See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/332014464

Între spiritualitate şi consum. Mântuirea ca „nevoie” în lumea contemporană

Article · March 2019

CITATIONS READS

0 895

1 author:

Morariu Iuliu-Marius
Babeş-Bolyai University
176 PUBLICATIONS   133 CITATIONS   

SEE PROFILE

Some of the authors of this publication are also working on these related projects:

Memorialistica Primului Război Mondial din Ţara Năsăudului View project

Astra Salvensis - review of history and culture View project

All content following this page was uploaded by Morariu Iuliu-Marius on 27 March 2019.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

 glasul
bisericii

Revista oficial` a Mitropoliei Munteniei "i Dobrogei

Anul LXXvI (2017), nr. 7-12 (iulie-decembrie)
 Colegiul editorial

Preşedinte:
Preafericitul Părinte
† Daniel,
Arhiepiscopul Bucureștilor,
Mitropolitul Munteniei și Dobrogei,
Locţiitorul Tronului Cezareei Capadociei şi
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Vicepreşedinţi:
† ÎPS Nifon al Târgoviştei
† ÎPS Teodosie al Tomisului
† ÎPS Calinic al Argeşului şi Muscelului
† ÎPS Ciprian al Buzăului şi Vrancei
† ÎPS Casian al Dunării de Jos
† PS Vincențiu al Sloboziei şi Călăraşilor
† PS Galaction al Alexandriei şi Teleormanului
† PS Ambrozie al Giurgiului
† PS Visarion al Tulcii
† PS Timotei Prahoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei
Bucureştilor

Membri:
Redactori: Preot Dumitru Sorin Stoian, Ioan Bușagă
Corector: Lucia Lavinia Boicu
Tehnoredactor: Mihai Mehedin

© Redacția revistei mitropolitane Glasul Bisericii

Bucureşti, Bulevardul Regina Maria, nr. 1, bloc P5B, ap. 18, sector 4
Tel. 021.337.21.02

redactia@glasulbisericii.ro
www.arhiepiscopiabucurestilor.ro

ISSN: 1013-6789
 Preafericitul Părinte
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Ședința solemnă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în prezența PF Kiril, Patriarhul Moscovei și al
Întregii Rusii, PF Anastasie, Arhiepiscopul Tiranei, Durresului și al întregii Albanii, PF Rastislav, Mitropolitul
Bisericii Ortodoxe din Ţinuturile Cehiei şi din Slovacia, și a altor ierarhi din Bisericile Ortodoxe surori
Palatul Patriarhiei, 28 octombrie 2017
 Cuprins

Editorial
† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Justinian Patriarhul – apărător al Bisericii
în timpul perioadei comuniste 13

Pastorale
† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Pastorală la Praznicul Nașterii
Mântuitorului nostru Iisus Hristos – 2017 23
† Nifon, Arhiepiscopul Târgoviștei, Mitropolit onorific
și Exarh patriarhal
Pastorală la Praznicul Nașterii
Mântuitorului nostru Iisus Hristos – 2017 29
† Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului
Pastorală la Praznicul Nașterii
Mântuitorului nostru Iisus Hristos – 2017 35
† Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului
Pastorală la Praznicul Nașterii
Mântuitorului nostru Iisus Hristos – 2017 39
† Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei
Pastorală la Praznicul Nașterii
Mântuitorului nostru Iisus Hristos – 2017 47
† Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos
Pastorală la Praznicul Nașterii
Mântuitorului nostru Iisus Hristos – 2017 55
† Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor
Pastorală la Praznicul Nașterii
Mântuitorului nostru Iisus Hristos – 2017 61
† Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului
Pastorală la Praznicul Nașterii
Mântuitorului nostru Iisus Hristos – 2017 69
† Ambrozie, Episcopul Giurgiului
Pastorală la Praznicul Nașterii
Mântuitorului nostru Iisus Hristos – 2017 77
† Visarion, Episcopul Tulcii
Pastorală la Praznicul Nașterii
Mântuitorului nostru Iisus Hristos – 2017 87

Articole și Studii

Dr. Elisabeta Milea

Deschiderea oficială a Academiei de Muzică Religioasă
din Bucureşti și primul an de funcționare 95
Preot drd. Ionuț Badea
Sensul teologic al suferinţei şi al vindecării.
Mărturii ale Sfinţilor Părinţi 109
Dr. Silviu-Constantin Nedelcu
Presa bisericească ortodoxă – între libertatea
de exprimare şi cenzura comunistă 127
Preot dr. Nicușor Sandu
Paradigma unității creștine după
Evanghelia Sfântului Ioan Teologul 185
Ieromonah drd. Maxim (Iuliu-Marius) Morariu
Între spiritualitate şi consum.
Mântuirea ca „nevoie” în lumea contemporană 195
Drd. Cristian Mihail Paraschiv
170 de ani de la nașterea lui Gavriil Musicescu,
promotor al muzicii corale în România 205
Preot dr. Adrian Agachi
Un ierarh înțelept în vremuri de prigoană:
Patriarhul Justinian Marina 223

