Lirica puƕkiniană ʹ viaţă ƕi pasiune

ͣNu, n'am să mor cu totul, şi sufletu-mi în liră,

Lăsând în ţărnă trupul, va dăinui mereu;

Cât timp poeţi pe lume cântările-ƕi resfiră

Slăvit socot să fiu ƕi eu.͟

Cuprins
1.  ½iografia............................................................................................ .................2
2.  Activitate literară................................................................................. ..............2
3.  Lirica puƕkiniană...................................................................................... ...........3
0 Gntroducere................................................................................ .............3
0 ^răsături...................................................................................... ...........3
0 Clasificare tematică: - poeziile din anii de liceu ........................... ....4
- tema socială.............................................4
- vocaţia poetului....................................... .5
- natura..................................................... ..6
- prietenia.................................................. .6
- poezia filozofică....................................... .7
- lirica de dragoste..................................... 7
4.  ½ibliografie............................................................................................ ............7

Chira Mădălina - Dumitra, Facultatea de Limbi ƕi Literaturi Străine, anul I, secţia Rusă ʹ Engleză

Page Y of
 G. ½iografie

S-au scris nenumărate articole si cărţi despre viaţa ƕi opera sa, dar în esenţă Puƕkin înseamnă pentru
întreaga literatură rusă, în principal, dar ƕi pentru întreaga umanitate, «Începutul tuturor
Începuturilor». Cea mai stralucitoare stea de pe cerul moscovit, la data de 6 iunie( 26 mai) în anul
1799, cu siguranţă i-a fost menită lui Aleksandr Sergheevici Puƕkin, aƕa cum avea sa demonstreze pe
parcursul scurtei sale vieţi de numai 37 de ani.

Puƕkin îi are ca ƕi predecesori, pe linia maternă, pe Ossip Abramovich Gannibal si Abram Petrovich
Gannibal, născut în Eritreea, paj ridicat în rang de către Petru cel Mare iar pe linia paternă, tatăl lui,
Sergei Lvovich Puşkin, era descendentul unei distinse familii nobile ruseşti, cu strămoşi din secolul al
XGG-lea.

În 1811 viitorul poet s-a înscris la şcoala nou înfiinţată la Ţarskoe Selo, (azi oraşul Puşkin) unde va
studia până în 1817. La vârsta de cincisprezece ani publică primul poem. În 1820 publică primul său
lung poem, Ruslan şi Ludmila.

În 1831 se căsătoreşte cu Natalia Goncharova. Împreună încep să frecventeze cercurile din înalta
societate, poetul devenind un apropiat al curţii. În 1837, înglodat în datorii şi în mijlocul zvonurilor
despre relaţia amoroasă a soţiei lui cu aventurierul francez d͛Anthes, pe 27 ianuarie Puşkin îl
provoacă pe presupusul iubit la duel. Duelul se incheie cu moartea tragică a poetului la 29 ianuarie
1837. Guvernul, temându-se de o eventuală demonstraţie politică, a mutat desfăşurarea funeraliilor
într-o locaţie mai mică, permiţând participarea unui grup foarte restrâns de rude şi prieteni apropiaţi.

Natalia Goncearova si Puşkin au avut patru copii: Maria (născută în 1832, care este considerată un
prototip pentru Anna Karenina), Alexander (născut în 1833), Grigory (născut în 1835) şi Natalia
(născută în 1836) ultima dintre ei căsătorindu-se, morganatic, cu un membru al familiei regale din
Nassau, anume cu Nikolaus Wilhelm de Nassau şi a devenit Contesă de Merenberg.

GG. Activitate literară

ͣPuƕkin este ƕi rămâne un mare poet al tuturor popoarelor ƕi al tuturor timpurilor͟, mărturisea
½elinski iar Eminescu, un mare admirator al său, scria: ͟Sînt copleşit de versurile lui,/ izvor de apă
vie!͟

Aceste însemnări stau mărturie la măreţia ƕi geniul acestuia, un adevărat părinte al literaturii ruse
moderne ƕi un întemeietor al limbii ruse literare.

