Sunteți pe pagina 1din 17

REFERAT

Miscarile punctului material

Miscarea poate fi definita ca o modificare in timp a pozitiei unui corp, fata de alte corpuri a
caror pozitie o consideram, din punctul nostru de vedere, invariabila. Acest corp, ales arbitrar,
fata de care studiem miscarea, se numeste punct de reper sau corpul de referinta, iar corpul
care se misca mobil.
Pentru descrierea cantitativa a miscarii, corpului de referinta i se ataseaza un sistem de
coordonate - SC, pozitia punctului material fiind astfel complet determinata de coordonatele
sale in orice moment in acest sistem de coordonate (carteziene, polare, cilindrice, sferice,
etc ). Se alege intotdeauna sistemul de coordonate convenabil astfel incat tratarea teoretica
a problemei si formularea legilor sa fie cat mai simple. Corpul de referinta sau reperul,
sistemul de coordonate pentru determinarea pozitiei mobilului fata de reper si un ceasornic,
care sa masoare timpul reprezinta sistemul de referinta (referentialul) – SR. Astfel, folosind
un SR, putem caracteriza un eveniment prin trei coordonate spatiale x, y, z (care determina
pozitia punctului din spatiu unde se petrece evenimentul ) si o coordonata
temporala t (indicata de ceasornic in acel punct).

 Pozitia unui punct material P, este precizata in mod convenabil printr-


un vector de pozitie r (fig.2.1.) ce uneste originea O a SC cu punctul material considerat, (

) si ale carui proiectii pe cele trei axe ale unui sistem de coordonate cartezian sunt: x
= xi, y = yj, z = zk

  r = x+ y+ z

r = xi+ yj+ zk

Fig. 2.1.
Pe masura ce punctul material se misca de-a lungul unei traiectorii din spatiu,
proiectiile lui se misca in lungul celor trei axe. Miscarea reala poate fi reconstituita din
miscarile acestor trei proiectii, astfel ca vom incepe prin a trata miscarea unui punct material
in lungul unei drepte, sau miscarea rectilinie.

1. Miscarea rectilinie a unui punct material

1.1. Deplasarea, viteza, acceleratia

Cea mai simpla miscare a unui punct material este miscarea lui pe o linie dreapta adica
miscarea unidimensionala sau rectilinie.

Sa consideram un automobil care se deplaseaza pe o autostrada in linie dreapta (fig.2.2.a).


Avem deci un punct material P, care se misca in lungul axei Ox ca in figura 2.3.(a) , Curba
din figura 2.3.(b) este graficul coordonatei sale x, reprezentata ca functie de timpul t.

originalul ↔ modelul material

(a) (b)

Fig. 2.2. Automobil ce se deplaseaza pe o autostrada rectilinie:

modelul figural

P(t1)  Δx P’(t2)  x1 x2

x (a)
(b)

Fig. 2.3. Punct material P, in miscare de-a lungul axei Ox

Modelul simbolic– marimi fizice, legi fizice


Miscarea unui punct material pe o dreapta se considera cunoscuta daca se stie cum se
desfasoara fenomenul, adica se cunoaste in fiecare moment de timp t pozitia
sau coordonata punctului material x (drumul parcurs, s), viteza v si acceleratia, a.
A stabili legile miscarii unui punct material inseamna a gasi o legatura intre aceste
marimi fizice pe de o parte si timp pe de alta parte.
x1 – coordonata punctului material la momentul t1
x2 – coordonata punctului material la momentul t2
Δx x2 –x1
 Deplasarea punctului material este definita prin vectorul Δx ( fig.2.3.b) , ce desemneaza
variatia coordonatei punctului material in intervalul de timp Δt = t2  - t1  . Pentru acest interval
de timp viteza medie a punctului material este :
Δx (1.1)
vm ──
Δt
Viteza punctului material este o marime fizica care exprima variatia in timp a coordonatei.
Viteza medie a punctului material depinde de intervalul de timp pentru care a fost
calculata.
Relatia (1.1) poate fi scrisa :
x2  - x1 vm (t2-t1)