2017 – Anul Comemorativ Justinian Patriarhul și al Apărătorilor

Ortodoxiei în Timpul Comunismului în Patriarhia Română

Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

la prima Duminică a Postului Nașterii Domnului
din anul 2017, privind însemnătatea
Anului omagial al Sfintelor icoane, al iconarilor
și pictorilor bisericești și a Anului comemorativ Justinian Patriarhul
și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului
în Patriarhia Română 237
Lucrările Conferinței pastoral-misionare semestriale de toamnă
a clericilor din Arhiepiscopia Bucureștilor, cu tema
„2017 – Anul comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor
Ortodoxiei în timpul comunismului în Patriarhia Română” 245
† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
2017 – Anul comemorativ Justinian Patriarhul
și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului 249
Prof. dr. George Enache
Situația Bisericii Ortodoxe Române în timpul
regimului comunist. Rolul providențial al
Patriarhului Justinian 255
Preot conf. dr. Gheorghe Holbea
Transfigurarea suferinței în temnițele comuniste.
Mărturii 265
Preot Nicolae Bordașiu
Mărturisitori creștini din temnițele comuniste 287
Misiune și responsabilitate

† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

O făclie de Înviere peste veacuri –
Catedrala de la Curtea de Argeş 297
† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Comuniune fraternă şi coresponsabilitate misionară 301
† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Regele Mihai – un simbol al suferinței
şi speranței poporului român 305

Viața bisericească în Mitropolia Munteniei și Dobrogei

Agenda de lucru a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel
(iulie-decembrie 2017) 311
Preafericitul Părinte Kiril, Patriarhul Moscovei și
al Întregii Rusii, a adus în dar pelerinilor români
moaștele Sfântului Serafim de Sarov 351
Sfinții lui Dumnezeu adună în comuniune Bisericile
și popoarele ortodoxe 355
Sărbătorirea Ocrotitorului ceresc al cetății Bucureștilor 359
Cuviosul Dimitrie cel Nou, sfântul aducător de sfinți la București 363
Sărbătorirea solemnă la Târgoviște a Sfântului Ierarh Nifon 367
Simpozion internațional la Târgoviște 369
Proiect unic în Europa de amenajare a unei plaje terapeutice 371
Proiectul școlar „România în sărbătoare” 373
Simpozionul „Rugul Aprins și Patriarhul Justinian” 375
Pelerinaj la Curtea de Argeș 377
Sărbătorirea Sfântului Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel 379
Ceremonii religioase și militare dedicate
Centenarului bătăliei de la Mărășești 381
Inaugurarea unui Centru de zi în Focșani 383
 Colocvii de teologie patristică și bizantinologie la Galați 385
Sărbătorirea ocrotitorului spiritual al Arhiepiscopiei Dunării de Jos 387
Seminarii de formare pentru preoți și coordonatori sociali 393
Icoane ale Maicii Domnului, în pelerinaj la Călărași și Slobozia 395
Sărbătoare la Mănăstirea Pantocrator din Teleorman 397
Referendumul, între adevăr și dezinformare 399
556 de ani de la prima atestare documentară
a voievodalei Mănăstiri Comana 401
Concurs religios interliceal la Tulcea 403
Expoziția „Icoana este viață”, la Tulcea 405
Pomenirea mărturisitorilor Ortodoxiei de la Ostrov 407

Canonizarea Cuviosului Pafnutie – Pârvu Zugravul (1657-1735)

Un nou sfânt român: Cuviosul Pafnutie – Pârvu Zugravul 413
Tomos sinodal al Bisericii Ortodoxe Autocefale Române
pentru proclamarea canonizării Sfântului Cuvios
Pafnutie – Pârvu Zugravul (1657-1735) 417
Viața Sfântului Cuvios Pafnutie – Pârvu Zugravul (7 august) 421
Elisabeta Negrău, Cristina Cojocaru
Repere privind opera și receptarea artistică
a pictorului Pârvu Mutu 425

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, Zece Ani de Slujire Patriarhală

† Timotei Prahoveanul,
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor
Părintele Patriarh Daniel, zece ani de rodnică slujire patriarhală 437
† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Slujirea Bisericii – jertfelnicie și bucurie 443

Noutăți editoriale 469

 Între spiritualitate şi consum.
Mântuirea ca „nevoie” în lumea contemporană

Ierom. drd. Maxim (Iuliu-Marius) Morariu

Introducere
Evoluţia galopantă a ştiinţei şi tehnicii din ultimele două secole a adus cu
sine modificări importante în viaţa socială a umanităţii, determinând renunţarea
la anumite obiceiuri şi modificarea altora, contribuind la distrugerea anumitor
mituri şi la schimbarea condiţiilor de viaţă.
Mai mult decât atât, modernitatea, perioada în care au început aceste
schimbări ce vor continua ulterior, a adus, pe lângă descoperirea unor elemente
caracteristice vieţii private (despre care putem afirma că a suferit o modificare
de paradigmă atunci)1, şi conturarea ideii naţionale. Aceasta a contribuit la

