Universitatea Ştefan cel Mare Suceava

Facultatea de Ştiinţe Economice şi

Administraţie Publica

Circulaţia bănească.
Spălarea banilor

Realizator:Avram Gheorghe-Ioan
Anul:II
Grupa:1

Suceava 2011

1
 CUPRINS

1. Circulaţia bănească --------------------------------------------------------------3

Componente ---------------------------------------------------------------------------4
Funcţii ----------------------------------------------------------------------------------5
2. Spălarea banilor ------------------------------------------------------------------8
Scurt istoric al spălării banilor ------------------------------------------------------8
Definirea fenomenului de spălare a banilor ---------------------------------------9
Etapele procesului de spălare a banilor --------------------------------------------9
Spălarea banilor- fenomen internaţional -------------------------------------------12
Situaţia României cu privire la fenomenul de spălare a banilor ----------------14
2.1.Fazele parcurse de grupurile infracţionale cu privire la reciclarea
fondurilor în România ---------------------------------------------------------14
Tranzacţii suspecte din domeniul bancar ------------------------------------------15
Măsuri de protecţie împotriva fenomenului de spălare a banilor ---------------18
3. Bibliografie -----------------------------------------------------------------------19

2
 1. CIRCULAŢIA BANEASCĂ

Circulaţia bănească.
Miscarea masei banilor in circulatie, indiferent de forma banilor, ca urmare a
operatiilor de incasari si plati determinate de curentele de marfuri, de prestarile de servicii
etc. in cadrul economiei nationale1. In cazul monedelor principale si divizionarea,
bancnotelor si biletelor de tezaur, circulatia baneasca se efectueaza prin viramente sau
transferuri intre conturi. In general in procesul circulatiei, titularii conturilor pot
transforma disponibilitatile lor din conturi in numerar. De asemenea numeralul poate fi
transformat in bani de cont prin depunerea lui in cont la banca. Largirea circulatiei
banesti provoaca cresterea preturilor, ceea ce atrage dupa sine marirea profiturilor,
stimularea initiativei intreprinderilor, dindu-se un impuls inviorarii si avintului economic.
Dimpotriva, restringerea circulatiei banesti este apreciata ca o masura care duce la
scaderea preturilor si la declinul activitatii economice.
În general, mişcarea monedei (în timp şi spaţiu) este determinată de mişcarea
mărfurilor, în acelaşi timp existând, însă, şi o conexiune inversă în sensul că circulaţia
monetară influenţează uneori , la rândul sau, cu destula intensitate, circulaţia mărfurilor.
Principala accepţiune atribuită circulaţiei monetare constă în aceea că ea
constituie procesul de mişcare a banilor în cadrul sferei circulaţiei mărfurilor şi
serviciilor. Este, deci, necesar că o cantitate determinată de monedă să rămână în mod
obiectiv, în permanenta, în circulaţie de unde rezulta că mărfurile şi serviciile care se
găsesc într-o perioadă de timp determinată în circulaţie, nu se pot comensura decât cu
ajutorul monedei; de aceea, pentru că procesul să se poată desfăşura apare necesitatea
asigurării a doua condiţii: în primul rând2, să existe în circulaţie cantitatea de mărfuri şi
servicii care urmează să se schimbe pe bani, iar în al doilea rând, să existe o cantitate de
monedă suficientă pentru a mijloci schimbul de mărfuri.
Dedublarea actelor de schimb în mărfuri şi în monedă justifică existenta a doua
faze complementare şi opuse aceluiaşi proces, în sensul că moneda se găseşte alternativ
1
http://www.semnaturaelectronica.ro/article/494/Definitii-Circa-sau-CCA-Circuit-economic-Circulatia-
baneasca-Circulatia-monetara-Clauza-Clauza-contractuala-Clauza-de-asigurare-negativa-Clauza-
suplimentara-Clearing-Client-Cliring
2
http://facultate.regielive.ro/cursuri/economie/moneda_si_credit-7534.html?in=cursuri&s=gener