Ea poate fi simplificata in functie de datele problemei si se pot adapta notatiile:

- putem lua momentul initial t1=0 si pozitia initiala x0, iar x coordonata punctului la momentul


t, relatia va deveni:

x = x0 + vm t

- daca punctul material este in origine la momentul initial t1=0, relatia va deveni mult
simplificata:

x = vm t
Iata un model simbolic, pentru miscarea rectilinie a unui punct material care permite elevilor
sa rezolve diferite tipuri de probleme de la cele mai simple pana la cele mai complexe, odata
ce au inteles aceste reprezentari,aceste simboluri abstracte ale realitat

Viteza instantanee este viteza punctului material la un moment oarecare de timp sau intr-un
punct al traiectoriei, D (vezi fig.1.4.).

Sa presupunem ca dorim sa aflam viteza instantanee a punctului material din figura 1.5. in


punctul D(xD,tD). Vom considera ca punctul material strabate un drum Δxi (fig. 1.5.) foarte
mic, din imediata vecinatatea punctului D, interval pe care, intr-o buna aproximatie, se poate
considera o miscare rectilinie cu viteza constanta :

v = Δxi  /Δti

unde xi  = xi+1 - xi este deplasarea punctului material in vecinatatea lui D in intervalul de


timp ti = ti+1 - ti  , cu viteza constanta.

Deci, in general, pentru a gasi viteza punctului material la un moment oarecare de timp t, se
considera o deplasare foarte mica Δx (deplasare infinitezimala sau elementara) si un interval
de timp corespunzator Δt (timp infinitezimal), iar viteza instantanee se va calcula matematic:

Δx dx

v = lim =

Δt→0
Δt dt
 

Relatia (1.3), numita si relatia de definitie a vitezei, ne arata ca viteza este egala cu
derivata de ordinul intai a coordonatei spatiului in raport cu timpul. Problema determinarii
vitezei momentane a fost rezolvata de catre Newton, si a condus in matematica la aparitia
calculului diferential. Newton a dat derivatei numele de fluxiune.
Din relatia (1.3) putem obtine:

dx v dt

In general , viteza unui mobil este o marime care depinde de timp, adica
v = f(t) sau v = v(t),
deci pentru descrierea miscarii va trebui sa cunoastem dependenta de timp a vitezei
punctului material. In practica, viteza se determina cu ajutorul unui dispozitiv
numit vitezometru
Legatura dintre spatiul parcurs si viteza se poate face prin metoda calculului integral.
Sa presupunem ca fiind cunoscuta variatia in timp a vitezei punctului material, si vrem sa
gasim din aceasta dependenta in timp a coordonatei. Sa reprezentam grafic variatia in timp a
vitezei punctului material (fig. 1.6.)

vi

O t1  Δti 
t2 t

Fig.
2.4. Deplasarea este egala cu aria suprafetei aflate sub graficul vitezei in functie de timp

Descompunem intervalul de timp Δt=t2-t1 in intervale de timp foarte


mici Δt1, Δt2, , intervale pe care, intr-o buna aproximatie, se poate considera o miscare
rectilinie cu viteza constanta v1, v2, … . Pentru drumurile parcurse in intervalele respective de
timp avem

Δx1 = v1Δt1, Δx2 = v2Δt2, . . . , (1.5)

ceea ce grafic corespunde ariilor dreptunghiurilor hasurate (fig. 1.3). Suma ariilor acestor
dreptunghiuri situate intre t1 si t2 este
x2  - x1  = Δx1  + Δx2 + . . .

sau  n

x2  - x1 = ∑ Δxi ,

i=1

conform relatiei (1.5), avem

Δx = x2  - x1 = ∑ viΔti  ,

i=1

Acest calcul devine cu atat mai precis, cu cat marimea intervalelor Δti va fi mai mica,
adica:

Δx = lim ∑ viΔti  ,

Δti→0 i=1

Sau:

t2

Δx = ∫ v(t)d t  ,

t1

Deplasarea intr-un interval oarecare de timp este deci egala cu aria suprafetei cuprinse
intre graficul vitezei ca functie de timp, axa timpului si cele doua drepte verticale duse la
inceputul si sfarsitul intervalului de timp.