1814 ʹ Apare în ͣMesagerul Europei͟, ͟Către un amic versificator͟, poezie

1820 ʹ ͣRuslan şi Ludmila͟, poem

1822 ʹ ͣPrizonierul din Caucaz͟, poem

1824 ʹ ͣFântana din ½ahcisarai͟, poem

Page Ô of
1827 ʹ ͣŢiganii͟, poem

1829 ʹ ͣPoltava͟, poem

1830 ʹ ͣMicile tragedii͟

1831 ʹ ͣ½oris Godunov͟, începută în 1825, dramă

1831 ʹ ͣPovestirile răposatului ½elkin͟, proză

1825 ʹ ͣEvgheni Oneghin͟, roman în versuri

1832 ʹ ͣDubrovski͟, roman în proză

1833 ʹ ͣCălăreţul de aramă͟, poem

1833 ʹ ͣDama de pică, nuvelă petersburgheză͟

1834 ʹ ͣGstoria lui Pugaciov͟, proză

1836 ʹ ͣFata căpitanului, proză

GGG. Lirica Puƕkiniană

0 Gntroducere

ͣE posibilă oare în literatura rusă existenţa unui alt fel de poezie decât cea a lui Puşkin?͟ ʹ se
întreabă Alexandr Korabliov şi tot el răspunde ʹͣ E dificil de răspuns la o astfel de întrebare, îtrucât şi
poezia anti-puşkiniană este tot puşkiniană͟.

Cu siguranţă că: ͣCel mai mare poet pe care l-a produs Rusia, nu numai în epoca aceasta, dar în toate
epocile, e Puşkin. Dar Puşkin nu e numai un poet genial, ruşii cu mare dreptate îl numesc un mare
cetăţean. El creează limba rusă literară, el revoluţionează literatura...͟ ʹ scria C. Dobrogeanu-Gherea,
făcând referire la Puşkin pentru a consemna începutul unei noi perioade în literatura rusă. ͣŞi deşi
ruşii, ʹ spune criticul român, ʹ încă pe timpul Ecaterinei au o lucrare de mare talent: comedia lui
Fonvizin ͣNeisprăvitul͟, deşi au poeţi de talent ca Derjavin şi Jukovski, ruşii totuşi socotesc începutul
adevărat, nu cel istoric al literaturii lor, cu Puşkin şi Lermontov, după cum şi noi vom socoti
adevăratul început al literaturii noastre cu Alecsandri şi Eminescu͟.

0 ^răsături

În lirica sa, Puşkin a înglobat tot patosul, toate trasaturile atât de contrastante a întregului popor rus,
a contopit în versificaţia lui adevăr şi frumos, pe de o parte, iar pe cealaltă parte a încercat să
vorbească lumii despre adevăratul său eu. În aceste versuri el ƕi-a înƕirat, cu o deosebită expresivitate
artistică, toată dăruirea, tot patosul pentru libertate, ţară, dragoste. În ele înglobează toată esenţa
sufletului rus, cu toată grandomania dar ƕi cu toată sfiala de care acest popor a dat dovadă în trăirile
ƕi în acţiunile lor.

Motivele personale ʹ dragostea, atitudinea plină de afecţiune faţă de prieteni ʹ se îmbină în mod
armonios în lirica sa. Meditaţiile filosofice se îmbină cu vastele tablouri ale unor întregi epoci istorice.

Page  of
În lirica lui întâlnim toate speciile poetice principale din acea vreme ʹ oda, cântecul, elegia, epistola,
romanţa, epigrama, satira şi, în sfârşit, poezia lirică propriu-zisă care nu intră în cadrul niciunei specii
sau canon tradiţional.

½elinski a definit într-un mod genial caracterul autentic şi profund omenesc al poeziilor lirice ale lui
Puşkin: ͞Coloritul general al poeziei lui Puşkin, în special al liricii lui, este frumuseţea lăuntrică a
omului şi umanitatea care îţi mângâie sufletul... În orice sentiment redat de Puşkin este întotdeauna
ceva deosebit de nobil, duios şi gingaş, înmiresmat şi plin de graţie. Din acest punct de vedere,
lectura operei sale poate fi un admirabil mijloc pentru formarea trăsăturilor umane͟.

