrile necesare; - apariþia construcþiilor civile ºi de
cult din piatrã în secolul al XVI-lea ºi amplificarea planului în secolul
urmãtor etc.

102
 VI.

BISERICA
ªI
ªCOALA
 Hotãrârea Sfântului Sinod
al Bisericii Ortodoxe Române
nr. 2498 din 4 martie 2003
privind metodologia
pentru obþinerea gradelor profesionale

Înalt Prea Sfinþia Voastrã,

Cu frãþeascã dragoste, Vã aducem la cunoºtinþã cã Sfântul Sinod
al Bisericii Ortodoxe Române, în ºedinþa sa din 4-5 martie 2003, a luat
în discuþie Proiectul Metodologiei pentru obþinerea gradelor
profesionale de cãtre personalul clerical.
Prin hotãrârea Sfântului Sinod nr. 677/2002 s-a aprobat
introducerea gradelor profesionale pentru personalul clerical, decizie
care a primit acordul Secretaritului de Stat pentru Culte, prin adresa
nr. 7145 din 23 septembrie 2002.
Conform deciziei, s-a constituit o Comisie specialã, alcãtuitã din:
Prea Sfinþitul Casian, Episcopul Dunãrii de Jos - preºedinte, Prea
Sfinþitul Ciprian Câmpineanul, Episcop Vicar Patriarhal, Pr. Constantin
Pârvu, Vicar Administrativ, Diac. Nicu D. Octavian, Consilier patriarhal
ºi decanii Facultãþilor de Teologie din Bucureºti, Iaºi, Sibiu, Cluj
Napoca, Craiova ºi Timiºoara.
Aceastã Comisie a elaborat Proiectele privind Metodologia pentru
obþinerea gradelor profesionale (studii medii ºi studii superioare:
debutant, definitiv, gradul II, gradul I), Precizãrile adiþionale ºi Tematica
pentru cursurile de îndrumare pastoralã ºi misionarã.
În urma discuþiilor în plen ºi la propunerea Comisiei pentru
Pregãtirea Personalului Bisericesc, Sfântul Sinod a hotãrât:
- aprobarea Metodologiei pentru obþinerea gradelor profesionale -
studii medii ºi studii superioare (debutant, definitiv, gradul II, gradul I),
precum ºi a Precizãrilor adiþionale, comune pentru studii medii ºi studii
superioare, dupã ‘cum urmeazã:

Metodologia pentru obþinerea gradelor profesionale

Studii medii
Debutant:

1. Personalul clerical îºi începe activitatea prin titularizarea pe

post, care devine efectivã la data hirotoniei.

104
 2. Pentru candidaþii oare doresc numirea într-un post clerical,
titularizarea pe posturile scoase la concurs de Centrul Eparhial este
obligatorie si se face în baza examenului de capacitate preoþeascã
prevãzut de Regulamentul de numiri ºi transferãri. În acest scop,
eparhiile sunt îndatorate sã publice posturile vacante în vederea
organizãrii examenului de capacitate preoþeascã.
3. Numirea pe post ca titular în vederea hirotoniei se face în limita
posturilor publicate ºi în ordinea mediilor obþinute de candidaþi la
examenul de capacitate.
4. Înscrierea pentru titularizare se face la Centrul Eparhial prin
depunerea unui dosar care va cuprinde:
- Copie de pe Diploma de absolvire a seminarului sau Diploma de
bacalaureat ºi Certificatul de atestare a competenþelor profesionale;
- Curriculum Vitae;
- Dovadã de la Centrul Eparhial cã nu are impedimente canonice
la hirotonie.
5. Examenul de capacitate preoþeascã se þine în douã sesiuni
(septembrie ºi martie) cu obligaþia Centrului Eparhial de a afiºa
posturile scoase la concurs cu 30 de zile înainte de data susþinerii
examenului.
6. Media generalã de titularizare rezultã din: media de absolvire a
seminarului, media de bacalaureat, media de atestare a competenþelor
profesionale ºi media examenului de capacitate preoþeascã, împãrþite la
patru.
7. Candidaþii care nu au promovat examenul de capacitate
preoþeascã se pot prezenta la un nou examen în sesiunea urmãtoare, în
aceleaºi condiþii amintite mai sus. Media de promovare a examenului de
capacitate (media de hirotonie) este minim 7 (ºapte).
8. În rãstimpul dintre sesiunile examenului de capacitate
preoþeascã numirea în posturile vacante (titularizarea) se face, la
cerere, în ordinea mediilor, dintre candidaþii reuºiþi în anul în care este
valabil examenul de capacitate.
9. Comisia examenului de capacitate este alcãtuitã din profesori
de la Facultãþile de Teologie sau de la Seminariile Teologice, sub
preºedinþia Chiriarhului locului.
10. Programa pentru examenul de capacitate va fi axatã pe
probleme actuale, pastoral-misionare, filantropice, sociale, culturale ºi
educative ºi alte probleme specifice eparhiilor. Examenul va consta
dintr-o probã scrisã ºi una oralã.
11. Condiþiile menþionate amendeazã ºi întregesc Regulamentul
de numire ºi transferare a clerului.

Metodologia pentru obþinerea gradelor profesionale

Studii medii
Definitiv

1. Definitivarea pe post este obligatorie pentru personalul clerical

ºi se obþine prin cursuri ºi examene speciale de definitivare la minimum
2 ani ºi cel mult 5 ani de la titularizarea pe post, prin hirotonie. Preoþii

105
care depãºesc limita maximã de 5 ani vor fi penalizaþi prin menþinerea
pe post ºi încadrarea la salarizare ca debutant.
În cazul în care vor exista candidaþi care au absolvit seminarul
înainte de 1989, media se împarte la trei, întrucât nu existã atestat.
2. Înscriera preoþilor la cursurile de definitivare se face la Centrul
Eparhial, în perioada 1 octombrie- 1 noiembrie, prin depunerea unui
dosar care va cuprinde:
-Copie dupã Diploma de absolvire a Seminarului sau Diploma de
bacalaureat, Certificatul de atestare a competenþelor profesionale ºi
Adeverinþa de capacitate preoþeascã;
- Adeverinþa care sã ateste cel puþin 2 ani de vechime în preoþie;
- Memoriu de activitate avizat de protopop;
- Raportul protopopului în legãturã cu inspecþiile anuale;
- Media notãrilor administrative, fãcute de Centrul Eparhial pe
baza propunerilor venite de la protopop, pe ultimii 2 ani, cu calificativul
cel puþin „Bine“.
3. Preoþilor care se aflã sub sancþiune administrativã sau
disciplinar bisericeascã nu li se aprobã înscrierea la cursurile de
definitivare, pânã la ridicarea sancþiunii.
4. Lista cu numele candidaþilor care au primit aprobarea
Chiriarhului pentru înscrierea la cursurile de definitivare se comunicã
centrului teritorial de cursuri, pânã la 31 ianuarie;
5. Cursurile pentru definitivare cu o duratã de 2 sãptãmâni ºi
frecvenþã obligatorie se organizeazã la cele 6 centre teritoriale în
perioada iulie-septembrie, pe baza tematicii speciale ºi a metodologiei
aprobate de Sfântul Sinod, desfãºurându-se în cel mai adecvat spaþiu
de studiu (mãnãstire) de pe raza centrului teritorial.
6. Cursurile se finalizeazã cu examenul de definitivat constând în
douã probe scrise (o probã de cunoºtinþe teologice pastoral-misionare,
pe baza tematicii aprobate de Sfântul Sinod ºi a bibliografiei
recomandate) ºi o probã oralã, din predicã sau catehezã, liturgicã ºi
administraþie parohialã.
7. Media de promovare a examenului de definitivare este
minimum 7 (ºapte) ºi nici o notare parþialã sub 6 (ºase).
8. Candidaþii care nu au promovat examenul de definitivare se pot
prezenta la un nou examen în anul urmãtor, în aceleaºi condiþii
amintite mai sus.
9. Centrul Eparhial, pe baza rezultatului comunicat de centrele
teritoriale de cursuri, elibereazã certificat cuprinzând rezultatul
examenulul de definitivare.

Metodologia pentru obþinerea gradelor profesionale

Studii medii
Gradul II

1. Gradul II se obþine, la cerere, la cel puþin 4 ani de la examenul

de definitivare.
2. Înscrierea preoþilor la cursurile pentru gradul II se face la
Centrul Eparhial, în perioada 1 octombrie - 1 noiembrie, pentru
depunerea unui dosar care va cuprinde:

106
 - Copii de pe Diploma de absolvire a seminarului sau Diploma de
bacalaureat, Certificatul de atestare a competenþelor profesionale,
Adeverinþã dupã examenul de capacitate ºi Adeverinþã dupã examenul
de gradul definitiv;
- Adeverinþa care sã ateste cel puþin 6 ani de vechime în preoþie;
- Memoriu de activitate avizat de protopop;
Dovadã cu notãrile administrative de la Centrul eparhial pe ultimii
5 ani;
- Dovadã privind elaborarea sau susþinerea cel puþin . a unei
conferinþe preoþeºti, în ultimii 4 ani;
- Atestarea privind organizarea unei vizite canonice în parohie, de
la definitivare;
- Atestat din partea protopopului privind realizãri semnificative pe
plan misionar-pastoral, social-cultural, administrativ-gospodãresc, în
ultimii 4 ani.
3. Pentru înscriere, organizarea cursurilor ºi a examenelor pentru
gradul II sunt valabile aceleaºi criterii menþionate la definitivare.
Cursurile se finalizeazã cu examen constând în douã probe scrise:
- o probã de cunoºtinþe teologice inter-disciplinare ºi
- o probã de cunoºtinþe pastoral-misionare, pe baza tematicii
aprobate de Sfântul Sinod ºi a bibliografiei recomandate.
Media de promovare a examenului de definitivare este minimum 7
(ºapte) ºi nici o notare parþialã sub 6 (ºase).
4. Candidaþii care nu au promovat examenul de gradul II se pot
prezenta la un nou examen în anul urmãtor, în aceleaºi condiþii
amintite mai sus.
5. Centrul Eparhial, pe baza rezultatului comunicat de centrele
teritoriale de cursuri, elibereazã un certificat cuprinzând rezultatul
examenului pentru gradul II.

Metodologia pentru obþinerea gradelor profesionale

Studii medii
Gradul I

1. Gradul I se obþine, la cerere, la cel puþin 4 ani dupã examenul

pentru gradul II.
2. Centre de perfecþionare pentru obþinerea gradului I sunt cele
fixate de Sfântul Sinod la Facultãþile de Teologie Ortodoxã din:
Bucureºti, Iaºi, Sibiu, Craiova, Timiºoara ºi Cluj-Napoca.
3. Dosarul de înscriere pentru obþinerea gradului I se întocmeºte
în aceleaºi condiþii ca la gradul II, ºi va cuprinde în plus:
- Adeverinþa care sã ateste cel puþin 10 ani de vechime în preoþie;
- Dovadã privind elaborarea sau susþinerea cel puþin a unei
conferinþe preoþeºti, în ultimii 4 ani.
4. Perioada de depunere ºi aprobare a dosarelor de înscriere la
gradul I sunt cele prevãzute pentru definitivare ºi gradul II.
5. Pentru examenul de gradul I, Centrele de perfecþionare în
colaborare cu Centrele Eparhiale alcãtuiesc programa însoþitã de
bibliografia orientativã care va cuprinde teme de interes pentru

107
preoþime cu conþinut: teologic, liturgic, pastoral-misionar, social-
cultural, filantropic, administrativ-gospodãresc, de drept bisericesc,
administraþie parohialã ºi legislaþie.
6. Programa însoþitã de bibliografia orientativã se aprobã de
Sinoadele Mitropolitane ºi se comunicã la Cancelaria Sfântului Sinod ºi
la Centrele Eparhiale sufragane care au îndatorirea sã le publice ºi pe
baza cãreia se vor solicita subiecte pentru lucrãrile de grad.
7. Subiectul pentru lucrarea de grad se alege de cãtre candidat
dintre cele publicate, cu acordul profesorului coordonator ºi cu
aprobarea Chiriarhului locului, cu cel mult un an înainte de împlinirea
termenului de înscriere la grad.
8. Dupã primirea dosarelor de înscriere, Centrul Eparhial
stabileºte o datã comunã pentru susþinerea colocviului în vederea
admiterii la grad.
9. Colocviul de admitere se susþine pe baza programei orientative
aprobate, în faþa unei comisii prezidatã de Chiriarhul locului sau a
delegatului sãu, alcãtuitã din cadre didactice universitare (profesor) ºi
1-2 consilieri administrativi de la Centrul Eparhial, cu gradul I sau
doctor în teologie. Rezultatul colocviului de admitere se consemneazã
prin calificativele „Admis“ sau „Respins“.
10. Inspecþia specialã pentru gradul I se efectueazã la parohia în
care activeazã candidatul, în primul trimestru al anului de cãtre un
cadru didactic universitar, aparþinând centrului de perfecþionare sau,
în lipsa lui, de un preot de gradul I sau doctor în teologie, delegat de
Chiriarhul locului.
11. Rezultatul inspecþiei speciale se consemneazã într-un proces-
verbal ºi se depune la dosarul candidatului.
12. Lucrarea de grad se depune la Centrul de perfecþionare pânã
la 31 august, în vederea recenzãrii de cãtre coordonator în cel mult 30
de zile (30 septembrie) ºi pentru stabilirea datei la care se va susþine
colocviul pentru susþinerea lucrãrii de grad, în trimestrul IV.
13. Colocviul pentru susþinerea lucrãrii de grad se organizeazã, pe
eparhii, la Centrul de perfecþionare, la care s-a înscris candidatul, în
faþa unei comisii prezidatã de Chiriarhul locului sau a delegatului sãu
(profesor sau conferenþiar), alcãtuitã din: profesorul coordonator, un
cadru didactic din secþia în care se înscrie subiectul lucrãrii de grad ºi
delegatul Centrului Eparhial de care aparþine candidatul, în condiþiile
articolului 10.
14. Nota minimã de admitere a lucrãrii ºi de promovare a
colocviului este 8 (opt).
15. Candidaþii care nu au promovat colocviul pentru gradul I se
pot prezenta la un nou examen în anul urmãtor, în aceleaºi condiþii
amintite mai sus.
16. Centrul Eparhial, pe baza rezultatului comunicat de centrele
de perfecþionare, elibereazã un certificat cuprinzând examenul pentru
gradul I.
17. Preoþii care au dobândit definitivarea sau gradul II cu media
10 sau au o activitate misionarã cu totul deosebitã: construcþii de
biserici, activitate filantropicã, culturalã, se pot prezenta, dupã caz, la
examenele pentru gradul II, respectiv gradul I cu un an mai devreme
faþã de perioada prevãzutã.

108
 Metodologia pentru obþinerea gradelor profesionale
Studii superioare
Debutant

1. Personalul clerical îºi începe activitatea prin titularizarea pe

post, care devine efectivã la data hirotoniei.
2. Pentru candidaþii care doresc numirea într-un post clerical,
titularizarea pe posturile scoase la concurs de Centrul Eparhial este
obligatorie ºi se face în baza examenului de capacitate preoþeascã
prevãzut de Regulamentul de numiri ºi trasferãri ºi de reglementãrile
menþionate pentru capacitate ºi pentru titularizare la Studii medii. În
acest scop, eparhiile sunt îndatorate sã publice posturile
vacante în vederea organizãrii examenului de capacitate preoþeascã.
3. Numirea pe post ca titular în vederea hirotoniei se face în limita
posturilor publicate ºi în ordinea mediilor obþinute de candidaþi la
examenul de capacitate.
4. Înscrierea pentru titularizare se face la Central Eparhial prin
depunerea unui dosar care va cuprinde:
- Copie de pe actele de studii: Diploma de licenþiat în Teologie,
master, doctorat ºi Foile matricole;
- Curriculum Vitae;
- Dovadã de la Central Eparhial cã nu are impedimente canonice
la hirotonie.
5. Examenul de capacitate preoþeascã se þine în douã sesiuni
(septembrie ºi martie), dupã reglementãrile prevãzute la „debutant“ cu
studii medii, cu obligaþia Centrului Eparhial de a afiºa posturile scoase
la concurs.
6. Media de titularizare rezultã din: media examenului de licenþã,
media celor patra ani de studii ºi media examenului de capacitate
preoþeascã, împãrþite la trei.
7. Candidaþii care nu au promovat examenul de capacitate
preoþeascã se pot prezenta la un nou examen în sesiunea urmãtoare, în
aceleaºi condiþii amintite mai sus.
8. În rãstimpul dintre sesiunile examenului de capacitate
preoþeascã, numirile în posturile vacante (titularizarea) se face, la
cerere, în ordinea mediilor, dintre candidaþii reuºiþi în anul în care este
valabil examenul de capacitate.

Metodologia pentru obþinerea gradelor profesionale

Studii superioare
Definitiv

1. Definitivarea pe post a personalului clerical este obligatorie ºi

se obþine prin cursuri ºi examene speciale de definitivare la minimum
2 ani si cel mult 5 ani de la titularizarea pe post, prin hirotonie. Preoþii
care depãºesc limita maximã de 5 ani vor fi penalizaþi prin menþinerea
pe post ºi încadrarea la salarizare ca debutant.
2. Înscrierea preoþilor la cursurile de definitivare se face la Centrul
Eparhial în perioada 1 octombrie - 1 noiembrie, prin depunerea unui
dosar care va cupririnde:

109
 - Copie dupã actele de studiu: Diploma de licenþã în
Teologie,master, doctorat ºi Foile matricole;
- Adeverinþa care sã ateste cel puþin 2 ani de vechime în preoþie;
- Memoriu de activitate avizat de protopop;
- Raportul protopopului în legãturã cu inspecþiile anuale, cu
notarea cel
3. Preoþilor care se aflã sub sancþiune administrativã sau
disciplinar bisericeascã nu li se aprobã înscrierea la cursurile de
definitivare, pânã la ridicarea sancþiuni.
4. Dosarul fiecãrui preot va cuprinde raportul în legãturã cu
inspecþiile anuale ºi notarea acestora cu calificativul de cel puþin „Bine“
în ultimii 2 ani.
5. Dosarele primite la Centrul Eparhial vor fi avizate cu
menþionarea mediei anuale administrative cel puþin „Bine“ în ultimii 2
ani, stabilitã potrivit Regulamentului de numiri ºi trasferãri.
6. Lista cu numele candidaþilor care au primit aprobarea
Chiriarhului pentru înscrierea la cursurile de definitivare se comunicã
centrului teritorial de cursuri, pânã la 31 ianuarie.
7. Cursurile pentru definitivare cu o duratã de 2 sãptãmâni ºi
frecvenþã obligatorie se organizeazã la cele 6 centre teritoriale, în
perioada iulie-septembrie, pe baza tematicii speciale ºi a metodologiei
aprobate de Sfântul Sinod.
8. Cursurile se finalizeazã cu examenul de definitivat constând în
douã probe scrise:
- o probã de cunoºtinþe teologice inter-disciplinare ºi o probã de
cunoºtinþe pastoral-misionare, pe baza tematicii aprobate de Sfântul
Sinod ºi a bibliografiei recomandate;
- o probã oralã practicã, din predicã sau catehezã, liturgicã ºi
administraþie parohialã.
9. Media de promovare a examenului de definitivare este
minimum 7 (ºapte) ºi nici o notare parþialã sub 6 (ºase).
10. Candidaþii care nu au promovat examenul de definitivare se
pot prezenta la un nou examen în anul urmãtor, în aceleaºi condiþii
amintite mai sus.
11. Central Eparhial, pe baza rezultatului comunicat de centrele
teritoriale de cursuri, elibereazã certificat cuprinzând rezultatul
examenului de definitivare.
12. Absolvenþilor de cursuri aprofundate ºi asistenþilor
universitari li seacordã gradul definitiv, cu susþinerea examenului de
capacitate în prealabil.

Metodologia pentru obþinerea gradelor profesionale

Studii superioare
Gradul II

1. Gradul II se obþine, la cerere, la cel puþin 4 ani de la examenul

de definitivare.
2. Înscrierea preoþilor licenþiaþi în Teologie la cursurile pentru
gradul II se face la Central Eparhial, în perioada 1 octombrie - 1
noiembrie, prin depunerea unui dosar care va cuprinde:
- Copie de pe Diploma de licenþiat în Teologie;

110
 - Adeverinþã care sã ateste cel puþin 6 ani de vechime în preoþie;
- Memoriu de activitate avizat de protopop;
- Dovadã privind publicarea în presa bisericeascã a unor cãrþi,
studii, articole, predici, cateheze, conferinþe, alte materiale de interes
bisericesc (cel puþin 3 materiale); - Dovadã privind elaborarea sau
susþinerea cel puþin a unei conferinþe bisericeºti, în ultimii 4 ani;
- Atestarea privind organizarea unei vizite canonice în parohie, de
la definitivare;
- Atestat din partea protopopului privind realizãri semnificative pe
plan misionar-pastoral, social-cultural, administrativ-gospodãresc, în
ultimii 4 ani.
3. Absolvenþii cursurilor de doctorat ºi ai cursurilor de masterat
cu durata de doi ani sunt încadraþi la gradul II, la cerere, pe baza unui
dosar cuprinzând:
- Copie de pe actul de absolvire a cursurilor de doctorat sau
masterat;
- Adeverinþa care sã ateste cel puþin 6 ani de vechime în
învãþãmântul universitar;
- Memoriu de activitate avizat de decan;
- Dovadã privind publicarea în presa bisericeascã a unor studii,
articole, predici, cateheze, conferinþe, alte materiale de interes
bisericesc (cel puþin 5 materiale);
- Adeverinþã privind titularizarea prin examen de capacitate
preoþeascã.
Lectorii universitari fãrã doctorat care au avut funcþia de bazã în
învãþãmântul superior ºi o vechime la catedrã de cel puþin 6 ani, la
încadrarea în preoþie li se acordã gradul didactic II, pe baza unei
inspecþii speciale.
4. Pentru înscriere, organizarea cursurilor ºi a examenelor pentru
gradul II sunt valabile aceleaºi criterii menþionate la definitivare.
5. Candidaþii care nu au promovat examenul de gradul II se pot
prezenta la un nou examen dupã cel puþin doi ani, în aceleaºi condiþii
amintite mai sus.
6. Centrul Eparhial, pe baza rezultatului comunicat de centrele
teritoriale de cursuri, elibereazã un certificat cuprinzând rezultatul
examenului pentru gradul II.

Metodologia pentru obþinerea gradelor profesionale

Studii superioare
Gradul I

1. Gradul I se obþine, la cerere, la cel puþin 4 ani dupã examenul

pentru gradul 1.
2. Centrele de perfecþionare pentru obþinerea gradului I sunt cele
fixate de Sfântul Sinod la Facultãþile de Teologie Ortodoxã din:
Bucureºti, Iaºi, Sibiu, Craiova, Timiºoara ºi Cluj-Napoca.
3. Dosarul de înscriere a licenþiaþilor în Teologie pentru obþinerea
gradului I se întocmeºte în aceleaºi condiþii ca la gradul II, ºi va
cuprinde în plus:

111
 - Adeverinþa care sã ateste cel puþin 10 ani de vechime în preoþie;
- Dovadã privind publicarea în presa bisericeascã a unor cãrþi,
studii, articole, predici, cateheze, conferinþe, alte materiale de interes
bisericesc (cel puþin 10 materiale);
- Participãri la emisiuni radio ºi TV, cu binecuvântarea
Chiriarhului (facultativ).
4. Doctorii în Teologie sunt încadraþi la gradul I, la cerere, pe baza
unui dosar cuprinzând:
- Adeverinþã din care sã reiasã promovarea examenului de
admisibilitate sau copie de pe Diploma de doctor în Teologie;
- Adeverinþa care sã ateste cel puþin 6 ani de vechime în preoþie
pentru absolvenþii cursurilor de doctorat cu examen de admisibilitate;
- Adeverinþã privind titularizarea prin examenul de capacitate
preoþeascã;
- Memoriu de activitate avizat de decanat;
- Dovadã de la Centrul Eparhial cã nu are impedimente la
hirotonie pentru doctorii în Teologie nehirotoniþi.
5. Perioada de depunere ºi aprobare a dosarelor de înscriere la
gradul I sunt cele prevãzute pentru definitivare ºi gradul II.
6. Pentru examenul de gradul I, Centrele de perfecþionare, în
colaborare cu Centrele Eparhiale alcãtuiesc programa însoþitã de
bibliografia orientativã care va cuprinde teme de interes pentru
preoþime cu conþinut: teologic, liturgic, pastoral-misionar, social-
cultural, administrativ-gospodãresc, de drept bisericesc,
administraþie parohialã ºi legislaþie.
7. Programa însoþitã de bibliografia orientativã se aprobã de
Sinoadele Mitropolitane ºi se comunicã la Cancelaria Sfântului Sinod ºi
la Centrele Eparhiale sufragane care au îndatorirea sã le publice ºi pe
baza cãreia se vor solicita subiecte pentru lucrãrile de grad.
8. Subiectul pentru lucrarea de grad se alege de cãtre candidat
dintre cele publicate, cu acordul profesorului coordonator ºi cu
aprobarea Chiriarhului locului, cu cel mult un an de împlinirea
termenului de înscriere la grad.
9. Dupã primirea dosarelor de înscriere, Centrul Eparhial
stabileºte o datã comunã pentru susþinerea colocviului în vederea
admiterii la grad.
10. Colocviul de admitere se susþine pe baza programei orientative
aprobate, în faþa unei comisii prezidatã de Chiriarhul locului sau de
delegatul sãu, alcãtuitã din: cadre didactice universitare (profesor,
conferenþiar) ºi 1-2 consilieri administrativi de la Centrul Eparhial, cu
gradul I sau doctor în Teologie. Rezultatul colocviului de admitere se
consemneazã prin calificativele „Admis“ sau „Respins“.
11. Inspecþia specialã pentru gradul I se efectueazã la parohia în
care activeazã candidatul, în primul trimestru al anului de cãtre un
cadru didactic delegat de Chiriarhul locului ºi de un reprezentant din
rândul personalului de conducere de la Centrul Eparhial, doctor în
Teologie sau cu gradul I.
12. Rezultatul inspecþiei speciale se consemneazã într-un proces-
verbal ºi se depune la dosarul candidatului.

112
 13. Lucrarea de grad se depune la Centrul de perfecþionare pânã
la 31 august, în vederea recenzãrii de cãtre coordonator în cel mult 30
de zile (30 septembrie) ºi pentru stabilirea datei la care se va susþine
colocviul pentru susþinerea lucrãrii de grad, în trimestrul IV
14. Colocviul pentru susþinerea lucrãrii de grad se organizeazã, pe
eparhii, la Centrul de perfecþionare, la care s-a înscris candidatul, în
faþa unei comisii prezidatã de Chiriarhul locului sau de delegatul sãu
(profesor sau conferenþiar), alcãtuitã din: profesorul coordonator, un
cadru didactic din secþia în care se înscrie subiectul lucrãrii de grad ºi
delegatul Centrului Eparhial de care aparþine candidatul, cu gradul I
sau doctor în Teologie.
15. Nota minimã de admitere a lucrãrii ºi de promovare a
colocviului este 8(opt).
16. Candidaþii care nu au promovat colocviul pentru gradul I se
pot prezenta la un nou examen dupã minimum trei ani, în aceleaºi
condiþii amintite mai sus.
Centrul Eparhial, pe baza rezultatului comunicat de centrele de
perfecþionare, elibereazã un certificat cuprinzând rezultatul examenului
pentru gradul I.

Precizãri adiþionale
(comune pentru studii medii ºi studii superioare)
a. Personalului didactic cu pregãtire teologicã care predã
discipline de specialitate teologicã în învãþãmântul seminarial sau
predã Religie în învãþãmântul de stat i se echivaleazã gradele didactice
obþinute în învãþãmântul de stat, pe bazã de acte justificative, cu
obligaþia susþinerii examenului de capacitate preoþeascã înaintea
hirotoniei.
b. Personalul monahal hirotonit va fi încadrat, potrivit nivelului de
studii, dupã cum urmeazã:
- Gradul I, minim - doctori în Teologie;
- Gradul II, minim - absolvenþi de cursuri de doctorat ºi ai
cursurilor de masterat;
- Definitiv, minim - licenþiaþi în Teologie ºi absolvenþi de seminar
cu diplomã;
- Debutant - cel cu studii incomplete.
Preoþii, candidaþi pentru gradele definitiv, II ºi I, la întocmirea
dosarului vor prezenta pe lângã actele doveditoare ºi un set de câte 25
de planuri de predici ºi cateheze.
c. Nu se acordã dispense pentru reducerea vechimii în preoþie ºi a
stagiilor dintre grade pentru personalul clerical.
d. Pe baza rezultatelor comunicate de centrele teritoriale si de
centrele de perfecþionare, eparhiile vor elibera preoþilor Certificate de
absolvire a Definitivatului ºi a Gradelor II ºi I (imprimat unic pe þarã).
e. Arondarea Centrelor Eparhiale la Centrele de perfecþionare
pentru gradul I este urmãtoarea:
- Bucureºti: Arhiepiscopia Bucureºtilor, Arhiepiscopia Tomisului,
Arhiepiscopia Târgoviºtei, Episcopia Buzãului, Episcopia Argeºului si
Muscelului, Episcopia Dunãrii de Jos, Episcopia Sloboziei ºi
Cãlãraºilor, Episcopia Alexandriei ºi Teleormanului;

113
 - Iaºi: Arhiepiscopia Iaºilor, Arhiepiscopia Sucevei ºi Rãdãuþilor,
Episcopia Romanului, Episcopia Huºilor;
- Sibiu: Arhiepiscopia Sibiului, Arhiepiscopia Alba-Iuliei,
Episcopia Covasnei ºi Harghitei;
- Craiova: Arhiepiscopia Craiovei, Episcopia Râmnicului;
- Timiºoara: Arhiepiscopia Timiºoarei, Episcopia Aradului,
Episcopia Caransebeºului;
- Cluj-Napoca: Arhiepiscopia Clujului, Episcopia Oradiei,
Bihorului ºi Sãlajului, Episcopia Maramureºului ºi Sãtmarului.
f. Prezenta Metodologie ºi Precizãrile adiþionale întregesc ºi
expliciteazã Condiþiile pentru obþinerea gradelor profesionale stabilite
prin hotãrârea Sfântului Sinod nr. 677 din 12-13 martie 2002 ºi
aprobate de Secretariatul de Stat pentru Culte cu adresa nr. 7145 din
23 septembrie 20002, ºi intrã în vigoare cu data aprobãrii lor de cãtre
Sfântul Sinod.
g. Întrucât numãrul actual de preoþi din cadrul eparhiilor,
încadraþi pe grade profesionale, depãºeºte numãrul de contribuþii
acordate de stat pe grade profesionale, preoþii care au fost promovaþi în
ultimii ani la gradul I (2001 ºi 2002), cu excepþia doctorilor în Teologie
ºi a celor cu examen oral aprofundat de admisibilitate, vor fi supuºi
unui examen de atestare pe grad, echivalent colocviului
pentru gradul I ºi îndatoraþi la elaborarea unei lucrãri scrise de grad, în
decurs de un an de zile. Cei care nu se vor încadra în aceste
reglementãri, în timpul prevãzut, vor fi retrogadaþi la gradul II.
- aprobarea Tematicii pentru cursurile de îndrumare pastoralã ºi
misionarã, valabilã pentru definitivare si pentru gradul II, dupã cum
urmeazã:

Tematica pentru cursurile de îndrumare pastoralã ºi misionarã

I. Probleme actuale în Biserica Ortodoxã Românã

1. Ora de Religie: scopuri ºi obiective în educaþia religioasã în
contextul actual (Iaºi).
2. Atitudinea Bisericii faþã de avort, divorþ, abandonul de copii,
homosexualitate etc. (Craiova, Pr. Conf. ªtefan Resceanu).
3. Probleme morale ale tineretului de azi ºi soluþiile lor din
perspectivã creºtinã (Alba-Iulia, Pr. Conf. Simion Todoran).
4. Atitudinea Bisericii faþã de problemele sociale actuale:
integrare, globalizare, secularizare, ateism, terorism, trafic de persoane.
5. Ortodoxia ºi ecumenismul contemporan. Evaluarea dialogurilor
în contextul integrãrii europene.
6. Coordonatele teologiei ortodoxe româneºti. Rãspunsuri la
problemele contemporane.
7. Structura actualã organizatoric-administrativã a Bisericii
Ortodoxe Române.