3
când în mana cumpărătorului, când în mana vânzătorului, în acest context întrând în
acţiune funcţia monedei ca mijloc de circulaţie; moneda necesară satisfacerii mişcării
mărfurilor şi serviciilor a pătruns în circulaţie pe calea emisiunii.
Ea nu poate să rămână în totalitate în circulaţie3 întrucât ar perturba prin
capacitatea permanent sporita, circulaţia normala a mărfurilor, apărând deci, necesitate
asigurării unui circuit invers, justificat între altele, prin aceea că pe măsura ce are loc
schimbul de mărfuri, o parte importanta din monedă respectiva, fie că revine la banca, fie
este păstrata la casele de economii sau la populaţie; în circulaţie va trebui să rămână
constant o cantitate de bani-numerar şi monedă de cont care să permită realizarea
mărfurilor şi serviciilor pe o perioadă de timp determinată şi în condiţii normale ale
circuitului.
Cea mai mare parte a schimburilor care au loc îmbracă forma monedei de cont, în
aceste condiţii întrând în acţiune şi funcţia banilor că mijloc de plata, care amplifica
întregul proces. Moneda de cont influenţează, de regulă, numerarul, în sensul scăderii
relative a volumului acestuia, amplificându-se astfel tendinţele şi factorii care generează
circulaţia monetară, unii dintre aceştia putând condiţiona sporirea monedei în circulaţie,
în timp ce alţii contribuie la diminuarea volumului lor; de exemplu calitatea mărfurilor şi
a serviciilor , perioadele de inflaţie, preturile, raportul cerere-ofertă, stările conjucturale,
puterea de cumpărare, concurentă pot influenţa cantitatea de monedă în circulaţie.
1.1.Circulaţia monetară cuprinde în structura ei doua componente de baza:
a) sfera numerarului;
b) sfera banilor de cont (scripturali), aceasta din urma realizându-se cu ajutorul
viramentelor, adică al acelor operaţiuni bancare prin care un beneficiar nu plăteşte cu
numerar mărfurile şi serviciile pe care le-a cumpărat, ci dispune virarea contravalorii lor
din contul sau în contul furnizorului. Ceea ce este caracteristic, specific şi esenţial în
cadrul întregului proces este faptul că schimbul are loc în timp şi presupune scindarea
actului vânzării de cel al cumpărării; totodată, vânzătorul accepta să i se plătească marfa
de către cumpărător după o perioadă oarecare de timp ( luna, trimestru, an), plata,
conform înţelegerii sau contractului devenind exigibila la un termen convenit între cele
doua părţi, termen care a întrat în literatura şi în uzanţa sub denumirea de scadenta.
3
http://facultate.regielive.ro/cursuri/economie/moneda_si_credit-7534.html?in=cursuri&s=gener

4
 1.2.Tendinţele pe care le imprima mişcării banilor, mutaţiile care au loc în cadrul
proceselor materiale pun în evidenta doua funcţii pe care le îndeplineşte circulaţia
monetară:
a) prima funcţie a circulaţiei monetare o constituie apariţia, dezvoltarea şi
perfecţionarea sistemului monetar cu toate elementele componente ale acestuia;
b) a doua funcţie a circulaţie monetare o constituie emisiunea conceputa, atât că
punere de bani în circulaţie, cât şi că retragere a acestora în condiţiile determinate de
cerinţele desfăşurării proceselor economice.
Aşadar, circulaţia monetară apare că o variabila4 dependenta, în mod relativ, de o
complexitate de factori dintre care mai importanţi sunt circulaţia mărfurilor inclusiv
serviciile), considerata atât pe plan intern al unei ţări, cât şi în relaţiile acesteia cu
celelalte ţări ale lumii; preturile, luate în aceeaşi accepţiune, adică cele care exprima
valoarea naţională a mărfurilor şi serviciilor, cât şi preturile mondiale care se formează
pe pieţele externe; situaţia balanţei de plăţi externe; puterea de cumpărare a monedei şi
gradul de stabilitate a acesteia; productivitatea muncii şi situaţia economică a ţării
respective; structura masei monetare; politica adoptată de ţara respectivă în materie de
circulaţie monetară, formele şi modalităţile (inclusiv valuta folosita ) de plăţi care se
practica în relaţiile cu alte ţări; mărimea şi calitatea depozitelor şi portofoliilor deţinute
de câtre bănci, situaţia bugetului de stat; obligaţiile externe ale ţării respective; volumul
cheltuielilor militare; raportul dintre monedă naţională şi monedă cu circulaţie
internaţională în care au loc schimburile; situaţia valutar-monetară pe plan mondial; etc.
Importanţa monedei în economie este dată de măsura în care aceasta circulă si
finanţează tranzacţiile economice.
Potrivit relaţiei lui Irving Fisher5, ecuaţia cantitativă a monedei permite măsurarea
cererii de monedă din economie:
MV = PQ
În care:
M = masa monetară;
P = nivelul preturilor;
Q = volumul bunurilor si serviciilor;
4
http://facultate.regielive.ro/cursuri/economie/moneda_si_credit-7534.html?in=cursuri&s=gener
5
http://www.rdt-contabilitate.ro/c/circulatia_monetara.html

