Speța nr.

1
La data de 10 ianuarie 2020 reclamantul A., prin avocat, a sesizat Judecătoria I, în
raza căreia își are domiciliul, cu o acțiune în pretenții împotriva pârâtului B., solicitând
obligarea cestuia la plata sumei totale de 224.000 lei reprezentând împrumut nerestituit
(200.000 lei) și dobândă penalizatoare (24.000 lei), precum și la plata cheltuielilor de
judecată care vor fi ocazionate de prezentul proces.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 31 mai 2015, în baza înscrisului
sub semnătură privată din aceeași dată, semnat de ambele părți și datat, a împrumutat, cu titlu
gratuit, pe pârâtul B. cu suma de 200.000 lei pentru o perioadă de 7 luni, urmând ca la 1
ianuarie 2016 pârâtul B. să îi restituie suma de 200.000 lei.
Totodată, s-a mai arătat că, potrivit contractului, în caz de neplată la scadență a
debitului, pârâtul împrumutat urma să plătească o dobândă penalizatoare de 500 lei lunar. A
mai învederat că la data de 15 ianuarie 2019 pârâtul B. i-a solicitat în scris să nu declanșeze
procedurile judiciare împotriva sa, întrucât în termen de 3 luni îi va achita întreaga sumă
datorată în cuantum de 200.000 lei plus dobânda aferentă, iar reclamantul i-a menționat în
scris că este de acord cu noua obligație asumată de pârât.
Pârâtul B. nu a formulat întâmpinare.
La primul termen de judecată, reclamantul legal citat a lipsit, fiind prezent pârâtul,
personal, care a solicitat amânarea cauzei pe considerentul că a primit citația cu doar o zi
înainte de termen. Instanța, în temeiul art. 159 și 160 C. pr. civ., a amânat cauza la cererea
pârâtului B.
La al doilea termen de judecată, s-au prezentat reclamantul, prin apărător, și pârâtul,
personal.
Reclamantul a formulat oral și în scris cerere de modificare a cererii inițiale în sensul
lărgirii cadrului procesual subiectiv, arătând că înțelege să cheme în judecată și pe numitul
C., fiul pârâtului B., urmând ca pârâții B. și C. să fie obligați în solidar la plata întregii sume
solicitate. În motivarea cererii modificatoare, reclamantul a arătat că, deși contractul scris a
fost încheiat doar cu pârâtul B., în realitate, înțelegerea verbală anterioară încheierii
contractului scris a fost realizată cu ambii pârâți, în sensul că împrumutarea sumei de 200.00
lei se va face către ambii pârâți B. și C., însă, în condițiile în care ultimul nu s-a mai putut
prezenta la locul și momentul încheierii contractului, acesta a fost perfectat în scris doar cu
pârâtul B.
Instanța a invocat din oficiu excepția tardivității cererii modificatoare, interpelând,
totodată, pârâtul B., potrivit art. 204 alin. (3) C. pr. civ., asupra existenței acordului acestuia
în ceea ce priveşte cererea modificatoare.
Pârâtul B. a învederat că nu este de acord cu modificarea cererii și, totodată, a arătat
că înțelege să invoce următoarele excepții:
▪ excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C., având în vedere că reclamantul
invocă un contract încheiat doar cu pârâtul B.;
▪ excepția necompetenței materiale a instanței, având în vedere valoarea obiectului cererii în
cuantum de 224.000 lei, solicitând declinarea cauzei în favoarea tribunalului;
▪ excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei I, având în vedere că domiciliul său este în
raza de competență a Judecătoriei P,
▪ excepția lipsei calității sale procesuale pasive cu privire la o parte din cererea de chemare
în judecată (jumătate din suma solicitată de reclamant), întrucât raportat la susținerile
reclamantului, pârâtul C. are calitate de persoană împrumutată pentru o parte din sumă;
▪ excepția lipsei de interes în formularea cererii de chemare în judecată, raportat la faptul că
înscrisul exhibat de reclamant constituie, potrivit legii, titlu executoriu, având menționată pe
acesta data încheierii sale;
▪ excepția lipsei de interes în formularea cererii, întrucât suma împrumutată de reclamantul
A. a fost restituită acestuia încă la data de 15 septembrie 2015 (anterior datei scadenței
menționate în contractul prezentat de reclamant), astfel cum rezultă din înscrisul reprezentat
de extrasul de cont potrivit căruia la data de 15 septembrie 2015 pârâtul B. a virat în contul
reclamantului A. suma de 100.000 lei, sumă care reprezintă în realitate întreaga sumă
împrumutată, restul fiind dobândă nelegal stipulată;
▪ excepția prescripției dreptului material la acțiune, având în vedere că, potrivit contractului
exhibat de reclamant, data scadenței era 1 ianuarie 2016, iar acțiunea a fost formulată abia la
10 ianuarie 2020;
▪ excepția nulității absolute a contractului de împrumut, pentru cauză ilicită, pe considerentul
că împrumutul acordat a fost în realitate un împrumut cu o dobândă care încalcă prevederile
O.G. nr. 13/2011. A învederat că, în realitate, reclamantul i-a remis la 1 ianuarie 2015 suma
de 100.000 lei, urmând ca la 31 mai 2015 să îi restituie această sumă și 50.000 lei dobândă
(aferentă perioadei 1 ianuarie 2015-31 mai 2015), însă la data de 31 mai 2015, neavând
resurse pentru restituirea împrumutului, reclamantul i-a impus semnarea contractului privind
suma totală de 200.000 lei cu scadență la 1 ianuarie 2016.