Este oare fara importanta sa stim cum s-au facut primii pasi ai modelarii in fizica si nu
numai? Dezvoltarea Analizei matematice poate fi despartita de cea a Mecanicii, a Fizicii? A
fost Newton un simplu meserias?
Raspunsul la intrebari este nu. S-a vazut clar din cele prezentate mai sus ca Newton a
dovedit ca este un mare geniu, folosind modelarea grafica a spatiului el a reusit sa inventeze
ceea ce numim astazi calculul integral si sa-l dezvolte.

In miscarea neuniforma viteza corpului variaza, fiind o functie de timp. Pentru a


indica rapiditatea variatiei in timp a vitezei unui punct material se introduce notiunea
de acceleratie.

In figura 2.5. (a) este reprezentat un punct material care se misca in lungul axei ox, a
carui viteza variaza in intervalul de timp Δt = t2  – t1 , iar in figura 2.5. (b) este reprezentat un
grafic al vitezei instantanee, v, a punctului material in functie de timp.

y     
v

 v2

Δv=v2-v1

P(t1) D P’(t2) v1 A Δt= t2  -t1 C

O v1 v2 x t1 t2  t

(a) (b)

Fig. 2.5. Punctul material P in miscare pe axa Ox , modelul figural


Aceleratia medie este o marime fizica egala cu raportul dintre variatia vitezei
punctului material si intervalul de timp in care a avut loc aceasta variatie.

Δv v2  – v1

am

Δt t2  – t1

Acceleratia medie a punctului material depinde de intervalul de timp pentru care a


fost calculata.

In figura 1.7.(b) acceleratia medie poate fi reprezentata prin panta AB (modelare


figurala), adica prin raportul marimilor segmentelor CB (care reprezinta variatia vitezei
punctului material, adica Δv) si AC (care reprezinta durata miscarii, adica Δt).

 v

 v2 B

vi+1

D
 
vi D

v1 A

O t1  ti ti+1  t2  t

Fig. 2.6.
Accelertia instantanee este acceleratia punctului material la un moment oarecare de
timp sau intr-un punct D al traiectoriei.

Sa presupunem ca dorim sa aflam acceleratia instantanee a punctului material din


figura 1.8. in punctul D(xD,tD). Vom considera ca in imediata vecinatate a punctului D,
corpului ii variaza viteza Δvi (figura 1.8.) intr-un interval de timp Δti foarte mic, interval pe
care, intr-o buna aproximatie, se poate considera o miscare rectilinie cu acceleratie
constanta :

a = Δvi  /Δti

Deci, in general, pentru a gasi acceleratia punctului material la un moment oarecare


de timp t, se considera ca viteza corpului variaza cu o cantitate foarte mica Δv si un interval
de timp corespunzator Δt (timp infinitezimal), iar acceleratia instantanee se va calcula
matematic:

Δv dv

a = lim =

Δt→0
 Δt dt

Relatia (1.7), numita si relatia de definitie a acceleratiei, ne arata ca acceleratia este


egala cu derivata vitezei in raport cu timpul.

Din relatia (1.7) putem obtine:

dv = a dt (1.8)

Tinand seama de (1.3), relatia (1.7) devine :

a = d/dt ( dx/dt ) = d2x/dt2

Acceleratia este deci derivata de ordinul doi a coordonatei spatiului in raport cu


timpul.

Ca si viteza , acceleratia unui mobil este o marime fizica dependenta de timp, adica      
a= f(t) sau a = a(t),

deci pentru descrierea miscarii va trebui sa cunoastem dependenta in timp a acceleratiei


punctului material.

Legatura dintre viteza si acceleratie se poate face prin metoda calculului integral. Sa
presupunem ca fiind cunoscuta variatia in timp a acceleratiei punctului material, si vrem sa
gasim din aceasta dependenta de timp a vitezei. Reprezentam grafic variatia in timp a
acceleratiei punctului material .
 a Δvi

ai

O t1  Δti t2 t

Fig. 2.7. Variatia vitezei este egala cu aria suprafetei aflate sub graficul

acceleratiei in functie de timp.