1
O analiză interesantă a modului în care a evoluat viaţa privată de-a lungul istoriei ne oferă
un colectiv de istorici care, în cadrul revistei Annales de la Paris, au reuşit, o bună parte din
cea de-a doua jumătate a secolului trecut, să devină voci autorizate în domeniul istoriografiei
contemporane. A se vedea: Phillippe Aries, Georges Duby, Paul Veyne, Istoria vieţii private,
vol. 1, „De la Imperiul Roman la anul o mie”, traducere de Ion Herdan, Bucureşti, Ed. Meridiane,
1994; Phillippe Aries, Georges Duby, Paul Veyne, Istoria vieţii private, vol. 2, „De la Imperiul
Roman la anul o mie”, traducere de Ion Herdan, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1994; Philippe Aries,
Georges Duby, Istoria vieţii private, vol. 3, „De la Europa Feudală la Renaştere”, traducere de
Maria Berza, Micaela Slăvescu, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1995; Philippe Aries, Georges Duby,
Istoria vieţii private, vol. 4, „De la Europa Feudală la Renaştere”, traducere de Maria Berza, Micaela
Slăvescu, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1995; Philippe Aries, Georges Duby, Roger Chartier,
Istoria vieţii private, vol. 5, „De la Renaştere la Epoca Luminilor”, traducere de Constanţa
Tănăsescu, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1995; Philippe Aries, Georges Duby, Roger Chartier,
Istoria vieţii private, vol. 6, „De la Renaştere la Epoca Luminilor”, traducere de Constanţa
Tănăsescu, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1995; Philippe Aries, Georges Duby, Michelle Perrot,
Istoria vieţii private, vol. 7, „De la Revoluţia Franceză la Primul Război Mondial”, traducere
de Narcis Zărnescu, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1997; Philippe Aries, Georges Duby, Michelle
Perrot, Istoria vieţii private, vol. 8, „De la Revoluţia Franceză la Primul Război Mondial”,
 196 GLASUL BISERICII
dezmembrarea imperiilor şi la formarea statelor naţionale şi a dus la apariţia unor
fenomene precum globalizarea2, despre care putem spune că, într-un fel, se găsesc
la baza societăţii contemporane. Desigur, odată cu descoperirea electricităţii,
munca omului a fost uşurată, prin intermediul ei fiind dezvoltate apoi diferite
tehnologii, de a căror utilitate ne bucurăm până astăzi.
Tot modernitatea a fost însă cea care a dus la apariţia producţiei în masă,
care a uşurat pe de-o parte munca omului, iar pe de altă parte l-a făcut să preţuiască
mai puţin unele dintre obiectele pe care, datorită statutului lor de „hand-made” şi
de unicat, le percepea diferit înainte. Astfel, modernitatea l-a îndreptat uşor-uşor
înspre consumism sau fenomenul secularizării, văzut de unii ca o maladie3, iar
de alţii ca o etapă ce poate avea efecte ambivalente4. În cea de-a doua jumătate a
secolului XX, pe fondul marketingului realizat în mod consecvent şi cu o oarecare
doză de agresivitate de către diferite mass-media, consumismul a devenit pentru
multă lume un adevărat mod de viaţă.
În acest context, pornind de la folosirea cumpătată a tuturor bunurilor,
care stă la baza creştinismului, apare întrebarea dacă nu cumva consumismul
contravine doctrinei creştine. De la aceasta, dar şi de la alte întrebări similare
a pornit prezentul demers. În cadrul lui vom încerca să radiografiem societatea
contemporană, să identificăm elementele care stau la baza consumismului şi
determină dezvoltarea lui, să vedem în ce măsură marketingul social este nociv
pentru Biserică, dacă aceasta ar trebui să practice şi ea o formă de marketing şi

traducere de Narcis Zărnescu, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1997; Philippe Aries, Georges Duby,
Antoine Prost, Gérard Vincent, Istoria vieţii private, vol. 9, „De la Primul Război Mondial până
în zilele noastre”, traducere de Constanţa Tănăsescu, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1997; Philippe
Aries, Georges Duby, Antoine Prost, Gérard Vincent, Istoria vieţii private, vol. 10, „De la
Primul Război Mondial până în zilele noastre”, traducere de Constanţa Tănăsescu, Bucureşti, Ed.
Meridiane, 1997. Exemplul lor a fost urmat apoi şi de către alţi cercetători, care au aprofundat
fenomenul şi au adus contribuţii noi. Cf. Bill Bryson, Acasă – o istorie a vieţii private, traducere
de Ciprian Șiulea, Iaşi, Ed. Polirom, 2012.
2
De altfel, acest fenomen se constituie astăzi într-o adevărată provocare atât pentru societate,
cât şi pentru lumea în care trăim. Cf. Biserica în era globalizării – referatele Simpozionului
Internaţional „Interferenţe spirituale în societatea globalizată. Ortodoxia deschisă spre lume”,
organizat de Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii 1 Decembrie 1918 din Alba-Iulia,
Alba-Iulia, Ed. Reîntregirea, 2003.
3
Cf. Ioan Bizău, Viaţa în Hristos şi maladia secularizării, Cluj-Napoca, Ed. Patmos, 2002.
4
Pentru o imagine a diferitelor nuanţe prin prisma cărora este văzută secularizarea, a se vedea
şi: Olav Hovdelien, „… in favour of secularism, correctly understood.”, Australian eJournal of
Theology, XXI (2014), 3, pp. 234-247; Nicolai Berdiaev, Un nou Ev Mediu, traducere de Mariana
Vârtic, Craiova, Ed. Omniscop, 1995; Zygmunt Bauman, Etica postmodernă, traducere de
Doina Lică, Timişoara, Ed. Amacord, 2000; François Furet, Reflecţii asupra revoluţiei franceze,
(Societatea civilă), traducere de Sorin Antohi, Mircea Vasilescu, Bucureşti, Ed. Humanitas, 1992;
Joseph Ratzinger, Europa în criza culturilor, (Filosofie extrem-contemporană), traducere de Delia
Marga, Cluj-Napoca, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, 2008.
 articole 'i studii 197
să propovăduiască înlocuirea consumismului înţeles ca dependenţă de diferite
bunuri materiale cu nevoia de mântuire sau dacă ar trebui să facă loc unor forme
alternative de religiozitate5 etc.
În cadrul cercetării vom porni de la definirea unor termeni-cheie precum
consum şi consumism şi de la analizarea lor din perspectiva teologiei sociale.
Vom încerca apoi să vedem în ce context ar putea ei să interfereze cu spaţiul
teologic şi cum ar putea Biserica să îi încreştineze (sau dacă ar putea)6.
Sperăm ca demersul să se constituie într-o investigaţie utilă, care să ajute
la radiografierea raporturilor dintre consumism şi mântuire şi care să propună
soluţii pentru prevenirea unor pericole ce ar putea paşte societatea de mâine.

