Jocuri statice în informație completă

1. Duopolul Cournot
Pe piaţa unui produs omogen există două firme care îl pot produce. Fie q1 şi q2 cantităţile
din bun produse de firma 1, respectiv de firma 2. Funcţia inversă de cerere pentru produs este:
a − Q , pentru Q  a
p( Q ) =  , cu a > 0.
0 pentru Q  a
p reprezintă preţul bunului, iar Q = q1 + q2 este cantitatea totală de bun oferită pe piaţă.
Costul total al producerii cantităţii qi de produs de către firma i este Ci ( qi ) = c  qi + Ci , unde c

reprezintă costul marginal (consum pentru ambele firme) iar C i costul fix. ( Evident, vom

presupune că atât c cât şi C i sunt mai mici decât a , altfel problema nu are sens ).
În cazul modelului Cournot ambele firme aleg simultan cantităţile pe care le oferă pe piaţă.
Forma normală a jocului:
a) jucătorii – care sunt cele două firme
b) strategiile disponibile pentru fiecare jucător – cantităţile alese de fiecare din marfa
considerată pentru a fi produse
c) câştigul obţinut de fiecare jucător – care vor fi reprezentate prin profiturile asociate.

Câştigurile fiecărui jucător, fiind profiturile înregistrate, vor avea următoarea formă:
( ) ( )   
u i q i , q j = q i p q i + q j − c = q i a − q i − q j − c − C i i = 1,2

Dacă perechea de strategii (q , q ) este un echilibru Nash, atunci pentru fiecare jucător i
1
*
2
*

 * *  *
u i  q i , q j   u i  q i , q j  . Sau echivalent, fiecare jucător trebuie să rezolve următoarea problemă
   

(
de maximizare: max u i q i ,q*j .
qiS i
)
Pentru modelul nostru , problema va fi :

0  qi
( *
)   * 
max u i q i ,q j = max q i a −  q i + q j  − c  − C i ,i = 1,2

0  qi   
 Condiţiile de ordin întâi pentru aceasta problemă conduc la :
 *
u i  q i ,q j 
  = 0  q * = 1 a − q * − c .
 j 
 qi i
2 

*
(*
)
Deci cantităţile q1 , q 2 care reprezintă echilibrul Nash sunt:

 * 1
(
q1 = 2 a − c − q 2
*
) (X )


1
(
 q 2* = a − c − q1*
2
) (Y )

Din rezolvarea sistemului de ecuaţii rezultă : q1* = q 2* =

(a − c ) iar profitul fiecărei firme
3

asociat va fi: u i  q i* , q j*  = (a −c ) − C i , evident dacă q i + q j  a , adică dacă a  2c .

2 * *

  9

Cum se poate explica un astfel de rezultat ? Dacă cele două firme nu sunt în condiţii de
concurenţă, atunci ele se pot comporta ca nişte monopolişti. În acest caz problema ce trebuie
rezolvată va fi : max u i (q i ,0) , pentru fiecare dintre aceştia, ceea ce conduce la cantitatea de
qi

a −c (a − c )2 .
monopol q m = , iar profitul asociat ar fi u i (q m ,0) =
2 4

Cum există două firme , această cantitate se va diviza în două , adică qi = qm / 2 , pentru

fiecare i , cantitate mai mică decăt în cazul anterior, dar care aduce un profit mai mare pentru

, u i q i ,q j = (a − c ) .
( )
a −c 2
fiecare firmă : q i =
4 8
În acest caz - dacă firmele nu se înţeleg între ele – atunci fiecare are interesul de a devia de
la această strategie – adică de a produce mai mult în dezavantajul celuilalt ( Se poate observa uşor
că o alegere qi = qm / 2 nu este cel mai bun răspuns al jucătorului i dacă jucătorul j alege

q j = qm / 2 ). Aici cantităţile de mărfuri oferite vor creşte din partea fiecărei firme până la nivelul

qi = ( a − c ) / 2 .
 Soluția grafică - Soluția se determină la intersecția între funcțiile de reacție
1
𝑞1∗ = (𝑎 − 𝑐 − 𝑞2∗ )
{ 2
1
𝑞2∗ = (𝑎 − 𝑐 − 𝑞1∗ )
2

