În primul rând cercetarea criminologică se ocupă de studiul
infracţiunii, ca şi concept general, dezbrăcată de dimensiune sa formală specifică dreptului penal, unde orice definiţie a infracţiunii începe cu fraza „…este o faptă prevăzută de legea penală…”, aceasta fiind dimensiunea formală a infracţiunii. Într-o abordare criminologică infracţiunea este o conduită umană voluntară specifică care vizează atingerea unor scopuri de natură diversă prin folosirea violenţei sau a înşelăciunii.
Criminologia nu studiază victimele unor catastrofe naturale sau a oricărui
fenomen care are consecinţă păgubitoare, dacă nu sunt determinate de comportamentul uman. Acest comportament mai trebuie să fie unul voluntar, faptele umane involuntare nu pot fi în nici o măsură controlate fiind absurd să se studieze înlăturarea efectelor lor. Conceptul de act voluntar cuprinde atât faptele intenţionate câtşi din culpă, atât comportamentele comisive câtşi cele omisive. Particularitatea comportamentului infracţional faţă de orice altă acţiune voluntară umană nu este reprezentată de scopul urmărit de către infractor, ci de mijloacele de realizare a acestor scopurişi anume atingerea anumitor scopuri prin violenţaşi înşelăciunea, înţelese în sens foarte larg.
Prin comiterea unei tâlhării autorul doreşte să dobândească un
anumit lucru al altuia, ceea ce nu este antisocial, deoarece acest bun poate fi cumpărat de la proprietarul ei sau poate fi moştenit, însă când dobândirea bunului altuia se realizează prin violenţa fapta devine infracţiune. În caz de abuz de încredere faptul de a păstra un bun al altuia nu este antisocial, acest bun putând fi dobândit în diverse modalităţi licite, dacă însă deţinătorul bunului vinde bunul unei alte persoane, înşelând încrederea proprietarului bunului, fapta capătă un caracter infracţional. Criminologia studiază infracţiunea nu doar ca fenomen individual (crima) ci studiază crimaşi ca fenomen colectiv(criminalitatea). Devianţa nu este sinonimă cu criminalitatea, fiind un concept sociologic mult mai larg, cuprinzând orice comportament diferit de statistica culturală a populaţiei, comportament diferit de al majorităţii membrilorşi care riscă să provoace, din cauza acestei diferenţe, reacţii ostile. Când un individ cu comportament deviant foloseşte ca mijloace de atingere a anumitor scopuri violenţa sau înşelăciunea atunci acesta devine infractor iar reacţia ostilă se concretizează în sancţiune penală. Criteriul normativ este principalul element de diferenţiere între devianţă şi criminalitate dar nu şi singurul, existând situaţii când o anumită conduită este considerată infracţiune, deşi ea nu leza în nici un fel societatea ( vânzarea unei bijuterii de aur, era incriminată intr-un articol din Dec. nr. 315/1969). Situaţia inversă adică existenţa unui comportament antisocial care încă nu este calificat ca infracţiune în sens formal, nu împiedică în nici un fel criminologii să studieze acel fenomenşi să propună incriminare sau neincriminarea sa . Legiuitorul penal decide incriminarea unui comportament criminal urmare a unui studiu criminologic asupra fenomenului respectiv .
Tipologii a crimelor
Richard Quinney considera ca legea este instrumentul clasei
dominante si apreciaza ca sistemul juridic capitalist are ca scop transformarea oricarei conduite care ameninta privilegiile si proprietatea claselor favorizate intr-un comportament ilegal. Quinney a efectuat o tipologie a crimelor (infractiunilor) in functie de diferentele de putere existente intre clasele dominante si cele defavorizate:
a) crime “pradalnice”, printre care se numara spargerile, talhariile
(jafurile), comertul cu droguri si contrabanda, comise de catre indivizii fara resurse in scopul asigurarii necesitatii de supravietuire intr-un mediu dominat de inegalitate sociala; b) crime cu caracter particular, intre care pot fi mentionate omorul, atacul inarmat si violul, savarsite, mai ales, de acei indivizi care sunt abrutizati de conditiile dure ale capitalismului; c) crime de rezistenta (opozitie), printre care actele clandestine de sabotaj economic si munca facuta de mantuiala, caracterizeaza clasa muncitoare, care alege aceste mijloace pentru a se impotrivi capitalismului; d) crime de dominare, comise de catre corporatii, printre care fixarea artificiala a preturilor, incalcarea legislatiei financiare, poluarea mediului etc., care au ca scop mentinerea sistemului existent; e) crime ale puterii executive(acte de coruptie), savarsite in diferite scopuri, toate avand ca motivatie mentinerea pozitiilor de putere, prestigiu si bunastare materiala. Teoreticienii conflictului apreciaza ca, in toate formele ei, devianta a devenit un raspuns adaptativ la conditiile de viata ale capitalismului contemporan, iar sanctionarea ei are loc in functie de pozitia de clasa, urmarind ordinea sociala inegalitara a sistemului social.