Între spiritualitate şi consum.

Mântuirea ca „nevoie” în lumea contemporană
Societatea în care trăim, marcată de acel fenomen despre care am pomenit
şi anterior, pe care unii îl definesc prin intermediul sintagmei de secularizare, iar
alţii preferă să în vadă drept o formă de „ieşire din religie”7, are în centru tehnica,
5
De altfel, astfel de forme încearcă şi ele să pătrundă „pe piaţă”. Mai mult decât atât, diferite
organizaţii aşa-zis umaniste se comportă şi ele, din perspectiva organizării şi a modului în care
sunt finanţate, asemenea unor biserici. Prezentând un astfel de exemplu, Mirel Bănică spune:
„Se vorbeşte mult, uneori în exces despre „credinţă” şi „credincioşi”, dar se uită adesea jumătatea
goală (sau mai degrabă plină?) a paharului, reprezentată de cei indiferenţi din punct de vedere
religios sau de atei. Ateii, scriu autorii cărţii (autorul prezinză o lucrare apărută în anul 2008 în
Anglia: Peter Berger, Grace Davie, Effie Fokas, Religios America, Secular Europe? A Theme and
Variations, Franham, Ashgate, 2008), într-un stil foarte „cioranian”, se găsesc în mod paradoxal
într-o mai mare legătură cu Dumnezeu şi cunosc mai multe lucruri despre El decât cei care-şi
manifestă zgomotos credinţa. Ca exemple europene sunt date Franţa şi Norvegia. Franţa nu
mai constituie de multă vreme o surpriză în acest domeniu, având în vedere anti-clericalismul
său istoric, un alter-ego al elitelor seculare. Norvegia este citată datorită numărului mare de
mişcări umaniste, dintre care cea mai cunoscută, Norwegian Humanist Association – Human-Etisk
Forbund, a ajuns să fie echivalentul unei „biserici” ad-hoc, întreţinută din taxe, la fel ca o biserică
tradiţională, verificând astfel într-o manieră post-modernă, am putea spune, tezele weberiene
despre religiozitatea grupurilor comunitare”. Mirel Bănică, Religia în fapt. Studii, schiţe şi
momente, (Universitas, Theologia socialis, 17), Cluj-Napoca, Ed. Eikon, 2011, p. 259.
6
În realizarea acestui demers, am pornit de la ideea că Biserica este cea care, de-a lungul timpului,
şi-a descoperit şi dezvoltat vocaţia de a încreştina elemente ce ţineau de alte culturi. Credem
că, pornind de la aceasta, ea ar putea astăzi să încerce să încreştineze şi acest consumism acerb,
dându-i accente şi nuanţe noi şi temperându-l pe alocuri (n. n.).
7
Istoricul francez Marchel Gauchet realizează o analiză frumoasă şi bine documentată a acestui
fenomen. Iată cum îl defineşte: „Ieşirea din religie nu înseamnă ieşire din credinţa religioasă,
ci ieşirea dintr-o lume în care credinţa este structurantă, în care ea impune forma politică a
societăţilor şi în care ea defineşte economia legăturii sociale”. Marcel Gauchet, Ieşirea din
religie. Parcursul laicităţii, traducere de Mona Antohi, Bucureşti, Ed. Humanitas, 2006, p. 9. În
alt loc, Gauchet arată că nu trebuie să vorbim despre el la trecut şi că este un fenomen aflat încă
în plină desfăşurare: „Ieşirea din religie continuă. Ne găsim chiar pe un palier de decompresiune
destul de remarcabil. Este fundamental să îi măsurăm întreaga importanţă. Iată, în fapt, cheia
 198 GLASUL BISERICII
a cărei evoluţie este una galopantă. La rândul ei, aceasta aduce schimbări atât în
ceea ce priveşte nivelul de trai, cât şi modul de percepţie a unor lucruri. Astfel,
după cum remarcă Nicu Gavriluţă:
„Tehnica (post)modernă nu mai are justificarea mitologică şi religioasă pe care o
avea tehnica arhaică şi premodernă. Atunci, simplul act al cultivării pământului, de
exemplu, era dublat de simbolistica mistico-religioasă a acelei hierogamii cosmice.
Altă mentalitate, alte interpretări, alte forme de asumare a tehnicii”8.
Schimbările produse de evoluţia tehnologică se repercutează însă şi
asupra spaţiului spiritual, ducând adesea la înlocuirea religiei clasice cu religia
seculară9 şi militând pentru omogenizarea valorilor în societate. Chiar dacă unii
cercetători tind să facă distincţie între secularizare şi acest fenomen10, credem
însă că cele două nu sunt decât modalităţi prin care cea dintâi se ipostaziază.
Aşa se face că acest consumism ce caracterizează societatea în care trăim, ce
are ramificaţii în toate sferele sociale, de la alimentaţie şi până la modalităţile
moderne de comunicare, facilitate de internet11, afectează şi spectrul religios,
ducând la scăderea numărului de credincioşi practicanţi. Mirel Bănică oferă o
prezentare sintetică a modului în care este afectat creştinismul european de către
aşa-zisa schimbare adusă de consumism. Iată ce spune el:
„Dacă ar fi să dăm crezare statisticilor, protestantismul se află în colaps – estonienii
şi est-germanii sunt campionii ateismului european, de exemplu, în timp ce ţările
catolice (Polonia) rezistă mult mai bine încercărilor. Există o menţiune specială