½elinski a caracterizat foarte bine încă o însuşire a poeziei lirice a lui Puşkin ʹ sinceritatea ei
excepţională ͣconştiinciozitatea artistică͟, naturaleţea ei deplină şi, în legătură cu aceasta,
simplitatea extremă a formei, plină totodată de un puternic elan poetic. ͣPoezia sa este străină de tot
ce e fantastic, de domeniul visului, de tot ce e fals, de lumea ideală ʹ fantomatică; ea este pătrunsă
toată de realitate; ea nu pune pe chipul vieţii farduri, ci o înfăţişează în frumuseţea ei naturală şi
adevărată͟.

0 Clasificare tematică

c eziile din anii de liceu

Poeziile din perioada liceului de la Ţarskoe Selo poartă amprenta tinereţii. ^emele liricii lui Puƕkin din
anii liceului sunt voioƕia, dragostea, prietenia. În lirica sa din perioada liceului ƕi-au găsit expresia ƕi
unele teme legate de problemele culturii, ale artei, creaţiei. Puƕkin începe să se încreadă din ce în ce
mai mult în talentul său poetic, el simţind încă de pe acum chemarea penei.

În 1814, când Puşchin avea numai 15 ani, a văzut lumina tiparului prima sa poezie ͣPrietenului,
scriitor de versuri͟ publicată în revista ͣCurierul Europei͟. O jumătate de an mai târziu, Puşkin recita
la examenul de sfârşit de an poezia ͣAmintiri din Ţarskoe Selo͟ care l-a entuziasmat pe bătrânul poet
Derjavin, făcându-l să exclame: ͣGată cine îl va înlocui pe Derjavin͟. Încă de atunci Puşkin îşi dă seama
că va merge pe ͣun drum propriu͟, treptat se descătuşează de elementele străine concepţiei lui
artistice originale, abordând cu o pană din ce în ce mai sigură, mai viguroasă, realitatea în toate
aspectele ei complexe.

Tema s cială

Din punctul de vedere al temei, aceasta s-ar putea clasifica la randul ei în două, tema politică ƕi tema
patriotică. Poezia politică este cel mai bine ilustrată în ͣCătre Ceaadaev͟ ƕi ͣÎn greu surghiun
siberian͟ iar cea patriotică de ͣSatul͟.

ͣÎn greu surghiun siberian͟, apare scrisă la trei ani după moartea lui Pavel G ƕi este dedicată
prietenilor săi decembriƕti deportaţi în Siberia. Puƕkin încearcă să ridice spiritul decembrist, să
menţină în ei speranţa că va rămâne ͣveƕnic vie͟ cauza pentru care s-au jertfit: ͣÎn greu surghiun
siberian/ Răbdaţi osânda cu mândrie;/ Căci truda voastră nu-i în van,/ Gândirea voastră-i veƕnic vie.͟

Puƕkin a înţeles cât de greu e să fii ̨̨̦̖̭̦̼̥ͣ̏̍̔ ̱̹̖̔̀͟, să nu ai sufletul liber, iar această
libertate nu-ţi va aduce nimeni în dar, ci trebuie să lupţi pentru ea, să te jertfeƕti, dar totodată el îƕi
exprimă nădejdea (Deƕi «Nădejdea, soră cu urgia,/ În hruba neagră de blesteme) ͣcă va veni dorita

Page £ of
vreme...͟, când: ͣCădea-vor lanţuri, temniţi crunte,/ ci fraţii vor veni spre voi,/ Cu libertatea
scumpă͛n frunte,/ Să vă dea spada înapoi.͟

Puƕkin era conƕtient că oamenii au nevoie de poezie, de aceea el se transformă cu o ͣsete spirituală͟
în poetul-profet, ƕi chiar simte, în sine, această transformare miraculoasă, al cărei scop este să ardă
prin ͣverbul͟ său inimile oamenilor.