II. Viaþã liturgicã în Biserica Ortodoxã Românã

1. Rolul ºi importanþa Sf. Liturghii în viaþa credincioºilor - cler ºi
credincioºi (Bucureºti, Pr. Prof. Nicolae Necula).

114
 2. Uniformizarea liturgicã - scop al activitãþii misionare a
preotului ºi de pãstrare a unitãþii de credinþã (Alba-Iulia, Pr. Conf.
Gheorghe Remete).
3. Grija Bisericii pentru pãstrarea formelor tradiþionale în
arhitecturã ºi pictura bisericeascã (Bucureºti, Pr. Lect. Florin
ªerbãnescu).

III. Activitãþi misionar-pastorale

1. Probleme, metode ºi mijloace pastorale în societatea actualã:
parohia din mediul urban ºi rural (Craiova, Pr. Lect. Gheorghe Zamfir).
2. Importanþa predicii ºi catehezei pentru pastoraþie.
3. Rolul cântãrii bisericeºti în activitatea misionarã a Bisericii.
Combaterea tendinþelor de îndepãrtare de la spiritul muzicii
tradiþionale (Craiova, Pr. Prof. Alexie Buzerea).
4. Necesitatea cunoaºterii canoanelor ºi a legiuirilor bisericeºti
pentru viaþa religioasã.
5. Atitudinea Bisericii faþã de manifestãrile oculte: vrãjitorie,
magie, superstiþie,
6. Prozelitismul, contra-mãrturie creºtinã. Principii, metode ºi
mijloace de prozelitism sectar ºi combaterea lor (Cluj-Napoca, Arhid.
Ioan I. Icã jr.).
7. Biserica Ortodoxã Românã ºi diaspora româneascã.
8. Provocãrile lumii contemporane privind darul sacru al vieþii:
avortul, clonarea, ingineria geneticã, eutanasia.

IV. Activitãþi filantropice

Misiunea social-filantropicã a Bisericii în trecut ºi astãzi (Craiova)
- începând cu data prezentei hotãrâri sinodale, obþinerea gradelor
profesionale sã reprezinte criteriul unic de pregãtire, încadrare ºi
promovare a personalului clerical în Biserica Ortodoxã Românã, prin:
a. examen de capacitate, desfãºurat potrivit Regulamentului de
numiri si transferãri si Metodologiei pentru obþinerea gradelor
profesionale, în Centrele Eparhiale.
b. definitivare, prin cursuri ºi examene speciale prevãzute de
Regulament ºi de Metodologie, în urma cursurilor de douã sãptãmâni
obligatorii.
c. gradul II, prin cursuri ºi examene speciale, potrivit Metologiei.
d. gradul I, pe baza Metodologiei ºi a reglementãrilor centrelor de
perfecþionare.
- Cele 6 centre universitare (Bucureºti, Iaºi, Sibiu, Craiova,
Timiºoara ºi Cluj-Napoca) sã organizeze cursurile pentru obþinerea
gradelor profesionale timp de douã sãptãmâni, cu frecvenþã obligatorie
ºi examenele prevãzute organizate distinct pentru definitivare ºi distinct
pentru gradul II, pe baza tematicii aprobate de Sfântul Sinod;
- Metodologia ºi noile reglementãri întregesc ºi expliciteazã
Regulamentul de numiri ºi transferãri, ºi de aplicarea acestora se va þine
seama la modificarea Statutului Bisericii Ortodoxe Române;

115
 - Metodologia pentru obþinerea gradelor profesionale pentru
personalul clerical.
- aceste noi precizãri privind examenul de capacitate (titularizare),
definitivat, gradul II ºi gradul I vor fi publicate de cãtre fiecare Centru
Eparhial în revista-buletin a Centrului Eparhial pentru a fi cunoscute de
cãtre toþi preoþii Eparhiei.
Având în vedere cele de mai sus, Vã rugãm sã luaþi act.

Cu frãþeascã îmbrãþiºare întru Hristos Domnul,

Preºedintele Sfântului Sinod,
TEOCTIST,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Secretarul Sfântului Sinod,

Episcop VINCENÞIU Ploieºteanu,
Vicar Patriarhal

116
 TINERETUL ORTODOX
ªI MOARTEA IDEOLOGIILOR
Pr. prof. dr. Ioan SAUCA
Sfãrºitul secolului XX a fost marcat de situaþii de agitaþie ºi
neliniºte, de dezastre naturale ºi conflicte militare. Multe evenimente au
anunþat cã lumea se apropie de sfârºit. Totuºi, consider, în primul rând,
ca persoanã care provin din ºi aparþin Europei Rãsãritene, ca cel mai
semnificativ eveniment al timpului nostru, in special pentru þãrile
tradiþional ºi istoric ortodoxe, este prãbuºirea bine stabilitului sistem
ideologic comunist, sfârºitul rãzboiului rece ºi cãderea zidului
Berlinului. Timp de peste jumãtate de secol lumea a fost împãrþitã în
douã sisteme ideologice competitive ºi reciproc exclusiviste,
comunismul ºi capitalismul. La fel ºi Bisericile au fost de cele mai multe
ori captive ale sistemelor în care trãiau ºi au fost nevoite sã suporte
consecinþele. Este bine ºtiut cã tineretul a jucat un rol decisiv în
procesul de dezintegrare a ideologiilor mai sus menþionate. În România,
de exemplu, cea mai mare parte a celor care au murit in Revluþia anti-
comunistã, au fost tineri. La fel s-a petrecut ºi în alte þâri.
Din pãcate, ideologiile moarte sunt mult prea curând pe cale de a
fi înlocuite de alte ideologii. Samuel Hutington, de exemplu, a vãzut
rãzboiul rece continuat sub forma unui conflict al civilizaþiilor în care
Ortodoxia, împreunã cu alte forme de ideologii religioase ºi culturale
din Est vor constitui o componentã majorã a manifestaþiilor anti-
occidentale. Este adevãrat cã recent, chiar ºi Hutington a constatat
necesitatea îndulcirii unora dintre tezele sale originale. Totuºi, aceastã
idee este prezentã nu numai în mintea americanului Hutington, ci ºi în
cea a celor mult mai apropiaþi de þãrile noastre. Cred cã este suficient
sã menþionez faimoasa expresie rostitã cu câþiva ani în urmã de o
oficialitate austriacã, potrivit cãreia Europa s-ar opri la porþile
Ortodoxiei.
S-ar putea sã nu ne placã asemenea tendinþe ºi afirmaþii despre
noi ºi despre Biserica Ortodoxã. Totuºi, trebuie sã ne gândim: este
adevãrat cã Biserica noastrã promoveazã o ideologie anti-occidentalã?
Este adevãrat cã nu poþi fi ortodox ºi occidental în acelaºi timp? Nu
intenþionez sã dau rãspunsuri tuturor acestor întrebãri, întrucât nu am
timpul necesar sã aprofundez toate aceste chestiuni. Drept pentru care,
unele dintre aceste întrebãri vor rãmâne întrebãri retorice, dându-vâ
astfel posibilitatea sã reflectaþi în continuare asupra lor.
În ceea ce mã priveºte, aº dori sã mã axez cât mai mult ºi mai
strict pe tema ce mi-a fost încredinþatã ºi sã o analizez mai în detaliu.
Principala chestiune în jurul cãreia aº dori sã-mi dezvolt prelegerea este

117
urmãtoarea: poate fi Ortodoxia echivalentã cu o ideologie, ºi dacã nu,
care ar putea fi direcþiile ºi atitudinile primejdioase care pot face din
Ortodoxie o ideologie? Consider cã asemenea chestiuni sunt foarte
importante astãzi, întrucât ele preconizeazã consecinþele vieþii
Bisericilor în viitor. Este important sã se menþioneze aici atitudinea
Parlamentelor ºi Guvernelor nou alese cu privire la introducerea religiei
în ºcolile publice. Foºtii marxiºti, deveniþi democraþi peste noapte, au
avut puternice obiecþiuni faþã de asemenea iniþiative, considerându-le o
încercare de înlocuire a ideologiei marxiste cu ceea ce au spus ei cã ar
fi o „ideologie ortodoxã“. În România, educaþia religioasã a fost
introdusã în ºcolile publice, dar Bisericile din þâri ca Serbia, Bulgaria,
Rusia, Ucraina etc. mai au încã de luptat cu Parlamentele ºi Guvernele
lor în aceastã privinþã. Este, aºadar, Ortodoxia o ideologie?

Ideologiile ºi modul ortodox de viaþã

Încercând sã caut o definiþie mai precisã ºi mai exactã a ideologiei,
am constatat cu uimire cã aceasta are mai multe definiþii. Sociologii ºi
filozofii, in funcþie de perspectiva ideologicã din care o privesc, au opinii
diferite despre semnificaþia ºi conþinutul acesteia. Pe scurt, totuºi, s-ar
putea spune cã ideologia se referã la scopurile ºi orientarea unei
anumite societãþi, cã trateazã mijloacele de promovare a scopurilor
propuse ºi, în sfârºit, în termeni practici, cã trateazã, de asemenea, ºi
cãile ºi mijloacele tehnice de realizare a acestor scopuri. Ar fi un set de
idei teoretice care preconizeazã, prin implementarea lor pragmaticã,
realizarea unei societãþi fericite sau ideale.
Totuºi, Ortodoxia autenticã nu a fost consideratã de la început ca
sistem de definiþii teoretice ºi de învãþãturi filozofice având în vedere
realizarea unui anumit scop, aici ºi acum. Mi-au atras atenþia în special
douã texte din „Faptele Apostolilor“:
I. Fapte 5, 20: Apostolii care fuseserã aruncaþi în închisoare de
marele preot au fost eliberaþi în timpul nopþii de îngerul care le-a
deschis uºile. Dupã aceasta, îngerul le-a spus: „Mergeþi ºi, stând, grãiþi
poporului în templu toate cuvintele vieþii acesteia“.
2. Fapte 9,2: Saul a primit scrisori de la marii preoþi ai sinagogilor
din Damasc „cã dacã va afla acolo pe vreunii, atât bãrbaþi, cât ºi femei,
cã merg pe calea aceasta, sã-i aducã la Ierusalim“.
Drept pentru care, încã de la început Creºtinismul a fost vãzut
mai curând ca un mod de viaþã, ca o experienþã imediatã, decât ca un
sistem sau colecþie de idei despre lucrurile care ar putea deveni
realitate. Prima mãrturisire a Apostolilor, dupã pogorârea Sfântului
Duh, a fost o mãrturisire existenþialã: aceasta nu a venit sub forma
propagandei sau publicitãþii, nu a avut intenþia de a rãspândi un anumit
set de doctrine sau de a cuceri noi adepþi, dupã cum se întâmplã cu
sistemele ideologice; fãrã prezenþa misiunii sau mãrturisirii Sfântului
Duh ar putea deveni, într-adevãr, propagandã. Totuºi, pentru Apostoli
a fost un strigãt de bucurie despre o experienþã pe care au avut-o ºi au
simþit cã trebuia sã o împãrtãºeascã ºi altora. Sã mai rãmânem câteva
momente cu Sfinþii Apostoli Petru ºi Ioan care se aflau tot în închisoare.
ªi ei au fost eliberaþi, dar cu o condiþie: sã nu mai vorbeascã nimãnui

118
în acest nume (în numele lui Iisus). Rãspunsul dat de Apostoli la aceste
propuneri a pus, de fapt, bazele a ceea ce a devenit mai târziu, etosul
ortodox în relaþie cu misiologia, cu mãrturisirea: „noi nu putem sã nu
vorbim cele ce am vãzut ºi am auzit“ (Fapte 4, 20). Sf. Ioan, în prima sa
epistolã, descrie aceste realitãþi în termeni asemãnãtori: „Ce era de la
început, ce am auzit, ce am vãzut cu ochii noºtri, ce am primit ºi mâinile
noastre au pipãit despre Cuvântul vieþii aceea vã vestim“ (I Ioan 1, 1). ªi
nu trebuie sã uitãm cã aceºtia doi erau chiar Apostolii care se îndoiserã
de Învierea lui Hristos vestitã de femei ºi care au mers la mormânt
pentru a vedea în mod empiric adevãrul unei asemenea afirmaþii.
Urmând aceeaºi linie, Ortodoxia, potrivit semnificaþiei sale
originale, nu se referã neapãrat la pistis, „credinþa“ ca afirmaþie
teoreticã, ci la credinþa în înþelegerea sa holisticã, ca participare
existenþialã cu întreaga fiinþã la relaþia intimã cu Dumnezeu în ºi prin
slujire. Din acest motiv, numele Bisericii noastre se referã mai mult la
doxa decât la pistis. Datoritã acestui fapt, în perioada primarã a
Creºtinismului formula „lex orandi lex est credendi“ se referea la însãºi
natura fiinþei Bisericii.
Creºtinismul, în general, ºi Ortodoxia, în special, nu a fost
considerat la început ca fiind „religie“. Religia cautã sã punã omul în
legãturã cu Dumnezeu; Creºtinismul este viaþa în Dumnezeu prin
Hristos în Sfântul Duh. Prin Întrupare, Dumnezeul transcendent din
Vechiul Testament a devenit unul dintre noi, a împãrtãºit condiþia
noastrã, a mântuit, transfigurat ºi înduhovnicit firea noastrã, ridicând-o
din morþi ºi umplând-o cu harul Sfântului Duh, iar prin înãlþarea la cer
a pus-o la dreapta Tatãlui. Sf. Grigore Palama a spus cã acelaºi Hristos
care în timpul vieþii pãmântene a vorbit Apostolilor faþã cãtre faþã, dupã
pogorârea Sfântului Duh, a vorbit prin intermediul Apostolilor. Sfântul
Duh Îl interiorizeazã pe Hristos în fiinþele umane, formându-le dupã
chipul lui Hristos. Cel aflat în Hristos este hristofor, pnevmatofor,
teofor. Întreaga Treime îºi gãseºte adãpost în persoana umanã prin
Harul Sfântului Duh (Ioan 14, 23). O chemare ºi o vocaþie minunatã ºi
înspãimântãtoare. Trupul uman urmeazã sã devinã adãpost al Treimii.
Am insistat puþin asupra acestor aspecte datoritã nuanþei lor
specifice în Creºtinismul Ortodox Rãsãritean faþã de cel Occidental.
Trebuie sã subliniem faptul cã doctrina mai sus menþionatã nu este
numai o doctrinã ortodoxã rãsãriteanã, ci este comunã atât Rãsãritului
cât ºi Apusului. Existã, totuºi, nuanþe foarte importante pentru
înþelegerea subiectului nostru. Douã mari cãrþi au fost scrise în Evul
Mediu: una în Occident, de Thomas a Kempis intitulatã: „Imitatio
Christi“ - imitaþia lui Hristos. Aici accentul cãdea pe modul în care
creºtinul trebuia sã-L urmeze pe Hristos ca exemplu în tot ceea ce
fãcea. O asemenea abordare presupune reguli, cãi ºi distincþii clare,
învãþãturi etc. Un alt scriitor, din Rãsãrit de data aceasta, Nicolae
Cabasila a scris o altã carte care trata aproape aceleaºi probleme, dar
dintr-o altã perspectivã. Cartea s-a intitulat „Viaþa în Hristos“. Aceasta
a avut mai curând o abordare sacramentalã decât didacticã, care a fost
întotdeauna abordarea ortodox rãsãriteanã. Ea a propus, dar nu a
impus, a oferit dar nu a forþat, a afirmat întotdeauna universalitatea

119
Tradiþiei dar a lãsat spaþiu ºi pentru libertatea ºi deciziile personale.
Ortodoxia nu a fost niciodatã vãzutã ca o ideologie. Datoritã unei
asemenea înþelegeri, care este mai curând existenþialã, am realizat de
ce în istoria ºi practica Bisericii Ortodoxe nu a existat niciodatã
inchiziþie.
În cele ce urmeazã, aº dori sã scot ºi mai mult în evidenþã
deosebirea dintre diferite ideologii ºi Ortodoxia autenticã ºi sã arãt care
sunt elementele care le deosebesc pe una de alta ºi, în acelaºi timp sã
mã concentrez asupra modului în care Ortodoxia ar putea deveni o
ideologie. Existã diferite feluri de ideologii cu o diversitate de aspecte.
Nu intenþionez sã le tratez pe toate. Întrucât mulþi dintre noi provenim
din contextele fostei ideologii comuniste, aº folosi aceastã ideologie ca
punct de referinþã. S-ar putea sã consideraþi unele dintre lucrurile pe
care le voi spune ciudate sau chiar inexacte. Voi fi încântat sã fiu
provocat ºi chiar corectat. Aº fi încântat sã mi se spunã cã analiza mea
este greºitã. Aº dori sã mã refer la acest tip de ideologie, întrucât recent,
forma multor Biserici Ortodoxe este contestatã ºi chiar schimbatã. Un
mare numãr de foºti marxiºti devin creºtini „înfocaþi“ peste noapte. Unii
dintre ei, care înainte predau în ºcoli marxist-leninismul, doresc acum
sã predea religia. Unii studiazã teologia ºi dupã patru ani de studiu
devin teologi de seamã, scriu cãrþi ºi dau sfaturi spirituale despre ce
înseamnã sã fii ortodox. În asemenea circumstanþe, relaþia care ar
putea fi stabilitã între Ortodoxie ºi ideologie devine tot mai importantã,
întrucât mentalitatea ºi filozofia de viaþã de ieri nu poate fi uitatã total
în noul context.

1. Excluderea totalã ºi abordarea holisticã

Un sistem ideologic va spune despre sine cã este singurul care
dispune de mijloacele potrivite pentru mântuirea lumii de nenorocire,
sãrãcie ºi nefericire.
O persoanã autentic ortodoxã nu va spune niciodatã cã ea ºi
ceilalþi membri creºtini vor fi singurele persoane mântuite. Pãrinþii
noºtri duhovniceºti au lãsat lui Dumnezeu decizia finalã privind
mântuirea. Ortodocºii au afirmat întotdeauna ceea ce ºtiau, adicã
faptul cã în ºi prin Biserica Ortodoxã se poate împãrtãºi din plinãtatea
harului, fapt care duce la mântuire. Ei ar fi evitat, totuºi, sã judece
apriori ºi sã trimitã oameni în iad numai pentru cã nu arãtau ca ei sau
pentru cã nu erau ca ei. Aceasta este, în cele din urmã, hotãrârea lui
Dumnezeu ºi ne aºteptãm la surprize în Împãrãþia eshatologicã a lui
Dumnezeu. Mãrturisim ceea ce a fost revelat: cã întreaga creaþie
aparþine lui Dumnezeu; cã Sfântul Duh „este prezent pretutindeni ºi
umple totul“; cã Sfânta Liturghie pe care o oficiem este „kata panta kai
dia panta“ -pentru întreaga lume ºi cã la toate slujbele religioase ne
rugãm pentru unitatea tuturor. Datoritã unei asemenea abordãri, am
moºtenit perspectiva bogatã a primilor apologiºti care puteau vedea faþa
ºi lucrarea lui Hristos chiar la oamenii care trãiserã înainte de
evenimentul Întrupãrii. Printre sfinþii pictaþi în unele dintre bisericile
noastre putem încã vedea chipurile unor filozofi greci sau a sibilelor
considerate ca un fel de pedagogi pentru Hristos. Interesantã afirmaþie!

120
Urmând aceeaºi linie, misionarii ortodocºi de mai târziu îºi puteau
începe mãrturisirea Evangheliei lui Hristos prin identificarea semnelor
prezenþei lui Hristos într-un anumit context, chiar înainte ca ei sã fi
sosit acolo. Nu se temeau sã foloseascã elemente „pãgâne“ ca mijloace
de transmitere ºi de exprimare a Evangheliei lui Hristos. Putem duce
chiar mai departe acest subiect: Sf. Isaac Sirul, în compasiunea sa a
mers atât de departe încât s-a rugat nu numai pentru animale ºi pentru
întreaga lume, dar ºi pentru demoni. Prin rugãciunile sale pentru toþi,
Sf. Macarie Egipteanul a adus uºurare în iad nu numai foºtilor
„creºtini“ care se aflau acolo ci chiar ºi „marelui preot al idolilor ºi
pãgânilor“.
Este important sã afirmãm cã o asemenea abordare nu aparþine
numai istoriei trecute a Ortodoxiei; este însãºi abordarea autenticilor
pãrinþi duhovniceºti ai timpurilor noastre. M-a impresionat în mod
deosebit un pasaj din viaþa bine cunoscutului pãrinte duhovnicesc
Cleopa, din România. într-o scurtã descriere a vieþii sale, se poate
spune cã a fost un ascet, strict cu sine, cã s-a opus puternic
compromisurilor de orice fel ºi cã a mãrturisit cu sârguinþã integritatea
credinþei apostolice. într-o zi a fost vizitat de un grup de intelectuali
agnostici. Întrucât cunoºtea statisticile foarte bine, cuvântarea sa din
ziua respectivã s-a axat pe numãrul de credincioºi care aparþineau
diferitelor religii ale lumii (creºtinismul, islamismul, budismul,
hinduismul etc). La sfârºitul cuvântãrii sale a devenit evident cã din
totalul credincioºilor lumii aproximativ numai o treime erau creºtini,
fãrã a mai încerca sã se numere creºtinii ortodocºi. Dupã cuvântare,
dupã cum era obiceiul, pãrintele Cleopa a oferit un spaþiu pentru
întrebãri ºi dialog. Unul din grupul de „intelectuali“ l-a întrebat: ce se
va întâmpla cu necreºtinii la cea de a doua venire; vor merge cu toþii în
iad numai pentru cã nu sunt creºtini?
Pãrintele Cleopa, care de altfel rãspundea foarte prompt diferitelor
întrebãri, a rãmas de data aceasta tãcut pentru un timp ºi a meditat
profund. În sfârºit, a rãspuns cu smerenie: „Fã-mã Dumnezeu ca sã
rãspund întrebãrii tale!“ Un rãspuns ºi o atitudine tipicã pentru un
credincios ortodox autentic.
Ortodoxia poate deveni ideologie când se va îndepãrta de acest
etos; când gelozia ºi aroganþa vor afirma apriori cã numai ortodocºii vor
ajunge în ceruri, iar toþi ceilalþi în iad; când se vor inventa bariere în
calea rugãciunii ºi se va cere ca ortodocºii sã nu se îngrijeascã de alþii
ºi sã nu aibã voie sã se roage decât pentru ortodocºii; când toþi cei care
nu aparþin grupului lor sau care nu se aseamãnã cu ei vor fi
desconsideraþi sau dispreþuiþi.

2. Enclavã ideologicã sau întâlnire deschisã pentru dialog

Un sistem ideologic este, de obicei, un sistem închis. Este
autonom. În consecinþã, nu este nevoie sã fie prezentat altora - care ar
putea gândi în mod diferit - sau sã se încadreze în dialog. Dialogul sau
expunerea este un fenomen primejdios. El poate afecta gândirea celor
de aceeaºi ideologie. Din acest motiv, devine un sistem închis, o enclavã
în care oamenii gândesc la fel, se comportã ºi se îmbracã la fel. Devine

121
un loc sigur pentru pãstrarea identitãþii ideologice, pentru a se evita
afectarea ºi infectarea cauzate de gândirea altora. Cei care au trãit in
fostele sisteme comuniste pot înþelege mai bine ce vreau sã spun prin
aceste afirmaþii. Totuºi, acelaºi lucru poate fi, adevãrat, chiar ºi în cele
mai „deschise“ sisteme capitaliste. Imaginaþi-vã ce ar însemna sã fii
„comunist“ sau chiar sã vizitezi sau sã ai legãturi cu niºte sisteme
comuniste in timp ce eºti cetãþean al unor þãri capitaliste „democrate“
din Occident. Un asemenea sistem ar putea deveni la fel de strict ca o
hainã strâmtã ºi o enclavã ideologicã, asemenea fostului sistem
ideologic comunist.
Ortodoxia este deschisã ºi supusã dialogului prin însãºi natura
sa. Noþiunea de „universalitate“ îi creeazã însãºi natura sa. Kata +
holon ceea ce înseamnã „în conformitate cu tot“ este principiul
cãlãuzitor al Ortodoxiei. Din acest motiv, Ortodoxia nu are un papã, un
patriarh, episcop sau pãrinþi infailibili. Adevãrul este exprimat,
articulat, acceptat ºi pãstrat ca întreg de Bisericã. Sinoadele
ecumenice au articulat credinþa Bisericii, însã Ortodoxia acelor decizii
ºi articulãri a fost datã numai prin procesul de receptare: atunci când
întregul Trup, Biserica, în totalitatea sa, le-a primit considerând cã ar
exprima credinþa dintotdeauna a Bisericii lui Hristos. Dialogul nu a fost
oprit nici chiar în cazul ereziilor. Existã multe exemple de acest fel în
viaþa Bisericii. Voi menþiona numai câteva canoane ale Sinodului din
Cartagina, din 519: canoanele 92, 93, 94, 117-19, 124. Vã sfãtuiesc
insistent sã citiþi aceste canoane, precum ºi referinþele la alte canoane,
întrucât ele ne dau soluþii cu privire la modul în care Biserica primarã
s-a comportat ºi a tratat problemele asemãnãtoare celor cu care se
confruntã Biserica noastrã astãzi. În perioada respectivã Biserica era
divizatã de problemele ridicate de donatiºti, un fel de puritani, cum ar
fi consideraþi în epoca modernã. Ei puneau sub semnul întrebãrii
prezenþa harului în tainele oficiate de preoþi „nevrednici“ sau într-o
Bisericã ai cãrei membri erau nevrednici. Se creaserã mari diviziuni, iar
Biserica trebuia sã rãspundã provocãrii. Sinodul mai sus menþionat a
analizat în aprofunzime aceastã provocare. Deºi separaþi de Bisericã,
episcopii ortodocºi s-au întrunit într-un sinod ºi le-a adresat o
scrisoare în care li se propunea dialogul: „Vã numim fraþi fiindcã
„sunteþi fraþii noºtri“ „...dacã apreciaþi cã aveþi dreptate, nu ezitaþi a o
declara deschis...“. Apoi Sinodul a propus înfiinþarea unei Comisii
alcãtuitã din reprezentanþi ai celor douã pãrþi pentru a se întâlni ºi
discuta.
Ortodoxia poate, aºadar, deveni ideologie când va insista asupra
creãrii unei enclave pentru pãstrarea puritãþii identitãþii sale; când va
nega importanþa dialogului ºi a întâlnirii cu alte pãrþi; când se va
retrage în propria sa cochilie fãrã a-ºi mai exercita vocaþia de luminã a
lumii, preferând sã fie în schimb, luminã numai pentru ea însãºi.