problemei noastre”. Martoră a acestei căderi de tensiune este slăbirea accentuată a Bisericilor
tradiţionale şi a adeziunilor confesionale din ultima perioadă – în orice caz, în Europa. Acest
caracter excepţional european, cel puţin aparent, ridică tot felul de întrebări, dar pentru moment
nu am nevoie decât de următoarea constatare: ieşirea din religie continuă acolo unde începuse”.
M. Bănică, Religia în fapt..., p. 15.
8
Nicu Gavriluţă, „Prefaţă”, în: Mirel Bănică, Religia în fapt..., p. 10.
9
N. Gavriluţă, „Prefaţă”…, p. 10.
10
De exemplu, Mirel Bănică spune cu privire la acest aspect: „Modernitatea nu conduce totdeauna
la secularizare, ci mai degrabă la un nivel ridicat de omogenizare a valorilor din societate. Religia
se transformă în „piaţă” şi un număr din ce în ce mai ridicat de persoane îşi aleg religia aşa cum
aleg produsele comerciale dintr-un supermarket. Religia despre care ei cred că li se potriveşte cel
mai bine, ce duce uneori cu gândul la tipul de spiritualitate roz-bombon din manualele de self-
development. Cu o diferenţă notabilă: europenii bricolează autonom, îşi construiesc propria religie
la domiciliu, în timp ce nord-americanii se găsesc în cadre comunitare organizate, dând naştere la
noi şi noi „denominaţiuni” religioase”. Mirel Bănică, Religia în fapt..., p. 258. Cf. Peter Berger,
Grace Davie, Effie Fokas, Religios America, Secular Europe? A Theme and Variations..., pentru o
analiză mai amplă a acestui fenomen.
11
Pentru o analiză frumoasă şi bine realizată cu privire la modul în care influenţează internetul
evoluţia societăţii contemporane, a se vedea: Radu Preda, „Comunicare versus comuniune.
Marginalii social-teologice despre Internet”, Tabor, V (2012), 10, pp. 55-70.
 articole 'i studii 199
cu privire la ţările ortodoxe: Bulgaria este calificată drept moderately secular, iar
România, very much less so”12.
Prin intermediul unor eforturi susţinute, oameni şi instituţii care interferează
mai mult sau mai puţin cu spaţiul religios încearcă astăzi cu tot mai multă
asiduitate înlocuirea formelor clasice de religiozitate cu surogate în care locurile
religiei şi doctrinei sunt preluate de către diferite filosofii de viaţă. Bunăoară, în
condiţiile în care ecologia a revenit în prim-planul dialogului ştiinţific, în care
personalităţi de prim rang ale Bisericii13 sau ale literaturii14 militează pentru
redescoperirea valorilor ei şi pentru importanţa conservării planetei albastre,
consumul bio-eco a depăşit statutul clasic al unui mod de viaţă alternativ, adepţii
lui devenind adevăraţi prozeliţi, iar modul lui de manifestare fiind similar unei
forme de religiozitate:
„Favorizând un consum de bio-eco, oamenii au impresia că le este mai puţin frică de
incertitudinea zilei de mâine, se deculpabilizează şi se simt «actori» direct implicaţi
într-un joc cu miză uriaşă şi imposibil de verificat: salvarea planetei. Principiul în
sine nu suferă deci de contradicţii evidente, dar punerea sa în practică lasă impresia
că atât activiştii bio, cât şi cei care câştigă bani frumoşi din această activitate îi
privesc pe cei din jur ca pe nişte ignoranţi sau, mai rău, ca pe nişte inocenţi care
trebuie «convertiţi» cu orice preţ la noua credinţă. La fel ca în cazul unei religii,
există acum în Occident un look bio, un limbaj bio, un comportament bio. Adepţii
bio au tendinţa de a se comporta ca o sectă, în sensul clasic pe care Max Weber l-a