2. Duopolul Bertrand
In anul 1883 Bertrand a propus un alt model pentru comportamentul a 2 firme care se află
pe aceeaşi piaţă (cazul duopolului Bertrand). În acest caz vom presupune că cei doi jucători sunt
două firme care produc pentru o piaţă 2 produse diferite, dar care pot fi substituibile. Funcţiile de
cerere ale consumatorilor sunt date prin relaţia :
qi ( pi , p j ) = a − pi + b p j

( b  0 arată că cele 2 produse sunt substituibile iar b<0 arată că cele două produse sunt
complementare).
Spaţiul strategiilor celor doi jucători este dat de sensul dat de alegerea preţurilor la care vor
vinde cele 2 produse şi nu a cantităţilor – ca în cazul duopolului Cournot . Aducând jocul sub
formă normală avem :
- 2 jucători – reprezintă cele două firme;
- spaţiul strategiilor – dat de alegerea preţurilor p i , p j cu S i = [ 0, ) ;
 - funcţiile de câştig - care vor fi profitul realizat de cele 2 firme, în cazul în care costul total
este dat prin C i ( q i ) = c q i ( presupunem de această dată că nu avem cost fix , iar costul

marginal este acelaşi pentru ambele firme ).

( )
Atunci perechea p1* , p 2* este un echilibru Nash al jocului considerat ( în care firmele aleg

simultan preţul de desfacere ) dacă fiecare firmă rezolvă următoarea problemă de maximizare:

( ) 
max ui pi , p j = max a − pi + b p j ( pi − c )
p i 0
*

p i 0
*

Din condiţiile de ordin întâi rezultă:
(
ui pi , p j
*
* )
1 *
= 0  pi = a + b q j + c ( )
 pi 2

*
( *
)
Deci perechea de preţuri p i , p j va satisface sistemul de ecuaţii:

 * 1
 p1 = 2 a + b p 2 + c
*
( )

 p 2* =

1
2
a + b p1 + c
*
( )
şi de aici , soluţia problemei: p1* = p 2* = (a + c ) .
2−b
(Observăm că această problemă are soluţie doar dacă b  2 , altfel vom obţine preţuri negative) .
Grafic, echilibrul Nash al jocului se determină la intersecția celor 2 funcții de reacție:
Aplicații propuse:
Aplicația 1. Pe piaţa unui produs omogen există două firme care îl pot produce. Fie q1 şi q2
cantităţile din bun produse de firma 1, respectiv de firma 2. Funcţia inversă de cerere pentru produs
este:
17 − 𝑞, 𝑑𝑎𝑐𝑎 𝑞 < 17
𝑝(𝑞) = { ,
0, 𝑑𝑎𝑐𝑎 𝑞 ≥ 17
unde p este preţul bunului, iar 𝑞 = 𝑞1 + 𝑞2 reprezintă cantitatea totală de bun produsă de cele
două firme.
Costul total al producerii cantităţii qi de produs de către firma i este Ci ( qi ) = c  qi + Ci , unde c
reprezintă costul marginal, egal cu 5. Dacă ambele firme aleg simultan cantitatea de bun oferită pe
piață, se cere:
a). determinați cantitățile optime și profiturile celor 2 firme dacă se află în concurență de
tip Cournot
b). determinați cantitățile optime și profiturile celor 2 firme dacă acestea formează un cartel
c). analizați care dintre situațiile anterioare este mai avantajoasă pentru consumator și care
pentru firme.

Aplicația 2. Fie două firme care se află pe aceeași piață și decid simultan cu privire la prețurile de
desfacere ale bunurilor respective. Funcţiile de cerere ale consumatorilor sunt date prin relaţia:
𝑞𝑖 (𝑝𝑖 , 𝑝𝑗 ) = 17 − 𝑝𝑖 + 0.7𝑝𝑗 .
Dacă fimele au același cost marginal: c=3, iar costurile fixe sunt nule, care este echilibrul jocului
și care sunt câștigurile firmelor?