3. Demonizarea lumii ºi nevoia de discernãmânt

Un sistem ideologic se teme de orice este nou ºi ar putea distruge
propriul sãu sistem de gândire. El vede duºmani pretutindeni. Orice

122
este separat de el este corupt, murdar ºi primejdios. Se vor face eforturi
pentru a se evita orice contact cu sau expunere la asemenea realitãþi.
Totuºi, potrivit credinþei noastre, Dumnezeu s-a întrupat în
momentul în care corupþia omenirii a atins punctul maxim din istorie.
Foarte interesant este faptul cã Hristos, Fiul lui Dumnezeu ºi-a însuºit
firea umanã coruptã cu excepþia pãcatului (potrivit hotãrârilor
Sinodului de la Calcedon). Dumnezeu nu se teme de nici un fel de
contexte corupte. Lumea, ca întreg este a Sa, iar El iubeºte lumea.
Dumnezeu nu urãºte lumea, în ciuda firii ei pãcãtoase ºi corupte.
Singurul lucru pe care Dumnezeu îl respinge este pãcatul. Tot astfel a
fost ºi abordarea pãrinþilor Bisericii Ortodoxe, cei care au mãrturisit
credinþa ºi au contribuit la ridicarea Trupului lui Hristos ca instituþie
sacramentalã în istorie. Ei nu s-au temut de nici un fel de contexte. Ei
au adus Evanghelia ºi apoi au lãsat ca mesajul ei sã provoace ºi sã
confrunte diferitele realitãþi întâlnite în cursul timpului. Sf. Vasile cel
Mare, de exemplu, in cuvântul sãu adresat tinerilor i-a sfãtuit sã fie ca
albinele care zboarã din floare în floare; sã cerceteze totul, dar sã ia ºi
sã reþinã numai ceea ce este bun. Drept pentru care, aº îndrãzni sã
spun cã ºi în lucrurile pe care unii oameni le considerã demonice ºi
înspãimântãtoare se gãsesc aspecte pozitive. Dacã cineva nu iubeºte
contextul în care trãieºte, aºa cum Dumnezeu iubeºte lumea, impactul
mãrturisirii ortodoxe nu poate avea rezultatele aºteptate. Perspectiva
pesimistã asupra vieþii ºi a lumii nu este o perspectivã ortodoxã. O
Bisericã în care punctul sãu central îl constituie teosis-ul ºi
transfigurarea creaþiei trebuie sã evite cãderea în viziunile ºi
previziunile paranoice apocaliptice, vãzând demoni ºi antihriºti
pretutindeni, ca ºi când Dumnezeu nu ar mai fi prezent ºi nu ar mai
lucra în lumea Sa. În prezent analizãm fenomenul globalizârii ºi în acest
context lãrgit folosirea pozitivã a radioului, a computerelor, a
internetului, a mass mediei, în general. Dupã pãrerea mea, ele ar putea
avea unele aspecte negative, dupã cum subliniazã emfatic unii dintre
semenii noºtri, dar pãrþile pozitive ale acestor noi tehnologii sunt
imense. Este suficient sã apeºi un buton ºi sã scrii câteva cuvinte ºi un
întreg univers al informaþiei þi se deschide în faþã. Informaþiile sunt
diverse: se pot citi comentarii la Biblie, scrierile Sfinþilor Pãrinþi sau alte
cãrþi de teologie; alþii, totuºi, dacã doresc, cautã genul de informaþii
potrivite dorinþei lor. Drept pentru care, nu este vina noilor tehnologii
cã privim anumite lucruri sau cã devenim dependenþi de ele, ci este
propria noastrã decizie. Este imoral, dupã pãrerea mea, sã învinuim pe
cineva sau ceva de propriile noastre greºeli sau slãbiciuni. Unora le-ar
place o lume fãrã nici un fel de ispite. Or, cu toþii ºtim cã un asemenea
lucru este imposibil. Fãrã posibilitatea liberã de decizie nu existã virtute
ºi fãrã virtute nu existã viaþã creºtinã.
O Ortodoxie care începe sã lupte mai curând împotriva contextelor
decât împotriva pãcatului care ar putea corupe un context ºi care
solicitã distanþarea sau ieºirea din asemenea contexte, riscã sã devinã
o ideologie. Aceasta va începe sã promoveze valori ºi precepte nu
neapãrat necesare Evangheliei, ci aparþinând unei alte generaþii. În

123
asemenea cazuri, darul discernãmântului devine foarte important. Fãrã
el, Biserica însãºi ar putea fi afectatã ºi ar suferi, iar misiunea sa ar fi
anihilatã.

4. Rigiditate depresivã ºi bucurie spontanã

Un sistem teologic este, de obicei, foarte rigid. Poate cãuta
fericirea in viitorul apropiat, dar nu creeazã spaþiu pentru bucuria
spontanã. Bucuria, în semnificaþia sa mai profundã lipseºte. Nici mãcar
consumul nu ar putea oferi acea bucurie interioarã. Consecinþele ar
putea fi foarte tragice. Numãrul sinuciderilor în rândurile adolescenþilor
care, prin firea lor, ar trebui sã fie fericiþi, este în creºtere. Mulþi oameni
trãiesc în apatie întrucât ei nu mai vãd sensul ºi bucuria vieþii.
Ortodoxia se presupune a fi expresia vizibilã a bucuriei invizibile
a vieþii în Hristos. Ea ar trebui sã fie pe feþele oamenilor. Acea bucurie
ar trebui sã fie lumina care îi lumineazã pe alþii ºi îi invitã în Bisericã.
În special viaþa sfinþilor abundã in asemenea exemple. Despre viaþa
Sf. Antonie se spune cã trei tineri obiºnuiau sã vinã din când în
când pentru a-l consulta în privinþa problemelor spirituale. Totuºi,
unul dintre ei rãmânea tãcut, fãrã a întreba nimic. Vãzând acest lucru,
dupã un timp, Sf. Antonie l-a întrebat pe tânãr de ce nu întreba
niciodatã nimic. Tânãrul i-a rãspuns: „Este suficient sã vã vãd, Pãrinte“.
Sfinþenia vieþii ºi bucuria pe care aceastã viaþã o producea putea fi
vãzutã pe faþa sfântului. Un exemplu similar ar putea fi luat din viaþa
Sf. Serafim din Sarov care era întotdeauna fericit ºi zâmbitor. Odatã,
unul dintre vizitatorii sãi, care se aºtepta probabil ca monahii adevãraþi
sã fie întotdeauna morocãnoºi, l-a întrebat de ce întotdeauna era
bucuros ºi zâmbitor. Iar sfântul i-a rãspuns: „Hristos a înviat, bucuria
mea!“ Totuºi, aceastã bucurie este de sacrificiu. Este trãirea învierii in
viaþa noastrã, dar învierea care trebuie sã treacã neapãrat prin cruce.
La utrenie, dupã ce ascultãm Evanghelia Învierii spunem întotdeauna:
„Veniþi sã ne închinãm Învierii lui Hristos, cã prin cruce a venit bucuria în
lume“. În zilele noastre, mulþi dintre noi ar prefera o bucurie care sã
evite crucea. Un ortodox autentic este caracterizat de acea bucurie ºi
frumuseþe interioarã. În limba greacã, cãlugãrul este numit ºi
calogeron. Am auzit o interpretare a acestui cuvânt care se potriveºte
foarte bine cu abordarea bucuriei creºtine izvorâtã din viaþa crucii de
sacrificiu. În sensul sãu original, calogeron înseamnã un bãtrân arãtos.
Cu toate acestea, se ºtie cã dupã o anumitã vârstã nu se mai poate
vorbi de frumuseþe fizicã. Dimpotrivã, in viaþa unui cãlugãr sau a unei
cãlugãriþe se scoate în evidenþã frumuseþea sa interioarã, spiritualã.
Aceastã frumuseþe, bucurie strãlucitoare atrage, converteºte ºi schimbã
viaþa oamenilor. Bucuria respectivã transformã fiinþa umanã într-un
mãrturisitor, într-un misionar.
O Ortodoxie care va predica împotriva bucuriei sau nu o va
promova tinde sã devinã o ideologie. Ea ar insista mai curând pe
dorinþa de a fi plin de cãinþã, de compãtimire ºi de tristeþe. Ea riscã sã
transforme credinþa într-un refugiu pentru cei cu probleme psihice,
într-un sistem de afirmaþii care sã-i satisfacã pe unii, dar care sã-i
împiedica pe alþii sã se alãture Bisericii. Istoria Bisericii noastre a avut

124
asemenea exemple. Cu toate acestea, ele nu au devenit afirmaþii
cãlãuzitoare sau fundamentare ale Ortodoxiei.

Asumarea responsabilitãþii pentru viitorul Bisericii noastre

Este important ca tinerii sã devinã conºtienþi, cu mare smerenie,
de tezaurul moºtenit din trecut. Uneori nu realizãm cã este atât o
binecuvântare, cât ºi o mare responsabilitate pe umerii noºtri.
Ortodoxia, ca credinþã apostolicã, nu este a noastrã ºi nu este numai
pentru noi. Este pentru întreaga lume. þineþi minte acest lucru ºi
încercaþi sã fiþi sarea pãmântului ºi lumina lumii.
Fiþi icoane transparente ale Hristosului viu din interiorul vostru.
Asemenea icoane vii ºi moduri de viaþã îi invitã pe ceilalþi sã se
converteascã la credinþã. Seturile de doctrine, oricât de ortodoxe ºi de
desãvârºite ar fi, nu vor avea impact dacã nu vor fi trãite în viaþa zilnicã.
Nu dispreþuiþi, ci arãtaþi dragoste tuturor. Sf. Ioan din Damasc a
spus cã zelul este bun numai dacã este combinat cu dragoste. Trataþi-i
cu dragoste frãþeascã chiar ºi pe cei pe care îi consideraþi diferiþi sau
chiar „eretici“. Sf. Ioan Gurã de Aur, în loc sã acuze ereticii timpului
sãu de învãþãturile promovate, se acuza pe sine ºi pe adepþii sãi creºtini
pentru o asemenea situaþie. El spunea cã respectivii nu se pocãiau
deoarece „viaþa sfântã, radiantã lipsea de la credincioºi“ (Despre fapte,
Omilia 47, PG 60, col. 331). Schimbaþi-vã modul de viaþã pentru ca prin
viaþa voastrã sã se schimbe ºi alte vieþi.
Fiþi voi înºivã. Trãiþi-vã tinereþea, fiindcã este frumoasã. Cercetaþi
ºi bucuraþi-vã de tot, dar evitaþi pãcatul. Urmaþi conþinutul credinþei ºi
spiritul sãu universal aºa cum a fost moºtenit de la strãmoºii voºtri. Nu
încercaþi, totuºi, sã repetaþi stilul de viaþã al bunicilor voºtri. Ei erau
tineri ai timpului lor, voi sunteþi tineri ai timpului vostru. Evitaþi sã
prezentaþi Ortodoxia lumii exterioare ca pe un fel de muzeu al
trecutului. încercaþi sã faceþi Ortodoxia contemporanã, sã rãspundeþi
nevoilor ºi întrebãrilor oamenilor timpului nostru.
Fiþi mãrturisitori vii în orice situaþie. Nu vã temeþi de nimic ºi nu
vã pierdeþi speranþa, nici chiar atunci când gândurile ºi evenimentele
vieþii voastre sunt asemenea unui iad, când treceþi prin situaþii dificile.
Amintiþi-vã întotdeauna imnul de bucurie pe care îl cântã oamenii dupã
ce se împãrtãºesc cu trupul ºi sângele Mântuitorului Iisus Hristos: „Am
vãzut lumina adevãratã, am primit Duhul ceresc, am aflat credinþa cea
adevãratã“. Nu vã ruºinaþi. Împãrtãºiþi-vã bucuria vieþii in Hristos cu
prietenii voºtri, cu apropiaþii voºtri, în orice situaþie. Încercaþi sã fiþi cât
mai naturali cu putinþã ºi evitaþi sã fiþi ideologi. Rãmâneþi întotdeauna
in Hristos ºi El, împreunã cu Tatãl ºi Duhul, vã va da puterea de a
creºte în Dumnezeu ºi de a fi lumina semnificaþiei ºi sensului deplin al
vieþii celorlalþi. Fie ca Dumnezeu sã ne ajute sã fim pânã la sfârºitul
vieþii noastre mãrturisitorii Sãi credincioºi în familiile ºi în societãþile
noastre, în lumea noastrã.

125
 EDUCAÞIA RELIGIOASÃ ÎN ªCOALÃ
Prof. Elena Irina SÃRÃROIU
Dupã perioada de întuneric de 45 de anir când s-a cãutat
scoaterea lui Dumnezeu din sufletele creºtinilor ºi înlocuirea Lui cu
ateismul, a trebuit sã începem vestirea Evangheliei,dupã sângeroasa
revoluþie din 1989,printr~un abecedar religios. Nu putem sã înaintãm
decât bazându-ne pe prezent ºi pe trecut. Dacã nu avem trecut,nici nu
putem sã pãºim în viitor, sã dãm copiilor educaþie. Învãþãmãntul nu
înseamnã numai înmagazinarea, memorizarea unor cunoºtinþe foarte
bune, pentru cã noi ºtim cã omul este compus din douã pãrþi: mintea
ºi inima .
Deci, dacã mintea este foarte strãlucitoare ºi inima e de piatrã,n-am
realizat nimic în instrucþia ºi în educaþia noastrã. De obicei, ºcoala se
ocupã mai mult de instrucþie,iar educaþia rãmâne deoparte, pentru cã
nu avem timp; de aceea,lipsa,timp de 45 de ani,a învãþãmântului
religios, cel care fãcea educaþie,se resimte clar astãzi ºi rezultatul direct
îl avem în societate. Nemaiavând orã de religie, alungându-L pe
Dumnezeu din sufletele oamenilor ºi înlocuindu-L cu ateismul nu mai
avem principiile de moralã. Or, cele douã pârghii care fac un stat sã fie
bine condus ºi sã aibã rezultate bune pe toate planurile, sunt pârghia
moralã ºi instrucþia.
În pedagogie trei sunt elementele cu care trebuie sã lucrãm:
1.copilul, încredinþat educatorului de familie,
2.educatorul (deci ºcoala),
3.Biserica.
În afarã de aceastã maicã a noastrã (Biserica),uºor putem aluneca
în prãpastia necredinþei,scopul acestei educaþii religioase fiind
conducerea celor încredinþaþi nouã pe drumul ce duce la viaþa veºnicã.
De aceea,pentru noi, Mântuitorul Iisus Hristos a fost,este ºi va fi
Pedagogul desãvârºit cãtre care trebuie sã ne îndreptãm,ca sã putem
lãsa în urma noastrã un tineret sãnãtos sufleteºte. Aplicãnd fiecãrui
copil metoda pedagogicã care i se potriveºte, sensibilitatea sufletului lui
curat , avãnd în faþã permanent cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos:
„... Lãsaþi copiii ºi nu-i opriþi sã vinã la Mine, cã a unora ca aceºtia este
împãrãþia cerurilor„. ( Matei 19,14 ). Numai aºa vom reuºi sã formãm
adevãraþi creºtini ai Bisericii strãbune ºi demni cetãþeni ai statului
nostru român.
Hotãrârea trebuie luatã în funcþie de trei criterii de bazã,ºi anume:
1. Utilitatea socialã.
Credinþa-religie este absolut necesarã în viaþa societãþii, pentru cã
unde este credinþã este ºi conºtiinþã,ºi unde este conºtiinþã este ºi

126
cinste, ºi respect, ºi dreptate, ºi omenie, ºi muncã, ºi bunãtate, ºi
corectitudine.
Unde nu este credinþã ,nu este nici conºtiinþã, iar unde nu este
conºtiinþã este rãutate,necinste,nedreptate,minciunã, mândrie, hoþii ºi
ucideri.
2. Importanþa. Dacã cu adevãrat este Dumnezeu, înseamnã cã
religia-credinþã este lucrul cel mai important ºi cel mai de folos în viaþa
noastrã, ºi deci ºi între obiectele de studiu i se cuvine primul loc.
3.Adevãrul.
Argumente adevãrate,certe cã nu este Dumnezeu nu sunt.
Oamenii de ºtiinþã,savanþii,au descoperit, sau mai exact, au
constatat, în ultimul deceniu, cã existã o fiinþã, o forþã, o putere, aºa
numitã forþã fundamentalã unicã sau marea unire, care conduce
întregul univers. Aºadar, la ora actualã ºtim sigur,din punct de vedere
ºtiinþific,cã este Dumnezeu.
Deci,predarea religiei este o cale de a ieºi din criza moralã în care
ne aflãm ºi, de aceea, ora de religie a fost introdusã în planul de
învãþãmãnt,ca obiect de studiu obligatoriu ºi nu facultativ. Un tineret
fãrã o temelie moralã sãnãtoasã va duce la decãderea þãrii ºi a neamului.
Pe când,un tânãr credincios totdeauna îºi va iubi þara ºi nu o va trãda
niciodatã,iar cel necredincios, în goana sa de a-ºi trãi viaþa va cãlca orice
în picioare, iar pentru el „unde este bine acolo este ºi patria“.
Cã astãzi ,la ºcoalã, copiii învaþã religie, nu este un lucru nou.
Acum este,mai bine zis, o renaºtere a ceea ce a fost în vremea bunicilor
noºtri, o reînnodare a unui fir rupt în urmã cu câteva zeci de ani,pentrã
cã la noi învãþãmântul a luat fiinþã în tinda bisericii, iar preotul ºi
dascãlul au fost primii învãþãtori, deci, cei care au adus lumina slovelor
oamenilor din þara noastrã.
În cei zece ani pe care i-am petrecut la catedrã, ca profesor de
religie, am reuºit sã trag câteva concluzii referitoare la atitudinea
copiilor faþã de noua lor materie.Conteazã,în primul rãnd,mediul de
unde provine acel copil. Dacã el nu a vãzut acasã pe mama -în special-
închinându-se ºi rugându-se sau fregventând Sf.Bisericã,atunci el va
privi totul cu indiferenþã. Dacã însã ºtim sã-l atragem ºi sã-l
sensibilizãm în ceea ce priveºte indiferenþa sa ,ea se transformã în
curiozitate,ºi nu o curiozitate oarecare,ci una beneficã, ce îl face mai
apoi sã meargã el singur sã caute adevãrul. Ba, mai mult, prin
atitudinea lui va putea schimba ºi pe cei din familie.
Cine refuzã religia ,pierde sensul existenþei. De aceea religia este
singura cale ce trebuie urmatã pentru a-L cunoaºte pe Dumnezeu.
„Viaþa veºnicã ,spune Mântuitorul Iisus Hristos,este aceasta: sã Te
cunoascã pe Tine,singurul Dumnezeu adevãrat ºi pe Iisus Hristos pe
Care L-ai trimis“. (Ioan 17,3).
Sã-l ajutãm pe copil sã primeascã lucrarea Sfântului Duh care sã-
l cãlãuzeascã spre luminã ºi sã poatã deveni adult,din punct de vedere
spiritual. Pentru realizarea acestui lucru trebuie ca religia sã porneascã
din familie,sã continuie pe stradã,sã poposeascã în cancelarie ºi sã fie
predatã elevilor cu multã responsabilitate, prin trãire,cãci pedagogie
fãrã trãire,nu vom reuºi.

127
 Învãþãmântul religios, educaþia religioasã,spre deosebire de
celelalte obiecte de studiu,se adreseazã,în special,inimii,mai puþin
gândirii.
Între aceste douã daruri nu se duce o luptã,aºa cum crede o parte
din cadrele didactice ,ci ele se împletesc în mod armonios,spre a forma
adevãratul om. Inima este locaºul iubirii,adusã de Mântuitorul Iisus
Hristos,iar raþiunea este locaºul ºtiinþei ºi al filozofiei.
Aceastã situaþie de luptã între cele douã ( inimã ºi raþiune ) se
datoreºte nu slujitorilor din învãþãmânt ,ci epocii în care marxism-
leninismul s-a impus,prin metode bine gãndite,cu perseverenþã
satanicã,uitând cã Împãrãþia lui Dumnezeu nu va putea fi distrusã.
Sã ne gândim la toþi creºtinii noºtri,care având ca modele vii pe
creºtinii din primele veacuri ºi la dragostea cu care aceºtia mergeau la
moarte ca la cea mai frumoasã nuntã, sfârºindu-ºi viaþa în cele mai
crude torturi,ºi nu au fost puþini pe pãmântul þãrii noastre.
Avem un mare numãr de oameni botezaþi,dar adevãraþi
creºtini,destui de puþin,cãci a fi creºtin înseamnã sã împlineºti voia lui
Dumnezeu.
Pe întreg globul pãmântesc bate un vânt al distrugerii,care
loveºte, mai ales,cele mai puternice temelii: familia, ºcoala ºi Biserica.
Acest vânt pustiitor a ajuns ºi la noi, unde dupã atâþia ani de
comunism, terenul era favorabil pustiirii.
Fie ca aceste cuvinte sã aibã rãsunet în sufletele tuturor: pãrinþi,
profesori, elevi.
Pornind la lucru cu Sfânta Cruce, vom învinge acest uragan al
necredinþei - satanismul.

128
 VII.

POEZIE
RELIGIOASÃ
 Cristi BUZÃÞEL
Vistierule!
Mã rog Þie care eºti
Stãpânul oºtilor cereºti,
Al Þãrii plinã de minuni
Cu dor de cer sã mã cununi;
Smerenia sã-mi fie cânt,
Iubirea, mângâieri de vânt,
Credinþa, diamant ceresc,
Mintea, gând dumnezeiesc,
Inima, papirus al Iubirii,
Cuvântul, fruct al nemuririi,
Îmbrãcat în straie-mpãrãteºti
S-aduc din veºnicie veºti.

George COANDÃ
Sufletul la Tine îndrumându-mi-l
Sufletul la Tine îndrumându-mi-l
pãzeºte-mã Doamne cum prielnic întotdeauna
cu sfinþii Tai pãzitu-m-ai
pe ãst pãmânt al neamului meu
ºi moºtenire fiindu-mi
ca pe-un potir mi-l îmbii.
Binecuvânta - Te - voi Doamne
ºi-n miezul de noapte,
ºi-n fiecare clipã purtându-mã
ca o luntre spre Tine,
cã arac de-a dreapta mi-ai fost
ca sã nu mi se clatine
nici duhul, nici trupul
ºi cãile vieþii lãmuritu-mi-le-ai
ºi veºnice frumuseþile Tale
mi le vei arãta
la ceasul de Soroc.
(Dupã Psalmul 15 al lui David)

Iulia GIURGIU
Toma
Învãþãtorul ne-a spus cândva
Cã va-nvia dupã ce va muri.
Crezut-am oare cã într-o zi
Chiar pe Mesia-L voi revedea?

130
 Ca sã pot crede, vreau sã-mi explici,
Cãci Te lãsasem fãrã suflare;
Cum ai ieºit din noaptea cea mare
De eºti Hristosul de care zici?

Deschide-Þi haina, sã cercetez,

Cãci pe Acela II ºtiu rãnit,
Eu însumi trupul I-am învelit.

Cu-nfrigurare,totuºi cutez:
Mã lasã, dacã eºti Dumnezeu
Sã-Þi pipãi coasta cu degetul meu!

Grigore GRIGORE
Dumnezeu care locuieºte în fiecare
Dumnezeu care locuieºte în fiecare
În acelaºi timp
Ne lasã liberi

Ziceþi, zice, compuneþi zice, construiþi

Eu aºtept
Un semn de la voi c-aþi înþeles

Acel semn
Despre care vorbiþi
Eu aºtept
Visul pe care doar visându-1 nu
Aþi putea sã-1 împliniþi
Rana care se tot rãneºte
Atunci când prea vreþi
Toþi sã fiþi fericiþi

Ionuþ ILIE
Cãmara-mi
N-am sãlaº vrednic ,
Doamne,
De gãzduirea Ta
În care , în a mea noapte , sã - Þi stea
Nemãrginirea ...
Dar îndrãznesc sã Te chem !
Cãci am musafir numai Timpul
El s-a oprit în casa-mi cu clipele sale .

131
ªi-am vrut sã-l alung ...
Dar a rãmas la mine ,
ªi numai inima mi-a rãmas
Casã de oaspeþi.
Pãstrez în ea o cãmãruþã , de care ,
Deocamdatã,
Timpul nu ºtie ...
ªi îndrãznesc sã Te chem !
ªi aºtept Prea sfinte Oaspet
Pragul cãlcat de Tine ,
Doar noi ºtim locul tainic
E ascuns adânc :
În mine ...

Maria MARINO
Mirabila sãmânþã
Minunatã lucrare a fãcut,
lucrare a fãcut Dumnezeu
în sufletul ºi-n inima omului
sãdind ºi înmulþind iubirea!

Sãdind ºi înmulþind iubirea

precum mirabila sãmânþã
pusã în pãmântul de sub cer,
a dat un sens pentru fiinþã

Sã se-ngrijeascã de iubire,
sã se-ngrijeascã sã-i creascã
iubirea sã-i sporeascã în suflet
ca prin ea sã se mântuiascã!

Cu ea sã-ºi umple deplin fiinþa,

sporind-o s-o dea ºi altora ca
lumea întreagã s-o cucereascã
pe Dumnezeu sã ÎL slãveascã.

Minunatã lucrare a fãcut

Dumnezeu ºi a dat-o firii
sãdind în sufletul omului
mirabila sãmânþã a iubirii!

132
 Constantin VOICU
Veºnicie la Dealu
1
Sus, la Dealu, sub tipar
Veºnicia-n saci mi-o car.
Îmi adun la mãnãstire
Sufletu-mi greu de iubire.
Maica sfantã-mi iese-n prag
ªi-mi pune la suflet steag.
Mã primeºte-n casa ei -
evangheliar de tei.
Mã deschide ca pe-o carte,
Dar eu, Doamne, fug ºi-n moarte.
De aici pânã departe
Doamne, eu mai fug ºi-n moarte.
Mã deschide ca pe-un zid
Sã-mi zidesc al vremii rid
Dar eu, Doamne, îmi deschid
În faþa altarului
Veºnicia Dealului
ªi dorul Ardealului
Din copita calului.

2
La Mãnãstirea Dealu sub glie
Lumineazã hotarul de veºnicie
Nopþile sfinte de poezie.

Creºte în mine
Ca un copil rãnit de un zeu
Sunetul de dincolo de orizont
Al neamului meu

Radu cel Mare

În pervazul uºilor noastre,
Ridicã ninsoare de astre
ªi veºnicia o-ngânã
C-o dulce zidire
De pomenire
În limba strãinã.

ªi ce mai rãsare
Sus, în Deal, cãlare?
pe-un picior de plai
Pe-o gurã de rai
Capul lui Mihai.

133
3
Sunã sus, mai sus de glie
Clopote de veºnicie.
Sunã sus, ºi mult mai sus,
Clopote fãrã de-apus.
Sunã viu, ºi mai departe,
Clopotele vieþii, moarte!
ªi mai sus de cum e-n grai
Clopotele lui Mihai.
Iar deasupra de Chindie
Clopoþel de poezie.

134
 VIII.

MELOS
 CÂNTAREA OMOFONÃ
ÎN LUCRAREA PASTORAL - MISIONARA
A PREOTULUI
Pr. Mihai GRIGORESCU
Consideraþii generale asupra rolului muzicii în viaþa omului ºi
a popoarelor
Existenþa muzicii la toate popoarele
Muzica la greci, egipteni, evrei (muzica sinagogalã)
Omului i-a fost dat de Dumnezeu sã-ºi exprime simþãmintele
tainice ale sufletului in multe chipuri, dar modul cel mai frumos si
expresiv este prin cânt, adicã prin muzicã.
Cântul este graiul sufletului, este limbajul dintre suflete care
uneºte pe oameni , generaþiile si popoarele.
La toate neamurile pãmântului, din cele mai îndepãrtate timpuri,
gãsim muzica vocalã si instrumentalã . Prin ea, omul ºi-a exprimat
stãrile de bucurie sau durere, de libertate sau robie, de bunãtate sau
sãrãcie, de dragoste sau urã, de viatã sau moarte. Dar totodatã gãsim
si muzicã culticã, de dependentã a omului fatã de Dumnezeu, chiar
dacã nu întotdeauna a cunoscut pe adevãratul Dumnezeu.
Muzica este o forþã, are putere emoþionalã, mobilizeazã,
instrueºte, cultivã caractere; are un mare rol educativ.
Grecii antici considerau ca muzica este de esenþã divina si
mijlocul cel mai bun prin care puteau face legãtura cu zeii. Ei o
cultivau pentru dezvoltarea sentimentului, a tot ce este frumos si
folositor.
Egiptenii antici atribuiau muzicii puteri tainice ,folosind-o mai
mult pentru utilul decât pentru frumosul ei.
Evreii, popor monoteist, au cultivat muzica, închinând-o mai mult
lui Iehova.
Moise aduce cântare de mulþumire ºi laudã lui Dumnezeu dupã
trecerea prin Marea Roºie (Iesire, cap. 15). Dar cel mai mare promotor
al muzicii de cult, vocalã ºi instrumentalã a fost proorocul ºi împãratul
David. El a rânduit înaintea chivotului o anumitã parte din leviþi ‘ca sã
preaslaveascã sã mulþumeascã ºi sã preaînalþe pe Domnul Dumnezeul
lui Israel’(l Paralipomena 16,4). Apoi a urmat împãratul Solomon, când
muzica culticã a luat o mare amploare la templul pe care il zidise, unde
în primul rând se cântau psalmii tatãlui sãu David, ºi de atunci în toate
sinagogile evreieºti.