5
 V = viteza de circulatie a monedei.
Din această relaţie rezultă că viteza de circulaţie a monedei, V, depinde de volumul
tranzacţiilor si nivelul masei monetare.

V=PxQ V = volumul tranzactiilor

M
Astfel, viteza de circulaţie a monedei se stabileste în funcţie de numărul de acte de
vânzare-cumpărare pe care le mijloceste un semn bănesc, de o anumită valoare,
într-o anumită perioadă de timp.
Viteza de circulaţie micsorează sau amplifică volumul masei monetare, după cum
aceasta cunoaste o accelerare sau încetinire.
In practică este dificil să se măsoare cu exactitate numărul circuitelor efectuate de
monedă, din acest motiv calculându-se un alt indicator6, viteza de rotaţie.
Aceasta arată frecvenţa cu care banii se reîntorc la bancă, si poate să fie determinat sub
formă de coeficient sau în număr de zile.
Sub formă de coeficient, viteza de rotaţie arată numărul de rotaţii pe care le
realizează masa monetară pentru a servi un anumit număr de acte de vânzare-cumpărare.
Pentru a cuantifica operaţiunile de vânzare-cumpărare se calculează rulajul bănesc,
respectiv încasările si plăţile realizate în decursul unei perioade.
Relaţia vitezei de rotaţie devine, astfel:
Vr = Rulaj bănesc = R
Masa monetară M
Numitorul fracţiei reprezintă masa monetară calculată ca medie (trimestrială sau
anuală). Cu cât rulajul bănesc este mai mare, cu atât un semn bănesc efectuează mai
multe rotaţii.
Ca durată în zile, viteza de roţatie se poate exprima astfel:
dz = Dp = M x Dp
Vr R
unde: Dp = durata perioadei de analiză (90 zile sau 360 zile);
Vr = viteza de rotaţie sub formă de coeficient.
6
http://www.rdt-contabilitate.ro/c/circulatia_monetara.html

6
 Pentru a răspunde necesităţilor curente ale circulaţiei monetare, semnele bănesti
aflate în circulaţie prezintă diversitate, atât din punct de vedere al valorii, cât si al
numărului.
Astfel, prezintă importantă structura numerarului7, ca principală componentă a masei
monetare, M¹ si a cărui emisiune se află în sarcina BNR.
Pentru determinarea vitezei de rotaţie a monedei se calculează indicatori pentru
diferitele componente ale masei monetare, astfel:
- miscarea bancnotelor – este măsurată prin analiza vărsămintelor si retragerilor
efectuate la ghiseele băncii centrale;
- rata de rotaţie a depozitelor la vedere – se calculează ca sold mediu al conturilor la
vedere, pentru o anumită perioadă de timp;
- rata de rotaţie a altor forme de monedă – se determină gradul de variabilitate al
diferitelor mijloace bănesti (cu miscare lentă).
Asupra vitezei de rotaţie a monedei pot acţiona anumiţi factori, diferiţi în funcţie de
forma de existenţă a masei monetare ca numerar sau bani de cont.
In cazul numerarului aflat în circulaţie, factorii de influenţă directă, se prezintă astfel:
- pe măsură ce cresc veniturile populaţiei, se înregistrează o diminuare a vitezei de
rotatie;
- cu cât frecvenţa obţinerii veniturilor este mai mare, cu atât viteza de rotaţie sporeste;
- sporirea dimensiunilor procesului de economisire antrenează scăderea vitezei de
rotatie;
- existenta unui decalaj de timp mare între momentul obţinerii veniturilor si al
cheltuielilor, diminuează viteza de rotaţie;
In acest mod, autorităţile monetare pot analiza gradul de activitate al stocului de
monedă, fluctuaţiile acesteia în timp, si pot adopta măsurile necesare pentru o corectă
dimensionare în raport cu alte variabile macroeconomice.