12
M. Bănică, Religia în fapt..., p. 259.
13
De exemplu, atât Papa Francisc, cât şi Patriarhul ecumenic Bartolomeu se numără printre marii
susţinători ai mişcării ecologice, cel dintâi consacrându-i o enciclică şi contribuind la dedicarea
unor mişcări anuale acestei mişcări, iar celălalt primind, datorită eforturilor sale susţinute în
acest areal, denumirea de „patriarhul verde”. Pentru mai multe informaţii cu privire la ideile
lor, a se vedea: François, Loue sois-Tu – Laudato Si. Sur la sauvegarde de la maison commune,
Paris, Editions Salvator, 2015; Patriarche Ecumenique Bartholomee, Et Dieu vit que cela était
bon. La vision théologique de la création dans la tradition orthodoxe, traducere de Jean-François
Colosimo, Paris, Les Editions du Cerf, 2015; Olivier Clement, Adevăr şi libertate. Ortodoxia în
contemporaneitate. Convorbiri cu Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I, traducere de Mihai Maci, Sibiu,
Ed. Deisis, 1997, pp. 87-96; Elphidoporos Lambriniadis, „Ecological and Inter-Generational
Solidarity. Initiatives of The Ecumenical Patriarchate”, în: Ingeborg Gabriel, Helmut Renockl
(ed.), Solidaritat in der Krise. Auf der Suche nach neuen Wegen, Wien-Wurzburg, Echter Verlag,
2012, pp. 113-120.
14
Unul dintre cei mai mari militanţi francezi contemporani poate fi considerat scriitorul de
origine algeriană Pierre Rhabi, care are o colaborare frumoasă cu mănăstirea ortodoxă de la Solan,
alături de care a dezvoltat în ultimii ani o serie de programe de vieţuire ecologică. Pentru o viziune
complexă asupra ideilor lui, a se vedea şi: Pierre Rabhi, Manifeste pour la terre e l’humanisme,
Paris, Ed. Actes Sud, 2008; Pierre Rabhi, Le Recours à la terre, Lyon, Ed. Terre du ciel, 1995;
Pierre Rabhi, L’Offrande au crépuscule, Lavalledieu, Ed. Candide, 1989; Pierre Rabhi, Le Gardien
du feu: message de sagesse des peuples traditionnelles, Paris, Ed. Albin Michel, 2003.
 200 GLASUL BISERICII
dat acestui «ideal-tip» în sociologia religiilor. Chiar dacă ei, adepţii bio, neagă cu
vehemenţă această abordare”15.
Aşa-zisele religii seculare cu bază consumistă nu reprezintă însă decât
unul dintre pericolele ce atentează la manifestarea concretă a adevăratei
religiozităţi. Problemele de bioetică, de exemplu16, motivate tot de chestiuni ce
ţin de o percepţie materialistă asupra lumii17, sunt şi ele o consecinţă a modului
în care a evoluat societatea în ultimii ani. Din păcate, dacă prin documente
precum cel emis în anul 2000 de către Biserica Ortodoxă Rusă18, anumite
15
M. Bănică, Religia în fapt...., p. 45.
16
A se vedea, de exemplu: Tristram Engelhardt Jr., Fundamentele bioeticii creștine – perspectiva
ortodoxă, traducere de Mihai Neamțu, Cezar Login, Ioan Ică jr., Sibiu, Ed. Deisis, 2005; Irineu
Pop-Bistriţeanul, „Un gând creștin asupra transplantului de organe”, Studia Universitatis
„Babeș-Bolyai”, Series Theologia Orthodoxa, LIV (2009), 1, pp. 21-24; Irineu Pop-Bistriţeanul,
Curs de bioetică, Cluj-Napoca, Ed. Renașterea, 2005, pp. 56-70; Mircea Gelu Buta (ed.), Medicii
și Biserica, vol. VII, Perspectiva creștin-ortodoxă asupra prelevării și trasplantului de organ, Cluj-
Napoca, Ed. Renașterea, 2009; Ştefan Iloaie, „Persoană și comunitate. Responsabilitatea morală
comunitară”, Studia Universitatis „Babeș-Bolyai”, Series Theologia Orthodoxa, XLVIII (2003),
1-2, pp. 70-79; Ştefan Iloaie, „Împlinirea responsabilității comunitare de către generație”,
Studia Universitatis „Babeș-Bolyai”, Series Theologia Orthodoxa, L (2005), 2, pp. 29-38; Costel
Ciulinaru, „Transplantul de organe și valoarea persoanei umane”, Studia Universitatis „Babeș-
Bolyai”, Series Bioethica, LV (2010), 2, p. 38; Aurel Radu, „Temeiuri morale creștine pentru
apărarea vieții”, Studii Teologice, XXXVI (1984), 9-10, p. 650; Georgios Mantzaridis, Morala
creștină, traducere de Constantin Coman, Bucureşti, Ed. Bizantină, 2006; Jean-Claude Larchet,
Dumnezeu nu vrea suferința omului, traducere de Manuela Bojin, Bucureşti, Ed. Sophia, 2008;
Mircea Gelu Buta, „Bioetica creştină într-o lume post-creştină”, Studia Universitatis „Babeș-
Bolyai”, Series Theologia Orthodoxa, LVII (2012), 2, pp. 51-56, pentru o prezentare analitică a
principalelor probleme de bioetică ce frământă creştinismul contemporan şi pentru o viziune a
Bisericii Ortodoxe asupra acestora.
17
Căci multe dintre mame îşi motivează, de exemplu, dreptul de a avorta susţinând că au dreptul
să îşi păstreze silueta, pe care naşterea unui copil le-ar deforma-o, în vreme ce alţii se folosesc de
transplantul de organe în scopuri de-a dreptul mercantile (Cf. Dominique Martin, „Professional
and Public Ethics United in Condamnation of Transplant Tourism”, American Journal of Bioethics,
X (2010), 10, p. 18).
18
Pentru textul comentat al acestui document, a se vedea: Radu Preda, Ortodoxia și ortodoxiile.
Studii social-teologice (Universitatis, Theologia Socialis 10), Cluj-Napoca, Ed. Eikon, 2010, pp. 265-
293; Ioan Ică jr., Germano Marani (eds.), Gândirea socială a Bisericii. Fundamente – documente
– analize – perspective, (Civitas christiana), Sibiu, Ed. Deisis, 2002, pp. 185-266; Iuliu-Marius
Morariu, „Fundamentele concepţiei sociale a Bisericii Ortodoxe Ruse reflectate în documentul
sinodal din anul 2000”, Tabor, IX (2015), 4, pp. 37-41. Foarte interesant este, de exemplu, faptul
că, pe lângă problemele bioetice, documentul tratează şi chestiuni ce ţin de raporturile Bisericii pe
plan internaţional. Iată ce se stipulează acolo: „Biserica ridică întrebarea cu privire la necesitatea
stabilirii unui control cuprinzător al relaţiilor transnaţionale şi al proceselor ce se desfăşoară în
sectorul financiar al economiei. Un astfel de control, al cărui scop este subordonarea activităţii
antreprenoriale şi financiare intereselor omului şi popoarelor, trebuie exercitat prin toate
mecanismele aflate la dispoziţie societăţii şi statului”.
„Expansiunii spirituale şi culturale ce are drept scop unificarea totală trebuie să i se opună
eforturile unite ale Bisericii, ale structurilor de stat, societăţii civile şi organizaţiilor internaţionale
 articole 'i studii 201
Biserici naţionale se pronunţă cu privire la conţinutul lor, la nivel pan-ortodox
nu există o viziune unanimă şi un document cu valoare universală pentru întreg
spaţiul răsăritean. Oare nu cumva, prin pasivismul ei şi prin refuzul de a se
pronunţa în probleme de relevanţă primordială pentru viitorul ei, Biserica
contribuie şi ea la secularizare?
E discutabil, de asemenea, în ce măsură relaţia dintre aceste două entităţi,
sau „abstracţii pe care, de obicei, nu avem ocazia să le întâlnim în chip nemijlocit”,
după cum arată René Rémond19, nu ar putea fi îmbunătăţită prin eforturile
susţinute ale Bisericii. De altfel, ne-am putea întreba dacă celebra „simfonie
bizantină”, care a constituit baza conlucrării dintre instituţia ecleziastică şi
stat vreme de mai multe secole20, nu ar putea fi considerată valabilă şi astăzi.
Desigur, ar fi necesară o aducere la zi a anumitor aspecte, dar, în contextul în
care Europa trece în aceste momente printr-o căutare de sine21, nu vedem de ce
nu ar putea fi creştinismul cel care să aducă această redescoperire a sinelui, atât
de necesară, astăzi. Prin implicarea în social, Biserica (fie că ne referim aici la
Biserica Ortodoxă22, fie la cea Catolică sau la cele Protestante) a dovedit de-a