Potrivit susținerilor pârâtului B., suma reală împrumutată ce i-a fost remisă a fost cea de
100.000 lei, sumă care a fost însă restituită la 15 septembrie 2015, restul de 100.000 lei fiind
dobândă nelegal prevăzută în contract. În acest sens, pârâtul B., prin apărător, depune extras
de cont privind virarea în contul reclamantului A., la data de 15 septembrie 2015, a sumei de
100.000 lei, cu mențiunea „restituire împrumut”.
▪ excepția nulității relative a contractului pentru lipsa totală a consimțământului la încheierea
contractului, aducând ca argument faptul că pârâtul nu are discernământ, suferind de o boală
psihică, astfel cum rezultă din înscrisurile pe care le-a depus la prezentul termen de judecată.
Reclamantul, prin apărător, a solicitat instanței să respingă excepția tardivității cererii
modificatoare, având în vedere că modificarea cererii a intervenit în termen legal , întrucât la
termenul anterior cauza a fost amânată pentru neîndeplinirea corespunzătoare a procedurii de
citare.
Cu privire la celelalte excepții invocate de către pârât, reclamantul solicită instanței să
constate că, în condițiile în care pârâtul nu a formulat întâmpinare, acesta este decăzut din
dreptul de a mai invoca excepțiile respective, iar, în subsidiar, învederează că se impune ca
toate aceste excepții să fie respinse ca neîntemeiate. Totodată, cu privire la excepția
necompetenței materiale, reclamantul a arătat că aceasta trebuia invocată cel mai târziu la
primul termen de judecată, potrivit art. 130 alin. (2) C. pr. civ. În acest context, a mai
învederat că are interes să formuleze acțiunea, întrucât contractul nu a fost înregistrat într-un
registru sau la o anumită autoritate pentru a avea dată certă, iar, referitor la plata sumei de
100.000 lei realizată de pârâtul B. la data de 15 septembrie 2015, aceasta a reprezentat
restituirea unui alt împrumut acordat pârâtului în anul 2014, împrumut care nu face obiectul
prezentei cauze.
După acordarea cuvântului pe toate chestiunile invocate în cauză, instanța rămâne în
pronunțare pe excepția tardivității cererii modificatoare, precum și pe toate celelalte excepții
invocate în cauză.
1. Indicați argumentat soluția pe care o va pronunța instanța asupra tardivității cererii
modificatoare.
2. Precizați argumentat dacă instanța a procedat corect reținând cauza în pronunțare
atât pe tardivitatea cererii modificatoare, cât și pe toate excepțiile invocate.
3. Indicați argumentat soluțiile instanței asupra chestiunilor privitoare la competență
(excepția necompetenței materiale și decăderea din dreptul de a invoca această excepție,
excepția necompetenței teritoriale și decăderea pârâtului din dreptul de a invoca
această excepție).
4. Indicați argumentat soluția asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a
pârâtului B.
5. Indicați argumentat soluția privitoare la excepția lipsei calității procesuale pasive a
pârâtului C. atât în ipoteza în care cererea modificatoare este tardiv formulată, cât și în
ipoteza în care aceasta din urmă este formulată în termen.
6. Soluționați argumentat excepția lipsei de interes atât sub aspectul decăderii
pârâtului, cât și sub aspectul dublei perspective a argumentelor invocate (existența
titlului executoriu și plata primită de reclamant).
7. Precizați argumentat dacă, referitor la excepția prescripției dreptului material la
acțiune, a intervenit decăderea pârâtului din dreptul de a o invoca și, respectiv, dacă
această excepție este întemeiată/neîntemeiată pe fondul său.
8. Indicați argumentat care este soluția pe care o pronunță instanța, prin dispozitiv, în
ipoteza în care, după administrarea tuturor probelor solicitate de părți, găsește
întemeiată excepția nulității absolute a contractului, dar neîntemeiată excepția nulității
relative a contractului.