136
 Mãrturii scripturistice privind cântarea în cult .Cântarea
bisericeascã în primele veacuri creºtine.
Preamãrirea lui Dumnezeu prin cântarea religioasã constituie o
„jertfã de laudã“, (Ps. 49,15).
Prin psalmi, credincioºii sunt îndemnaþi la cântarea de cult:
„Aduceþi Domnului slavã ºi cinste... în locaºul Lui“. (Ps. 28,1,9)
„În adunãri binecuvântaþi pe Dumnezeu“. (Ps. 67,27)
„Lãudaþi numele Domnului ...cei ce staþi în casa Domnului,în curþile
Dumnezeului nostru“ (Ps. l34,l-2).
„Cântaþi Domnului cântare nouã, lauda Lui în adunarea celor
cuvioºi“ (Ps. 149,1).
„Lãudaþi pe Domnul întru sfinþii Lui... Toata suflarea sa laude pe
Domnul“ (Ps. 150,l,6).
Scriptura cheamã pe toþi locuitorii pãmântului ºi toate împãrãþiile
sã laude pe Domnul, ba ºi soarele, luna, stelele, munþii, dealurile,
câmpiile, fiarele, dobitoacele, într-un cuvânt, toatã fãptura sã laude pe
Domnul. (Ps 148).
Sfânta Scriptura ne aratã cum sã fie cântarea: „plãcutã“,
„frumoasã“, alcãtuitã cu „pricepere“, îngrijitã ºi plinã de evlavie ºi
umilinþã, precum îndeamnã psalmistul David: „Lãudaþi pe
Domnul...cântaþi-I Lui cântare nouã, cântati-I frumos, cu strigãte de
bucurie, plãcute sã-I fie Lui cuvintele mele“ (Ps. 32,3; 103,35); „Cântaþi
cu întelegere“ (Psalmul 46,7)
Domnul Iisus Hristos ºi apostolii sãi au cântat, Sf. Evanghelie ne
spune cã Mântuitorul, dupã ce a instituit Sfânta Împãrtãºanie la Cina
cea de Tainã, împreunã cu ucenicii Sãi, au „cântat cântãri de laudã“
(Marcu 14,26). Prin acest act sfânt s-a dat Bisericii, de cãtre
întemeietorul ei, îndemn de preamãrirea lui Dumnezeu.
Cercetând Sfintele Evanghelii am putea socoti începutul cultului
creºtin, de preamãrire a Domnului Iisus Hristos în momentul naºterii Sale
când „mulþime de oaste cereascã a cântat, zicând: Slavã întru cei de sus lui
Dumnezeu ºi pe pãmânt pace, între oameni bunãvoire“ (Luca 2,13-14),
urmând dupã aceea închinarea pãstorilor ºi a magilor.
În Faptele Apostolilor se consemneazã cã primii creºtini, în fiecare
zi, stãruiau într-un cuget în templu ºi „frângând pâinea în casã, luau
împreunã hrana întru bucurie ºi întru curãþia inimii, lãudând pe
Dumnezeu“ (F. Ap. 2,46-47).
Sfântul Apostol Pavel scrie Efesenilor: „vorbiþi între voi în psalmi,
în laude (imne) ºi în cântãri duhovniceºti, lãudând ºi cântând Domnului,
în inimile voastre, mulþumind totdeauna pentru toate în numele Domnului
nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu, Tatãl“ (Efeseni 5, 19-20).
Acelaºi îndemn îl dã ºi colosenilor (Col. 3,16).
Din aceste îndemnuri deosebim trei categorii de cântãri religioase
ale primilor creºtini, ºi anume:
1. Psalmi, cu care erau obiºnuiþi de la templu ºi sinagogi
2. Imne, sau cântãri de laudã de inspiraþie mai nouã
3. Cântãri duhovniceºti cum ar fi slavoslovia îngereascã: “Slavã
întru cei de sus lui Dumnezeu...“ (Luca 2,14), cântarea Sfintei Fecioare

137
Maria: „Mãreºte sufletul meu pe Domnul...“ (Luca 1, 46-55) sau
cântarea dreptului Simeon: „Acum slobozeºte pe robul Tãu Stãpâne..“
(Luca 2, 19-32).
Deci,din primul veac, în cultul creºtin, pe lângã cântãrile vechi,
ale psalmilor, au apãrut cântãri noi, cântate cu „cu duhul si cu mintea“
(I Corintem l4,15).
Pliniu cel Tânãr, proconsulul Bitiniei, în anul 112, raporteazã
împãratului Traian, ca învinuire adusã creºtinilor, cã ei se aduna într-o
anumitã zi din sãptãmânã (duminica) si cântã alternativ între ei imne
lui Hristos, ea lui Dumnezeu.
Pe la jumãtatea veacului al doilea, Sfântul Justin Martirul ºi
Filosoful ne spune cã în adunãrile liturgice creºtinii preamãreau pe
Dumnezeu...).
De asemenea ,circulau imne cântate in comun , de laudã ,
adresate Iui Hristos-Mântuitorul, de felul celui pe care ni 1e-a transmis
Clement Alexandrinul in scrierea sa „Pedagogul“, ca imn al copiilor.
Apariþia ereziilor ºi nevoia combaterii acestora a necesitat
alcãtuirea de imne, cu conþinut dogmatic, în care se formula pe scurt ºi
în chip simplu, învãþãtura ortodoxã (corectã) de credinþa. Unul dintre
cele mai vechi imne de acest fel, pãstrate pânã astãzi, in cultul creºtin
ortodox, este „Lumina linã“, din rânduiala Vecerniei, imn cu conþinut
trinitar ºi hristologic în acelaºi timp, pe care Sf. Vasile cel Mare îl
atribuie Sfântului Antinoghen, episcopul Sevastiei din Asia Micã,
martirizat în persecuþia lui Diocleþian, la începutul sec. IV.
Participarea credincioºilor la executarea cântãrii religioase din
biserici, în primele veacuri, se vede mai bine, dacã ºtim modul de cântare
a psalmilor care era cel responsorial: cântãreþul începe psalmul, sau
cânta verset cu verset, iar credincioºii continuau cântarea sau
rãspundeau dupã fiecare verset cu un refren, care era fie un verset de
psalm fie o exclamaþie ritualã (ca Aleluia), fie o formulã tezistã ocazionalã.
Din sec.IV înainte,odatã cu apariþia imnelor noi doctrinare, se
inaugureazã un nou mod de cântare: cea antifonicã sau alternativã.
Pe la mijlocul veacului IV ambele moduri de cântare erau încã în
viguare, fiind întrebuinþate, dupã nevoie , în aceeaºi bisericã, si la
aceeaºi slujbã, când unul când celãlalt. O mãrturie în acest sens ne-o
dã Sf. Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadochiei din Asia
Mica (379 ). Rãspuzând unor obiecþii asupra felului cum era organizatã
cântarea religioasã în bisericile din eparhia lui, Sf Vasile spune cã
aceastã organizare este aceeaºi din toate bisericile de pe vremea aceea:
credincioºii se scoalã din noapte ºi merg în locaºul de rugãciune. Dupã
ce s-au rugat, trec la psalmodie. Uneori ei se împart în doua cete care
cântã alternativ ; alteori lasã pe un solist sã cânte, ºi toþi ceilalþi îi
rãspund.
Eusebiu, Epicopul Cezareei din Palestina (340) afirma în termeni
categorici, universalitatea cântãrii obºteºti a credincioºilor în bisericile
creºtine de pretutindeni. În toatã Biserica, popoarele lui Hristos
recrutate din toate neamurile, cântã cu glas imne ºi psalmi unui
Dumnezeu, vestit de prooroci, încât glasurile celor ce psalmodiazã se
aud pânã în afarã.

138
 Iar în altã parte, combãtând întrebuinþarea instrumentelor
muzicale în bisericã, Eusebiu spune cã noi cântãm laudele
dumnezeieºti cu o psaltire vie, o chitara însufleþitã ºi cu Cântãri
duhovniceºti. Cãci ceea ce place lui Dumnezeu mai mult decât toate
instrumentele, este unirea întregului popor creºtin cântând psalmi ºi
imne.

Necesitatea cântãrii în comun.

Referitor la necesitatea ºi foloasele cântãrii în comun pentru viaþa
religioasã a credincioºilor Sf. Vasile cel Mare accentueazã mai ales
valoarea ei ca mijloc de pacificare, de apropiere ºi înfrãþire intre oameni:
„Cãci cine oare mai poate fi socotit vrãjmaº al altuia, atunci când îºi
uneºte glasul la un loc cu el, pentru a da laolaltã laudã lui Dumnezeu?
Psalmodia aduce cu sine tot ce poate fi mai bun : iubirea , fãcând din
tovãrãºia laolaltã a glasului, un fel de trãsurã de unire între oameni,
adunând credincioºii laolaltã într-un singur glas de cor“.
Aceeaºi idee o dezvoltã ºi Sf. Ambrozie, Episcopul Milanului (397)
unul dintre cei mai mari admiratori si promotori ai cântãrii de obºte în
cult. Vorbind despre necesitatea ºi importanta cântãrii psalmilor,
sfântul spune: „Psalmul este binecuvântarea poporului, lauda lui
Dumnezeu, cântarea de laudã a mulþimii,cuvântarea tuturor lucrurilor,
glasul Bisericii, mãrturisire de credinþã cântatã. Psalmul este chezãºie a
pãcii ºi a armoniei, un fel de chitarã care scoate o singurã cântare din
glasuri felurite ºi deosebite. El adunã pe cei despãrþiþi, uneºte pe cei
dezbinaþi, împacã pe cei certaþi“.
Profesorul Nicolae Lungu spunea cã în bisericã este necesarã
cântarea în comun pentru cã lãmureºte pe întelesul tuturor învãþãtura
de credinþã. Totodatã ea uneºte ºi disciplineazã masele. Cântarea mai
ales a psalmilor în comun are darul de a face sa disparã toate deosebirile
dintre oameni ºi sã-i strângã într-un singur mãnunchi, înfrâþindu-i.
Psalmodia este un izvor de mântuire. Melodia liniºteºte pasiunile,
cântarea descoperã curajul, distruge durerea din rãdãcinã, usucã
lacrimile, alungã grijile, mângâie pe cei care sunt în întristare, împinge pe
pãcãtoºi la pocãinþã , provoacã evlavia, dã înþelepciune conducãtorilor
Statului, întãreºte Biserica, sfinþeºte preoþii, izgoneºte pe diavoli.
Cântarea în comun are un rol imens în procesul educaþiei,
înnobilând sufletele. Sf Niceta aratã cã muzica ne desfatã auzul ºi ne
învaþã în acelaºi timp tainele lui Hristos. Psalmodia este folositoare în
toate împrejurãrile vieþii, în necazuri ca ºi în bucurii , pentru
credincioºii de toate vârstele ºi de ambele sexe.
Ea ne întãreºte încrederea în Dumnezeu.

Cântarea în comun-jertfã adusã lui Dumnezeu.

Unirea, prin cântarea omofonã, a oamenilor, în chip tainic, cu
îngerii, sfinþii proorocii ºi martirii.
În viaþa credincioºilor din epoca primarã a creºtinismului, psalmii
constituiau fondul esenþial al oricãrui cânt religios atât în reuniunile
particulare, cât ºi în bisericã, deoarece psalmodirea avea menirea sa
procure cel mai mare dintre bunuri: iubirea.

139
 În Vechiul Testament se aduceau lui Dumnezeu jertfe sângeroase
de animale , spre a-I întoarce faþa cu milã ºi iubire, cãtre cei ce jertfeau.
Sf. Niceta de Remesiana socoteºte cã jertfele Vechiul Testament
ºi-au pierdut funcþia lor odatã cu venirea Mântuitorului. Locul literei a
fost luat de duh. Cele materiale din cultul Vechiului Testament ca :
circumciderea, sabatul, sacrificiile, deosebirea mâncãrurilor, instru-
mentele muzicale, au încetat cu totul. Celelalte, cele duhovniceºti, adicã
credinþa, evlavia, rugãciunea, postul, rãbdarea, dragostea, lauda, au
fost mai degrabã adãugate decât micºorate. Sf Niceta citeazã cazul
bãtrânului Zaharia, care dupã o tãcere îndelungatã a profeþit în imne.
De asemenea, cântarea celor douãzeci ºi patru de bãtrâni ºi a
mulþimii din Apocalipsã (19,4-6 ), este socotitã ca jertfa cea adevãratã
adusã Mântuitorului Iisus Hristos. O asemenea slujire , dacã este
îndeplinitã cu credinþã dreaptã ºi cu devoþiune, este legatã de lucrarea
îngerilor care au datoria sã laude fãrã odihnã pe Dumnezeu Tatãl ºi pe
Mântuitorul (Isaia 6, 1-4 ).
În psalmi se gãsesc numeroase locuri, constatã Sf Niceta ,unde se
vorbeºte despre cântarea ca jertfã de laudã lui Dumnezeu. „Voi lãudã
numele Dumnezeului meu cu cântare ºi-L voi preamãri pe El cu laude. ªi
acestea mai plãcute vor fi Domnului, decât viþelul tânãr cãruia abia-i
rãsar coarnele“ (Ps 63, 35-36 ).
Iatã ceea ce este mai de preþ, iatã jertfa duhovniceascã mai mare
decât toate jertfele de animale ! ªi pe bunã dreptate. Dacã, într-adevãr,
acolo se vãrsa sângele iraþional al animalelor, aici se jertfeºte lauda
duhovniceascã, din sufletul însuºi ºi din conºtiinþa curatã.
Aceastã nouã jertfa este bineplãcutã Domnului care zice: „Mã va
preamãri cu jertfa laudei ºi aceasta este calea prin care-i voi arãta lui
mântuirea Mea“ (Ps. 49, 24). Lauda izvorând dintr-o conºtiinþã curatã,
desfatã pe Domnul, dupã cum îndeamnã psalmistul David, prin
cuvintele: „Lãudaþi pe Domnul cã bine este a cânta; Dumnezeului nostru
plãcutã îi este cântarea“ (Ps 146,1).
Deci, cântarea psalmilor ºi a imnelor în bisericã este jertfa
creºtinilor, jertfa cea bineplãcutã lui Dumnezeu. La aceasta îndeamnã
stãruitor Sf. Niceta pe credincioºii sãi, zicând: „Laudã pe Domnul în
viata ta, jertfeºte jertfa laudei ºi prin aceasta se va arãta sufletului tãu
calea prin care va ajunge la mântuirea sa“.
Dar cea mai mare jertfa pe care omul o poate aduce lui Dumnezeu
este participarea sa activã la Sf. Liturghie. Pãrintele Prof. Ene
Braniºte spunea ca Liturghia este acþiune sfântã, care intereseazã, în
cel mai înalt grad viaþa spiritualã nu numai a fiecãui ins în parte, ci a
colectivitãþii sau a comunitãþii întregi.
Propriu vorbind , deci, credincioºii prezenþi la slujbã nu sunt
simpli asistenþi pasivi, ci sunt pãrtaºi la ea, deopotrivã interesanþi ºi
angajaþi la ea ca ºi preotul ºi cântãreþul. Cu alte cuvinte, rostul lor în
sfântul locaº nu este doar sã urmãreascã rânduiala slujbei, adicã sã
priveascã sau sã asculte, ca niºte simpli spectatori la un spectacol
oarecare. Ei trebuie sã participe în adevãratul înþeles al cuvântului , sã
conlucreze efectiv la Sf. Jertfã, care se aduce pentru ei ºi în numele lor
sau din partea lor. Or, cea dintâi formã de manifestare a acestei

140
colaborãri a credincioºilor la acþiune liturgicã este participarea lor la
cântarea religiosã din bisericã, alãturi de preot ºi cântãreþ care se
transformã astfel în jertfa.
În concepþia tâlcuitorilor cultului bizantin, Liturghia creºtinã este
o imitaþie sau reproducere a slujbei nemateriale adusã de îngeri ºi de
sfinþi lui Dumnezeu. Credincioºii din bisericã închipuiesc deci pe
Heruvimii ºi Serafimii din ceruri, care înconjoarã tronul lui Dumnezeu
cu neîncetate laude ºi cântãri de slavã.
Între noi ºi drepþii din cer existã o strânsã legãturã de iubire ºi de
rugãciune. Ne rugãm împreunã cu ei, slãvim prin cântare pe Dumnezeu
împreunã cu ei . Facem parte din acelaºi trup tainic al Domnului, din
Bisericã, trãind o viatã duhovniceascã comunã. Deºi ei alcãtuiesc
Biserica biruitoare ºi noi cea luptãtoare, acestea douã nu sunt
despãrþite ci unite.

Calitãþile cântãrii în comun.

Cântarea trebuie fãcutã cu inimã curatã
Între cult ºi cântarea bisericeascã existã un raport de profundã
intimitate. Cultul divin ortodox cuprinde: taine, ierurgii ºi laude prin
care se împãrtãºeºte credincioºilor harul sfinþitor al lui Dumnezeu, ºi în
care obºtea credincioºilor îºi exprimã sentimentele faþã de Dumnezeu,
de preamãrire, de mulþumire ºi cerere .
Cântarea în acest contest este deosebit de importantã, prin ea
credinciosul se pregãteºte sufleteºte sã intre în comuniune de iubire cu
Dumnezeu, pentru aceasta se cere credinciosului inimã curatã. Inima
curatã înseamnã sã fi liber de orice legãturã pãcãtoasã, de tot ce nu
place lui Dumnezeu; cel care nu are inima curatã n-are putere sã-ºi
înalþe sufletul la Dumnezeu; pentru cã în momentul când începe
cântarea îi vin în gând chipuiri pãcãtoase ºi multe aduceri aminte.
Idealul creºtin, preamãrirea lui Dumnezeu, cere ca cel ce cântã,
glasul sã-i fie în deplinã armonie cu inima, sã exprime simþirea inimii.
Curãþenia inimii este condiþia cea mai însemnatã care se cere pentru
împlinirea unei cântãri cu adevãrat duhovniceºti.
Sfântul Niceta de Remesiana (sec. IV, încep. sec. V ) spune cã cel
ce cântã „tainele lui Dumnezeu“, trebuie sã aibã o inimã curatã ca a
copilului. În acelaºi fel vorbeºte ºi Sfântul Ambrozie (339-397)
accentuând cã lauda adusã lui Dumnezeu trebuie sã izvorascã din
inimã curatã pentru întãrirea credinþei.
Acordul dintre cuget si cântare
Dacã rugãcinea este „ridicarea minþii ºi a voii noaste cãtre
Dumnezeu“ atunci ºi cântarea, care este o rugãciune , sã fie îndreptatã
cãtre Dumnezeu. Deci sã nu cântãm numai cu buzele, iar cugetul sã
fie împrãºtiat.
Aºa cum Moise a trebuit sã-ºi scoatã încãlþãmintea din picioarele
sale ca sã ajungã la rugul care ardea ºi nu se mistuia , aºa ºi noi sã
scoatem toate gândurile împrãºtiate din minte ºi armonizând cugetul
cu cântarea sã ne înalþãm duhovniceºte la Dumnezeu.
Cuvintele au duh, iar cântarea trebuie sã exprime duhul
cuvintelor, sã le adânceascã mai mult în cuget ºi simþire, ca sã poatã
rodi însutit.

141
 Sf. Niceta de Remesiana recomandã sa cântãm „cu simþul ascuþit
ºi cu mintea treazã“ ca sã fim bineplãcuþi lui Dumnezeu. „Sã cugetãm
ceea ce cântãm, ca nu cumva mintea fiind robitã de cuvinte ºi cugetãri
strãine, sã lucreze fãrã nici un folos.“ În cântare sã fim însufleþiþi de
evlavie. În toate stãrile sufleteºti cântarea trebuie sã se acorde cu
cugetul curat.
Evitarea efectelor teatrale
Au existat ºi poate mai sunt slujitori bisericeºti care influenþaþi de
muzica laicã ºi în special cea de scenã, introduc în cântarea
bisericeascã formule teatrale ºi înflorituri nepotrivite.
Sfântul Ciprian al Cartaginei cunoscând cã diavolul exercitã
acþiunea sa de ispitire asupra urechilor pintr-o muzica nepotrivitã ,
spune cã rugãciunea sã fie fãcutã cu voce adecvatã „pentru cã
Dumnezeu este ascultãtorul inimii, nu al glasului.“
La sinodul VI ecumenic (Constantinopol 7 nov. 680-16sept. 681) prin
canonul 75 s-a hotãrât ca „cei ce vin în biserici spre a cânta, voim sã nu se
foloseascã nici de strigãte exagerate, nici sa rosteascã ceva din cele ce nu se
potrivesc si nu sunt proprii bisericii; ci cu multã luare aminte ºi cu umilinþã sã
se aducã cântãri de laudã lui Dumnezeu, celui ce vede în ascuns.“
Cântarea are menirea de a uºura rãspândirea ºi înþelegerea
textului liturgic, de a bucura sufletul. Cântarea este haina de
sãrbãtoare a ideilor religioase ºi dogmatice cuprinse in text. Ea are
menirea sã uºureze înþelegerea textului liturgic ºi sã întãreascã
„credinþa lucrãtoare prin iubire“.(Galateni 5,6).

Cântarea trebuie sã fie comunã, omofonã ºi uniformã

O condiþie esenþialã a cântãrii bisericeºti de preamãrire a lui
Dumnezeu, de mulþumire pentru binefacerile primite ºi de cerere, este
ca toþi credincioºii care participã la slujbele religioase sã-ºi uneascã
glasurile în simþire creºtineascã. Fãrã deosebire de vârstã ºi condiþie
socialã cântarea trebuie executatã omofonic ºi sa fie uniformã.
Sfântul Niceta de Remesiana spune: „Vocea voastrã a tuturor nu
trebuie sã fie discordantã, ci armonioasã. Nu unul s-o ia înainte în chip
prostesc ºi altul sã rãmânã în urmã , sau unul sã coboare vocea ºi altul
s-o ridice, ci este invitat fiecare sã încadreze vocea sa cu multã umilinþã ,
între glasurile care cântã laolaltã ; nu ca cei ce ridicã glasul sau o iau
înainte sã iasã în evidenþã în chip necuviincios ca spre o ostentaþie
prosteascã , ca nu cumva sã voiascã sã placã oamenilor.“
„Dacã cântãm în cor, spune Fericitul Augustin, trebuie ca aceasta
sã fie într-un ansamblu desãvârºit. Când o singurã voce distoneazã, ea
supãrã urechea ºi tulburã inimã.“ Cântarea trebuie executatã ca în fãþa
lui Dumnezeu , nu cu dorinþa de a plãcea oamenilor. Cel care nu se
poate încadra în armonia corului mai bine sã tacã sau sã psalmodieze
încet. Comuniunea glasurilor celor ce cântã uniform este o expresie a
comuniunii în casa lui Dumnezeu.

Cântarea în comun -mijloc de apãrare a dreptei credinþe

Istoria Bisericii este mãrturie, cã alãturi de predicã, cântarea în
comun a fost mijlocul cel mai eficace de stãvilire a învãþãturilor greºite
ale ereticilor din primele secole ale creºtinismului ºi chiar mai târziu.

142
 Lupta de apãrare a Bisericii primare, dusã împotriva învãþãturilor
greºite propagate de cãtre reprezentanþii diferitelor erezii este necesar
sa se continue ºi în vremea noastrã deoarece sectele desfãºoarã o
activitate predilectã legatã de sporirea numãrului membrilor lor,
recrutaþi din rândul credincioºilor noºtri ortodocºi.
S-a constatat ca unul din principalele motive care contribuie la
acest proces de trecere la neoprotestanþi îl constituie lipsa participãrii
mai active a credincioºilor ortodocºi la viaþa culticã.
Profesorul si compozitorul Nicolae Lungu vorbind despre cauzele
care au determinat pe unii fii ai bisericii sã pãrãseascã adevãrata
credinþã aratã ca aceºtia având o evlavie mai deosebitã, au început sa
frecventeze si adunãrile sectare. Ei au rãmas impresionaþi de noutatea
cântãrilor auzite acolo ºi de atmosfera de frãþietate ºi comuniune ce se
degaja din executarea in comun a acestor cântãri. Cum mulþi din aceºti
credincioºi nu voiau sa pãrãseascã Biserica Ortodoxã de care se
simþeau legaþi prin tradiþie ºi prin credinþã, au simþit nevoia de a adopta
câte ceva din practicile neo-protestanþilor, mai ales în privinþa
cântãrilor religioase.
De aceea Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane in frunte cu
Patriarhul Justinian s-a vãzut nevoit sã dispunã încetarea activitãþii
asociaþiilor religioase, care alunecaserã pe o, pantã greºitã sectarã.
Pentru a feri pe credincioºi de cântãri neconforme cu doctrinã
ortodoxã ºi cu spiritul Bisericii celei adevãrate, Sfântul Sinod a indicat
care anume cântãri, în afarã de cele ale Sfintei Liturghii, pot fi executate
de mireni sub directa supraveghere a preoþilor.
Roadele nu au încetat sã aparã: cântarea în comun care era nu
numai o dorinþã a credincioºilor dar ºi o necesitate sufleteascã a lor a
devenit o stavilã împotriva atacurilor sectare ºi o revigorare a trãirii
comunitãþii creºtine.
Pe plan local, prin îndemnurile ºi ajutorul Înalt Prea Sfinþitul Dr.
NIFON, Arhiepiscopul Târgoviºtei, cântarea bisericeascã a cunoscut o
transformare deosebitã, înfloritoare. Astfel în toate bisericile din
eparhia noastrã au fost angajaþi cântãreþi bisericeºti, cu pregãtire
specialã corespunzãtoare. S-au tipãrit broºuri cu cântãrile prohodului,
apoi a apãrut spre distribuire „Sf Liturghie în cântare omofonã“.

Cultivarea, organizarea ºi încurajarea cântãrii omofone în

bisericã ºi rolul preotului ºi al cântãreþului bisericesc în iniþierea ºi
antrenarea credincioºilor la cântarea omofonã.
Cântarea în comun a credincioºilor în bisericã s-a dovedit una
dintre metodele cele mai bune pentru participarea activã a acestora la
sfintele slujbe.
Astãzi, când cultul ortodox este împodobit cu melodii diverse de o
uimitoare frumuseþe, cântarea noastrã bisericeascã poate servi ca un
foarte eficient mijloc de activitate misionarã în rândul oamenilor si în
primul rând printre propii noºtri credincioºi. Cântarea în comun se
poate realiza pretutindeni la Sfânta Liturghie ºi la alte Taine, ierurgii
sau laude.

143
 Direct responsabil în acest sens sunt ºcolile teologice ºi preoþii în
parohii. Elevul seminarist si studentul teolog trebuie conºtientizaþi cã
muzica bisericeascã practicatã intens în parohie poate da roade
nebãnuite. Crescut si educat în acest spirit, preotul bine pregãtit, va lua
primul iniþiativa în a acorda o importantã cu totul deosebitã cântãrii
bisericeºti în parohie.
Editura Institutului Biblic a pus la îndemâna tuturor doritorilor
un bogat ºi variat material liturgic-muzical pe notaþie dublã, atât liniarã
cat si psalticã . Preotul având cunoºtinþã de aceste apariþii, în cadrai
catehezelor de la vecernia de vineri , sâmbãtã sau duminicã va putea
lucra cu toþi credincioºii sau cu o parte din ei.
Îsi va putea propune într-o anumitã perioada sã-ºi înveþe
credincioºii cântãrile Sfintei Liturghii. ªi pornind treptat ºi cu multã
rãbdare, ajutat de cântãreþul bisericesc va putea , cu timpul, sã
imprime în mintea credincioºilor melodiile tradiþionale ale Sfintei
Liturghii. Perseverând , va continua cu cântãrile de la utrenie, vecernie,
paraclis, acatist ºi chiar de la înmormântare si alte ierurgii.
Preotul nu trebuie sa facã altceva decât sa redea cântarea
bisericeascã, în toatã simplitatea ºi cuviinþa ei, astfel ea are puterea de
a înãlþa sufletul la Dumnezeu.
În Biserica Ortodoxã credincioºii însufleþiþi de preot pot contribui
substanþial la realizarea acestei mult dorite comuniuni prin cântarea
bisericeasca . Credincioºii contribuind prin participarea activã la
sfintele slujbe, la întãrirea duhului ortodoxiei, preotul ortodox se simte
apropriat de ei, întãrit cu credinþa ºi dragostea lor, cu cãldura ºi cu
dorinþa lor de a se ruga, între preot si credincioºi realizându-se o
puternicã comuniune.
În acest fel, cântarea culticã ortodoxã poate prilejui legãturi
fiinþiale ce nu se mai rup niciodatã, deoarece are ca finalitate unirea
tuturor cu Dumnezeu si în Dumnezeu.
Dar preotul nu trebuie sã se limiteze numai la enoriaºii care vin
frecvent în Sfânta Biserica ci sã meargã în întâmpinarea celor care doar
cu anumite ocazii din viata lor pãºesc pragul sfântului locaº.
De aceea pentru atragerea acestora, acolo unde este posibil ,sã se
înfiinþeze cor bisericesc cu un repertoriu cât mai bogat.
În acest context cântarea bisericeascã potenþatã calitativ ºi sincer
emoþional, poate fi un minunat mijloc de misiune în rândul
credincioºilor cu exigente muzicale deosebite.
Deloc de neglijat mi se pare ºi implicarea activã a preotului ºi
cântãreþului împreunã cu profesorul de religie în cooptarea ºcolarilor la
cântarea religioasã . Cu ocazia Sf. Sãrbãtori mari , sã organizeze serbãri
în care, colindele ºi cântãrile bisericeºti sã devinã mijloace de
propovãduire a dreptei credinþe, de unire creºtineascã ºi bucurie
duhovniceascã.
Preotul, în misiunea sa de a învãþa, sfinþi ºi conduce pe
credincioºi la mântuire, are la îndemânã mijlocul cu cele mai bune
rezultate, cântarea omofonã bisericeascã. Ea, deopotrivã se adreseazã
prin text si melodie (muzicã), si mintii si inimii, împlinind setea de

144
adevãr, bine si frumos. Este un mijloc evanghelic de a lucra, care se
întemeiazã pe convingere si liberã acceptare.
Preotul, în acest înteles, el însuºi trebuie sã fie pãtruns în inimã
ºi conºtient cã ºi prin cântare doctrina creºtinã nu numai se cunoaºte
dar se ºi trãieºte.
În concluzie, putem spune cã muzica , care a existat la toate
popoarele, în toate timpurile, în creºtinism devine act de cult, ca jertfã
adusã lui Dumnezeu.
De aceea, preotul trebuie sã conºtientizeze acest fapt ºi sã-ºi
continue pregãtirea muzicalã începutã în scoalã ºi sã înþeleagã cã
muzica bisericeascã face parte din lucrarea pastoral-misionarã a sa.