2. SPĂLAREA BANILOR

2.1. Scurt istoric al spălării banilor

7
http://www.rdt-contabilitate.ro/c/circulatia_monetara.html

7
 Desigur ,,spălarea banilor ” nu este o activitate nouă,tendinţa de ascunde originea
ilicită a unor sume şi de a conferi acestora o aparentă legalitate şi implicit onestitate şi
respectabilitate posesorilor acestor sume,are origini vechi. Pot fi amintiţi în acest context
negustorii şi cămătarii din Evul Mediu care,pentru a ascunde dobânzile primite pentru
împrumuturile ce le atribuiau,în condiţiile în care biserica catolică interzisese
cămătăria,apelau la o gamă variată de trucuri financiare,care corespund în mare parte şi
azi tehnicilor de reciclare a fondurilor.
Termenul de spălare a banilor a început să fie folosit în anii 1920 când în SUA
unele grupuri infracţionale (foarte cunoscuţi ar fi Al Capone şi Bugsy Moran ) au deschis
spălătorii,fie auto,fie de rufe, care aveau rolul de a spăla „banii murdari”,în fapt să –şi
justifice banii proveniţi din diverse activităţi criminale.8 Probabil că tocmai de la aceste
activităţi a rămas şi denumirea de ,,money laudering”(spălarea banilor) care în timp a
căpătat şi o consacrare juridică.
Spălarea banilor este un proces complicat care parcurge mai multe etape şi
implică multe persoane şi instituţii. Reciclarea9 fondurilor este un proces complex prin
care veniturile provenite dintr-o activitate infracţională sunt transportate, transferate,
transformate sau amestecate cu fonduri legitime, în scopul de a ascunde provenienţa sau
dreptul de proprietate asupra profiturilor respective Necesitatea de a recicla banii decurge
din dorinţa de a ascunde o activitate infracţională. Este cea mai periculoasă componentă a
economiei subterane şi cuprinde: activităţile de producţie,distribuţie şi consum de
droguri, traficul de arme, traficul de materiale nucleare,furtul de automobile, prostituţia,
traficul de carne vie, corupţia, şantajul, falsificarea de monede sau alte
valori,contrabanda,etc.
2.2. Definirea fenomenului de spălare a banilor
Definirea acestui fenomen s-a reuşit prin explicarea în câteva cuvinte a modului
de acţiune şi a scopului operaţiunilor de spălare a banilor,care în timp,prin semnarea şi
ratificarea ,,Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva traficului ilicit de stupefiante şi
substanţe psihotrope" de la Viena din anul 1988 a dobândit caracter de lege în cele mai
8
Evaziunea fiscala – Nicolae Hoanta, ed. Tribuna Economica Bucuresti 1997

9
Evaziunea fiscală şi spălarea banilor- Nicolae Cristis,editura Hamangiu,2006

8
multe din statele lumii : spălarea banilor presupune conversia sau transferul de bunuri
în scopul de a disimula sau deghiza originea ilicită a acestora.
Detaliind această definiţie, prin analiza fenomenului din punct de vedere economic,
spălarea banilor presupune ansamblul de tehnici şi metode economice şi financiare prin
care banii sau alte bunuri obţinute din activităţi ilicite,frauduloase,precum economia
subterană sau corupţia,sunt desprinse de originea lor, pentru ca apoi să li se dea o
aparentă provenienţă justificată legal şi economic,în scopul investirii lor în economia
reală.

2.3. Etapele procesului de spălare a banilor

Nu există o singură metodă de spălare a banilor. Metodele pot varia de la
cumpărarea şi vinderea unui obiect de lux (de ex. o maşină sau o bijuterie) până la
trecerea banilor printr-o reţea complexă, internaţională, de afaceri legale şi companii
„scoică" (companii care există în primul rând numai ca entităţi legale fără să desfăşoare
activităţi de afaceri sau comerciale). Iniţial, în cazul traficului de droguri sau altor
infracţiuni cum ar fi contrabanda, furtul, şantajul etc., fondurile rezultate iau în mod
curent forma banilor lichizi care trebuie să intre printr-o metodă oarecare în sistemul
financiar.
Procesul de spălare a banilor are trei faze10: plasare, stratificare şi integrare sau,
altfel spus, prespălare (convertirea banilor murdari în bani curaţi); spălarea principală
(conversia banilor în intrări contabile); uscarea sau reciclarea (folosirea banilor pentru a
obţine profit).
În cadrul procesului de spălare a banilor11 s-au identificat anumite puncte
vulnerabile, puncte dificil de evitat de către cel care spală banii şi în consecinţă uşor de
recunoscut, respectiv:
 intrarea numerarului în sistemul financiar;

 trecerea numerarului peste frontiere;

