UNIVERSITATEA VALAHIA DIN TÂRGOVIȘTE

FACULTATEA DE ȘTIINȚE UMANISTE

SPECIALIZAREA KIENTOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ
ANUL UNIVERSITAR 2020-2021

ACCIDENTĂRI FRECVENTE ÎN JOCUL

DE HANDBAL ȘI TRATAREA
ACESTORA PRIN INTERMEDIUL
KINETOTERAPIEI

Profesor îndrumător:
Prof. univ. dr. Aurel IANCU Student:
Vasile Anca-Maria
Kinetoterapie și motricitate specială, anul II

TÂRGOVIȘTE 2020

1
 CUPRINS

Introducere…………………………………………..………………………..………..3

Entorsa gleznei…………………………………………………………………..…….6

Leziuni ale membrelor superioare………………………………………..……………8

Modalități de prevenire a accidentărilor……………………………..………………..10

Concluzii……………………………………………………………………….……..12

Bibliografie……………………………………………………………………………13

2
 INTRODUCERE

Handbalul este un sport de echipă care se joacă cu o minge, folosindu-se numai mâinile.

Meciul are loc între două echipe a câte 7 jucători (6 jucători de câmp și un portar) pe durata a
două reprize a câte 30 de minute. Scopul jocului este de a marca cât mai multe goluri în poarta
echipei adverse. Echipa care a marcat mai multe goluri câștigă meciul.

Prin regulamentul său, jocul de handball, permite contactul direct între jucători, iar pe
măsura dezvoltării acestei discipline sportive, contactul dintre adversari a devenit din ce în ce
mai dur. Ca urmare, s-a încercat adoptarea unor măsuri în ceea ce privește regulamentul pentru a
limita violențele din timpul jocului. Cu toate acestea, încă mai există situații care determină
accidentarea jucătorilor.

La nivelul sporturilor de performanță, disciplinele sportive relevă următoarele aspecte cu

privire la localizarea traunatismelor:

 “Capul și fața- patinatori(36%) și hocheiști (28%)

 Membrele superioare- gimnaști (71%), hocheiști(28%), schiori(27%), atleți(15%)
 Membrele inferioare- fotbal (65,7%), atleți(56,7%), schiori (37%), handbaliști
(21%)”1

Pentru jocul de handbal, ponderea accidenărilor diferă de la echipele masculine la cele

feminine astfel:

LOCALIZARE MASCULIN FEMININ

La nivelul capului 17,4% 13,2%
Articulația pumnului 19,8% 19,6%
Articulația genunchiului 23% 31,7%
Articulația gleznei 18,6% 22,1%

1
Manole V.”(2009), Kinetoterapia afecțiunilor din activitatea sportivă de performanță, Edit. Prim,
Iași, pag.10

3
 Datorită situațiilor mereu schimbătoare și dinamicii tot mai accentuate a jocului de
handbal actual, posibilitățile de accidentare se pot datora:

 Contactului direct cu adversarul

 Contactului cu solul
 Impactul cu mingea

În vederea prevenirii accidentărilor în timpul jocului de handball, trebuie să urmărim

eliminarea factorilor de risc care pot fi de natură intrinsecă sau extrinsecă.

Dintre factorii de natură intrinsecă amintim:

 Recuperarea incompletă în urma unei accidentări. De cele mai multe ori sportivii

de performanță sunt nevoiți din varii motive sau din ambiție proprie să paticipe din nou la
competițiile sportive, fără ca aceștia să finalizeze perioada de recuperare. Astfel de decizii, pot
conduce la recidivarea mult mai severă a vechii accidentări, sau la formarea alteia noi.

Factorii de natură extrinsecă sunt reprezentați de:

 Echipamentul necorespunzător sportului practicat (aderență deternimată de

4
elasticitatea incălțămintei, folosirea apărăorilor, genunchiere și cotiere) și adaptat condițiilor de
desfășurare a competiției(în sală sau în aer liber, condiții de temperatură)

 Contactul cu mingea datorat forței tot mai mare imprimate mingii, aceasta putând

să atingi chiar viteza de până la 120km/h, ceea ce poate duce la accidentări grave, aici fiind
vizați în special jucătorii specializați pe postul de portar.

 Contactul direct cu adversarii sau chiar proprii coechipieri, viteza de deplasare a

jucătorilor și spațiilor din ce în ce mai mici rămase libere pe terenul de joc.