145
 ETERNUL FEMININ ªI RELIGIA CREªTINÃ
Doru POPOVICI
În cartea mea dedicatã trubadurilor medievali se reliefeazã sensul
cuvintelor, dupã care, dacã nu revenim la eleganþa cu care aceºtia se
purtau cu femeile, recãdem în animalitate. Tema dragostei este granitic
legatã de iubirea pentru femeia - mamã, soþie, fiicã sau iubitã, iar
printre temele majore ale istoriei artelor ºi literaturii, femeia nobilã,
profundã, capabilã de mari sacrificii, femeia care are rolul cel mai
însemnat în familie, în ceea ce priveºte stabilitatea ºi munca fecundã,
în cadrul acesteia, - o astfel de femeie a fost înãlþatã, de marii creatori,
la dimensiune de mit!
Am citit cu multã emoþie revista „Învierea” din Timiºoara – din
iulie 2001 – editatã cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinþitului Mitropolit
al Banatului, Nicolae Corneanu, tulburãtorul om de culturã – teolog,
scriitor ºi educator al credincioºilor noºtri – cel ce mi-a dãruit minunate
manuscrise legate de vechea noastrã muzicã religioasã, în care se
evidenþiazã grandoarea austerã ºi hieraticã a cântecului de stranã ºi cel
ce mi-a oferit prilejul de a face, în amintita revistã, istoria artei sonore
de cult, sub formã de portrete, punând în luminã un melos strãvechi,
gamele ºi ritmurile sale, tãlmãcind profunda ºi mereu actuala
învãþãturã datã nouã de Mântuitor, Domnul nostru Iisus Hristos. Toatã
revista este admirabil realizatã. Mi-am fãcut „fiºe” din urmãtoarele
titluri: „Vocaþia religioasã a femeii“, „Drumul tinerimii noastre“,
A“ctualitatea Sfintei Scripturi“, „Sacrificiul –strigãt al rugãciunii mute în
tradiþia creºtinã“, „Piatra din capul unghiului“ ºi, mai ales, în legãturã cu
rãscolitorul eseu al vestitului teolog, dr. Nicolae Neaga, fostul
nonagenar, care ne dovedeºte cã „tinereþea este o stare a spiritului”... –
mã refer la eseul „Limba originalã a cãrþilor Sfintei Scripturi”.
Revenind la „Vocaþia religioasã a femeii” – articol redacþional – mã
opresc la urmãtorul fragment:
„Grecii de odinioarã aveau un oarecare respect faþã de femei, dar
nu le recunoºteau nici un fel de drepturi, nici mãcar cel al libertãþii”.
Istoricul antic Demostene spunea într-o cuvântare a sa urmãtoarele:
”Avem curtezane pentru voluptãþile sufletului, femei publice pentru
îndestularea simþurilor ºi femei legitime pentru a ne da copii ºi a pãzi
casele” (Cuvântarea a XX-a). La romani, femeia avea douã situaþii, din
care nici una nu era demnã: era fie mãritatã sub regim matrimonial ºi
astfel bãrbatul devenea stãpân ocrotitor asupra ei cu drept de viaþã ºi
de moarte; fie nu se mãrita ºi era privatã de dreptul asupra propriilor ei
copii. ªi pentru a nu mai lungi prea mult asemenea exemple, amintim
situaþia femeii la vechii evrei, unde poligamia era în floare, iar femeia

146
putând fi alungatã de soþul ei pentru indiferent ce motiv, mai mult sau
mai puþin întemeiat (Deuteronom 24, 1).
Avem, aºadar, de-a face cu concepþii la prima vedere diferite, dar
care priveazã la unison femeia de un destin ºi o demnitate personalã.
Ca apoi sã se evidenþieze urmãtoarele:
„Fãrã a vrea sã imprimãm creºtinismului un merit mai mare decât
cel avut în realitate ºi deºi existã posibilitatea sã fim acuzaþi de
subiectivism, nu putem sã nu amintim faptul cã, pentru prima datã în
istoria omenirii, învãþãtura Mântuitorului Iisus Hristos va propovãdui
egalitatea femeii cu bãrbatul, aºezându-i pe amândoi pe aceeaºi treaptã
în faþa lui Dumnezeu. Despre creºtinism s-a spus cã ar fi prima religie
care a afirmat cã Dumnezeu este iubire. Iatã însã, cã ºi în cazul
reabilitãrii femeii, tot creºtinismul a fost cel care a fãcut primul pas spre
o gândire a rostului acesteia în societate”.
Dar cel mai emoþionant fragment al miºcãtorului eseu, este, dupã
pãrerea mea, urmãtorul:
„Dupã Înãlþarea lui Iisus la cer, Apostolii au dus mai departe
concepþia creºtinismului despre femeie, vorbind ca despre o persoanã
care are aceleaºi drepturi în dobândirea mântuirii ca ºi bãrbatul. Aºa,
bunãoarã, spune ºi Apostolul Pavel: ”Nu mai este iudeu, (...) nici parte
bãrbãteascã ºi nici parte femeiascã” (Galateni 3, 28).
Rãspunzând la întrebarea „Cu ce a schimbat creºtinismul statutul
femeii?”, cunoscuta profesoarã Anne Marie Pelletier, de la ªcoala
Catedralei din Paris, va afirma urmãtoarele: „Creºtinismul reprezintã un
mare pas spre emanciparea femeii, aducând în discuþie problema
cãsãtoriei indisolubile. Era o nouã concepþie care s-a impus în lumea
pãgânã. Creºtinismul condamnã bigamia ºi incestul, el permiþând,
totodatã, femeii botezate întru Hristos o participare deplinã la cult.
Aceastã miºcare merge paralel cu promovarea fecioriei ca o consacrare
voluntarã, în vederea dobândirii împãrãþiei lui Dumnezeu. Ea este
supremul act de libertate al unei persoane, arãtând cã Dumnezeu este
totul în viaþa sa”.
În zilele noastre, din pãcate, tocmai în cãrþi creºtine, cu o
strãveche culturã, are loc oribila demitizare a femeii! Mai cu seamã în
literaturã ºi în toate artele, prin promovarea pornografiei, a unui
senzualism bolnãvicios, prin ulcerarea iubirii christice ºi înlocuirea
acesteia prin tot felul de false raþionamente, pretinse a fi „ºtiinþifice”,
totodatã, prin jignirea marilor creatori, ce ne-au lãsat capodopere, în
care „eternul feminin”, aºa cum l-a conceput Mântuitorul, Domnul
nostru Iisus Hristos, este, pur ºi simplu, pus la stâlpul infamiei ºi
socotit ca fiind ceva anacronic!
Cu atât mai mult, lovirea Bisericii creºtine, - cea care a fãcut din
femeie, tovarãºa de viaþã ºi egala bãrbatului în familie, - accentuez,
lovirea Bisericii creºtine devine o crimã!! Respect toate cultele, cu
condiþia ca ºi acestea sã respecte, la rândul lor, învãþãturile Domnului
nostru Iisus Hristos.
În finalul eseului meu voi cita din lucrarea „Destinul Ortodoxiei”,
ce aparþine marelui teolog, de curând plecat la cele veºnice, pr. prof. dr.
Ion Bria:

147
 „Oricum ar fi ºi orice soluþie s-ar gãsi pânã la urmã, participarea ºi
angajarea femeilor în viaþa bisericii ºi a societãþii sunt încã probleme
dificile ºi doar parþial rezolvate. Cãci nu este de ajuns a spune cã familia
este o instituþie biblicã ºi socialã fundamentalã, sau cã femeia are rolul
ei în bisericã, ci este vorba de a respecta ºi a sprijini femeia sã ia parte,
þinând seama de indentitatea ei femininã, de dreptul ºi facultãþile ei, la
toate aspectele vieþii bisericeºti ºi sociale”.

148
 IX.

DIN VIAÞA
ARHIEPISCOPIEI
 DIN AGENDA DE LUCRU
A ÎNALT PREA SFINÞITULUI PÃRINTE
DR. NIFON, ARHIEPISCOPUL TÂRGOVIªTEI

LUNA OCTOMBRIE 2004

Vineri, 1 octombrie: - a avut o întrevedere cu dna. arhitect Doina
Petrescu ºi dna. prof. Luciana Muscã, în vederea amenajãrii Muzeului
de la Mãnãstirea Nucet.
Sâmbãtã, 2 octombrie: - în calitate de Preºedinte al Societãþii
Naþionale de Cruce Roºie din România, a înmânat, la tabãra ºcolarã
Cãprioara-Dâmboviþa, premiile câºtigãtorilor concursului naþional de
prim – ajutor.
Duminicã, 3 octombrie: - a sãvârºit slujba de resfinþire a bisericii
din parohia Vulcana Pandele, Protoieria Pucioasa, ºi a acordat preotului
paroh Bãnescu Haralmbie distincþia de iconom ºi preotului Bucur
Aurelian distincþia de sachelar. Apoi a sfinþit o troiþã ridicatã în cinstea
eroilor din comunitatea localã.
Luni, 4 octombrie: - a sãvârºit slujba de Te Deum, cu ocazia
deschiderii noului an universitar la Facultatea de Teologie a
Universitãþii „Valahia“ din Târgoviºte ºi a rostit un cuvânt de învãþãturã
pentru studenþi ºi cadrele didactice;
- a primit, la Reºedinþa Arhiepiscopalã, o delegaþie a Asociaþiei
Ecumenice a Bisericilor din România - AIDROM;
- a sãvârºit slujba sfeºtaniei, la sediul Protoieriei Târgoviºte Sud,
în urma efectuãrii unor lucrãri de reamenajare ºi înfrumuseþare.
Marþi, 5 octombrie: - a prezidat examenul de evaluare a preoþilor
participanþi la Cursurile de îndrumare pastoralã ºi misionarã,
organizate la Facultatea de Teologie a Universitãþii „Valahia“ din
Târgoviºte;
- a participat, la concertul de muzicã bisericeascã, susþinut de
corul bizantin, condus de Lykourgos Arghelopoulos din Atena, cu
ocazia deschiderii noului an universitar la Facultatea de Teologie din
Bucureºti.
Miercuri, 6 octombrie: - a prezidat examenul de capacitate
preoþeascã ºi examenul pentru asimilare a cântãreþilor bisericeºti, la
sediul administrativ al Arhiepiscopiei Târgoviºtei.
Joi, 7 octombrie: - la sediul Primãriei oraºului Gãeºti, a avut o
întrevedere cu dl. prof. Alexandru Toader, primarul oraºului, ºi cu dl.
senator Traian Novolan, vizitând apoi unitatea S.C. Arctic S.A. Gãeºti;
- a primit, la Reºedinþa Arhiepiscopalã, pe dl. chestor ºef Toma

150
Zaharia, ministru secretar de stat în Ministerul Administraþiei ºi
Internelor.
Vineri, 8 octombrie: - a participat, la tabãra ºcolarã Cãprioara,
la simpozionul asociaþiei filantropice medical-creºtine „Christiana“, cu
tema „Educaþia sanitarã în ºcoli“.
Duminicã, 10 octombrie: - a sãvârºit, la Catedrala
Arhiepiscopalã, slujba Sfintei Liturghii ºi a hirotonit întru diacon pe
tânãrul Voicu Nichita Iulian, pe seama parohiei Poenari Vulpeºti, cu
hramul „Adormirea Maicii Domnului“, Protoieria Titu.
Luni, 11 octombrie: - a avut o întrevedere, la Facultatea de
Teologie a Universitãþii „Valahia“ din Târgoviºte, cu dl. ec. Ion Cucui,
Rectorul Universitãþii.
Marþi, 12 octombrie: a prezidat lucrãrile Consiliului Eparhial al
Arhiepiscopiei Târgoviºtei.
Miercuri, 13 octombrie: - a prezidat consfãtuirea de lucru cu
P.C. Pr. Protopopi ai Arhiepiscopiei Târgoviºtei;
- a fãcut o vizitã duhovniceascã la Mãnãstirea Nucet ºi a constatat
stadiul lucrãrilor de reconstrucþie ºi restaurare al acestui aºezãmânt
monahal.
Vineri, 15 octombrie: - alãturi de Prea Fericitul Pãrinte
TEOCTIST, Patriarhul României, ºi alþi membri ai Sfântului Sinod, a
primit pe 15 Sanctitatea Sa, Bartolomeu I, Arhiepiscopul
Constantinopolului ºi Patriarh Ecumenic, la aeroportul Otopeni din
Bucureºti, dupã care a participat la Te Deum-ul sãvârºit în Catedrala
Patriarhalã.
Sâmbãtã, 16 octombrie: - împreunã cu Prea Fericitul Pãrinte
Patriarh Teoctist ºi Prea Fericitul Pãrinte Patriarh Bartolomeu I, a
vizitat Universitatea Bucureºti, unde, dupã cuvântul de bun venit
adresat de dl. prof. univ. dr. Ion Mihãilescu, Rectorul Universitãþii,
corul Facultãþii de Teologie din Bucureºti a susþinut un concert cu
tematicã religioasã. Apoi, împreunã cu distinºii oaspeþi, a vizitat
Academia Românã, Ambasada Turciei ºi Ambasada Greciei.
Duminicã, 17 octombrie: - alãturi de Prea Fericitul Pãrinte
Patriarh TEOCTIST, Sanctitatea Sa Bartolomeu I ºi alþi membri ai
Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a sãvârºit, la Biserica
„Sf. Spiridon Nou“ din Bucureºti, slujba Sfintei Liturghii, iar, apoi, au
vizitat pe dl. Adrian Nãstase, primul ministru al României, ºi pe dl. Ion
Iliescu, preºedintele României.
Marþi, 19 octombrie: - a prezidat, în calitate de decan,
Consfãtuirea cadrelor didactice ale Facultãþii de Teologie a Universitãþii
„Valahia“ din Târgoviºte;
- a participat la lucrãrile Senatului Universitãþii „Valahia“ din
Târgoviºte.
Miercuri, 20 octombrie: - a însoþit, la Constanþa, pe Prea
Fericitul Pãrinte TEOCTIST, Patriarhul României, unde au primit pe
Sanctitatea Sa Bartolomeu I, participând, apoi, la Te Deum-ul sãvârºit
în Catedrala Arhiepiscopalã.
Joi, 21 octombrie: - a participat, alãturi de Prea Fericitul Pãrinte
TEOCTIST, Patriarhul României, la festivitatea de decenare a titlului de

151
„Doctor Honoris Causa“ al Universitãþii „Ovidius“ din Constanþa,
Sanctitãþii Sale Bartolomeu I.
Vineri. 22 octombrie: - a deschis, la Facultatea de Teologie a
Universitãþii „Valahia“ din Târgoviºte, Seminarul cu tema „Prevenirea
traficului de fiinþe umane la nivel comunitar“ organizat de Arhiepiscopia
Târgoviºtei în colaborare cu Inspectoratul de Poliþie al Judeþului
Dâmboviþa;
- a primit, la Reºedinþa Arhiepiscopalã, pe dna. Joaneta
Vintileanu, directorul Institutului pentru Cercetarea ºi Prevenirea
Criminalitãþii, din cadrul Inspectoratului General al Poliþiei, ºi
pe dl. col. dr. Gheorghe Jilavu, Comandantul Garnizoanei Târgoviºte.
Luni, 25 octombrie: - alãturi de mitropolitul Anthimos al
Tesalonicului ºi alþi membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Greciei,
participã la procesiunea cu sfintele moaºte ale Sfântului Mare Mucenic
Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, care se aflã în Catedrala Mitropolitanã.
Marþi, 26 octombrie: - a sãvârºit, împreunã cu mai mulþi ierarhi
ai Bisericii Ortodoxe a Greciei, slujba Sfintei Liturghii, la Catedrala
Mitropolitanã din Tesalonic, în prezenþa Preºedintelui ºi Primului
Ministru al Greciei.
În perioada 27-30 octombrie, în calitate de delegat al Consiliului
Mondial al Bisericilor ºi al Patriarhiei Române, a participat, la Roma, la
„Primul congres mondial al organizaþiilor bisericeºti, ce lucreazã pentru
dreptate ºi pace“.
Duminicã, 31 octombrie: - a sãvârºit slujba de resfinþire a bisericii
parohiei Pucioasa I, din cadrul Protoieriei Pucioasa ºi a acordat preotului
paroh Butcã Ioan ºi preotului Miculescu Iulian distincþia de iconom.

LUNA NOIEMBRIE
Între 2-3 noiembrie: - a participat, la Palatul Patriarhal din
Bucureºti, la lucrãrile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
Vineri, 5 noiembrie: - a sãvârºit slujba vecerniei, la Mãnãstirea
Nucet, în cadrul cãreia a introdus, în postamentul sfintei mese,
Hrisovul de sfinþire ºi sfinte moaºte
Sâmbãtã, 6 noiembrie: - a primit, la Reºedinþa Arhiepiscopalã, pe
Înalt Prea Sfinþitul Petru, Mitropolitul Basarabiei, pe Prea Sfinþitul
Epifanie, Episcopul Buzãului ºi Vrancei, pe Prea Sfinþitul Casian,
Episcopul Dunãrii de Jos, pe Prea Sfinþitul Gherasim, Episcopul
Râmnicului, pe Prea Sfinþitul Nicodim, Episcopul Severinului ºi
Strehaiei, pe Prea Sfinþitul Vincenþiu, Episcop Vicar Patriarhal ºi pe
Prea Sfinþitul Visarion, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Sibiului ºi
Mitropoliei Ardealului, pentru resfinþirea Mãnãstirii Nucet.
Duminicã, 7 noiembrie: - în prezenþa Prea Fericitul Pãrinte
TEOCTIST, Patriarhul României, având alãturi pe Înalt Prea Sfinþitul
Petru, Mitropolitul Basarabiei, pe Prea Sfinþitul Epifanie, Episcopul
Buzãului ºi Vrancei, pe Prea Sfinþitul Casian, Episcopul Dunãrii de Jos,
pe Prea Sfinþitul Gherasim, Episcopul Râmnicului, pe Prea Sfinþitul
Nicodim, Episcopul Severinului ºi Strehaiei, pe Prea Sfinþitul Vincenþiu,
Episcop Vicar Patriarhal ºi pe Prea Sfinþitul Visarion, Episcop Vicar al

152
Arhiepiscopiei Sibiului ºi Mitropoliei Ardealului, a oficiat slujba de
resfinþire a Mãnãstirii Nucet, ca urmare a lucrãrilor de restaurare ºi
consolidare a bisericii ºi reconstruire a chiliilor, precum ºi amenajarea
unui muzeu mãnãstiresc.
Luni, 8 noiembrie: - înconjurat de un sobor de preoþi ºi diaconi
a sãvârºit slujba de binecuvântare a locului pe care se va ridica o nouã
bisericã, cu hramul „Sf. Treime“, la Garnizoana militarã Teiº.
Între 9-10 noiembrie: - a participat, la Bucureºti, la lucrãrile
Consiliului de Administraþie al AIDROM - Asociaþia Ecumenicã a
Bisericilor din România.
Joi, 11 noiembrie: - în calitate de Preºedinte, a prezidat lucrãrile
Comitetului de Direcþie al Societãþii Naþionale de Cruce Roºie, la Sediul
Central din Bucureºti.
Sâmbãtã, 13 noiembrie: - a participat la slujba Sfintei Liturghii,
la biserica „Sf. Arhangheli“ din Târgoviºte, sãvârºitã în cinstea Sfântului
Ioan Gurã de Aur, patronul spiritual al Seminarului Teologic din
Târgoviºte. Apoi, a participat la programul artistic susþinut de corul
Seminarului Teologic „Sf. Ioan Gurã de Aur“.

Duminicã, 14 noiembrie: - a sãvârºit slujba de resfinþire a

bisericii parohiei Proboiu, Protoieria Târgoviºte Nord, ºi a hirotonit întru
preot pe diaconul Ignat Adrian, pe sema parohiei Vulcana Bãi, cu
hramul „Adormirea Maicii Domnului“, Protoieria Pucioasa.
Luni, 15 noiembrie: - a participat la slujba Utreniei, la
Mãnãstirea Nucet, dupã care a instalat ca stareþã pe P. Cuv. Maicã Irina
Penea.
Marþi, 16 noiembrie: - a prezidat, la Facultatea de Teologie,
examenul de admitere la Master;
- a felicitat, la Palatul Patriarhal din Bucureºti, pe Prea Fericitul
Pãrinte Patriarh TEOCTIST, cu ocazia sãrbãtoririi a 18 ani de la
întronizarea în scaunul de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.
Vineri, 19 noiembrie: - a prezidat, în calitate de Preºedinte,
Comitetul de Direcþie al Fundaþiei „Sf. Macrina“ din Bucureºti - ARMS.
Duminicã, 21 noiembrie: - alãturi de Prea Sfinþitul Episcop
Sebastian Ilfoveanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureºtilor, a
sãvârºit slujba de târnosire a bisericii de la Spitalul Judeþean Ploieºti,
cu hramul „Sf. Ier. Vasile cel Mare“ ºi „Sf. Ap. Petru ºi Pavel“.
Luni, 22 noiembrie: - în calitate de preºedinte, a primit, la sediul
central al Societãþii Naþionale de Cruce Roºie din România, o delegaþie
a Societãþii de Cruce Roºie din Elveþia.
Marþi, 23 noiembrie: - a participat la Conferinþa de orientare a
preoþilor din cadrul Protoieriei Titu;
- a avut o întrevedere, la sediul Gevernului României, cu dl.
Eugen Bejinariu, ministrul pentru Coordonarea Secretariatului
General al Guvernului.
Miercuri, 24 noiembrie: - a participat, la Facultatea de Teologie
a Universitãþii „Valahia“ din Târgoviºte, la simpozionul cu tema
„Prevenþia traficului de fiinþe umane la nivel comunitar“.
Joi, 25 noiembrie: - a participat la Conferinþa de orientare a
preoþilor din cadrul Protoieriei Gãeºti.

153
 Vineri, 26 noiembrie: - a participat la Conferinþa de orientare a
preoþilor din cadrul Protoieriei Pucioasa;
- a sãvârºit slujba de inaugurare a noului local al pieþei agro-
alimentare „1 Mai“ din Târgoviºte.
Sâmbãtã, 27 noiembrie: - ca delegat al Prea Fericitului Pãrinte
TEOCTIST, Patriarhul României, participã, la Patriarhia Ecumenicã de
la Constantinopol, alãturi de Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Patriarhul
Ecumenic, membrii tuturor bisericilor ortodoxe autocefale ºi
reprezentanþi ai Bisericii Romano Catolice, la slujba sãvârºitã în
Catedrala Patriarhalã, cu ocazia reîntoarcerii de la Roma a moaºtelor
Sfântului Ioan Gurã de Aur ºi a Sfântului Grigorie Teologul.
Duminicã, 28 noiembrie: - alãturi de Înalt Prea Sfinþitul Serafim,
Mitropolitul Germaniei ºi al Europei de Nord ºi de Prea Sfinþitul.
Corneliu Bârlãdeanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Huºilor, a sãvârºit
slujba Sfintei Liturghii la biserica parohiei române din Constantinopol.
Luni, 29 noiembrie: - a participat la slujba vecerniei sãvârºitã de
Sanctitatea Sa, Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic, la Catedrala
Patriarhalã, în prezenþa reprezentanþilor Bisericilor Ortodoxe autocefale
ºi ai Bisericii Romano-Catolice.
Marþi, 30 noiembrie: - a sãvârºit slujba Sfintei Liturghii, în
Catedrala Patriarhalã din Constantinopol, alãturi de Sanctitatea Sa,
Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic ºi membrii Bisericilor Ortodoxe
autocefale.

LUNA DECEMBRIE
Vineri, 3 decembrie: - a participat la Conferinþa de orientare a
preoþilor din cadrul Protoieriei Târgoviºte Nord.
Sâmbãtã, 4 decembrie: - a sãvârºit slujba Sfintei Liturghii, la
Mãnãstirea Stelea, ºi a hirotonit întru diacon pe tânãrul teolog Popa
Adrian, pe seama parohiei Cazaci, cu hramul „Adormirea Maicii
Domnului“, Protoieria Târgoviºte Sud.
Luni, 6 decembrie: - de sãrbãtoarea Sfântului Mare Ierarh
Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, a sãvârºit slujba Sfintei Liturghii,
la Mãnãstirea Nucet, ºi a hirotonit întru preot pe diaconul Popa Adrian,
pe seama parohiei Cazaci, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“,
Protoieria Târgoviºte Sud.
Marþi, 7 decembrie: - a participat la Conferinþa de orientare a
preoþilor din cadrul Protoieriei Târgoviºte Sud.
Miercuri, 8 decembrie: - înconjurat de un sobor de preoþi ºi
diaconi, a sãvârºit slujba binecuvântare a locului pe care se va ridica
o nouã bisericã în comuna Bezdead, parohia Costiºata, Protoieria
Pucioasa.
Joi, 9 decembrie: - a sãvârºit slujba de sfinþire a locului pe care
se va construi o nouã bisericã pentru comuna Bucºani, sat Rãþoaia,
Protoieria Târgoviºte Sud.
Duminicã, 12 decembrie: - a sãvârºit slujba Sfintei Liturghii, la
Catedrala Arhiepiscopalã, ºi a rostit un cuvânt de învãþãturã.

154
 Joi, 16 decembrie: - a participat, la Clubul Studenþilor, la
concertul de colinde susþinut de Corala Arhiepiscopiei Târgoviºtei ºi de
corul mixt al Facultãþii de Teologie a Universitãþii „Valahia“ din
Târgoviºte;
- a primit, la Reºedinþa Arhiepiscopalã, pe profesorii ºi
colaboratorii de la Facultatea de Teologie a Universitãþii „Valahia“ din
Târgoviºte.
Vineri, 17 decembrie: - a vizitat, la Bucureºti, pe Prea Fericitul
Pãrinte TEOCTIST, Patriarhul României, ºi, apoi, a participat la
concertul de colinde susþinut de Corul mixt al Facultãþii de Teologie din
Bucureºti.
Luni, 20 decembrie: - a participat la concertul de colinde
susþinut de Corul Seminarului Teologic „Sf. Ioan Gurã de Aur“ din
Târgoviºte.
Marþi, 21 decembrie: - a oferit, la sediul Protecþiei Copilului din
Târgoviºte, daruri copiilor instituþionalizaþi.
Sâmbãtã, 25 decembrie: - a oficiat slujba Sfintei Liturghii, la
Catedrala Arhiepiscopalã, cu ocazia marelui praznic al Naºterii
Domnului ºi a rostit un cuvânt de învãþãturã.
Duminicã, 26 decembrie: - la împlinirea a cinci ani de la
întronizarea ca Arhiepiscop al Târgoviºtei, a sãvârºit slujba Sfintei
Liturghii, la Catedrala Arhiepiscopalã, ºi a acordat distincþii bisericeºti
Prea Cucernicilor Pãrinþi Consilieri Eparhiali, Prea Cucernicilor Pãrinþi
Protoierei, precum ºi unor preoþi din Eparhie, care s-au remarcat prin
rezultate deosebite în activitatea lor;
- dupã amiazã, a oferit o recepþie, la Reºedinþa Arhiepiscopalã,
pentru preoþii din cele cinci Protoierii ale Eparhiei, stareþii ºi stareþele
de mãnãstiri, personalitãþile laice ale comunitãþii locale ºi tuturor celor
prezenþi.
Între, 27 - 29 decembrie: - a efectuat o vizitã pastoralã la
Mãnãstirea Peºtera Ialomiþei.

LUNA IANUARIE 2005

Sâmbãtã, 1 ianuarie: - cu ocazia întreitei sãrbãtori: a Tãierii
împrejur a Domnului, a Sfântului Vasile cel Mare ºi a Anului Nou, a
sãvârºit Sfânta Liturghie la Catedrala Arhiepiscopalã ºi a rostit un
cuvânt de învãþãturã ºi binecuvântare numeroºilor credincioºi, precum
ºi urãri de sãnãtate ºi bucurii în noul an.
Marþi, 4 ianuarie: - cu ocazia zilei onomastice a P. F. Pãrinte
TEOCTIST, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a participat, alãturi
de alþi membri ai Sfântului Sinod, la Te Deum-ul sãvârºit în Catedrala
Patriarhalã din Bucureºti ºi la recepþia oferitã în cinstea acestei zile.
Luni, 5 ianuarie: - cu prilejul zilei aniversare, a asistat la Te
Deum-ul sãvârºit la Biserica Paraclis Arhiepiscopal Kretzulescu, ºi apoi,
a oferit o recepþie preoþilor, stareþilor ºi stareþelor din cuprinsul
eparhiei, precum ºi autoritãþilor locale ºi judeþene veniþi pentru a
felicita pe Înalt Prea Sfinþia Sa.

155
 Joi, 6 ianuarie: - de ziua marelui praznic al Botezului Domnului
- Boboteaza, a sãvârºit Sfânta Liturghie ºi, apoi, slujba de sfinþire a
Aghiasmei celei Mari, la Catedrala Arhiepiscopalã.
Vineri, 7 ianuarie: - de sãrbãtoarea Soborului Sfântului Prooroc
Ioan Botezãtorul ºi Înaintemergãtorul Domnului, a sãvârºit Sfânta
Liturghie la Mãnãstirea Dealu ºi a rostit un cuvânt de binecuvântare
pentru prea cuvioasele maici, vieþuitoare ale acestei Sfinte Mãnãstiri,
precum ºi pentru credincioºii care au asistat la sfânta slujbã;
- a participat la instalarea noului Prefect al judeþului, dl. dr.
Jean Popescu, în prezenþa dlui. Adriean Videanu, vicepremier al
Guvernului României, precum ºi a autoritãþilor locale ºi judeþene.
Între 10-18 ianuarie: la invitaþia Patriarhiei Ecumenice, a
participat, în Rhodos-Grecia, la Conferinþa Pan-ortodoxã pregãtitoare
pentru Adunarea Generalã a Consiliului Mondial al Bisericilor, ce va
avea loc la Porto-Algere -Brazilia.
Luni, 24 ianuarie: - cu ocazia zilei Unirii Principatelor Române, a
participat la manifestãrile prilejuite de aceastã sãrbãtoare, desfãºurate
în piaþa „Minai Viteazul“ din Municipiul Târgoviºte, alãturi de dl. dr.
Jean Popescu, prefectul Judeþului Dâmboviþa, dl. ing. Gheorghe Ana,
Preºedintele Consiliului Judeþean Dâmboviþa, dl. ing. Iulian Furcoiu,
Primarul Municipiului Târgoviºte ºi alte autoritãþi ale judeþului. Cu
aceastã ocazie a rostit un cuvânt de binecuvântare pentru cei prezenþi.
Între 25-27 ianuarie: - a prezidat examenul de licenþã al
promoþiei 2004, forma de învãþãmânt la distanþã, la Facultatea de
Teologie a Universitãþii „Valahia“ din Târgoviºte.
Vineri, 28 ianuarie: - în calitate de Preºedinte, a prezidat
lucrãrile Comitetului de Direcþie al Societãþii Naþionale de Cruce Roºie
din România, la Sediul Central din Bucureºti.
Duminicã, 30 ianuarie: - cu ocazia sãrbãtorii Sfinþilor Trei Ierarhi
Vasile, Grigore ºi Ioan, a sãvârºit Sfânta Liturghie la Catedrala
Arhiepiscopalã ºi a rostit un cuvânt de învãþãturã.
Luni, 31 ianuarie: - în calitate de decan a prezidat lucrãrile
Consiliului Profesoral al Facultãþii de Teologie-Litere a Universitãþii
„Valahia“ Târgoviºte.

LUNA FEBRUARIE
Luni, 1 februarie: - a prezidat ºedinþa de lucru a Consiliului
Eparhial al Arhiepiscopiei Târgoviºtei, dupã care a participat la Te
Deum-ul sãvârºit la biserica Paraclis Arhiepiscopal Kretzulescu, cu
ocazia deschiderii lucrãrilor Adunãrii Eparhiale a Arhiepiscopiei
Târgoviºte. Cu aceastã ocazie, a primit, la reºedinþa Arhiepiscopalã, pe
Alteþa Sa Regalã, prinþul Radu de Hohenzollern-Veringen, care a fost
prezentat membrilor Adunãrii Eparhiale.
Luni, 7 februarie: - alãturi de alþi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe
Române, a oficiat slujba Sfintei Liturghii, la Catedrala Patriarhalã din
Bucureºti, participând, apoi, la manifestãrile prilejuite de aniversarea Prea
Fericitul Pãrinte Patriarh TEOCTIST, la împlinirea a 90 de ani de viaþã.