10
Drept bancar şi valutar -Dr.Florescu Viorel, Bucureşti 2006

11
Tratat de drept al comerţului internaţional- Octavian Căpăţână,Bucureşti 1995 64-74

9
  transferurile în cadrul şi dinspre sistemul financiar.

Intrarea numerarului în sistemul financiar se realizează prin:

 fragmentarea operaţiunilor în numerar în scopul evitării raportării
tranzacţiei prin divizarea operaţiunilor sub nivelul minim de raportare;

 folosirea inadecvată a listelor de excepţii prin care unele categorii de

operaţii cu numerar sunt exceptate de la raportare (presupune uneori
complicitatea unităţilor financiare respective);

 executarea de false documente de raportare pentru a legitima numerarul

general;

 depunerile de profituri ilegale în bănci corespondente pot fi prezentate ca

transferuri de la bancă la bancă;

a) Plasarea fondurilor in circuitul financiar : presupune deplasarea fizică a

profiturilor în numerar12, necesară pentru evitarea controlului de către
organele legii; reprezintă „scăparea", la propriu, de numerar şi îndepărtarea
fizică a veniturilor iniţiale derivate din activitatea ilegală. Este cea mai
vulnerabilă etapă a spălării banilor deoarece implică colectarea şi manevrarea
unei mari cantităţi de numerar.
b) Stratificarea fondurilor : este procesul de mişcare a fondurilor între diferite
conturi pentru a le ascunde originea13; separarea veniturilor ilicite de sursa lor prin
crearea unor straturi complexe de tranzacţii financiare proiectate pentru a înşela organele
de control şi pentru a asigura anonimatul.
Moduri de stratificare:

 După ce numerarul a fost depus în instituţii financiare fără a fi

detectat, contra acestui numerar reciclatorii procură instrumente

12
Drept bancar şi valutar -Dr.Florescu Viorel, Bucureşti 2006
13

10
 financiare (cecuri de călătorie, scrisori de credit, mandate de plată etc.),
pe care le reconvertesc apoi în numerar;

 Transferurile electronice. O dată ce numerarul a fost depus în

conturi bancare, acesta poate fi transferat în orice colţ al lumii în timp
record.

c) Integrarea fondurilor în economia reală : reprezintă mişcarea fondurilor14

astfel spălate prin intermediul organizaţiilor legale; furnizarea unei legalităţi
aparente bogăţiei acumulate în mod criminal.
Metodele de integrare sunt:
 Achiziţionarea de bunuri imobiliare sau a unor afaceri în pierderi, după
care, utilizând fondurile ilicite, aceste bunuri sau afaceri sunt revândute la
valoarea lor reală;

 Posibilitatea creditării de către asociaţi a propriei societăţi comerciale, care

merge mereu în pierdere. Se scot din firmă sume, încărcând costurile, în
final realizându-se pierderi; cu sumele care s-au scos din firmă dar
neimpozitate, asociaţii creditează firma proprie, încasând chiar şi dobânzi
pentru sumele cu care au împrumutat societatea;

 Bunurile achiziţionate cu fonduri ilicite sunt vândute unor societăţi de tip captiv
(care aparţin de fapt proprietarului bunurilor), după care sunt revândute realizând un profit
substanţial tot proprietarului iniţial;

 Împrumuturi fictive acordate de o companie de faţadă; o astfel de

companie înregistrată într-un paradis fiscal este controlată de o companie
din ţară, iar fondurile companiei de faţadă sunt de fapt, fonduri reciclate
ale companiei din ţară;

14
Drept bancar şi valutar -Dr.Florescu Viorel, Bucureşti 2006

11
  Folosirea de facturi false pentru import sau export (se utilizează facturi de
import supraevaluate, pentru a justifica transferul unor asemenea fonduri,
iar în cazul reciclării fondurilor străine în ţară, facturile de export sunt
supraevaluate pentru a justifica încasările).