O statistică stabilită la nivel internațional, menționează faptul că practicarea jocului de

handball, predispune o multitudine de posibile accidentări, datorate structurii motrice dinamice.

“Localizarea accidentarilor cunoscute de-a lungul timpului, este următoarea:

 Mâini și degete- 14%

 Gleznă- 10%
 Genunghi- 7%
 Cot- 5%

Restul de 64% dintre localizări sunt cotate ca diverse, deoarece mai mult de jumătate

dintre acestea sunt contuzii cu localizare musculară sau tendinoasă.

Din punct de vedere al gravității acestora, cifrele către care converg, au următoarele valori:

 48% sunt convulsii, legate înmare parte de faptul că handbalul este un sport de contat
 35% entorse
 8% luxații și fracturi
 8% rupturi musculare sau tendinoase și plăgi”2

2
Hantău C., Accidentările în jocul de handbal, Revista Marathon, vol. III. Nr. 2/2011

5
 ENTORSA GLEZNEI

Clasic, entorsa gleznei reprezintă o leziune traumatică care apare în urma întinderii sau
ruperii ligamentelor de la nivelul articulației, aceasta fiind determinată de o mișcare bruscă sau
violentă.

Există multe mecanisme pentru a produce o entorsă, însă, cel mai des întâlnit este
mecanismul de inversare. Această inversare are loc în timpul unui salt, jucătorul de împiedică
sau aterizează la fugă și trage piciorul în interior și restul piciorului afară.

Ce facem în caz de urgență pe teren?

Întrerupem meciul, deoarece continuarea exercitării efortului asupra zonei lezate duce la
agravarea acesteia. Răcim rana cu apă rece sau chiar gheață, pentru a reduce inflamația. Aplicăm
un bandaj moderat strâns și ridicăm zona afectată deasupra nivelului toracelui pentru entorse care
tind să se umfle.

O entorsă reală poate fi asociată și cu alte leziuni care vor trece neobservate, în cazul în
care jucătorul refuză să consulte medicul specialist. Nerespectarea diagnosticului si tratamentului
adecvat pentru aceste accientări ar putea duce la sechele ireversibile ce pot afecta grav cariera
unui jucător profesionist.

Pe de altă parte, o entorsă necesită un tratament specific și bine condus în funcție de

articulația pe care o vizează. In fața oricărei suspiciuni, este necesar să se elimine rapid
posibilitatea unei patlogii grave. O evaluare clinic non-traumatică asociată cu raze X ar trebui să
permit diagnosticarea si tratamentul.

În vederea recuperării zonei afectate, principalele obiective sunt:

 Ameliorarea durerii și a inflamației

 Creștere progresivă a stabilității articulare
 Prevenirea pozițiilor vicioase
 Creșterea mobilității articulare
 Tonifierea musculaturii de susținere și creșterea rezistenței musculare

6
 Indiferent de gradul de lezare, înainte de începerea recuperării kinetoterapeutice, aplicăm

principiile din metoda RICE și anume:

 REST- glezna trebuie să fie ținută în repaus câteva zile, fără sprijin pe aceasta
 ICE- gheața trebuie aplicată imediat pentru a se reduce tumefacția. Gheața nu trebuie să

ia contact direct cu pielea, ci trebuie aplicată prin intermediul unui prosop, între piele și gheață.
Aceasta se menține 20-30 de minute, procesul repetăndu-se de 3-4 ori pe zi.

 COMPRESSION- la nivelul glezniei se pune o fasă elastic, pentru a se realize compresa,

reducând astfel edemul și durerea, conferind stabilitate gleznei.

 ELEVATION- glezna trebuie posturată în poziție proclivă deasupra nivelului toracelui

pentru a facilita circulația venoasă

Pentru recuperarea totală a zonei accidentate, se poate apela și la domeniul

kinetoterapeutic, care ajută la întoarcerea cât mai în siguranță a jucătorului pe teren. Principalele
exerciții pe care le putem aplica pentru atingerea scopului propus sunt:

 Din decubit dorsal, kinetoterapeutul opune rezistență în 1/3distala coapsei și pe de fața

dorsală a piciorului, pacientul execută o triplă flexie, încercând să învingă rezistența

 Din așezat, genunchii extinși, piciorul la marginea patului și execută inițial singur, iar în

cele din urmă cu rezistență din partea kinetoterapeutului

 Cu fața la spalier, acientul execuă ridicări pe vârfuri

 Cu piciorul în afara patului, genunchiul extins, pacientul prinde planta piciorului cu o

bandă elastică, iar cu mâinile, ține banda în tensiune și piciorul execută flexia plantară.