156
 Marþi, 8 februarie: - în calitate de Preºedinte, a organizat o
conferinþã de presã, la sediul central al Societãþii Naþionale de Cruce
Roºie din România, în legãturã cu fondurile strânse pentru victimele
din Asia, din data de 26 decembrie 2004.
Miercuri, 9 februarie: - a primit, la Reºedinþa Arhiepiscopalã, pe
dl. Florin Popescu, deputat de Dâmboviþa în Parlamentul României.
Joi, 10 februarie: - a primit, la Reºedinþa Arhiepiscopalã, pe dl.
Gheorghe Popescu, directorul Societãþii Naþionale de Cruce Roºie, filiala
Dâmboviþa, ºi pe dl. ing. Valentin Brãnescu, directorul S.C. Electrica
S.A. Târgoviºte.
Între 13-22 februarie, a participat la lucrãrile Comitetului
Executiv al Consiliului Mondial al Bisericilor, ce a avut loc la Geneva-
Elveþia.
Joi, 24 februarie: - a prezidat, la Facultatea de Teologie,
examenul de dizertaþie la Master.
Vineri, 25 februarie: - a participat la lucrãrile Consiliului Local
al Municipiului Moreni, intervenind pentru alocarea unui teren în
vederea construirii unei noi biserici.
Duminicã, 27 februarie: - a sãvârºit slujba Sfintei Liturghii, la
Catedrala Arhiepiscopalã, ºi a rostit un cuvânt de învãþãturã.
Luni, 28 februarie: - a prezidat, la Sinaia, lucrãrile Comitetului de
Direcþie al Asociaþiei Ecumenice a Bisericilor din România - AIDROM.

LUNA MARTIE
Marþi, 1 martie: - a participat, la Facultatea de Teologie Ortodoxã
din Bucureºti, la întrunirea decanilor Facultãþilor de Teologie Ortodoxã
din þarã.
Între 2-4 martie: - a participat, la Palatul Patriarhal din
Bucureºti, la lucrãrile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ºi
ale Adunãrii Naþionale Bisericeºti;
- alãturi de Prea Fericitul Pãrinte TEOCTIST, Patriarhul României,
ºi alþi membri ai Sfântului Sinod, a primit pe Sanctitatea Sa,
Bartolomeu I, Arhiepiscopul Constantinopolului ºi Patriarh Ecumenic,
la aeroportul Otopeni din Bucureºti, dupã care a participat la Te Deum-ul
sãvârºit în Catedrala Patriarhalã.
Sâmbãtã, 5 martie: - a participat, în prezenþa Sanctitãþii Sale
Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic, a Prea Fericitului Pãrinte Teoctist,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a membrilor Sfântului Sinod, a
domnului Traian Bãsescu, Preºedintele României, a domnului Nicolae
Vãcãroiu, Preºedintele Senatului României, a domnului Eugen Simion,
Preºedintele Academiei Române, ºi a altor membri ºi reprezentanþi
ai cultelor religioase din România, la ºedinþa festivã a Adunãrii Naþionale
Bisericeºti, cu ocazia aniversãrii a 120 de ani de la dobândirea
autocefaliei ºi 80 de ani de la înfiinþarea Patriarhiei Române.
Duminicã, 6 martie: - alãturi de Prea Fericitul Pãrinte Patriarh
TEOCTIST, Sanctitatea Sa, Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic, ºi toþi
membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a sãvârºit slujba
Sfintei Liturghii, la Biserica „Sf. Spiridon Nou“ din Bucureºti.

157
 Luni, 7 martie: - împreunã cu Prea Fericitul Pãrinte TEOCTIST,
Patriarhul României, ºi cu alþi membri ai Sfântului Sinod, a condus la
aeroportul „Henri Coandã“, din Bucureºti, pe Sanctitatea Sa,
Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic.
Marþi, 8 martie: - a prezidat lucrãrile Permanenþei Consiliului
Eparhial al Arhiepiscopiei Târgoviºte.
Joi, 10 martie: - a primit, la Reºedinþa Arhiepiscopalã, pe dl. Ion
Stan, deputat în Parlamentul României.
Vineri, 11 si Sâmbãtã, 12 martie: - în calitate de Preºedinte, a
prezidat lucrãrile Adunãrii Naþionale ºi ale Consiliului Naþional al
Societãþii Naþionale de Cruce Roºie din România.
Marþi, 15 martie: - a primit, la Reºedinþa Arhiepiscopalã, pe dl.
col. Adrian Dumitru, comandantul Jandarmeriei Dâmboviþa.
Vineri, 18 martie: - în calitate de Preºedinte al Asociaþiei
Ecumenice a Bisericilor din România-AIDRom, a participat, la Palatul
Patriarhal din Bucureºti, la lucrãrile seminarului internaþional anti-trafic
„Misiunea creºtinã împotriva traficului de fiinþe umane“.
Duminicã, 20 martie: - a sãvârºit slujba Sfintei Liturghii, la
Catedrala Arhiepiscopalã, ºi a rostit un cuvânt de învãþãturã.
Luni, 21 martie: - a prezidat ºedinþa de notare administrativã
anualã a preoþilor din Protoieria Gãeºti, apoi a vizitat biserica în
construcþie de la parohia Tãrtãºeºti, Protoieria Titu, ºi anexa
gospodãreascã Ulmi.
Marþi, 22 martie: a prezidat lucrãrile Permanenþei Consiliului
Eparhial al Arhiepiscopiei Târgoviºte.
Miercuri, 23 martie: - a participat la decernarea titlului de
„Doctor Honoris Causa“ al Universitãþii „Valahia“ din Târgoviºte,
doamnei Prof. Univ. Dr. Maria Negroponti-Delivahis, de la Universitatea
„Macedonia“ din Tesalonic-Grecia.
Joi, 24 martie: - a prezidat consfãtuirea de lucru cu P.C. Pr.
Protoierei ai Arhiepiscopiei Târgoviºtei;
- a participat, la Parohia Valea Lungã - Ogrea, la slujba vecerniei,
sãvârºitã cu ocazia praznicului Buneivestiri, hramul acestei biserici.
Vineri, 25 martie: - de sãrbãtoarea Buneivestiri, a asistat, la parohia
Rãcari din cadrul Protoieriei Titu, la sãvârºirea slujbei Sfintei Liturghii;
- cu ocazia aniversãrii zilei naþionale a Greciei, a participat la
recepþia oferitã de cãtre Ambasada Elenã din Bucureºti.
Duminicã, 27 martie: - a sãvârºit slujba Sfintei Liturghii, la
Catedrala Arhiepiscopalã ºi a rostit un cuvânt de învãþãturã.
Luni, 29 martie: - a prezidat ºedinþa de notare administrativã
anualã a preoþilor din Protoieria Titu;
- a participat la lucrãrile Senatului Universitãþii „Valahia“ din
Târgoviºte.
Marþi, 30 martie: - a primit, la Reºedinþa Arhiepiscopalã, pe dl.
ªerban Patriciu, preºedintele S.C. Hein România SA;
- a acordat un interviu pentru postul de radio Trinitas.
Miercuri 31 martie si joi 1 aprilie: - a prezidat, la Bucureºti,
lucrãrile Consiliului de Administraþie al AIDRom - Asociaþia Ecumenicã
a Bisericilor din România ºi lucrãrile Comitetului de direcþie al fundaþiei
„Sf. Macrina“, în calitate de Preºedinte.

158
 LUNA APRILIE
Luni, 4 aprilie: - a avut o întrevedere, la Bucureºti, cu dna.
Monica Octavia Muscã, Ministrul Culturii ºi Cultelor;
Marþi, 5 aprilie: - a vizitat, la Palatul Patriarhal din Bucureºti, pe
Prea Fericitul Pãrinte Patriarh TEOCTIST împreunã cu o delegaþie a
Bisericii din Suedia, sositã în România la invitaþia Asociaþiei Ecumenice
a Bisericilor din România - AIDRom.
Miercuri, 6 aprilie: - a primit o delegaþie a Bisericii din Suedia,
cu care a vizitat Mãnãstirile Nucet, Dealu ºi Viforâta, precum ºi
Catedrala Arhiepiscopalã ºi ferma ecologicã Ulmi.
Joi, 7 aprilie: - a acordat un interviu pentru postul de radio
România Actualitãþi;
- a prezidat consfãtuirea de lucru cu P.C. Pr. Protopopi ai
Arhiepiscopiei Târgoviºtei;
Vineri, 8 aprilie: - a avut o întrevedere cu dl. Mihai Gheorghiu,
Secretar de Stat al Departamentului pentru Românii de Pretutindeni;
- a oficiat, la Catedrala Arhiepiscopalã, o slujbã de pomenire în
memoria Suveranului Pontif Papa Ioan Paul al II-lea.
Duminicã, 10 aprilie: - a sãvârºit slujba Sfintei Liturghii, la
Catedrala Arhiepiscopalã, ºi a rostit un cuvânt de învãþãturã.
Între 12-16 aprilie: - a participat la Reuniunea Comitetului
Coordonator al Comisiei speciale de participare a ortodocºilor în
Consiliul Mondial al Bisericilor, ce a avut loc în Armenia, la
Etchimiazin, la invitaþia Sanctitãþii Sale Karez King al II-lea, Catolicosul
tuturor armenilor.
Duminicã, 17 aprilie: - a asistat la oficierea slujbei Sfintei
Liturghii, la biserica Mãnãstirii Stelea din Târgoviºte.
Luni, 18 aprilie: - a prezidat lucrãrile Permanenþei Consiliului
Eparhial al Arhiepiscopiei Târgoviºte.
- a primit, la Reºedinþa Arhiepiscopalã, pe dl.
Popescu Gheorghe, directorul Societãþii Naþionale de Cruce Roºie din
România, filiala Dâmboviþa, ºi pe dl. Anton Rãdulescu, directorul SC
Corint SA Târgoviºte.
Marþi, 19 aprilie: - a primit, la Facultatea de Teologie a
Universitãþii „Valahia“ din Târgoviºte, vizita dlui. Risto Aikonen,
profesor de padagogie la Universitatea din Joensuu-Finlanda, care a
susþinut o conferinþã pentru studenþii teologi. Apoi au vizitat Catedrala
Arhiepiscopalã ºi Mãnãstirile Stelea, Dealu, Viforâta ºi Nucet.
Miercuri, 20 aprilie: - a prezidat consfãtuirea de lucru cu P.C. Pr.
Protopopi ai Arhiepiscopiei Târgoviºtei;
- a avut o întrevedere, la Facultatea de Teologie, cu dl. Prof. Dr.
Ion Cucui, rectorul Universitãþii „Valahia“ din Târgoviºte.
Joi, 21 aprilie: - a participat, la Seminarul Teologic „Sf. Ioan Gurã
de Aur“ din Târgoviºte, la ºedinþa cu profesorii de religie din
Arhiepiscopia Târgoviºtei.
Sâmbãtã, 23 aprilie: - a oficiat slujba Sfintei Liturghii, la biserica
Mãnãstirii Nucet, de sãrbãtoarea „Sfântului Mare Mucenic Gheorghe,
Purtãtorul de Biruinþã“, protectorul spiritual al acestei mãnãstirii;

159
 - a sãvârºit slujba sfeºtaniei la demisolul noii biserici a parohiei
Pucioasa II, din Protoieria Pucioasa, ºi a dat binecuvântarea pentru
începerea slujbelor religioase.
Duminicã, 24 aprilie: - cu ocazia praznicului Intrãrii în Ierusalim
a Domnului nostru Iisus Hristos - Floriile, a sãvârºit Sfânta Liturghie,
la Catedrala Arhiepiscopalã, ºi a binecuvântat ramurile de salcie.
Luni, 25 aprilie: - a primit, la Reºedinþa Arhiepiscopalã, pe dl.
ing. Ion Dumitru, deputat în Parlamentul României.
Marþi, 26 aprilie: - a primit, la Reºedinþa Arhiepiscopalã, pe dl.
col. Octavian Floricel, comandant adjunct al Poliþiei Judeþene, ºi pe dl.
col. Costel Gavrilã, în vederea organizãrii bunei desfãºurãri a
sãrbãtorilor pascale.
Miercuri, 27 aprilie: - a oferit, la sediul Protecþiei Copilului din
Târgoviºte, daruri copiilor instituþionalizaþi;
- a primit, la Reºedinþa Arhiepiscopalã, pe dl. Florin Popescu,
deputat în Parlamentul României.
Joi, 28 aprilie: - a primit, la Reºedinþa Arhiepiscopalã, pe
reprezentanþii presei locale ºi a dat un mesaj pascal pentru credincioºii
din Eparhie;
- a sãvârºit slujba Deniei celor 12 Evanghelii, la Catedrala
Arhiepiscopalã, ºi a rostit un cuvânt de învãþãturã.
Vineri, 29 aprilie: - a primit, la Reºedinþa Arhiepiscopalã, pe dl.
ªerban Patriciu, Preºedintele SC Hein România SA;
- a sãvârºit slujba sfeºtaniei la magazinul Minimax din municipiul
Târgoviºte, cu ocazia inaugurãrii;
- a sãvârºit slujba Deniei Prohodului Domnului, la
Catedrala Arhiepiscopalã, ºi a rostit un cuvânt de învãþãturã.

LUNA MAI
Duminicã, 1 mai: - a sãvârºit slujba Învierii Domnului, la
Catedrala Arhiepiscopalã, ºi a rostit un cuvânt de învãþãturã miilor de
credincioºi adunaþi în faþa acesteia;
- a sãvârºit slujba Vecerniei Paºtilor - „A doua
Înviere“, având alãturi pe P. C. Pr. Consilieri ºi Protopopi;
- a primit, la Reºedinþa Arhiepiscopalã, preoþi, stareþi ºi stareþe de
mãnãstiri din Arhiepiscopia Târgoviºtei, cu ocazia Sfintelor Paºti,
oferind ºi o recepþie.
Marþi, 3 mai: - a primit vizita doamnei Monica Octavia Muscã,
Ministrul Culturii ºi Cultelor, la Catedrala Arhiepiscopalã, Biserica
«Sf. Athanasie ºi Chiril», Mãnãstirea Stelea, Biserica Geartoglu, Biserica
«Sf. Voievozi», Complexul «Curtea Domneascã», Mãnãstirea Dealu,
Reºedinþa Arhiepiscopalã ºi Biserica paraclis Arhiepiscopal Kretzulescu.
Miercuri, 4 mai si Joi, 5 mai: - a efectuat o vizitã pastoralã la
Mãnãstirea Peºtera Ialomiþei.
Vineri, 6 mai: - a oficiat slujba Sfintei Liturghii la Biserica
Mãnãstirii Nucet ºi, apoi, în procesiune, a mers împreunã cu credincioºii
la izvorul din pãdurea învecinatã, unde a sãvârºit slujba sfinþirii apei ºi
a rostit un cuvânt de învãþãturã numeroºilor credincioºi prezenþi.

160
 Sâmbãtã, 7 mai: - a primit, la Reºedinþa Arhiepiscopalã, un grup
de maici ºi cãlugãri catolici, aflaþi în pelerinaj.
Luni, 9 mai: - a participat la simpozionul internaþional cu tema
„Europa - spaþiu universitar unic“, organizat de Universitatea „Valahia“
din Târgoviºte, unde a rostit o alocuþiune.
Marþi, 10 mai: - a avut, la Bucureºti, o serie de întrevederi cu
dna. Monica Octavia Muscã, Ministrul Culturii ºi Cultelor, cu dl. Virgil
Niþulescu, Ministru Secretar de Stat pentru Monumente ºi Patrimoniu,
ºi cu dl. Adrian Lemeni, Ministru Secretar de Stat pentru Culte.
Miercuri 11, mai: - a vizitat pe Prea Sfinþitul Epifanie, Episcopul
Buzãului ºi Vrancei, la palatul episcopal din municipiul Buzãu.
Joi, 12 mai: - a participat, alãturi de alþi membri ai Sfântului
Sinod, la oficierea slujbei de sfinþire a noii biserici ºi clãdirilor de la
Seminarul monahal de la Mãnãstirea Rãteºti, judeþul Buzãu, ºi la
sãvârºirea slujbei Sfintei Liturghii, cu ocazia prãznuirii Sfântului
Epifanie, Arhiepiscopul Ciprului, patronul spiritual al arhipãstorului
eparhiei Buzãului.
Duminicã, 15 mai: - a sãvârºit slujba Sfintei Liturghii, la
Catedrala Arhiepiscopalã, ºi a rostit un cuvânt de învãþãturã.
Luni, 16 mai: - a participat la festivitatea de decernare a titlului
de „Doctor Honoris Causa“ domnului Florin Ionescu, profesor la
Universitatea de ªtiinþe Aplicate, Konstanz - Germania.
Marþi, 17 mai: - a prezidat, la Seminarul Teologic „Sf. Ioan Gurã
de Aur“, Examenul de Competenþã profesionalã al claselor a XIII-a,
promoþia 2005;
Joi, 19 mai: - în calitate de Preºedinte, a prezidat lucrãrile
Comitetului de Direcþie al Societãþii Naþionale de Cruce Roºie din
România, la Sediul Central din Bucureºti.
Duminicã, 22 mai: - a sãvârºit slujba Sfintei Liturghii, la
Catedrala Arhiepiscopalã, ºi a rostit un cuvânt de învãþãturã.
Între 23-25 mai: - a participat, la Constantinopol, ca delegat al
Patriarhiei Române, la o întrunire a reprezentaþilor celor opt Biserici
Ortodoxe Autocefale.
Joi, 26 mai: - a prezidat lucrãrile Permanenþei Consiliului
Eparhial al Arhiepiscopiei Târgoviºtei.;
Vineri, 27 mai: - a participat, la facultatea de Teologie
Universitãþii „Valahia“ din Târgoviºte, la lucrãrile Consiliului Academic
al Universitãþii.
Duminicã, 29 mai: - a sãvârºit slujba Sfintei Liturghii, la
Catedrala Arhiepiscopalã.
Luni, 30 mai: - a prezidat, la sediul administrativ al
Arhiepiscopiei Târgoviºtei, ºedinþa de lucru cu preoþii din parohiile
afectate de fenomenul prozelitismului sectar;
- a participat, la lucrãrile Adunãrii Generale a organizaþiei CAR-
Cler, din cadrul Arhiepiscopiei Târgoviºtei.
Între 31 mai — 7 iunie: - a participat, în calitate de delegat al
Patriarhiei Române, la Reuniunea Comisiei internaþionale de Dialog
teologic între Biserica Ortodoxã ºi Comuniunea anglicanã, desfãºuratã
la Mãnãstirea Kykkos - Cipru.

161
 LUNA IUNIE
Între 1 - 7 iunie: - a participat, în calitate delegat al Patriarhiei
Române, la sesiunea anualã a Comisiei internaþionale de Dialog teologic
Ortodoxo- anglican, desfãºuratã la Mânãstirea Kykkos – Cipru.
Miercuri, 8 iunie: - a prezidat lucrãrile Permanenþei Consiliului
Eparhial al Arhiepiscopiei Târgoviºtei.
Joi, 9 iunie: - cu ocazia praznicului „Înãlþãrii Domnului”, zi de
pomenire a eroilor, a oficiat Sfânta Liturghie în Catedrala
Arhiepiscopalã, dupã care s-a deplasat în procesiune, alãturi de
oficialitãþile locale ºi judeþene, la Monumentul Eroilor din Piaþa
Tricolorului, unde a sãvârºit slujba parastasului pentru eroii neamului;
- dupã amiazã, la invitaþia Primãriei comunei Aninoasa, a
participat la serbãrile comunei ºi a sãvârºit slujba parastasului pentru
eroii comunitãþii locale.
Luni, 13 iunie: - a participat la lucrãrile Comisiei canonice a
Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, ce s-au desfãºurat la
Palatul Patriarhal din Bucureºti.
Între 14 – 24 iunie: - a fãcut o vizitã ecumenicã Bisericii
Ortodoxe Ruse, împreunã cu o delegaþie a Consiliului Mondial al
Bisericilor de la Geneva.
Sâmbãtã, 25 iunie: - a prezidat examenul de licenþã al promoþiei
2005 la Facultatea de Teologie a Universitãþii „Valahia“ din Târgoviºte.
Duminicã, 26 iunie: - a sãvârºit Sfânta Liturghie, în Catedrala
Arhiepiscopalã, dupã care a sãvârºit slujba sfinþirii tricolorului, cu
ocazia Zilei Drapelului Naþional al României, iar apoi, în Piaþa
Tricolorului, a binecuvântat ridicarea acestuia pe catarg.
Luni, 27 iunie ºi marþi, 28 iunie: - a prezidat examenul de
licenþã al promoþiei 2005 la Facultatea de Teologie a Universitãþii
“Valahia” din Târgoviºte.
Marþi, 28 iunie: - a vizitat, împreunã cu Prea Fericitul Teoctist,
Patriarhul României, ºi cu Prea Sfinþitul Vincenþiu Ploieºteanul, episcop
vicar patriarhal, ºantierul în lucru la noua bisericã din comuna
Tãrtãºeºti. Apoi a efectuat o vizitã pastoralã la parohiile Brezoaiele ºi
Rãcari I ºi la Mânãstirea Bâldana, din cadrul Protoieriei Titu.
Miercuri, 29 iunie: - de sãrbãtoarea „Sfinþilor Apostoli Petru ºi
Pavel”, a sãvârºit Sfânta Liturghie, la Catedrala Arhiepiscopalã. Apoi, a
participat la depunerea jurãmântului de credinþã al licenþiaþilor Facultãþii
de Teologie a Universitãþii „Valahia“ din Târgoviºte, promoþia 2005.
Joi, 30 iunie: - a acordat un interviu postului de Radio România
Actualitãþi.

LUNA IULIE
Vineri, 1 iulie: - a primit, la Reºedinþa Arhiepiscopalã, pe dl.
Teodorescu Florin, primarul comunei Crevedia;
- a participat la lucrãrile Senatului Universitãþii „Valahia“ din
Târgoviºte.

162
 Luni, 4 iulie: - a participat la lucrãrile Comisiei Mixte Patriarhia
Românã – Guvernul României, ce a avut pe ordinea de zi pachetul de
legi ale proprietãþii, precum ºi a salarizãrii personalului bisericesc.
Marþi, 5 iulie ºi Miercuri, 6 iulie: - a participat, la Palatul
Patriarhal din Bucureºti, la lucrãrile Sfântului Sinod al Bisericii
Ortodoxe Române.
Joi, 7 iulie: - în calitate de Preºedinte, a prezidat lucrãrile
Comitetului de Direcþie al Societãþii Naþionale de Cruce Roºie din
România, la Sediul Central din Bucureºti.
Sâmbãtã, 9 iulie: - a prezidat, la Techirghiol, lucrãrile Consiliului
de Administraþie al Asociaþiei Ecumenice a Bisericilor din România -
AIDROM.
În zilele de 11, 12, 13, 14 ºi 15 iulie: - a participat la Conferinþa
preoþeascã semestrialã de primãvarã din cadrul Protoieriilor Titu,
Gãeºti, Târgoviºte Sud, Târgoviºte Nord ºi Pucioasa.
Vineri, 15 iulie: - a participat la festivitatea de decernare a
titlului de „Doctor Honoris Causa“ al Universitãþii „Valahia“ din
Târgoviºte domnului prof. univ. dr. doc. ing. Florea Oprea, fostul Rector
al Universitãþii;
- a prezidat lucrãrile Permanenþei Consiliului Eparhial al
Arhiepiscopiei Târgoviºtei.
Sâmbãtã, 16 iulie: - a primit, la Reºedinþa Arhiepiscopalã, pe Pr.
Prof. Dr. Ioan Sauca, directorul Institutului Teologic din Geneva,
Bossey-Elveþia.
Duminicã, 17 iulie: - împreunã cu pe Pr. Prof. Dr. Ioan Sauca, a
sãvârºit Sfânta Liturghie, la Catedrala Arhiepiscopalã, dupã care a
vizitat Mânãstirile Dealu, Viforâta ºi Nucet.
Miercuri, 20 iulie: - a sãvârºit slujba Sfintei Liturghii la
Mânãstirea Viforâta, de sãrbãtoarea „Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul“,
ocrotitorul paraclisului acestei mânãstiri.
Joi, 21 iulie: - a prezidat, la Facultatea de Teologie a Universitãþii
„Valahia” din Târgoviºte, examenul de dizertaþie la Master;
- a participat, la Facultatea de Teologie a Universitãþii „Valahia“
din Târgoviºte, la lansarea cãrþii „Iisus Hristos, Pantocrator“, în prezenþa
autorului Pr. Prof. Dr. Dumitru Popescu.
Vineri, 22 iulie: - ca preºedinte al Fundaþiei „Sf. Macrina“, a
prezidat, la sediul din Bucureºti, lucrãrile Consiliului de Administraþie.
Luni, 25 iulie ºi Marþi, 26 iulie: - a prezidat examenul de admitere
la Facultatea de Teologie a Universitãþii „Valahia“ din Târgoviºte.
Vineri, 29 iulie: - a prezidat examenul de capacitate preoþeascã,
la sediul Arhiepiscopiei Târgoviºtei.
Duminicã, 31 iulie: - a oficiat slujba Sfintei Liturghii, la
Catedrala Arhiepiscopalã, ºi a hirotonit întru diacon pe tânãrul teolog
Bãdescu Dragoº-Leonard, pe seama parohiei Moþãieni II, cu hramul „Sf.
Împãraþi Constantin ºi Elena”;
- a participat la slujba Utreniei, la Mânãstirea Dealu, dupã care a
instalat ca stareþã pe P. Cuv. Maicã Emanuela Preda, în urma
pensionãrii maicii Eufrasia Poianã, care a primit, cu aceastã ocazie, titlul
de “Maicã stareþã onorificã pe viaþã”, însoþit de gramata arhiepiscopalã.

163
 LUNA AUGUST
Duminicã, 14 august: - a sãvârºit, la Catedrala Arhiepiscopalã,
slujba vecerniei ºi prohodului pentru praznicul Adormirii Maicii
Domnului.
Luni, 15 august: - a sãvârºit slujba Sfintei Liturghii, la Catedrala
Arhiepiscopalã, ºi a hirotonit întru diacon pe tânãrul Tiubeicã
Alexandru-Mihail, pe seama parohiei Cãlugãreni, cu hramul „Sf. Ierarh
Nicolae“, Protoieria Titu.
Joi, 18 august: - a sãvârºit slujba Sfintei Liturghii, la Biserica
Paraclis Arhiepiscopal Kretzulescu, ºi a hirotonit întru diacon pe
tânãrul Oancea Nicolae, pe seama parohiei Rãþoaia, cu hramul „Sf.
Apostoli Petru ºi Pavel“, Protoieria Târgoviºte Sud, ºi întru preot pe
diaconul Bãdescu Dragoº-Leonard, pe seama parohiei Moþãieni II, cu
hramul „Sf. Împãraþi Constantin ºi Elena“, Protoieria Pucioasa;
- a prezidat lucrãrile Permanenþei Consiliului Eparhial al
Arhiepiscopiei Târgoviºtei.
Vineri, 19 august: - a participat, la Bucureºti, la lucrãrile
Comisiei Mixte Guvern-Patriarhie pentru Parteneriat Social, retrocedãri
ºi salarizarea personalului bisericesc.
Între 20 – 22 august: - a efectuat o vizitã pastoralã la Mânãstirea
Peºtera Ialomiþei.
Miercuri, 24 august: - a prezidat consfãtuirea de lucru cu P.C.
Pr. Protoierei ai Arhiepiscopiei Târgoviºtei;
- a avut o întrevedere cu dl. col. dr. Gheorghe Jilavu, comandantul
Garnizoanei Târgoviºte, ºi, împreunã, au vizitat ºantierul de construcþie
a bisericii din incinta unitãþii militare „Baza 2 Logisticã-Sud“
Târgoviºte.
Vineri, 26 august: - a efectuat vizite pastorale în cadrul
Protoieriei Gãeºti, la parohiile: Cioflec-Gãeºti, Ghergheºti, Greci II,
Petreºti, Viºina I ºi II, Rãscãieþi, Fierbinþi, ªelaru ºi Glogoveanu.
Sâmbãtã, 27 august: - în calitate de Preºedinte al Societãþii
Naþionale de Cruce Roºie din România, a vizitat comunele Hãneºti ºi
Vadu Roºca din judeþul Vrancea, localitãþi foarte afectate de inundaþii,
ºi a distribuit ajutoare.
Duminicã, 28 august: - a sãvârºit slujba Sfintei Liturghii, la
Catedrala Arhiepiscopalã, ºi a hirotonit întru preot pe diaconul Tiubeicã
Alexandru-Mihail, pe seama parohiei Cãlugãreni, cu hramul „Sf.
Nicolae”, Protoieria Titu.
Luni, 29 august: - de sãrbãtoarea Tãierii Capului Sfântului Ioan
Botezãtorul, a sãvârºit slujba Sfintei Liturghii, la biserica „Sf.
Arhangheli“ din Târgoviºte, ºi a hirotonit întru preot pe diaconul
Oancea Nicolae, pe seama parohiei Rãþoaia, cu hramul „Sf. Apostoli
Petru ºi Pavel“, Protoieria Târgoviºte Sud;
- a primit, la Reºedinþa Arhiepiscopalã, pe preotul Silviu State,
slujitor al Parohiei Ortodoxe Române din Istambul.
Marþi, 30 august: - a avut o întrevedere cu dl. ing. Iulian Furcoiu,
primarul municipiului Târgoviºte.

164
 Miercuri, 31 august: - a efectuat vizite pastorale la bisericile „Sf.
Împãraþi“, „Sf. Dumitru“, „Sf. Gheorghe“, „Sf. Nicolae-Androneºti“, capela
„Sf. Atanasie ºi Chiril“ ºi Mânãstirea „Stelea“ din municipiul Târgoviºte.
- a primit, la Reºedinþa Arhiepiscopalã, pe dl. prof. univ. dr. Sache
Neculãescu, decanul Facultãþii de Drept a Universitãþii „Valahia“ din
Târgoviºte.