pentru afirmarea în lume a unui schimb cultural şi informaţional cu adevărat echitabil şi reciproc
avantajos, unite cu eforturi de protejare a identităţii naţiunilor şi a celorlalte comunităţi umane”.
Ioan Ică Jr., Germano Marani (eds.), Gândirea socială a Bisericii..., p. 265. Cf. Sorin Gog,
Secular and religious identities in post-socialist Romania, PhD Thesis, Babes-Bolyai University,
Faculty of Sociology and Social Work, Supervisor: Prof. univ. dr. Traian Rotariu, Cluj-Napoca,
2011, pp. 5-12.
19
„Religie şi societate: două entităţi, două abstracţii pe care, de obicei, nu avem ocazia să le
întâlnim în chip nemijlocit. Societatea este o abstracţie: aparţii unei anumite categorii sociale,
eşti membru al unei familii, cetăţean al unui popor, dar unde vom simţi manifestările concrete
ale societăţii? Acelaşi lucru se poate spune şi despre religie: cunoaştem diferite Biserici, statele
întreţin relaţii cu cultele, oamenii sunt îngrijoraţi de răspândirea sectelor – dar unde vom găsi
religia ca realitate tangibilă?” René Remond, Religie şi societate în Europa. Secularizarea în secolele
al XIX-lea şi XX (1780-2000), traducere de Giuliano Sichi, Iaşi, Ed. Polirom, 2003, p. 7.
20
Cu privire la modul în care s-a manifestat aceasta de-a lungul vremii şi la potenţialele ei
aplicaţii în contemporaneitate, a se vedea şi: S. Gog, Secular and religious identities..., p. 5.
21
Cf. Radu Preda, „Teologia socială ortodoxă în contextul european actual. Contribuția
răsăriteană la o cultură a valorilor”, EuRoOrthodox. Buletinul Reprezentanței B.O.R. pe lângă
instituțiile europene, I (2007), p. 13. De altfel, Domnia sa explică: „În acest context, deloc comod,
dar tocmai de aceea profund inspirator, prezența Bisericilor și confesiunilor creștine tradiționale
poate fi pusă și sub semnul identificării prin acestea a ceea ce continentul nostru a pierdut în
mod iremediabil sau este pe cale să piardă. Legate profund de istoria și cultura Europei, chiar
dacă originar sunt solidare cu Asia Mică și Africa de Nord, adică tocmai cu geografia creștină
azi aproape dispărută complet, Bisericile și confesiunile continentului au fost pe rând martore
la schimbări de anvergură”. Radu Preda, „Teologia socială ortodoxă în contextul european
actual..., p. 14.
22
Cf. Radu Preda, „Servicii şi deservicii sociale. Din experiența filantropică a Bisericii Ortodoxe
din România”, Studia Universitatis „Babeş-Bolyai”, Series Theologia Orthodoxa, LVI (2011), 2, pp.
275‐290, pentru o radiografie a activităţii sociale a acesteia în spaţiul românesc.
 202 GLASUL BISERICII
lungul timpului că poate să fie un partener util, profesionist şi credibil, discuţiile
cu privire la relaţia dintre filosofie şi teologie sau dintre teologie şi ştiinţă purtate
de către diferiţi specialişti din spaţiul bisericesc şi cel laic23 au demonstrat
profesionalismul Bisericii în rezolvarea unor probleme, în vreme ce utilizarea în
mod corespunzător a mijloacelor tehnice moderne de comunicare şi propagandă
a dus la sporirea vizibilităţii şi prestigiului Bisericii.
În acest context, nu putem decât să afirmăm că, într-o societate definită
de unii ca fiind hiperconsumistă24, în care lumea resimte totuşi cu tot mai multă
acuitate nevoia de spiritualitate, Biserica trebuie să fie tot mai prezentă în spaţiul
laic şi să-şi dezvolte mijloacele care o vor ajuta ulterior să ofere o alternativă
fezabilă şi răspunsuri la provocările lumii în care trăim.