2.4. Spălarea banilor- fenomen internaţional

Preocupată de problema criminalităţii afacerilor15, Comunitatea Internaţională a
analizat cauzalitatea şi efectele acesteia, recomandând statelor membre să adopte măsuri
concrete pentru limitarea ei. Diversitatea legislaţiilor, cuplată cu particularităţile
economico-sociale derivând din stadiile de dezvoltare ale ţărilor europene şi celorlalte
state, au făcut practic imposibilă redactarea unei definiţii precise a criminalităţii
afacerilor16.
Cele două dimensiuni ale criminalităţii afacerilor:
1. dimensiunea naţională, respectiv suma infracţiunilor incriminate în
legile penale sau speciale ale fiecărei ţări, care se produc în interiorul
sistemului economic şi financiar şi nu comportă sau nu includ elementul
de extraneitate;

2. dimensiunea internaţională, respectiv suma infracţiunilor care se comit

şi se finalizează cu participarea elementului de extraneitate (persoane,
firme, corporaţii, bănci etc.).

Cele două dimensiuni nu au avut şi nici nu vor avea un caracter static. Astăzi este
evidentă internaţionalizarea afacerilor de tip criminal, în cele mai răsunătoare cazuri de
contrabandă, evaziune fiscală, trafic de droguri, operaţiuni de import-export ilegale17, s-a
realizat şi perfecţionat continuu parteneriatul pentru crimă. Contrabanda cu alcool sau
ţigări, traficul de droguri şi armament nu pot fi concepute fără participarea afaceriştilor
aflaţi pe mai toate meridianele globului.
15
Evaziunea fiscală şi spălarea banilor- Nicolae Cristis,edit. Hamangiu,2006 p76-86

16

17
Evaziunea fiscală şi spălarea banilor- Nicolae Cristis,edit. Hamangiu,2006 p76-86

12
 Într-un asemenea context este relevantă lista de infracţiuni circumscrise
fenomenului de criminalitate a afacerilor redactată de Comitetul European pentru
Problemele Criminale:
 infracţiuni în legătură cu formarea cartelurilor;

 practici frauduloase şi abuzuri comise de întreprinderi multinaţionale;

 obţinerea frauduloasă sau deturnarea fondurilor financiare alocate de stat sau de

organizaţii internaţionale;

 infracţiuni în domeniul informaticii (criminalitatea informatică);

 crearea de societăţi fictive;

 falsificarea bilanţului întreprinderii şi încălcarea obligaţiei de a ţine contabilitatea;

 fraude care se răsfrâng asupra situaţiei comerciale şi a capitalului social;

 fraude în detrimentul creditorilor (bancrută, violarea drepturilor de proprietate

intelectuală şi industrială);

 infracţiuni împotriva consumatorilor (falsificarea mărfurilor, publicitate

mincinoasă);

 concurenţă neloială;

 infracţiuni fiscale;

 corupţie;

 infracţiuni bursiere şi bancare;

 infracţiuni în materie de schimb valutar;

 infracţiuni împotriva mediului ambiant.

13
2.5. Situaţia României cu privire la fenomenul de spălare a banilor
Daca inainte de 1989 spalarea banilor pe teritoriul tarii noastre era imposibila,
dupa aceasta data intensificarea fara precedent a activitatilor financiar-bancare au
determinat o serie intreaga de efecte pozitive insa din pacate si aparitia 18 unor fenomene
negative, ca de exemplu spalarea banilor murdari. In Romania, actualmente se spala
anual circa 115 miliarde de dolari, arata un studiu recent intocmit de organizatia John
Walker Crime Trends Analysis, tara noastra ocupand locul 7 intr-un clasament mondial
“sui-generis”, iar conform raportului anual al ONPCSB numai in anul 2004 au fost
reciclati circa 468 de milioane de euro.
Afacerile ilegale de mare amploare - contrabanda, evaziunea fiscală, traficul de
droguri, spălarea banilor practici frauduloase în privatizarea unor societăţi comerciale etc.
- nu se pot iniţia, derula şi finaliza fără existenţa unui parteneriat între grupările autohtone
şi cele corespondente ale acestora care acţionează pe teritoriul altor state.
2.5.1. Fazele parcurse de grupurile infracţionale cu privire la reciclarea
fondurilor în România:
a).faza ermetică este caracteristică grupărilor care s-au constituit pe criterii etnice
şi profesionale,
b).faza de deschidere a grupurilor se caracterizează prin absorbţia în interiorul
acestora a elementelor autohtone, provenind din rândul specialiştilor din domeniul
financiar administrativ, comercial şi juridic (experţi, contabili, avocaţi, funcţionari
bancari, etc.).
c).faza de internaţionalizare a afacerilor ilegale derulate de grupurile mafiote este
cea în care s-a realizat parteneriatul (cooperarea) acestora cu grupurile similare din alte
ţări.