LUNA SEPTEMBRIE
Joi, 1 septembrie: - alãturi de Prea Fericitul Pãrinte Teoctist,
Patriarhul României, ºi alþi membri ai Sfântului Sinod, a participat, în
Catedrala Mitropolitanã din Sibiu, la slujba înmormântãrii Înalt Prea
Sfinþitului Antonie, Arhiepiscop al Sibiului ºi Mitropolit al Ardealului.
Duminicã, 3 septembrie: - a participat, la Palatul Patriarhal din
Bucureºti, la festivitatea prilejuitã de ziua onomasticã a Prea Fericitului
Pãrinte Teoctist, Patriarhul României.
Luni, 5 septembrie: - a avut o întrevedere cu dl. Gheorghe Flutur,
Ministrul Agriculturii, Pãdurilor ºi Dezvoltãrii Rurale, cu dl. Adrian
Lemeni, Secretar de Stat pentru Culte, ºi cu dl. Teodor Atanasiu,
Ministrul Apãrãrii Naþionale;
- alãturi de Prea Fericitul Pãrinte Teoctist, Patriarhul României, ºi
alþi membri ai Sfântului Sinod, a participat, la Catedrala Patriarhalã din
Bucureºti, la slujba de înmormântare a domnului Alexandru Paleologu.
Marþi, 6 septembrie : - a prezidat ºedinþa de lucru a Consiliului
Eparhial al Arhiepiscopiei Târgoviºtei.
Miercuri, 8 septembrie: - cu ocazia praznicului „Naºterii Maicii
Domnului“ – ocrotitoarea municipiului Târgoviºte, a participat la ºedinþa
festivã a Consiliului Municipal, la sediul Primãriei, ºi a asistat la Sfânta
Liturghie, la Catedrala Arhiepiscopalã, dupã care, la Reºedinþa
Arhiepiscopalã, a oferit o recepþie autoritãþilor locale ºi judeþene,
precum ºi Prinþului Radu de Hohenzollern-Veringen, prezent la acest
eveniment.
Vineri, 9 septembrie: - în calitate de Preºedinte, a prezidat
lucrãrile Comitetului de Direcþie al Societãþii Naþionale de Cruce Roºie,
la Sediul Central din Bucureºti.
Între 12 – 18 septembrie: - a participat, în calitate de delegat al
Bisericii Ortodoxe Române, la Geneva-Elveþia, la lucrãrile Comitetului
executiv al Consiliului Mondial al Bisericilor.
Luni, 19 septembrie: - a prezidat lucrãrile Permanenþei
Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Târgoviºtei;
- a vizitat ºantierul în construcþie de la Biserica Parohiei Nucet ºi,
apoi, Mânãstirea Nucet.
Între 20 – 22 septembrie: - în calitate de Preºedinte, a prezidat,
la Braºov, lucrãrile Adunãrii Generale a Asociaþiei Ecumenice a
Bisericilor din România – AIDRom.
Vineri, 23 septembrie: - a prezidat examenul de admitere la
Facultatea de Teologie a Universitãþii „Valahia“ din Târgoviºte.
Marþi, 27 septembrie: - la invitaþia Prea Sfinþitului Gherasim,
episcopul Râmnicului, a participat la ceremoniile prilejuite de a ºaptea

165
prãznuire a Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul, ca ocrotitor
spiritual al municipiului Râmnicu Vâlcea, alãturi de Înalt Prea Sfinþitul
Teofan, Mitropolitul Olteniei, ºi alþi ierarhi ai Sfântului Sinod al Bisericii
Ortodoxe Române.
Joi, 29 septembrie: - în calitate de Preºedinte, a prezidat
lucrãrile Comitetului de Direcþie al Societãþii Naþionale de Cruce Roºie
din România, la Sediul Central din Bucureºti.
Vineri, 30 septembrie ºi sâmbãtã 1 octombrie: - a prezidat, la
Facultatea de Teologie a Universitãþii „Valahia“ din Târgoviºte,
examenul de admitere la cursurile de Master.

LUNA OCTOMBRIE
Duminicã, 2 octombrie: - a sãvârºit slujba Sfintei Liturghii, la
Catedrala Arhiepiscopalã, ºi a rostit un cuvânt de învãþãturã.
Luni, 3 octombrie: - a sãvârºit slujba de Te Deum, la Catedrala
Arhiepiscopalã, cu ocazia deschiderii noului an universitar ºi a Cursurilor
de îndrumare pastoralã ºi misionarã a preoþilor, în cadrul Facultãþii de
Teologie a Universitãþii „Valahia“ din Târgoviºte, ºi a rostit un cuvânt de
învãþãturã pentru studenþi, preoþii cursanþi ºi cadrele didactice;
- a efectuat o vizitã pastoralã la parohiile Sãcuieni, Moreni II,
Spital Moreni, Ghirdoveni I, Ghirdoveni II, Vlãdeni, Rãþoaia,
Postârnacu, Corneºti, Cãtunu, Bãleni-Români, Lazuri ºi „Bunavestire“
din municipiul Târgoviºte, din cadrul Protoieriei Târgoviºte Sud.
Miercuri, 5 octombrie: - a prezidat lucrãrile Permanenþei
Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Târgoviºtei.
Vineri, 7 octombrie: - a avut o întrevedere cu dl. Gheorghe
Constantinescu, Preºedintele SC Petrom SA, la sediul central din
Bucureºti, în privinþa construirii bisericii petroliºtilor din Moreni.
Sâmbãtã, 8 octombrie: - a participat, la Mânãstirea
Brâncoveanu – Sâmbãta de Sus, alãturi de alþi membri ai Sfântului
Sinod, la slujba parastasului oficiatã la 40 de zile de la trecerea la cele
veºnice a Înalt Prea Sfinþitului Antonie Plãmãdealã, Arhiepiscop al
Sibiului ºi Mitropolit al Ardealului.
Duminicã, 9 octombrie: - a oficiat slujba Sfintei Liturghii, la
Catedrala Arhiepiscopalã, ºi a hirotonit întru diacon pe tânãrul teolog
Mocanu Eduard ªtefan, pe seama parohiei Dârza, Protoieria Titu.
Joi, 13 octombrie ºi vineri, 14 octombrie la invitaþia Înalt Prea
Sfinþitului Daniel, Arhiepiscop al Iaºilor ºi Mitropolit al Moldovei ºi
Bucovinei, a participat, la Iaºi, alãturi de Prea Fericitul Pãrinte
Teoctist, Patriarhul României, ºi alþi membri ai Sfântului Sinod, la
festivitãþile prilejuite de prãznuirea Sfintei Cuvioase Parascheva.
Sâmbãtã, 15 octombrie: - a sãvârºit slujba Sfintei Liturghii, la
Biserica Paraclis Arhiepiscopal Kretzulescu, ºi a hirotonit întru diacon
pe tânãrul ªerban Marian, pe seama parohiei Potlogi, protoieria Titu, ºi
în preot pe diaconul Mocanu Eduard ªtefan, pe seama parohiei Dârza,
Protoieria Titu.
Duminicã, 16 octombrie: - a oficiat slujba Sfintei Liturghii, la
Catedrala Arhiepiscopalã, ºi a hirotonit întru diacon pe tânãrul Din

166
Adrian, pe seama parohiei Petreºti, Protoieria Titu, ºi în preot pe
diaconul ªerban Marian pe seama parohiei Potlogi, Protoieria Titu.
Între 19 – 21 octombrie, a participat, la Palatul Patriarhal din
Bucureºti, la lucrãrile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ºi
ale Adunãrii Naþionale Bisericeºti.
Duminicã, 23 octombrie: - a oficiat slujba Sfintei Liturghii, la
Catedrala Arhiepiscopalã, ºi a hirotonit întru preot pe diaconul Din
Adrian, pe seama parohiei Petreºti, Protoieria Titu.
Luni, 24 octombrie: - a avut o întrevedere cu dl. ing. Iulian
Furcoiu, primarul municipiului Târgoviºte;
Marþi, 25 octombrie: - a participat, la Facultatea de Teologie a
Universitãþii „Valahia“ din Târgoviºte, în cadrul schimburilor de
profesori între Facultãþile de Teologie din Atena-Grecia ºi Facultatea de
Teologie a Universitãþii „Valahia“ din Târgoviºte, la conferinþa susþinutã
de dl. prof. dr. Constantin Scuteris de la Facultatea de Teologie din
Tesalonic-Grecia, dupã care a oferit o recepþie la Reºedinþa
Arhiepiscopalã. Dupã amiazã, au vizitat împreunã Mânãstirile Dealu ºi
Viforâta.
Miercuri, 26 octombrie: - cu ocazia sãrbãtoririi Sfântului Mare
Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, a asistat la slujba Sfintei Liturghii,
oficiatã la parohia „Sf. Dumitru“, din municipiul Târgoviºte, ºi a rostit
un cuvânt de învãþãturã.
Joi, 27 octombrie: - alãturi de Prea Fericitul Pãrinte Patriarh
Teoctist ºi alþi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, a sãvârºit Sfânta
Liturghie la Catedrala Patriarhalã din Bucureºti, cu prilejul sãrbãtoririi
Cuviosului Dimitrie cel Nou.
Sâmbãtã, 29 octombrie: - o oficiat, la Catedrala Arhiepiscopalã,
slujba parastasului pentru Înalt Prea Sfinþitul Vasile, la comemorarea a
6 ani de la trecerea la cele veºnice.
Duminicã, 30 octombrie: - o oficiat slujba Sfintei Liturghii, la
parohia „Eroilor“ din municipiul Târgoviºte, ºi a hirotonit întru diacon
pe seama acestei biserici pe teologul Mileºan Lucian-Constantin.

LUNA NOIEMBRIE
Miercuri, 2 noiembrie: - în calitate de Preºedinte al Societãþii
Naþionale de Cruce Roºie din România, a organizat o Conferinþã de
presã în legãturã cu activitatea desfãºuratã în timpul inundaþiilor,
pentru ajutorarea sinistraþilor;
- a avut o întrevedere cu domnul Alex ªerban, Preºedintele
executiv al Casei NATO din România;
- a participat la lucrãrile Comisiei Mixte, Patriarhia Românã –
Guvernul României, ce a avut pe ordinea de zi pachetul de legi ale
proprietãþii, precum ºi a salarizãrii personalului bisericesc.
Joi, 3 noiembrie: - a participat la lucrãrile Colegiului electoral
bisericesc privind alegerea Mitropolitului Ardealului.
Vineri, 4 noiembrie: - a participat la lucrãrile Sfântului Sinod al
Bisericii Ortodoxe Române.

167
 Duminicã, 6 noiembrie: - a sãvârºit slujba de târnosire a bisericii
din comuna Nucet, Protoieria Târgoviºte Sud, înconjurat de un sobor de
preoþi ºi diaconi.
Marþi, 8 noiembrie: - de sãrbãtoarea „Sfinþilor Arhangheli Mihail
ºi Gavriil“ a sãvârºit Sfânta Liturghie la parohia „Sf. Arhangheli“ din
municipiul Târgoviºte, Protoieria Târgoviºte Nord, cu ocazia hramului.
Miercuri, 9 noiembrie: - a prezidat lucrãrile Permanenþei
Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Târgoviºtei;
- a primit, la Reºedinþa Arhiepiscopalã, pe dl. dr. Jean Popescu,
Prefectul Judeþului Dâmboviþa, pe dl. Iulian Furcoiu, Primarul
Municipiului Târgoviºte, ºi pe reprezentaþii Consiliului Judeþean al
Persoanelor Vârstnice.
Joi, 10 noiembrie: - a avut o întrevedere cu dl. Marinescu Cãtãlin
Marius, Preºedintele Inspectoratului General pentru Comunicaþii ºi
Tehnologia Informaþiei.
Vineri, 11 noiembrie: - a participat la Conferinþa de orientare a
preoþilor din cadrul Protoieriei Titu ºi a instalat în funcþia de protopop
al acestei Protoierii pe P.C. Pr. Stancu Dumitru.
În perioada 12 – 15 noiembrie: - la invitaþia Casei NATO din
Bucureºti, a efectuat, la Bruxelles-Belgia, o vizitã de lucru la sediul
NATO, împreunã cu alþi reprezentanþi ai societãþii civile din România, ºi
a avut o întrevedere cu dl. Jean Fournet, adjunctul Secretarului
General al NATO, ºi cu dl. Bogdan Mazilu, Ambasadorul României la
NATO.
Vineri, 18 noiembrie: - a participat la lucrãrile Consiliului
Academic al Universitãþii „Valahia“ din Târgoviºte, la sediul Facultãþii
de Teologie.
Sâmbãtã, 19 noiembrie: - a primit, la Reºedinþa Arhiepiscopalã,
pe dl. Teodor Vasiliu, director general al Trustului de presã Artpress, ºi
pe dna. Alina Mavrodin-Vasiliu, director executiv al aceleiaºi instituþii.
Marþi, 22 noiembrie: - în calitate de Preºedinte, a prezidat, la
Bucureºti, la centrul de Conferinþe al Asociaþiei Ecumenice a Bisericilor
din România – AIDROM, întrunirea delegaþilor Bisericilor din România,
care vor participa la cea de-a IX-a Adunare Generalã a Consiliului
Mondial al Bisericilor, ce va avea loc la Porto Alegre, Brazilia.
Joi, 24 noiembrie: - în calitate de Preºedinte, a prezidat lucrãrile
Comitetului de Direcþie al Societãþii Naþionale de Cruce Roºie din
România, la Sediul Central din Bucureºti.
Vineri, 25 noiembrie: - a participat la Conferinþa preoþilor din
cadrul Protoieriei Târgoviºte Sud ºi Protoieriei Târgoviºte Nord.
Sâmbãtã, 26 noiembrie: - a sãvârºit slujba de sfinþire a locului
pentru noua bisericã ce sa va ridica în parohia Viiºoara, Protoieria
Târgoviºte Nord.
Luni, 28 noiembrie: - a sãvârºit slujba Aghiasmei ºi a Sfintei
Liturghii, la biserica nou construitã din incinta Garnizoanei Târgoviºte,
cu ocazia deschiderii pentru sãvârºirea sfintelor slujbe.
Miercuri, 30 noiembrie: - la invitaþia Prea Sfinþitului Casian,
Episcopul Dunãrii de Jos, a participat, alãturi de alþi membri ai
Sfântului Sinod, la festivitãþile organizate, la Galaþi, cu ocazia prãznuirii
Sfântului Andrei cel Întâi chemat, ocrotitorul României.

168
 LUNA DECEMBRIE
Joi, 1 decembrie: - de Ziua Naþionalã a României, a sãvârºit
slujba Te Deum-ului ºi a depus o coroana de flori la Monumentul
Eroilor din Piaþa Tricolorului, din Municipiul Târgoviºte.
Vineri, 2 decembrie: - a participat la Conferinþa preoþilor din
cadrul Protoieriei Gãeºti.
Sâmbãtã, 3 decembrie: - la invitaþia Prea Fericitului Pãrinte
TEOCTIST, Patriarhul României, a participat, la Mânãstirea Cernica,
alãturi de alþi membri ai Sfântului Sinod, la festivitãþile prilejuite de
proclamarea ca sfânt a Stareþului Gheorghe de la Cernica.
Luni, 6 decembrie: - de sãrbãtoarea Sfântului Mare Ierarh
Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, a sãvârºit slujba Sfintei Liturghii,
la Mânãstirea Dealu, ºi a rostit un cuvânt de învãþãturã;
- dupã amiazã, a primit la Reºedinþa Arhiepiscopalã, pe dl.
deputat Florin Popescu ºi pe dl. Gabriel Boriga-consilier municipal.
Marþi, 7 decembrie: - a avut o întrevedere cu dl. dr. Jean
Popescu, Prefectul Judeþului Dâmboviþa.
Între 8 – 9 decembrie: - în calitate de Preºedinte, a prezidat, la
Cisnãdioara-Sibiu, lucrãrile Consiliului de Administraþie al AIDRom -
Asociaþia Ecumenicã a Bisericilor din România.
Luni, 12 decembrie: - a participat, la Bucureºti, la lucrãrile
Comisiei Mixte: Patriarhia Românã – Guvernul României.
Marþi, 13 decembrie: - a prezidat lucrãrile Permanenþei
Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Târgoviºtei.
Miercuri, 14 decembrie: - a participat, la Clubul Studenþilor din
Târgoviºte, la concertul de colinde susþinut de Corul Seminarului
Teologic „Sf. Ioan Gurã de Aur“ ºi de corul mixt al Facultãþii de Teologie
a Universitãþii „Valahia“ din Târgoviºte.
Între 15 – 18 decembrie: - în calitate de Preºedinte al Societãþii
Naþionale de Cruce Roºie din România, a participat la întrunirea
tuturor Preºedinþilor Societãþilor de Cruce Roºie din Europa, ce a avut
loc la Roma-Italia.
Luni, 19 decembrie: - a sãvârºit slujba Sfintei Liturghii la
Biserica Paraclis Arhiepiscopal Kretzulescu ºi a hirotonit întru diacon
pe tânãrul Damian Cosmin, pe seama parohiei I.L. Caragiale, cu
hramul „Sf. M. Mc. Dimitrie“, Protoieria Târgoviºte Sud.
Marþi, 20 decembrie: - a sãvârºit slujba Sfintei Liturghii la
Biserica Paraclis Arhiepiscopal Kretzulescu ºi a hirotonit întru preot pe
diaconul Damian Cosmin ºi întru diacon pe tânãrul Mihalache Nicolae,
ambii pe seama parohiei I.L. Caragiale, cu hramul „Sf. M. Mc. Dimitrie“,
Protoieria Târgoviºte Sud;
- a avut o întrevedere cu dl. col. dr. Gheorghe Jilavu,
Comandantul Garnizoanei militare Târgoviºte.
Miercuri, 21 decembrie: - a sãvârºit slujba Sfintei Liturghii la
Biserica Paraclis Arhiepiscopal Kretzulescu ºi a hirotonit întru preot pe
diaconul Mihalache Nicolae, pe seama parohiei I.L. Caragiale, „Sf. M.
Mc. Dimitrie“, Protoieria Târgoviºte Sud, ºi întru diacon pe tânãrul Dan
Ioan-Vasile, pe seama parohiei Mircea Vodã, cu hramul „Sf. Apostoli
Petru ºi Pavel“, Protoieria Titu;

169
 - cu prilejul sãrbãtorilor de Crãciun, a oferit daruri, la sediul
Protecþiei Copilului din Târgoviºte, copiilor instituþionalizaþi.
Joi, 22 decembrie: - a primit, la Reºedinþa Arhiepiscopalã, pe
reprezentanþii presei locale ºi, cu ocazia marelui praznic al Naºterii
Domnului, a dat un mesaj pentru credincioºii din Eparhie;
- a primit mai multe grupuri de colindãtori, elevi ai ºcolilor din
municipiul Târgoviºte ºi din judeþ.
Vineri, 23 decembrie: - a primit cu colindul corala „Pro Musica“
din Târgoviºte, precum ºi alte grupuri de colindãtori.
Duminicã, 25 decembrie: - a oficiat slujba Sfintei Liturghii, la
Catedrala Arhiepiscopalã, cu ocazia marelui praznic al Naºterii
Domnului, ºi a hirotonit întru preot pe diaconul Dan Ioan-Vasile, pe
seama parohiei Mircea Vodã, cu hramul „Sf. Apostoli Petru ºi Pavel“,
Protoieria Titu, ºi întru diacon pe tânãrul Santi Cosmin, pe seama
parohiei Viforâta, cu hramul „Sf. Treime“, Protoieria Pucioasa.
Luni, 26 decembrie: - cu ocazia împlinirii a ºase ani de la
întronizarea ca Arhiepiscop al Târgoviºtei, a sãvârºit slujba Sfintei
Liturghii, la Catedrala Arhiepiscopalã, având alãturi pe Prea Cucernicii
Pãrinþi Consilieri Eparhiali ºi pe Prea Cucernicii Pãrinþi Protoierei din
Eparhie, ºi a hirotonit întru preot pe diaconul Santi Cosmin, pe seama
parohiei Viforâta, cu hramul „Sf. Treime“, Protoieria Pucioasa, ºi întru
diacon pe tânãrul Râpea Petruþ, pe seama parohiei Buciumeni, cu
hramul „Sf. Teodor Tiron“, Protoieria Pucioasa;
- dupã amiazã, a oferit o recepþie, la Reºedinþa Arhiepiscopalã,
pentru preoþii din toate Protoieriile Eparhiei, stareþii ºi stareþele de
mânãstiri, personalitãþile laice ale comunitãþii locale ºi tuturor celor
prezenþi. La aceastã festivitate a participat ºi o delegaþie a autoritãþilor
locale ºi judeþene din municipiul Slobozia-Ialomiþa, condusã de dl. Gabi
Ionaºcu, primarul municipiului Sobozia, care a înmânat Înalt Prea
Sfinþiei Sale titlul de Cetãþean de Onoare al Municipiului Slobozia, ca
act de recunoºtinþã pentru activitatea de ºase ani desfãºuratã ca
episcop al Sloboziei ºi Cãlãraºilor.
Între 27-30 decembrie: - a efectuat o vizitã pastoralã la Mânãstirea
Peºtera Ialomiþei.

170
 ORGANIZAREA EPARHIEI

I. PERMANENÞA CONSILIULUI EPARHIAL

1. P.C. Pr. Tomescu Gheorghe - Consilier Administrativ - Bisericesc I

2. P.C. Pr. Drãghicescu Victor - Consilier Administrativ - Bisericesc II
3. P.C. Pr. Stan Ioan - Consilier Cultural – Învãþãmânt
4. P.C. Pr. Panã Nicolae - Consilier Economic
5. P.C. Arhidiacon Ghibanu Ionuþ - Consilier Patrimoniu-Juridic
6. P.C. Pr. Rada Adrian - Secretar Eparhial

II. CONSILIUL EPARHIAL

Clerici
1. P.C. Pr. Tomescu Gheorghe
2. P.C. Pr. Drãghicescu Victor
3. P.C. Pr. Anton Nicolae

Mireni
Dl. Jurist Ivanoff Ivan Vasile
Dl. Ing. Lupu Mihai
Dl. Gen. Kemenici Andrei
Dl. Ec. Grigore Grigore
Dl. Dr. Podoleanu Eugen
Dl. Ing. Cãpãþânã Iulian

III. CONSISTORIUL EPARHIAL

Preºedinte: P.C. Pr. Gugu Oprea

Judecãtor: P.C. Pr. Cãpitãnescu Gheorghe
Judecãtor: P.C. Pr. Cioroba Viorel
Grefier: P.C. Pr. Oancea Cristian
Supleanþi: P.C. Pr. Mãcriº Iulian
P.C. Pr. Drãghicescu Victor

171
IV. MEMBRII ADUNÃRII EPARHIALE (2002 - 2006)

Circumscripþia nr. 1 - Târgoviºte Nord

P.C. Pr. Safta Gheorghe
Dl. Jurist Tãnase Gheorghe
Dl. Prof. Univ. Dr. Bârlea Gheorghe

Circumscripþia nr. 2 - Târgoviºte Nord

P.C. Pr. Drãghicescu Victor
Dl. Jurist Ivanoff Ivan Vasile
Dl. Ing. Cãpãþânã Iulian

Circumscripþia nr. 3 - Târgoviºte Sud

P.C. Pr. Chivulescu Gheorghe
Dl. Dr. Podoleanu Eugeniu
Dl. Col. Filimon Tudor

Circumscripþia nr. 4 - Târgoviºte Sud

P.C. Pr. Moga Mihai
Dl. Ing. Petrescu Ion
Dl. Ec. Grigore Grigore

Circumscripþia nr. 5 - Pucioasa

P.C. Pr. Tomescu Gheorghe
Dl. Col. ªerban Gheorghe
Dl. Ec. Muraru Gheorghe

Circumscripþia nr. 6 - Pucioasa

P.C. Pr. Popa Ion
Dl. Arh. Torcica Victor
Dl. Ec. Grigoroiu Alexandru

Circumscripþia nr. 7 - Titu

P.C. Pr. Anton Nicolae
Dl. Asistent Florea Alexandru
Dl. Prof. Mihãiescu Gabriel

Circumscripþia nr. 8 - Titu

P.C. Pr. Rãdulescu Aurelian
Dl. Dr. Vlãdescu Ovidiu
Dl. Gen. Kemenici Andrei

172
Circumscripþia nr. 9 - Gãeºti
P.C. Pr. Zamfir Nicolae
Dl. Ing. Lupu Mihai
Dl. Prof. Toader Alexandru

Circumscripþia nr. 10 - Gãeºti

P.C. Pr. Bãrbulescu Laurenþiu

Dl. Ing. Stoica Ion
Dl. Ing. Popescu Constantin

173
ªEMATISMUL ARHIEPISCOPIEI TÂRGOVIªTEI

PROTOIERIA TÂRGOVIªTE SUD

Protoiereu: Pr. Chivulescu Gheorghe

1. Parohia Alba Pr. Panã Nicolae

Pr. Manole Gheorghe
2. Parohia Adânca Pr. Dinu Gheorghe
Pr. Bãdica Eduard
3. Parohia Bãleni Români Pr. Pavelescu Dan
Pr. Ghinescu Petre
Pr. Grigore Georgian
4. Parohia Bãleni Sârbi Pr. Moga Mihail
Pr. Dragomir Paul
5. Parohia Bãrbuceanu Pr. Iosif Alin
6. Parohia Bilciureºti Pr. Stanciu Gârleanu Paul
7. Parohia Brãteºtii de Jos Pr. Ristea Sorinei
8. Parohia Bucºani Pr. Stancu ªtefan
Pr. ªtefan Alin
9. Parohia Bungetu Pr. Georgescu Ion
10. Parohia Cazaci Pr. Gheorghe Bogdan
Pr. Popa Adrian
11. Parohia Cãtunu Pr. Georgescu Virgil
12. Parohia Ciurari Pr. Rizea Florin Adrian
13. Parohia Cojasca Pr. Petre Gheorghe
Pr. Cârstina Ion Aurelian
14. Parohia Colanu Pr. Drãgoi Ion
15. Parohia Comiºani Pr. Rãdulescu Corneliu
Pr. Peºetz Emil
16. Parohia Corneºti Pr. Ioniþã Gheorghe
Pr. Soare Florentin
17. Parohia Cristeasca Pr. Dinu Aurel
18. Parohia Dãrmãneºti Pr. Cãtãnescu Ion
Pr. Dogaru Marius
19. Parohia Dobra Pr. Vulpescu Dan
Pr. Vulpescu Gelu Dan
20. Parohia Eroilor Pr. Chivulescu Gheorghe
Pr. Chivulescu Arsene
Diac. Mileºan Lucian
21. Parohia Finta Pr. Comãnescu Cristian
Pr. Ioniþã Rãzvan
22. Parohia Frasin Pr. Iacob Ioan
Pr. Stoica George Valentin
23. Parohia Gheboaia Pr. Iordache Nicolae
Pr. Nicolae Nicolae

174
24. Parohia Ghirdoveni I Pr. Tiþa Eduard
Pr. Ilie Ionuþ
25. Parohia Ghirdoveni II Pr. Cârstoiu Florian
26. Parohia Gura ªuþii Pr. ªtirbescu Petre
Pr. Stoica Florin
27. Parohia Hãbeni Pr. ªerbãnescu Emanuel
28. Parohia Hodãrãºti Pr. Tatu Valeriu
29. Parohia Ibrianu Pr. Cãlpãnuº Nicolae
30. Parohia I.L. Caragiale Pr. Damian Cosmin
Pr. Mihalache Nicolae
31. Parohia Lazuri Pr. Stan Ioan
32. Parohia Lucieni Pr. Paraschiv Marian
33. Parohia Mãrceºti Pr. Stãnescu Nicolae
Pr. Stan Gheorghe Narcis
34. Parohia Mãrginenii de Sus Pr. Muºat Ion
35. Parohia Moreni Pr. Marinescu Marian
Pr. Cristea Marius
Pr. Hurã Tudor Cristian
36. Parohia Nucet Pr. Banzea Constantin
37. Parohia Pierºinari Pr. Cãpitãnescu Adrian
Pr. Petriºor Ionel
38. Parohia Produleºti Pr. Anton Nicolae
Pr. Anton Damian
39. Parohia Raciu Pr. Ambrozie Iulian
Pr. Ghiga Rãzvan
40. Parohia Racoviþa Pr. Paraschiva Ion
41. Parohia Rãþoaia Pr. Oancea Nicolae
42. Parohia Sãcuieni Pr. Nicuþ Nicolae
Pr. Bute Sorin Nicuºor
43. Parohia Schela Mare Pr. Nedelcu Dudu
44. Parohia Sf. Nicolae Simuleasa Pr. Petcu Gheorghe
Pr. Furtunã Gabriel
45. Parohia Sf. Nifon Pr. ªtefãnescu Ion
Pr. Cãpitãnescu Gheorghe
46. Parohia Socetu Pr. Mierlã Adrian
47. Parohia Sperieþeni Pr. Ion Nicolae
48. Parohia Stavropoleos Pr. Dincã Radu
Pr. ªerban Claudiu
49. Parohia Stolnicul Pr. Movileanu Flaviu
50. Parohia ªuta Seacã Pr. Vârlan Florin
51. Parohia ªuta Olteni Pr. Andronache Marius
52. Parohia Târgului Pr. Popa Ion
53. Parohia Ulmi Pr. Vîlcu Adrian
54. Parohia Vãcãreºti Pr. Drãgan Constantin
55. Parohia Vlãdeni Pr. Miron Ion
Pr. Neculaescu Sorin