Descompunem intervalul de timp Δt=t2-t1 in intervale de timp foarte mici Δt1, Δt2, ,


intervale pe care, intr-o buna aproximatie, se poate considera o miscare rectilinie cu
acceleratie constanta a1, a2,  …. In intervalele respective de timp avem

Δv1 = a1Δt1, Δv2 = a2Δt2, . . . , (1.9)

ceea ce grafic corespunde ariilor dreptunghiurilor hasurate (fig. 1.7). Suma ariilor acestor
dreptunghiuri situate intre t1  si t2 este

v2  - v1  = Δv1  + Δv2 + . . .

sau

v2  - v1 = ∑ Δvi ,

i=1

conform relatiei (1.9) , avem:

Δv = v2  - v1 = ∑ aiΔti  ,

i=1
Acest calcul devine cu atat mai precis, cu cat marimea intervalelor Δti va fi mai mica,
adica:

Δv = lim ∑ aiΔti  ,

Δti→0 i=1

Adica, t2

Δv = ∫ a(t) d t  ,

t1

Variatia vitezei intr-un interval oarecare de timp este deci egala cu aria suprafetei
cuprinse intre graficul acceleratiei ca functie de timp si axa timpului, marginita de doua
drepte verticale duse la inceputul si sfarsitul intervalului de timp.

Urmarind cele prezentate mai sus, ca in cazul modelarii grafice a spatiului, Newton a
aplicat aceeasi metoda pentru calculul variatiei vitezei unui punct material. Demonstrand
astfel ca modelarea grafica nu ne arata doar evolutia unui fenomen, ci poate fi o metoda de
intelegere a calculului diferential si integral. Cu alte cuvinte am putea spune ca aceasta
abstractizare a fenomenului prin scrierea unor relatii sau legi adica utilizand modele
simbolice, poate fi tradusa cu ajutorul graficelor care sunt modele figurale.

2. Miscarea curbilinie plana a punctului material

In cazul in care traiectoria descrisa de mobil este o linie curba situata intr-un plan
spunem ca miscarea este curbilinie plana. (fig. 2.5.).

Miscarea curbilinie plana se poate studia alegand un sistem de coordonate rectangular


sau polare plane, si descompunem miscarea respectiva in doua miscari componente simple
ale pozitiei punctului material pe axele de coordonate.

Viteza are directia data de tangenta la traiectorie in punctul in care se gaseste mobilul,


fiind continuta in planul miscar

Intr-o astfel de miscare chiar daca viteza este constanta ca marime, faptul ca ea isi
modifica directia duce la aparitia acceleratiei, iar in cele ce urmeaza vom arata ca vectorul
acceleratie este intotdeauna orientat in partea concava a traiectoriei.
 V

A
 
Y

vy v

vx X

Marimea vitezei in punctul A este :

(a) (b)

Fig. 2.5.
 In
fiecare punct al traiectoriei viteza este cunoscuta daca se cunosc componentele ei vx si vy (fig.
2.5.b), acestea putandu-se determina din dependenta de timp a coordonatelor punctului.

 Δv

 a t Δvn Δvt

 vt v2

 P2 a

 vn v1

a n P1

Fig. 2.6. Reprezentarea vectorului v = v2 – v1, respectiv


descompunerea acestui vector pe o directie tangenta la traiectorie in punctul
P2 , Δvt, respectiv pe o directie ce coincide cu raza OP 2, Δvn : Δv = Δvt + Δvn ; reprezentarea
vectorului a = a t + a n