2.6. Tranzacţii suspecte din domeniul bancar :

a) Spălarea banilor folosind tranzacţiile în numerar (cash):

18
Drept bancar şi valutar -Dr.Florescu Viorel, Bucureşti 2006

14
  Depozite neobişnuit de mari în numerar făcute de o persoană fizică sau o
companie ale cărei activităţi curente de afaceri ar fi în mod normal generate prin
cecuri19 sau alte instrumente de finanţare;

 Creşteri substanţiale de depozite în numerar ale unei persoane fizice sau ale unei
societăţi fără o cauză aparentă, în special dacă asemenea depozite sunt după aceea
transferate într-o perioadă scurtă de timp din cont şi/sau către o destinaţie care nu
poate fi asociată în mod normal cu clientul;

 Clienţi care depun numerar prin numeroase formulare de depozit în aşa fel încât
suma fiecărui depozit este "nesemnificativă", dar totalul tuturor depunerilor este
important;

 Conturi ale companiilor ale căror tranzacţii - atât depuneri, cât şi retrageri - sunt
efectuate mai degrabă în numerar decât prin forme de debit şi credit asociate în
mod normal cu operaţiuni comerciale (de exemplu, cecuri, acreditive, cambii
etc.);

b) Spălarea banilor folosind conturile băncilor

 Clienţi care vor să menţină un număr de conturi personale sau conturi

administrate de bancă, care nu par să fie compatibile cu genul activităţii lor,
inclusiv tranzacţii care implică persoane nominalizate;

 Clienţi care au numeroase conturi şi le alimentează cu numerar, în situaţia în care

totalul depunerilor constituie o mare sumă de bani;

 Orice persoană fizică sau companie al cărei cont nu indică desfăşurarea unor
activităţi normale în operaţiile bancare personale sau de afaceri, ci este utilizat
pentru încasări sau plăţi de sume mari de bani20 care nu au nici un scop sau

19
LEGE nr.21 din 18 ianuarie 1999 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor

20
Drept bancar şi valutar -Dr.Florescu Viorel, Bucureşti 2006

15
 legătură evidentă cu deţinătorul contului şi/sau afacerile sale (de exemplu, o
creştere substanţială a rulajului unui cont);

 Evitarea furnizării de informaţii normale când se deschide un cont, furnizarea de

informaţii minime sau fictive sau, când se cere deschiderea unui cont, furnizarea
unor informaţii care sunt greu de verificat de către instituţia financiară sau
necesită prea mulţi bani pentru a fi verificate;

 Clienţi care par să aibă conturi în câteva instituţii financiare din aceeaşi
localitate, în special când banca este conştientă de existenţa unui proces de
consolidare regulată a acestor conturi, anterior unei cereri pentru transmiterea
progresivă de fonduri;

 Concordanţa dintre ieşirile şi intrările de numerar în aceeaşi zi sau în ziua

anterioară;

c) Spălarea banilor folosind tranzacţii de investiţii:

 Cumpărarea de hârtii de valoare pentru a fi păstrate în custodie la instituţia
financiară, când acest fapt nu pare potrivit cu standingul (rangul,poziţia)clientului;

 Tranzacţii de depozit/împrumut "back to back", cu subsidiare sau afiliate ale

instituţiilor financiare din străinătate, cunoscute ca făcând parte din aria traficului
de droguri;

 Cereri ale clienţilor pentru servicii manageriale de investiţii (fie în valută, fie in
hârtii de valoare) unde sursa fondurilor este neclară sau nu este potrivită cu
standingul clientului;

 Plata în sume neobişnuit de mari în cash a hârtiilor de valoare;