175
 PROTOIERIA TÂRGOVIªTE NORD
Protoiereu: Pr. Didoacã Dojanã Vasile
1. Parohia Mitropolia
2. Parohia Sf. Nicolae Androneºti Pr. Drãghicescu Victor
3. Parohia Sf. Gheorghe
4. Parohia Sf. Dumitru
5. Parohia Lemnul
6. Parohia Izvorul Tãmãduirii
7. Parohia Priseaca
8. Parohia Sf. Împãraþi
9. Parohia Sf. Vineri
10. Parohia Sf. Voievozi
11. Parohia Sf. Arhangheli
12. Parohia Bãrbuleþ
13. Parohia Capul Coastei
14. Parohia Cãprioru
15. Parohia Cândeºti Deal
16. Parohia Cândeºti Vale
17. Parohia Cândeºti Velinaºi
18. Parohia Dragodãneºti
19. Parohia Dragomireºti
20. Parohia Drãgãieºti Pãmânteni Pr. Manea Ion Cãtãlin
21. Parohia Drãgãieºti Ungureni
22. Parohia Gemenea
23. Parohia Gemenea Brãtuleºti
24. Parohia Gheboieni
25. Parohia Gorgota
26. Parohia Gura Bãrbuleþ
176
Pr. Bãnescu Constantin
Pr. Vãlu Ion
Pr. Florea ªtefan
Pr. Vâlciu Marian
Arhidiac. Ghibanu Ionuþ
Diac. Danciu Silviu
Diac. Tãnase Georgian
Pr. Ionescu Emil
Pr. Neacºu Stancu
Pr. Oancea Cristian
Pr. Ghinea Dumitru
Pr. Chiþescu Cristian
Pr. Mãcriº Iulian
Pr. Chiþescu Gheorghe
Pr. Stoica Ion
Pr. Grigorescu Mihail
Pr. Pletea Cãtãlin
Pr. Oprea Cristian
Pr. Delureanu Ovidiu
Pr. Spãtaru Vasile
Pr. Safta Gheorghe
Pr. Petrescu Iulian
Pr. Bucuricã Mihai
Pr. Stãnescu Agapie
Pr. Dumitrescu Gheorghe
Pr. Chivulescu Simion
Pr. Popescu Gheorghe
Pr. Comãnescu Vasile
Pr. Dojanã Gheorghe
Pr. Safta Ion
Pr. Ghinea Tudor
Pr. Ghinea Cristian
Pr. Anghel Ciprian
Pr. Marinescu Virgil
Pr. Marinicã Gheorghe
Pr. Mihai Constantin
Pr. Oprescu Cãtãlin
Pr. Matei Toma Tiberiu
Pr. Kiriþescu Ion
27. Parohia Gura Ocniþei Pr. Popescu Marian
Pr. Pleºa Alin
28. Parohia Izvoare Pr. Nedelea Alexandru
29. Parohia Malu cu Flori Pr. Andreescu Ion
30. Parohia Manga Pr. Savu Ion
31. Parohia Mãneºti Pr. Safta Adrian
Pr. Voicu Bogdan
32. Parohia Mânjina Pr. Tudorache Culiþã
33. Parohia Micloºani Pr. Blidaru Zinca Ion
34. Parohia Mogoºeºti Pr. Marin Alexandru
35. Parohia Ocniþa I Pr. Nãstase Pericle
Pr. David Stelian
36. Parohia Ocniþa II Pr. Niþã Daniel
Pr. Niþã Marius
37. Parohia Pârvuleºti Pr. Ciobanu Florian
38. Parohia Pietrari Pr. Tãnase Constantin
Pr. Croitoru Constantin
39. Parohia Priboiu Pr. Safta Angel Mihail
40. Parohia Pucheni Pr. Tãbârcã Alin
Pr. Vrãbiescu Constantin
41. Parohia Rãzvadul de Jos Pr. Uþã Mihai
Pr. Radu Constantin
Pr. Ceauº Marian
42. Parohia Rãzvadul de Sus Pr. Voinea Ion
43. Parohia Râul Alb Pr. Marcu Mihail
Pr. Þâncu Ion
44. Parohia Râncaciov Pr. Þuþulea Ion
45. Parohia Sturzeni Pr. Safta Cornel
46. Parohia Tãtãrani Pr. Teodorescu Octavian
47. Parohia Teiº Pr. Bivolaru Cristian
Pr. Mocanu Jianu
48. Parohia Ungureni Pr. ªerban Marian
49. Parohia Valea Voievozilor Pr. Marcu Ionel
Pr. Rada Adrian
50. Parohia Vãleni de Jos Pr. Neagu Constantin
51. Parohia Vãleni de Sus Pr. Rãdulescu Gheorghe
52. Parohia Viiºoara Pr. ªtirbescu Ion
53. Parohia Voineºti Pr. Didoacã Dojanã Vasile
Pr. Joiþaru Mihail

177
 PROTOIERIA PUCIOASA
Protoiereu: Pr. Popescu Eugen

1. Parohia Aninoasa Pr. Rãdulescu Soare George

Pr. Ilie Dan Teodor
2. Parohia Bãdeni Pr. Bãlãjel Daniel Liviu
3. Parohia Bela Pr. Florea Ivan Valentin
4. Parohia Bezdead I Pr. Popescu Pavel
5. Parohia Bezdead II Pr. ªerban Ion Relu
Pr. Coman Mihai
6. Parohia Brãneºti I Pr. Gheorghe Tatu Valentin
Pr. Damian Iulian
7. Parohia Brãneºti II Pr. Gheorghe Cuza
8. Parohia Brebu Pr. Stanciu Eugen
9. Parohia Buciumeni Pr. Popescu Gabriel
10. Parohia Colibaºi Pr. Mateescu Teodor
11. Parohia Costeºti Pr. Lãzãrescu Marcu
12. Parohia Cucuteni Pr. Stan Marian
13. Parohia Dealu Mare Pr. Popa Ion
14. Parohia Diaconeºti Pr. Gorgon Nicolae
15.Parohia Doiceºti Pr. Cioroba Viorel
Pr. Muraru Bogdan
16. Parohia Iederile Pr. Zamfir Mihail
Pr. Zamfir Ionuþ
17. Parohia Fieni Pr. Rogojinã Ion
Pr. Hârciu Cãtãlin
Pr. Stroilescu Constantin
18. Parohia Glodeni Pr. Gheorghe Viorel
Pr. Nica Ionuþ
19. Parohia Gura Vulcãnii Pr. Topor Ionel
20. Parohia Lãculeþe Pr. Cergan Florin
21. Parohia Moroieni I Pr. Chiþescu Ioan
22. Parohia Moroieni II Pr. Chiþescu Justin
23. Parohia Moroieni Glod Pr. Casandrescu Ion
24. Parohia Moþãieni I Pr. Radu Ion Nicolae
25. Parohia Moþãieni II Pr. Bãdescu Dragoº
26. Parohia Pietroºiþa I Pr. Popescu Eugen
27. Parohia Pietroºiþa II Pr. Bunea Octavian
28. Parohia Pietroºiþa III Pr. Popa Tãnase
29. Parohia Podurile de Jos Pr. Licã Liviu Bogdan
Pr. Rainea Iulian
30. Parohia Pucioasa Pr. Butcã Ion
Pr. Miculescu Iulian
Pr. Neaga Silviu
31. Parohia Runcu I Pr. Drãghici Gheorghe

178
32. Parohia Runcu II Pr. Corîu Ion
33. Parohia Sãteni Pr. Radu Ion Adrian
34. Parohia ªerbãneºti Pr. Stan Mihai Iulian
Pr. Drãgan Adrian
35. Parohia Sultanu Pr. Cane Nicolae
36. Parohia ªotânga Pr. Zegheru Ion
Pr. Agafiþei Aurelian
37. Parohia Ursei Pr. Lupea Nicolae
38. Parohia Valea Leurzii Pr. Arzoiu Petre
39. Parohia Valea Lungã Cricov Pr. Popescu Constantin
Pr. Ionaºc Nicuºor
40. Parohia Valea Lungã Gorgota Pr. Tomescu Gheorghe
41. Parohia Valea Lungã Ogrea Pr. Panait Constantin
42. Parohia Viforâta Pr. Badea Marian
Pr. Santi Cosmin
43. Parohia Vârfuri Pr. ªoptea Vasile
Pr. Neacºu Pavel
44. Parohia Viºineºti Pr. Rãdulescu Constantin
45. Parohia Vulcana Bãi Pr. Ignat Adrian
46. Parohia Vulcana de Sus Pr. Milea Constantin
47. Parohia Vulcana Pandele Pr. Bãnescu Haralambie
Pr. Bucur Aurelian

PROTOIERIA GÃEªTI
Protoiereu: Pr. Constantin Adrian

1. Parohia Sf. Ilie Pr. Dogaru Marin

Pr. Dogaru Ionuþ
2. Parohia Sf. Ioan Pr. Bãrbulescu Laurenþiu
Pr. Constantin Adrian
3. Parohia Sf. Treime Pr. Stoica Ion
Pr. Zamfir Nicolae
4. Parohia Sf. Nicolae Pr. Bejan Eugeniu
Pr. Bejan Ion
5. Parohia Bãduleºti Pr. Stanciu Laurenþiu
6. Parohia Broºteni Pr. Ungureanu Ion
7. Parohia Butoiu Pr. Popescu Mihail
8. Parohia Burduca Pr. Sãvulescu Gheorghe
9. Parohia Catanele Pr. Nãstase Florin
10. Parohia Cioflec Pr. Toma Ilie
Pr. Gheorghe Valeriu
11. Parohia Cobia Pr. Soare Mihalache
12. Parohia Costeºti Deal Pr. Preda Eugen

179
13. Parohia Costeºti Vale Pr. Petrescu Claudiu
14. Parohia Crânguri de Jos Pr. Ursu Eugen
15. Parohia Crânguri de Sus Pr. Herovic Nicolae
16. Parohia Cuparu Pr. Ilie Constantin Marius
17. Parohia Cojocaru Pr. Marin Gheorghe
18. Parohia Croitori Pr. Mircea Justin
19. Parohia Dragodana Pr. Dinu Gheorghe
20. Parohia Frãsinei Pr. Pãduroiu Sebastian
21. Parohia Fierbinþi Pr. Coman Marian
Pr. Coman Claudiu
22. Parohia Ghergheºti Pr. Ciobanu Gheorghe
23. Parohia Glogoveanu Pr. Stoica Valericã
24. Parohia Greci I Pr. Stoian Iulian
25. Parohia Greci II Pr. Velcu Gheorghe
26. Parohia Gura Foii Pr. Florea Ion
27. Parohia Hanu lui Palã Pr. Buicã Valentin
28. Parohia Hulubeºti Pr. Sivache Nicolae
29. Parohia Ioneºti Pr. Andrei Marin
30. Parohia Jugureni Pr. Bãrãceanu Aurelian
31. Parohia Livezile Pr. Fianu Constantin
32. Parohia Ludeºti Pr. Dinu Alexandru
33. Parohia Mãgura Pr. Nuþescu Daniel
34. Parohia Mãnãstioara Pr. Preda Marius
35. Parohia Mãrunþiºu Pr. Mãrãºescu Constantin
36. Parohia Mãtãsaru I Pr. ªtefan Nicolae
37. Parohia Mãtãsaru II Pr. Popa Ion
38. Parohia Mãnãstirea Cobia Pr. Popescu Ion
39. Parohia Mislea Pr. Marin Sebastian
40. Parohia Mogoºani Pr. Purcãrea Vasile
Pr. Soare Cãtãlin Ionuþ
41. Parohia Morteni I Pr. Voicu Auricã
42. Parohia Morteni II Pr. Teaºã Ion
43. Parohia Neajlov Pr. Spiroiu Andrei
44. Parohia Pãtroaia Pr. Neguþ Victor
45. Parohia Petreºti Pr. Dinulescu Gheorghe
Pr. Dinulescu Constantin
46. Parohia Picior de Munte Pr. Petcu Ilie
Pr. Dina Dãnuþ
47. Parohia Poroinica I Pr. Nae Marin
48. Parohia Poroinica II Pr. Linca Marian
49. Parohia Potlogeni Pr. Stroe Vasile
50. Parohia Puþu cu Salcia Pr. Mutu Ion
51. Parohia Rãscãieþi Pr. Marin Marin
52. Parohia Scheiu I Pr. Hera Ion
53. Parohia Scheiu II Pr. Sinca Marian
54. Parohia ªelaru Pr. Luca Gheorghe

180
55. Parohia Teleºti Pr. Stoica George
56. Parohia Tomºani Pr. Ilie Sebastian
57. Parohia Ulieºti Pr. Bojin Petre
58. Parohia Valea Caselor Pr. Cristea Gheorghe
59. Parohia Valea Mare Pr. Badea Valeriu
60. Parohia Viºina I Pr. Matei Ion
Pr. Constantinescu Laurenþiu
61. Parohia Viºina II Pr. Badea Marian
62. Parohia Vultureanca Pr. Petre Iulian
63. Parohia Zãvoiu Pr. Tuþã Constantin

PROTOIERIA TITU
Protoiereu: Pr. Stancu Dumitru

1. Parohia Bãlteni Pr. Goangã Cristian

2. Parohia Bâldana Pr. Sumedrea Leonte
3. Parohia Bolovani Pr. Rãdulescu Aurelian
4. Parohia Boteni Pr. Florea Nicu
5. Parohia Brãiloiu Pr. Enache Robert Doru
6. Parohia Brâncoveanu Pr. Fãgeþeanu Nicolae
7. Parohia Braniºtea Pr. Mihãilescu Ovidiu
Pr. Oprea Constantin
8. Parohia Brezoaia Pr. Vlad Nicolae
9. Parohia Brezoaiele Pr. Colibã Valentin
10. Parohia Bujoreanca Pr. Petre Laurenþiu
11. Parohia Butimanu Pr. Stoica Marin
12. Parohia Cãlugãreni Pr. Tiubeicã Alexandru
13. Parohia Cãlugãru Pr. Alexandru Sandu
14. Parohia Cãmãraºu Pr. Stanciu Ionel
15. Parohia Ciocãnari Pr. Bârsan Ioan
16. Parohia Ciocãneºti I Pr. ªerbãneci Daniel
17. Parohia Ciocãneºti II Pr. Mosor Valentin
18. Parohia Cocani Lucianca Pr. Andrei Ilie
19. Parohia Colacu Pr. Drãgan Ilie
20. Parohia Conþeºti Pr. Vlãdulescu Cristi
21. Parohia Conþeºti de Jos Pr. Prodan Marian
22. Parohia Corbii Mari Pr. Sãrãroiu Gheorghe
Pr. Drãgan Silviu Constantin
23. Parohia Cornãþel Pr. Udrea Constantin
24. Parohia Cornetu Pr. Vlãsceanu Nicolae
Pr. Vlãsceanu Florin
25. Parohia Crevedia Pr. Ungureanu Dumitru
Pr. Feraru Eduard Ionuþ

181
26. Parohia Crevedia Lac Pr. Dobre Marian
27. Parohia Crângaºi Pr. ªtefan Nicolae
28. Parohia Crovu Pr. Niþã Vasile
29. Parohia Creþu Pr. Constantin Cãtãlin George
30. Parohia Dâmbovicioara Pr. Scarlat Nicolae
31. Parohia Dârza Pr. ªerbãnescu Iancu
Pr. Mocanu Eduard
32. Parohia Domniþa Bãlaºa Pr. Stanciu Victor Aurelian
33. Parohia Fundu Pãrului Pr. Bolboros Dumitru
34. Parohia Ghergani Pr. Vlada ªtefan
Pr. Oltei Radu
35. Parohia Ghimpaþi Pr. Nicolae Mihail
36. Parohia Ghineºti Pr. Mateescu Ion
37. Parohia Gulia Pr. ªtefan Florin
38. Parohia Lunguleþu I Pr. Paþanghel Ionel
Pr. Boteanu Daniel
39. Parohia Lunguleþu II Pr. Anghel Nicolae
40. Parohia Mircea Vodã Pr. Dan Florea
Pr. Dan Vasile
41. Parohia Moara din Groapã Pr. Bobeanu Ariton
42. Parohia Movila Pr. Ionescu Alexandru
43. Parohia Obislav Pr. Bilea Petre
44. Parohia Odobeºti Pr. Stoica Aurelian Gheorghe
Pr. Didoacã Marius
45. Parohia Petreºti Pr. Din Gheorghe
Pr. Din Adrian
46. Parohia Pitaru Pr. Brebenel Sorin
47. Parohia Plopu Pr. Tudor Aurelian Gheorghe
48. Parohia Podu Rizii Pr. Barbu Vasile
49. Parohia Poenari Vulpeºti Pr. Pardos Marius
Pr. Voicu Nichita
50. Parohia Poiana de Jos Pr. Manea Marin
51. Parohia Poiana de Sus Pr. Mihãilescu Constantin
Pr. ªerban Matei
52. Parohia Potlogi I Pr. Brebenel Eugen
Pr. ªerban Marian
53. Parohia Rãcari I Pr. Tudorache Ion
54. Parohia Rãcari II Pr. Tudoran Daniel
55. Parohia Potlogi II Pr. Creþescu Mircea
56. Parohia Româneºti Pr. Lixandru Nicolae
57. Parohia Serdanu Pr. Dinu Valeriu
58. Parohia Slobozia Cocoº Pr. Duloiu Bogdan Cristian
59. Parohia Slobozia Moarã Pr. Pârvu Aurelian
Pr. Petre Marian
60. Parohia Stãneºti Pr. Dinu Nicolae
61. Parohia Þepeº Vodã Pr. Enache Alexandru
62. Parohia Titu Nou Pr. Pârvu ªtefan
63. Parohia Titu Târg Pr. Stancu Dumitru

182
 Pr. Stãnescu Paul
64. Parohia Ungureni Pr. Stanciu Dumitru
65. Parohia Urziceanca Pr. Sãrãroiu Nicolae
66. Parohia Vizureºti Pr. Miloº Gheorghe Cãtãlin
67. Parohia Vlãsceni Pr. Ion Eugen

183
 HRISOV DE TÂRNOSIRE
(Parohia Nucet – 6 noiembrie 2005)

Cu vrerea Tatãlui, cu ajutorul Fiului ºi cu sãvârºirea Sfântului

Duh, s-a zidit din temelie aceastã Sfântã Bisericã, având drept hramuri
„Sf. Ierarh Nicolae” ºi „Sf. Ioan Botezãtorul”, între anii 1998 – 2005.
În urma incendiului din 10 decembrie 1996, vechea bisericã a
localitãþii Nucet, Judeþul Dâmboviþa, construitã în anul 1861, având
drept ctitori pe enoriaºii acestei localitãþi, a ars în întregime, încât a fost
necesar sã se dezafecteze locul ºi sã se punã pe acelaºi amplasament
fundaþia noii biserici.
Toate actele ºi demersurile pentru obþinerea Autorizaþiei de
Construire au fost efectuate în regim de urgenþã, aºa încât la data de
13 decembrie 1996 a fost emisã autorizaþia de cãtre Consiliul Judeþean
Dâmboviþa.
Proiectul de arhitecturã a fost întocmit de dl. arhitect Corneliu
Ionescu din Târgoviºte, iar construcþia propriu-zisã a început în
primãvara anului 1998, prin contribuþia benevolã a sãtenilor, cu
sprijinul material ºi financiar al domnului Ion Stan, fiu al satului Nucet,
deputat în Parlamentul României, susþinut de numeroºi sponsori ºi
donatori, pe care îi enumerãm:
Ion Dumitru – deputat
Sanda Victor – deputat
Ana Gheorghe – preºedintele Consiliului Judeþean Dâmboviþa
Nicolae Ion ºi Trifan Mihai – vicepreºedinþi ai Consiliului Judeþean
Dâmboviþa
Pãun Constantin – director COS Târgoviºte
Rãdulescu Anton – director ROMCIF Fieni
Gagiu Adrian – patron GASTERM Târgoviºte
Aldea Delia – director VICAS Târgoviºte
Preda Costel – director ROMSILVA Târgoviºte
Aldea Romeo – patron S.C. CORAL Bucureºti
Ioniþã Sorin – patron LIN IMPEX Târgoviºte
Mircea Ionescu – patron S.C. CONFORT Târgoviºte
Duþescu Iulian – patron S.C. DIANA S.A.
Toader Alexandru – primarul oraºului Gãeºti
Dinu Ilie – primarul oraºului Titu
Iulian Furcoiu – primarul oraºului Târgoviºte
Stelian Marian ºi Asanache Gheorghe – directori APASCO
Mãneciu
Pictura bisericii a fost executatã de pictorul Ciupercã Constantin,
în tehnica „fresco”, ajutat fiind de un grup de ucenici ai lui, în cursul

184
anului 2004, iar mobilierul bisericii ºi catapeteasma au fost executate
de sculptorul preot Dãnilã Ionel din Vrancea.
Toate lucrãrile efectuate la Biserica din localitatea Nucet au fost
coordonate de P.C. preot paroh Banzea Constantin, de primarul
comunei Nucet Bãrboiu Luisa ºi viceprimarul Catrina Gheorghe, cu
Înalta binecuvântare ºi purtare de grijã a Înalt Prea Sfinþitului Pãrinte
Arhiepiscop.
Sfântul Lãcaº a fost târnosit de cãtre Înalt Prea Sfinþitul Pãrinte
Dr. NIFON Mihãiþã, Arhiepiscopul Târgoviºtei, la data de 6 noiembrie
2005, înconjurat de un numeros sobor de preoþi ºi diaconi.

Scrie, Doamne, în Cartea Vieþii, pe cei ce iubesc podoaba Casei Tale!

185
 In memoriam
P.C. Pr. ALEXANDRU I. NIÞESCU
Pãrintele IOAN de la Lazuri
A trecut hotarul cãtre veºnicie
atunci când toþi parcã uitaserã cã ºi
pãrintele Alexandru I. Niþescu este
tributar acestei legi fireºti.
Ne obiºnuisem sã-l vedem
totdeauna „înnoindu-ºi tinereþile sale“ în
orice durere sau suferinþã, în slãbiciuni
sau în neputinþe.
A trecut uºor, cu un suspin ºi cu
nãdejdea mântuirii, când în cununa vieþii
prea cucerniciei sale se împletiserã
aproape 99 de ani. Ce înseamnã acest
numãr de ani pe lângã veºnicie? Au fost
mulþi? Au fost buni? Nu este al nostru a
judeca. Au fost slãbiciuni ºi neputinþe,
scãpãri ºi insuficienþe? Cine este om ºi sã
nu greºeascã? Sau cine poate cunoaºte
pocãinþa unui suflet decât Dumnezeu
care îºi desãvârºeºte harul Sãu întru
neputinþele noastre?
Dragostea de fii ne îndatoreazã, însã, sã vorbim despre pãrinþii
noºtri duhovniceºti, sã împlinim sfaturile date, sã-i pomenim în
rugãciuni, sã le pãstrãm vie amintirea în suflete, netrecându-i în uitare,
mai ales dupã moarte.
Este greu sã vorbeºti sau sã scrii despre cineva care a însemnat
ceva în viaþa ta ºi îmi cer iertare pentru insuficienþa cu care fac acest
lucru. Ca fiu duhovnicesc, îndrãznesc, totuºi, cu smeritã aducere -
aminte, a scrie câteva rânduri despre cel ce a fost P.C.Pr. Alexandru
I. Niþescu.
S-a nãscut în comuna Glodeni, judeþul Dâmboviþa, din pãrinþii
Steliana ºi Ion Niþescu, în ziua de 10 mai 1906. Dupã absolvirea ºcolii
primare din comuna natalã, a urmat cursurile Seminarului Central din
Bucureºti, între anii 1919 - 1927.
La 28 august 1927 se cãsãtoreºte cu Ilinca Dobrescu din
Târgoviºte, iar la 1 octombrie 1927 este numit preot paroh la parohia
nou - înfiinþatã Drãgãieºti - Pãmânteni, Protoieria Târgoviºte. Se
transferã, la data de 15 iulie 1931, la Parohia Lazuri, unde pãstoreºte
pânã la 1 iulie 1984, când se pensioneazã.

186
 Dupã zece ani de la cãsãtorie, soþia sa trece la cele veºnice în
urma unei naºteri (bãiatul nãscut atunci devine, la dorinþa expresã a
mamei, medic), iar pãrintele, având trei copii în îngrijire (doi bãieþi ºi o
fatã), se recãsãtoreºte cu Elena Solomon Drãghici, din comuna
Pietroºiþa, cu care mai are o fiicã.
Se strãduieºte sã ofere o educaþie aleasã celor patru copii (din care
unul devine inginer, altul doctor, iar fetele: una cadru didactic ºi
cealaltã cadru medical), pe care îi creºte în frica lui Dumnezeu ºi
respect faþã de semeni.
Bun chivernisitor al bisericii ce i-a fost hãrãzitã, preotul
Alexandru I. Niþescu a înþeles sã-ºi îndeplineascã misiunea ce i-a fost
încredinþatã cu tact pastoral, dragoste de semeni ºi credinþã în
Dumnezeu.
Slujba de prohodire a P.C. Pr. Alexandru I. Niþescu, oficiatã de
doisprezece preoþi, a avut loc, dupã Sfânta Liturghie, în data de 21
ianuarie 2005, la parohia Lazuri, iar trupul neînsufleþit al pãrintelui ,
ce s-a adãugat neamului sãu, a fost depus în cavoul familiei.
Cine a fost pãrintele Alexandru I. Niþescu? Preotul, duhovnicul ºi
omul! Fire dârzã ºi plinã de viaþã, sensibil ºi totdeauna cu umor,
îmbinând cumpãtarea cu blândeþea, mâniindu-se foarte rar ºi iertând
foarte uºor, mângâind pe cei în suferinþã ºi durere ºi fiind plin de milã
faþã de cei în lipsuri ºi neajutoraþi.
ªi-a pus sufletul pentru mulþi ºi a purtat greutatea multor suflete
greu încercate în viaþã. Nu refuza niciodatã pe nimeni, indiferent de orã
sau oricât de obosit era; pentru fiecare având câte ceva: bani, alimente,
cãrþi, sfaturi, cuvinte de mângâiere.
Cine a fost pãrintele Alexandru I. Niþescu? Fiecare dintre noi care
l-am cunoscut avem un rãspuns: preotul, duhovnicul ºi omul, în
mãsura în care a intervenit proniator în vieþile noastre. Iar pe cei care
acum, citind aceste rânduri, aflã pentru prima datã de pãrintele
Alexandru îi rog sã-l pomeneascã în rugãciunile lor.
Veºnicã sã-i fie pomenirea ºi sã dobândeascã rãspuns bun în faþa
tronului Celui Preaînalt.

187
 ALMANAH 2006

PRECUVÂNTARE
Î.P.S. Dr. NIFON, Arhiepiscopul Târgoviºtei.....................................3

II. PASTORALELE CHIRIARHALE

Î.P.S. Dr. NIFON, Arhiepiscopul Târgoviºtei,
Întruparea Cuvântului, armonia ºi pacea noastrã – 2004...................6
Învierea Domnului, Luminã ºi Viaþã – 2005 ......................................11

III. TEOLOGIE ªI VIAÞÃ

1. Pr. prof. dr. Dumitru POPESCU,
„Ortodoxie ºi globalizare“ ............................................................16
2. Pr. prof. dr. Dumitru RADU,
„Biserica ortodoxã ºi prozelitismul sectar“..................................24
3. Pr. prof. dr. Nicolae D. NECULA,
„Atitudinea B.O.R. faþã de problema înnoirii cultului“ ................30
4. Pr. prof. dr. Alexandru STAN,
„Aspectul kenotic al slujirii arhiereºti“.........................................34
5. Pr. prof. dr. Aurel JIVI,
„Sfinþenia preoþiei ºi rãspunderile ei în concepþia Sf. Trei Ierarhi“......41
6. Pr. lect. dr. Florea ªTEFAN,
„Omul – subiect al îndumnezeirii„ .............................................46
7. Pr. lect.dr.Laurenþiu BÃRBULESCU,
„Raþiune ºi raþionalitate în creaþie“ .............................................51
8. Pr. lect.drd. Marian VÂLCIU,
„Sf. Ioan Gurã de Aur tâlcuitor al Tainei Botezului
în catehezele baptismale“............................................................58
9. Prof. univ. dr. Gheorghe F. ANGHELESCU,
„Libertatea religioasã din România în contextul integrãrii în Uniunea
Europeanã“..................................................................................66

IV. CA TOÞI SÃ FIE UNA

1. Prof. univ. dr. NIFON Mihãiþã, Arhiepiscopul Târgoviºtei
„Misiune ºi Liturghie“ ..................................................................72
2. Pr. prof. dr. Ioan BRIA,
„Episcopul – Biserica – Poporul“ ..................................................77
3. Pr. prof. dr. Ioan SAUCA,
„Biserica cea una – stâlp ºi temelie a adevãrului“ .....................82
V. ISTORIA ªI CULTURA CETÃÞII
1. Dr. George COANDÃ,
„Mitropolia de la Târgoviºte – un mare centru de spiritualitate
ecumenicã în tectonica geocivilizaþiei europene“ .........................88
2. Dr. Victor PETRESCU,
„Contribuþia lui Constantin Brâncoveanu la dezvoltarea
ºcolii ºi tiparului“ .........................................................................95
3. Petre DIACONESCU,
„Arheologia habitatului urban târgoviºtean (sec. XIV–XVII)“ ......100

VI. BISERICA ªI ªCOALA

1. Hotãrârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române privind
metodologia pentru obþinerea gradelor profesionale. ...............104
2. Pr. prof. dr. Ioan SAUCA,
„Tineretul ortodox ºi moartea ideologiilor“ ..................................117
3. Prof. Irina SÃRÃROIU,
„Educaþia religioasã în ºcoalã„ ...................................................126

VII. POEZIE RELIGIOASÃ

1. Cristi BUZÃÞEL,
„Vistierule!“ ............................................................................130
2. George COANDÃ,
„Sufletul la Tine îndrumându-mi-l ...............................................130
3. Iulia GIURGIU,
„Toma“ .........................................................................................130
4. Grigore GRIGORE,
„Dumnezeu care locuieºte în fiecare“ ..........................................131
5. Ilie IONUÞ,
„Cãmara-mi“ ...........................................................................131
6. Maria MARINO,
„Mirabila sãmânþã“ ................................................................132
7. Constantin VOICU,
„Veºnicie la Dealu“ ..................................................................133

VIII. MELOS
1. Pr. Mihai GRIGORESCU,
„Cântarea omofonã în lucrarea pastoral –
misionarã a preotului“ .............................................................136
2. Doru POPOVICI
„Eternul feminin ºi religia creºtinã“..........................................146
IX. DIN VIAÞA ARHIEPISCOPIEI
1. Agenda de lucru a Î. P.S.Pãrinte Dr. NIFON,
Arhiepiscopul Târgoviºtei. .......................................................150
2. Organizarea Eparhiei. .............................................................171
3. ªematismul Arhiepiscopiei Târgoviºtei. ...................................174
4. Hrisov de târnosire .................................................................184
5. In memoriam..........................................................................186
 COMITETUL DE REDACÞIE:
Î.P.S. Arhiepiscop NIFON - preºedinte
Membri:
P.C. Pr. Prof. Ioan STAN - redactor responsabil
P.C. Pr. Prof. Dr. Academician Dumitru Popescu
P.C. Pr. Lect. Dr. Florea ªTEFAN
P.C. Arhidiac. Consilier Ionuþ-Adrian GHIBANU
Inspector eparhial Petre-Ciprian ªARPE

ASA Media Grafic