CAUZALITATEA IN CRIMINOLOGIE
MACROCRIMINOLOGIA – studierea cauzelor sociale ale
criminologiei
FACTORI CRIMINOGENI ce determina criminalitatea se clasifica
in factori economici , demografici ,culturali si politici
FACTORI ECONOMICI ce pot fi considerati cu continut
criminogen sunt ;
- industrializarea – mobilitatea populatiei spre zone
industriale din mediul rural creand individualizarea posibilitatea de a deveni un necunoscut sau lipsit de contro social . - navetismul prelungit – dezechilibrul ecologic ce ofera un stres prelungit mucitorilor
- somajul – scaderea nivelului de trai , instabilitatea
emotionla privind ziua de maine , scaderea utoritatii parintilor in plan familial in fata copiilor
- nivelul de trai generator de criminalitate , saracia dar si
dorinta de avutie impinge spre delicventa .
Crizele economice prelungite , scad salariile , apare specula ,
propritatea este in pericol atat a individului cat si a statului .
FACTORI DEMOGRAFICI – mobilitatea socisala si urbanizarea in
cadrul careia scade controlul social structuri noi gformate sunt necuprinzatoare l ainceput sub aspect educational .
Emigrarea spre tarile cu potential economic , cei mai multi
sunt frstrati nu cunosc legislatia tarii respectiva , accepta munca fortata si forma de sclavie , criminalitatea straina .
Emigrarea din tarile foarte sarace africane spre tari mai dezv. economic .
Negativ --- importul de criminalitate , dezechilibrul social in
zonele unde acesta se instaleaza .
Ermetizarea acestei etnii fara posibilitatea de patrundere si
contro social 9 comunitatea chineza , araba ) , lipsa factorilor educationali .
Lipsa comunicarii cu autoritatile statului , urmarea a
necunoasterii limbii
Traficul cu fiinte umane ca fenomen social se dezvolta ,m
prostitutia , cersetoria , dezvoltatea retelelor de traficanti , spalarea banilor , violenta maxima exercitata de traficanti asupra traficatilor . FACTORII SOCIO-CULTURALI
Familia si importanta ei in cresterea , formarea si educarea
copiilor .
Negativ : familia contemporana si-a micsorat dimensiunile si
rolul edicativ , aparitia unor sintagme noi : familia destramata , in bucati , asistata
Concubinajul , varsta de casatorie s-a rdicat cu mult inspre 40
ani , au crescut divorturile , preocuparea pentru parinti ori rude in neputinta este in scadere .
Esecul privind integrarea scolara , copii inadaptati social ,
constituie o problema , insuibordonare , absenteism scolar , repetentie , conduita gresiva in raport cu cadrele didactice .
Impactul activitatii din timpul liber , lipsa de interes pentru
sport , cultura , arta m consum de alcool , droguri , tutun , vagabondaj .
Impactul mijloacelor de informare in masa : presa scrisa ,
radio-Tv ,
FACTORII POLITICI
Razboiul si revolutia instaureaz haos , anarhie economica si
sociala , violenta .
Revolutia este acea stare de criza politica , de mare amploare
care se manifesta pe cale conflictuala , urmatindu-se inlaturarea de la putere a unui grup conducator , vu cerirea puterii politice si schuimbarea puterii politice sociale .