Concluzii
După cum reiese şi din cadrul cercetării noastre, societatea contemporană
este afectată de fenomenul pe care unii specialişti îl văd ca pe o maladie25, iar alţii
ca pe un mijloc de „ieşire din religie”26. Printre efectele rezultate se numără şi
consumismul, care se simte ameninţat de doctrina creştină, ce propune renunţarea
la anumite lucruri sau raportarea într-un mod cumpătat la ele, fapt pentru care
încearcă să propună drept alternative diferite forme ale religiei seculare27.
În acest context, religia (în cazul nostru, creştinismul) trebuie să contribuie
la redescoperirea valorilor lui genuine28 de către spaţiul laic şi să arate că în spatele
tuturor elementelor ce compun asaltul consumist se găseşte de fapt un mare gol,

23
O parte dintre ele găzduite în paginile colecţiei „Ştiinţă şi religie”, editată de către Editura
Curtea Veche. A se vedea: Alister McGrath, Joanna Collicutt McGrath, Dawkins: o amăgire?
Fundamentalismul ateu și negarea divinului, traducere de Gafița Mihnea, (Ştiinţă şi religie),
Bucureşti, Ed. Curtea Veche, 2010; Gabriel Memelis, Adrian Iosif, Dan Răileanu, Realitatea
transdisciplinară – O fuziune de orizonturi ale teologiei, ştiinţei şi filosofiei, (Ştiinţă şi religie),
Bucureşti, Ed. Curtea Veche, 2010; Alexei Nesteruk, Universul în comuniune – către o sinteză
neopatristică a teologiei şi ştiinţei, traducere de Mihai-Silviu Chirilă, (Ştiinţă şi religie), Bucureşti,
Ed. Curtea Veche, 2009; Basarab Nicolescu, Magda Stavinschi (eds.), Science and Orthodoxy,
a Necessary Dialogue, (Ştiinţă şi religie), Bucureşti, Ed. Curtea Veche, 2006. Importante pentru
acest subiect sunt, de asemenea, lucrările: Ioan Chirilă, The dia-logos between theology and
science meeting through the word, Cluj-Napoca, Ed. Renașterea, 2009; Gheorghe Sandu, Ştiinţă şi
credinţă – împreună pe calea Adevărului, Craiova, Ed. Mitropoliei Olteniei, 2007; Adrian Lemeni
(coord.), Repere patristice în dialogul dintre teologie şi ştiinţă, Bucureşti, Ed. Basilica, 2009.
24
Gilles Lipovetsky, Fericirea paradoxală. Eseu asupra societăţii de hiperconsum, traducere de
Mihai Ungureanu, (Plural M), Iaşi, Ed. Polirom, 2007, pp. 5-6.
25
Cf. I. Bizău, Viaţa în Hristos şi maladia secularizării...
26
Cf. M. Gauchet, Ieşirea din religie. Parcursul laicităţii...
27
N. Gavriluţă, „Prefaţă”..., p. 10.
28
R. Preda, „Teologia socială ortodoxă în contextul european actual…, p. 13.
 articole 'i studii 203
ce nu poate fi suplinit decât de sentimentul religios. Pentru a face acest lucru,
Biserica trebuie să-şi actualizeze însă discursul şi să se străduiască să-şi sporească
vizibilitatea în plan social şi civic, oferind soluţii reale la toate provocările pe care
le lansează societatea contemporană.

View publication stats