Conform definitiei, acceleratia :

 v
 a = lim

Δt→0
 Δt

unde  Δv = v2 – v1 este variatia vitezei mobilului cand acesta parcurge pe


curba spatiul P1P2 (fig 2.6.). Daca variatia vitezei mobilului Δv este descompusa pe o directie
tangenta la traiectorie in punctul P2 , Δvt, respectiv pe o directie ce coincide cu raza OP2, Δvn,
atunci Δv = Δvt + Δvn , iar relatia devine:

 vt + Δvn Δvt Δvn

 a = lim = lim + lim

Δt→0 
Δt  Δt→0 Δt  Δt→0  Δt

Adica

 a = a t + a n

 vn

 a n = lim

Δt→0 
Δt

Prin urmare la limita, a n, are aceeasi directie si sens cu Δvn, este normala pe


directia vitezei, avand sensul spre centrul de curbura O al traiectoriei in punctul considerat
(fig 2.6.). Din acest motiv a n se numeste acceleratie normala sau accelaratie centripeta. O
astfel de acceleratie apare in orice miscare in care directia vitezei se modifica in timp, chiar
daca modulul vitezei este constant.

 vt

 a t = lim

Δt→0 
Δt
Astfel la limita, a t, are aceeasi directie si sens cu Δvt, si se numeste acceleratie
tangentiala. O astfel de acceleratie este nula daca marimea vitezei este constanta (de exemplu
miscarea circulara uniforma, vezi cap. I.3.3.).

Din cele prezentate mai sus , se constata ca in miscarea curbilinie viteza are
directia data de tangenta la traiectorie, avand sensul miscarii, iar acceleratia totala este
intotdeauna orientata in partea concava a traiectoriei. Aceasta din urma poate fi descompusa
in doua componente: acceleratia normala sau centripeta a n (a cp), ce caracterizeaza variatia
vitezei ca directie, si acceleratia tangentiala, at, ce ca-racterizeaza variatia vitezei ca marime.
Iar din punct de vedere al modului prin care miscarea curbilinie a fost rezolvata, putem
concluziona ca fara modelul vectorial (reprezentarea prin vectori, compunerea, scaderea
vectorilor si descompunerea unui vector etc.) si descompunerea miscarii curbilinii in miscari
simple aceste probleme nu ar putea fi solutionate.

I.3.3. Paralela intre miscarea rectilinie si miscarea circulara

Cel mai simplu si cel mai intalnit tip de miscare curbilinie plana este

miscarea circulara, adica traiectoria mobilului este un cerc.

Pentru o mai buna intelegere, in tratarea miscarii circulare, un bun profesor de fizica
ar apela la capitolele studiate anterior, realizand o serie de analogii care sa-l ajute in predare.
O astfel de analogie intre miscarea rectilinie si miscarea circulara ar facilita mult predarea
marimilor si legilor ce guverneaza miscarea circulara, oferind elevilor o imagine unitara
asupra modului de abordare a miscarilor in fizica.

In cele ce urmeaza am folosit modelarea prin analogie, plecand de la ideea ca fiecarei


marimi fizice caracteristice miscarii rectilinii ii corespunde cate o marime fizica caracteristica
miscarii circulare si deci o lege fizica analoga.
MISCAREA RECTILINIE MISCAREA CIRCULARA
TRAIECTORIA
 x0 x

O      A B X

- este o linie dreapta

 B

 A

-
este un cerc
MARIMI FIZICE pozitia punctului material la un moment dat
coordonata x unghiul α
deplasarea
Liniara: Δx = x – x0 unghiulara: Δα = α – α0
viteza
Liniara: v = dx/dt unghiulara: ω = dα/dt
acceleratia
liniara: a = dv/dt unghiulara: γ = dω/dt
LEGI FIZICE ALE UNIFORMA
MISCARII - mobilul strabate distante egale in - mobilul strabate arce egale in
intervale de timp egale. intervale de timp egale.

a = 0, v = const. = 0, ω = const.


x = x0 - vt t
UNIFORM VARIATA
- viteza variaza in cantitati egale in - viteza ungiulara variaza in
intervale de timp egale. cantitati egale in intervale de timp
egale.
a = const.
= const.
2
x = x0 + v0t + at /2 α = α0 + ω0 t + γt2/2
v = v0 + at ω = ω0 + γt
v2 = v02 + 2a(x-x0)

Intre marimile liniare s (drumul parcurs), v si a t din miscarea circulara si marimile


unghiulare α, ω si γ exista relatiile:
ŝ=αR

v = ω R → v = ω x R

an = ω2R → an = -ω2R

at = γ R

 γ