REZOLVARE
1. Indicați argumentat soluția pe care o va pronunța instanța asupra tardivității cererii
modificatoare.
Cererea modificatoare este tardiv formulată, întrucât art. 204 alin. (1) C. pr. civ. prevede clar
că „reclamantul poate să își modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea
decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat” . În condițiile în care
reclamantul a fost legal citat pentru primul termen (și nu a invocat la următorul termen o
neregularitate a citării pentru primul termen), acesta nu mai putea să își modifice cererea la al
doilea termen, decât cu acordul expres al pârâtului care, în cauză, a arătat că nu este de acord
cu modificarea cererii.
2. Precizați argumentat dacă instanța a procedat corect reținând cauza în pronunțare
atât pe tardivitatea cererii modificatoare, cât și pe toate excepțiile invocate.
Instanța nu a procedat corect având în vedere, pe de o parte, că trebuia să analizeze mai întâi
tardivitatea cererii modificatoare, întrucât, în cazul în care cererea modificatoare este
formulată în termen, trebuia introdus în cauză pârâtul C. pentru ca și acesta să își formuleze
apărări pe excepțiile invocate. Totodată, instanța nu putea rămâne în pronunțare pe toate
excepțiile invocate, întrucât unele dintre acestea sunt apărări de fond (art. 31 C. pr. civ.), și
anume: excepția nulității relative a contractului și excepția nulității absolute a contractului,
care, fiind excepții de drept privat (apărări de fond), nu se analizează în planul apărărilor
procedurale, ci pe fondul cauzei, după administrarea probelor.
3. Indicați argumentat soluțiile instanței asupra chestiunilor privitoare la competență
(excepția necompetenței materiale și decăderea din dreptul de a invoca această excepție,
excepția necompetenței teritoriale și decăderea pârâtului din dreptul de a invoca
această excepție).
a) Excepția necompetenței materiale a fost invocată în termen, având în vedere că la primul
termen cauza a fost amânată pentru nelegala citare a pârâtului, nefiind îndeplinită condiția
prevăzută de art. 130 alin. (2) C. pr. civ., în sensul că primul termen până la care poate fi
invocată necompetența materială este acela la care părțile sunt legal citate în fața primei
instanțe și pot pune concluzii. Excepția necompetenței materiale este neîntemeiată, având în
vedere că, potrivit art. 98 alin. (1) și (2) C. pr. civ., competența se determină după valoarea
obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere, iar pentru stabilirea valorii cererii, nu
se vor avea în vedere accesoriile pretenției principale, precum dobânzile. În cauză, obiectul
capătului principal de cerere este de 200.000 lei (suma pretins împrumutată), astfel că,
potrivit art. 94 pct. 1 lit. k) C. pr. civ., judecătoria este competentă material să judece în primă
instanță.
b) Excepția necompetenței teritoriale este tardiv invocată de pârât, având în vedere că acesta
nu a formulat întâmpinare, nefiind respectat termenul de invocare prevăzut de art. 130 alin.
(3) C. pr. civ., iar în cauză întâmpinarea este obligatorie. Pe fondul său, în cazul în care nu ar
fi intervenit decăderea pârâtului de a o invoca, excepția necompetenței teritoriale relative este
neîntemeiată, întrucât reclamantul are domiciliul în circumscripția Judecătoriei I, iar, în lipsa
altor elemente relevante, este vorba de o competență teritorială (relativă) alternativă raportat
la locul executării, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 3 C. pr. civ., având în vedere că, în lipsa unor
stipulații contrare, „obligațiile bănești trebuie executate la domiciliul sau, după caz, sediul
creditorului de la data plății” [plată portabilă, potrivit art. 1.494 alin. (1) lit. a) C. civ.].
4. Indicați argumentat soluția asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a
pârâtului B.
Excepția este neîntemeiată raportat la argumentul invocat de pârâtul B. (în sensul că jumătate
din sumă ar fi datorată de pârâtul C.), întrucât, pe de o parte, calitatea procesuală pasivă este
dată de identitatea dintre debitorul din raportul dedus judecății și persoana pârâtului (art. 36
C. pr. civ.), iar, pe de altă parte, întinderea creanței/datoriei este o chestiune de fond, și nu
subsumată aspectului procesual al excepției; mai mult, reclamantul a cerut obligarea în
solidar a celor doi pârâți, B. și C.
5. Indicați argumentat soluția privitoare la excepția lipsei calității procesuale pasive a
pârâtului C. atât în ipoteza în care cererea modificatoare este tardiv formulată, cât și în
ipoteza în care aceasta din urmă este formulată în termen.
În cazul în care cererea modificatoare este tardiv formulată, excepția lipsei calității
procesuale pasive a pârâtului C. nu se va mai analiza de către instanță, având în vedere că
privește o persoană care nu este parte în cauză.