 Cumpărarea sau vânzarea unei hârtii de valoare care nu are un scop perceptibil
sau in circumstanţe care par a fi neobişnuite.

d) Spălarea banilor prin activităţi internaţionale offshore

16
  Client recomandat de o sucursală din străinătate, filială sau altă bancă deschisă în
ţări unde producţia de droguri sau traficul de droguri pot fi predominante;

 Folosirea de acreditive şi alte metode de finanţare a comerţului pentru a face să

circule bani între ţări unde asemenea comerţ nu este compatibil cu afacerile
obişnuite ale clientului;

 Clienţi care fac plăţi regulate şi importante, inclusiv tranzacţii transmise

telegrafic, care nu pot fi identificate clar ca tranzacţii bona fidae21 sau primesc
plăţi frecvente şi importante din ţări care sunt în mod obişnuit asociate cu
producerea, prelucrarea sau desfacerea drogurilor; organizaţii teroriste interzise
(ţări paradis fiscal);

e) Spălarea banilor implicând agenţi şi funcţionari ai instituţiilor

financiare:

 Schimbări în caracteristicile funcţionarului, de exemplu, stil de viaţă risipitor sau

evitarea plecării în vacanţă;

 Schimbări în performanţele agentului sau funcţionarului, de exemplu, vânzătorul

care vinde contra numerar are rezultate remarcabile sau neaşteptat de mari;

 Orice afacere cu un agent unde identitatea beneficiarului final sau a contrapartidei

este necunoscută, contrara procedurii normale pentru felul respectiv de afacere,

f) Spălarea banilor prin împrumuturi asigurate sau neasigurate:

 Clienţi care rambursează" credite slab performante în mod neaşteptat;

 Cererea de a împrumuta bani, având ca garanţie active ţinute de o instituţie

financiară sau o terţă persoană1, unde originea activelor este necunoscută sau
activele sunt incompatibile cu bonitatea clientului;

21
Drept bancar şi valutar -Dr.Florescu Viorel, Bucureşti 2006

17
  Cererea unui client către o instituţie financiară pentru a procura sau aranja o
finanţare, unde sursa contribuţiei financiare a clientului la afacere este neclară, în
mod special unde este implicată o proprietate.

2.7. Măsuri de protecţie împotriva fenomenului de spălare a banilor

Cea mai eficientă soluţie în problema spălării banilor pe plan internaţional este în
primul rând cooperarea internaţională22 şi sisteme de control şi reglementări unitare în
cadrul fiecărei ţări. Spălarea internaţională a banilor se bazează pe exploatarea, prin
operatori financiari subtili, a diferenţelor dintre reglementările financiare şi bancare ale
ţărilor de pe întreg globul.
Spălarea internaţională a banilor are efecte nocive considerabile asupra economiei
mondiale prin: deteriorarea operaţiunilor eficiente ale economiilor naţionale, coruperea
lentă a pieţei financiare şi reducerea încrederii publice în sistemul financiar internaţional,
mărind riscurile şi stabilitatea sistemului, ce duc toate, în final, la reducerea ritmului de
creştere economică mondială.

3. BIBLIOGRAFIE

1. http://www.semnaturaelectronica.ro/article/494/Definitii-Circa-sau-CCA-Circuit-
economic-Circulatia-baneasca-Circulatia-monetara-Clauza-Clauza-contractuala-Clauza-
de-asigurare-negativa-Clauza-suplimentara-Clearing-Client-Cliring
2. http://facultate.regielive.ro/cursuri/economie/moneda_si_credit 7534.html?
in=cursuri&s=gener
3. http://www.rdt-contabilitate.ro/c/circulatia_monetara.html

22
Romania si Uniunea Europeana - Daniel Daianu, Radu Vranceanu, edit. Polirom 2002

18
4. Evaziunea fiscala – Nicolae Hoanta, ed. Tribuna Economica Bucuresti 1997

5. Evaziunea fiscală şi spălarea banilor- Nicolae Cristis,editura Hamangiu,2006

6. Drept bancar şi valutar -Dr.Florescu Viorel, Bucureşti 2006

7. Tratat de drept al comerţului internaţional- Octavian Căpăţână,Bucureşti 1995 64-74

8. LEGE nr.21 din 18 ianuarie 1999 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor

9. Romania si Uniunea Europeana - Daniel Daianu, Radu Vranceanu, edit. Polirom 2002

19