7
 LEZIUNI ALE MEMBRELOR SUPERIOARE

Leziuni ale degetelor(entorse sau fracturi)

Leziunile la degete sunt foarte frecvente în handball. Este necesar să se efectueze o

evaluare radiografică si ulterior o inagistică suplimentară.

În cazul în care aceste leziuni sunt neglijate, pot provoca instabilități( în general ale
policelui) sau rigiditate scheletară.

Cel mai frecvent tratament în cazul acestor accidentări, o reprezintă imobiolizarea prin
sindictilie(imobilizarea degetului traumatizat cu degetul valid care îl înconjoară)

Entorsă sau disjuncție acromioclaviculară

Disjuncția acromioclaviculară reprezintă pierderea contactului între suprafața articulară a

acromionului si clavicula. Acest traumatism apare în timpul unei căderi directe pe butonul
umărului atunci când joci sporturi cu risc ridicat precum handbalul.

Ligamentele acromioclaviculare și coracoclaviculare pot fi deteriorate sau rupte în funcție

de stadiul entorsei. Fără ligamentele care să stabilizeze articulația, clavicula se ridică și formează
o umflătură numită cheie de pian.

Fractura claviculei

Această accidentare se produce frecvent, în urma unei căderi pe umăr. Fractura afectează
adesea mijlocul claviculei, dar și partea cea mai lateral a acesteia.

Tratamentul fracturilor din treimea mijlocie a claviculei este în general ortopedic, cu

imobilizarea de 6 săptămâni. În cazul fracturilor grave, cu deplasări considerabile, poate fi
necesară intervenția chirurgicală, pentru a evita posibile complicații de natură vasculară sau
neurologică.

8
 După finalizarea perioadei de imobilizare a claviculei, se poate apela la parcurgerea unui
program kinetic pentru refacerea totală a zonei lezate. Pragramul se poate desfășura pe o
perioadă de câteva saptămâni, în care complexitatea exercițiilor va crește concomitent cu
evoluția fizică a pacientului.

Programul de recuperare va conține inițial exerciții de pendulare, de întărire a forței

musculare și exerciții izometrice. Dacă pacientul prezintă semnele dorite de recuperare, se va
crește gradul de mișcare asupra umărului afectat si se vor introduce exerciții de întărire.

La sfârșitul perioadei de recuperare, testele funcționale ar trebui să releve că zona

accidentată este la fel de puternică și flexibilă ca cea sănătoasă, permitând jucătorilor să revină
pe teren.

Leziuni musculare

În practica hadbalului,leziunile musculare sunt frecvente, deoarece este un sport de

contact. Cea mai frecventă este contuzia musculară la nivelul coapsei,dar pot apărea și leziuni la
picior și gleznă. Totodată, se poate dezvolta și un hematon.

Înainte de începerea programului kinetoterapeutic se aplică principiile metodei RICE,

amintită anterior(pag.6).

Kinetoterapia constă într-o primă fază în exercițiile de stretching pentru a întinde țesulul
cicatriceal fibros, urmate de exerciții pentru întărirea forței musculare(inițial se începe cu
exerciții pasive, treptat trecându-se la exerciții pasiv-active, urmând cele active cu încărcare
progresivă. Următoarea etapă este reprezentată de începerea antrenamentului specific, gradat ca
intensitate și încărcare, efectuat, de preferat, sub supraveghere medical.

9
 MODALITĂRI DE PREVENIRE A ACCIDENTĂRILOR

Din punct de vedere medical este destul de complicat prevenirea diferitelor accidentări, în
schimb antrenorii pot anticipa prevenirea acestora, luând în considerare doi factori:

1. Ameliorarea calităților tehnice ale jucătorilor

2. Supravegherea nivelului de atenție al acestora

1. Ameliorarea calităților jucătorilor

Studiile fiziologice au arătat clar că jucătorii care au un potențial tehnic crescut, au un

consum energetic redus, față de jucătorii rudimentari din punct de vedere tehnic. Ameliorarea
calităților tehnice determină evitarea epuizării premature a rezervelor energetice, care va duce la
scăderea coeficientului de atenție pe parcursul jocului.

