SCOALA POSTLICEALA SANITARA FUNDENI

CHIRURGIE
PERSISTENTA CANALULUI ARTERIAL

ELEV: BALABAN CARMEN CRISTINA

CLASA: AMG II H
Vasul ce permite sângelui să devieze circulația pulmonară în timpul
vieții intrauterine se numește duct arterial. Imediat după naștere,
atunci când plămânii fătului se umplu cu aer, ductul arterial devine
inutil, nu mai este necesar.  În majoritatea cazurilor, acesta se
închide imediat. 

În situațiile în care ductul arterial nu se închide, apare persistența de

canal arterial (PDA) afecțiune care determină creșterea fluxului
sangvin între aortă și artera pulmonară, principalele vase ale
circulației pulmonare și sistemice.

Dacă PDA este redusă, aceasta nu cauzează probleme majore și nu

necesită neapărat un tratament, dar dacă PDA este importantă, în
lipsa unui tratament pot apărea diferite probleme, cum ar fi slăbirea
mușchiului cardiac sau insuficiență cardiacă.

Cauzele persistenței de canal arterial

În timpul vieții intrauterine, legătura dintre aortă și artera

pulmonară este absolut necesară pentru circulația sangvină
a fătului. Ductul arterial separă sângele de plămânii fătului
în timp ce se dezvoltă și obține oxigen din circulația
sangvină a mamei. După naștere, în cazul în care ductul
arterial rămâne deschis, fluxul sangvin va circula anormal în
plămânii și inima nou-născutului. În lipsa depistării sau a
unui tratament, tensiunea arterială din plămânii copilului va
crește, inima va slăbi și vor apărea defecte cardiace și alte
probleme grave.

Factorii de risc pentru persistența de canal arteriale pot fi: 

 

 O infecție cu rubeolă în timpul sarcinii

 Predispoziție genetică pentru PDA sau alte afecțiuni
genetice în istoricul familiei
 Naștere prematură
 Nașterea la o altitudine mare, de peste 3000 metri
 Bebelușii cu Sindrom Down au o predispoziție mult mai
mare la malformații congenitale cardiace
 Diabetul zaharat la mamă
 Consumul medicamentelor, al drogurilor, alcoolului sau
expunerea la radiații și substanțe chimice

Simptomele persistenței de canal arterial 

Exceptând persistența de canal arterial cu dimensiuni mici,

care nu va genera simptome și poate rămâne
nediagnosticată, simptomele resimțite pentru o situație în
care dimensiunile PDA sunt mari pot varia în funcție de mai
mulți factori:

 Gravitatea malformației
 Vârsta gestațională a fătului în momentul nașterii
 Gradul defectului

Tratamentul persistenței de canal arterial

În cazul în care fluxul circulației sistemice și cel al circulației

pulmonare sunt normale, iar pacientul nu prezintă nicio altă afectare
cardiacă, canalul arterial poate fi închis fără a prezenta alte
complicații. Dacă pacientul prezintă și alte malformații cardiace
ductodependente, menținerea canalului deschis poate salva viața
individului. În acest caz, poate fi folosit un tratament medicamentos
pentru a împiedica închiderea canalului arterial.

Există cazuri în care închiderea se face natural, de la sine, mai ales la

copiii născuți prematur. Dacă bebelușul s-a născut la termen și
afecțiunea persistă mai mult de câteva săptămâni, șansele ca
închiderea canalului arterial să se întâmple de la sine scad drastic. 
Tratamentul medicamentos poate provoca un răspuns favorabil la unii
nou-născuți, dar în același timp poate avea și efecte adverse. Dacă
medicația necesară este oferită din timp, șansele de reușită cresc
considerabil. 

În cazul în care tratamentul medicamentos nu dă rezultate, este

necesară intervenția de închidere percutană. În anumite situații se
poate folosi un cateter vascular, cu ajutorul căruia se realizează
închiderea canalului. Această intervenție poate ajuta pacientul să
evite o procedură chirurgicală clasică. Metoda clasică de închidere
presupune o mică incizie la nivel intercostal și implică câteva riscuri
pe care numai medicul specialist le poate evalua și prezenta.
Întotdeauna trebuie puse în balanță beneficiile, dar și riscurile la care
supunem copilul.