În cazul în care cererea modificatoare este formulată în termen, instanța (după ce se acordă și
pârâtului C. posibilitatea de a formula apărări față de excepțiile invocate) va respinge
excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. ca neîntemeiată. Atâta vreme cât
reclamantul a dedus judecății un raport juridic în care ambii pârâți au calitatea de debitori,
pârâtul C. are calitate procesuală pasivă. Fără a se confunda raportul juridic dedus judecății
de reclamant (art. 36 C. pr. civ.) cu proba acestuia, nu are relevanță în planul calității
procesuale pasive împrejurarea că actul scris exhibat a fost semnat doar de către pârâtul B.,
cu atât mai mult cu cât reclamantul a întărit ideea raportului juridic dedus judecății cu
argumentul că înțelegerea contractuală a fost realizată cu ambii pârâți.
6. Soluționați argumentat excepția lipsei de interes atât sub aspectul decăderii
pârâtului, cât și sub aspectul dublei perspective a argumentelor invocate (existența
titlului executoriu și plata primită de reclamant).
Excepția lipsei de interes este o excepție procesuală de fond, absolută, de ordine publică, ce
poate fi invocată în orice stadiu al procesului. Prin urmare, nu a intervenit decăderea pârâtului
care, deși nu a depus întâmpinare, a invocat-o la primul termen de judecată la care a fost legal
citat.
Din perspectiva caracterului executoriu al contractului exhibat de reclamant, excepția lipsei
de interes este neîntemeiată, având în vedere că, potrivit art. 2.164 raportat la art. 2.157 alin.
(1) C. civ., contractul de împrumut încheiat printr-un înscris sub semnătură privată cu dată
certă constituie titlu executoriu. În cauză, contractul nu are dată certă, potrivit art. 278 C. pr.
civ.; chiar dacă data certă impusă de art. 278 C. pr. civ. privește, ca regulă, opozabilitatea
datei unui înscris față de terți, art. 2.164 raportat la art. 2.157 alin. (1) C. civ. impune ca
înscrisul sub semnătură privată ce constată împrumutul să aibă dată certă.
Din perspectiva argumentului pârâtului și a recunoașterii reclamantului că la 15 septembrie
2015 acesta din urmă a primit suma de 100.000 lei, excepția lipsei de interes este
neîntemeiată, întrucât existența sau inexistența (stingerea) datoriei este o chestiune de fond, și
nicidecum un aspect analizabil în planul excepției lipsei de interes.
7. Precizați argumentat dacă, referitor la excepția prescripției dreptului material la
acțiune, a intervenit decăderea pârâtului de a o invoca și, respectiv, dacă această
excepție este întemeiată/neîntemeiată pe fondul său.
În cauză, nu a intervenit decăderea pârâtului de a invoca excepția prescripției, având în
vedere că a invocat-o, în primă instanță, la primul termen la care a fost legal citat.
Chiar dacă, raportat la dispozițiile Codului civil (art. 2.512), prescripția are un regim de
ordine privată; potrivit art. 2.513 alin. (2) C. civ., „prescripția poate fi opusă numai în primă
instanță, prin întâmpinare sau, în lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecată
la care părțile sunt legal citate”.
Pe fondul său, excepția prescripției este neîntemeiată, întrucât, chiar dacă termenul de
prescripție s-a împlinit la 31 decembrie 2018 (1 ianuarie 2016-31 decembrie 2018), se
constată că la 15 septembrie 2019 a intervenit o recunoaștere expresă a obligației acceptate de
reclamant, demers care a condus la transformarea prin novație a obligației inițiale naturale
într-o obligație perfectă [idee dedusă în doctrină din prevederile art. 1.471 și art. 2.506 alin.
(3) C. civ., texte referitoare la plata valabilă a unei obligații naturale/prescrise executate în
mod voluntar].
8. Indicați argumentat care este soluția pe care o pronunță instanța, prin dispozitiv, în
ipoteza în care, după administrarea tuturor probelor solicitate de părți, găsește
întemeiată excepția nulității absolute a contractului, dar neîntemeiată excepția nulității
relative a contractului.
Instanța va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată. Ambele excepții de
nulitate (relativă și absolută) sunt excepții de drept privat și veritabile apărări de fond, astfel
încât soluționarea acestor excepții (apărări de fond) nu se va regăsi în dispozitiv.

Totodată, întrucât nulitatea contractului a fost invocată pe cale de excepțiune (apărare), și nu

pe cale de acțiune (acțiune în nulitate), instanța se va limita la a respinge cererea de chemare
în judecată ca neîntemeiată, fără a pronunța/constata nulitatea contractului prin dispozitiv.