2. Supravegherea nivelului de atenție al jucătorilor

În primul rând, trebuie stabilit coeficientul nivelului de atenție. Atenția normal este
determinată de nivelul de eficacitate fiziologică a organismului, care îl ajută pe jucător să fie
atent la ceea ce se petrece în jurul său si să răspundă corespunzător, prin adaptare la situația
declanșată. Stimuli care pot influența nivelul de atenție sunt de două tipuri:

a. Periferici(externi)
b. Senzitivo-senzoriali(interni)

a. Stimulii externi sunt legați esențial de traumatisme

 Stimuli proveniți de la nivelul proprioceptiv, care transmit informații asupra stării

de tensiune musculară, traumatismul fizic fiind contractura

 Stimuli de la nivelul receptorilor intraarticulari, care informează asupra poziției

pieselor articulare, cele mai frecvente fiind entorsele

 Stimuli la nivelul receptorilor exteroceptivi, care informează asupra desfășurării

10
unei acțiuni motrice

 Stimuli de la nivelul receptorilor care transmit informații despre dureri de tipul

contuziilor, întinderilor

b. Stimulii interni sunt dependenți de hormoni sau de substante hormonale, adrenalina

fiind printre cele mai importante. O importanță însemnată nu o au factorii declanșatori, ci

cumularea efectelor acestora, ceea ce duce la scăderea nivelului de atenție determinând apariția
traumatismelor. Aceste perturbări nu sunt percepute în totalitate de către jucători, manifestându-
se într-o formă mai subtilă.

În handbalul de performanță, eficacitatea prevenirii accidentărilor este determinată de

lucruri simple precul alimentația echilibrată, somnul de calitate și activitate fizică regulată.

Un alt aspect care trebuie evidențiat este reprezentat de starea materialului și anume,
încăltările să fie adaptate condițiilor de joc, iar acestea să fie în stare bună, echipamentul să fie in
conformitate cu tipul sportului practicat si dezvoltarea fizică a deținătorului. Deasemenea,
suprafața de joc să fie adecvată, să respecte normele dintre elasticitate, capacitatea de amortizare,
dar și cea de alunecare.

11
 CONCLUZII

Apariția traumatismelor în timpul meciurilor de handbal este inevitabilă. Așadar,

kinetoterapiaare un rol esențial în recupetarea în totalitate a zonelor afectate, idiferent de gradul
de dificultate a acestora, ajutând pacientul, săreintre în circuitul sportiv.
Respectarea cu strictețe a programului de recuperare stabilit de medicul specialist, dar și a
tratamentelor și a perioadei de repaus, conduc la obținerea rezultatelor dorite și scad riscul
recidivării traumastimului.
Astfel, pentru a putea diminua numărul traumatismelor, trebuie să cunoaștem factorii de
risc, precum și metodele de prevenire a acestora.

12
 BIBLIOGRAFIE

 Handbal-curs în tehnologie IFR, Cătună George Cristian, Alupoaie Mihaela, Edit.

Fundației Romania de mâine, București, 2012
 Handball teorie și metodică-suport de curs electronic, Conf. Univ. Gheorghe
Zamfir, Asist. Univ. Dr. Leon Gomboș
 Practica pregătirii fizice în jocul de handball, Eugen Vasile Bota, Edit. Editura de
Vest, 2013
 Support de curs-Recuperare funcțională în patologia sportivă, Prof. dr. Avramescu
Taina, anul I, semestrul I
 https://assolesjeunes.clubeo.com/page/les-entorses.html
 https://clinicamasaya.ro/protocol-de-recuperare-pentru-entorsa-de-glezna
 http://www.handbalvolei.ro/accidentarile-cel-mai-mare-inamic/
 https://efs.ucv.ro/pdf/studenti/cursuri_master/Recuperare%20functionala_curs.pdf
 https://www.medlife.ro/articole-medicale/video-interviu-luxatii-entorse-fracturi-
cum-se-trateaza-accidentarile-de-sezon-in-camera-de-garda-a-spitalului-de-
ortopedie-dr-alexandru-poll-medic-primar-ortopedie-traumatologie-a-discutat-
online-cu-cititorii.html
 https://www.chirurgienorthopedisteparis.com/handball/
 https://centrokinetic.ro/fiziokinetoterapia-explicata/protocoale-
recuperare/protocoale-recuperare-umar/recuperare-clavicula/
 https://centrokinetic.ro/servicii/recuperare-medicala/kinetoterapie/kinetoterapie-
rupturi/
 https://ro.scribd.com/doc/122409942/Carte-Handbal-Suport-Electronic-zamfir-
Gombos-2007
 https://cmmi.tuiasi.ro/docs/cursuri/handbal%203.pdf

13