La cristalizarea concepţiei despre lume a poetului a contribuit şi prietenia caldă cu P. G. Ceaadaev

viitor membru al Aso iaţiilor se rete de embriste. Lui îi în hină poetul mesaje înflă ărate, dintre are
ƕi elebra poezie "Către Ceaadaev", o îmbinare de visuri entuziaste şi speranţă fermă ă va veni "al
libertăţii eas slăvit", adevărată onfesiune de redinţă patrioti ă, străbătută de o în redere
nestrămutată în triumful forţelor progresului asupra tiraniei: ͞Nu te-ndoi, nu s numai vise/ Lu i ʹ vor
zori învăpăiate/ Rusia va zbu ni din somn/ i peste prăbuƕitul tron/ Vor sta numele noastre s rise.͟

Comparaţia ͞Pândim a Patriei hemare./(͙)Pre um îndrăgostitul simte/ Când lipa revederii bate͟
este de o forţă de nestrămutat în însemnătatea ei. Cu toate ă Puƕkin nu a luat parte la revolta
de embriƕtilor, ƕi el a ƕi ͞fraţii lui de suferinţă͟ simte o dragoste nemărginită pentru Rusia, o iubită
u ͞jugul greu, apăsător͟. Camaraderia ƕi spiritual de revoluţionar de are dă dovadă Puƕkin în a este
rânduri îl fa să pară un adevărat erou are pătimeƕte alături de ei surghiuniţi în Siberia, apoziţia
͞prietene͟ întărind ƕi mai mult sentimentele înălţătoare.

Purtător al ideologiei progresiste, înflă ărat patriot ƕi înfo at întăreţ al libertăţii, Puşkin pune în
poezia "Satul" problema luptei împotriva auto raţiei şi iobăgiei. El îşi dă seama de ontrastul dintre
natura bogată şi darni ă a solului ruses şi aspe tul jalni al ţărănimii iobage: ͞Ai i, prin munţi ƕi văi
înfloritoare,/ Cel e iubeƕte omul, se ʹ ntristează:/ Neƕtiinţa, molimă u igătoare,/ E peste tot ƕi totu-
nnegurează͟. Dar totodată a esta dă glas nădejdii a poporul să fie eliberat de sub jugul
feudalismului ͞Vedea ʹ voi, o prietenia, poporul slobozit,/ Robia izgonită de ʹ un semn împărătes ,/
i zorii libertăţii, frumosul răsărit,/ Lu ind în slava ƕării pe are o iubes ?͟

Poezia abundă de imagini vizuale, satul fiind văzut a ͣUn adăpost de pa e reatoare͟, însuƕi Puƕkin
trăind experienţa de la ½oldino ând fu străfulgerat de o mare forţă reatoare, de o ͞pa e reatoare͟.
Întinderea vastă a satului rus este redată prin repetiţia ͞ i mai departe/ (͙) i mai departe ʹ a olo͟.
Personifi area boierimii a fiind ͞oarbă͟ ƕi ͞surdă͟ adu e un plus de imagine grăitoare pentru a arăta
truda dusă defie are ţăran ͞până la groapă͟.

caţia p etului

ͣArs poeti a͟ puƕkiniană, al ătuită de Vl. S Soloviov, uprinde poeziile: ͣProro ul͟, ͣPoetul͟, ͣPoetul
ƕi gloata͟, ͣCâtre poet͟, ƕi ͣExegi monumentum͟. Da ă aƕezăm a este texte în ordinea ronologi ă ʹ
spune Alexandru Korabliov ʹ vom remar a legătura on eptuală dintre ele.

Poezia ͣPoetul ƕi gloata͟ este o poezie dialog are ontinuă larifi area stărilor poeti e ƕi nepoeti e,
are ai i apar personifi ate în hipul poetului ƕi în el al gloatei.

Poetul apare din nou a sa erdot, iar poezia ʹ jertfire. Potrivit a estui lu ru, după Alexandr
Korabliov, sunt determinate oboe tivele poeziei: ͣ... nu reprezintă ͣemoţii otidiene͟ ʹ adi ă nu eea
e tulbură omul în viaţa de zi u zi; nu este ͣprofit͟ ʹ adi ă eva are să adu ă vreun ͣfolos͟ material
(bani, faimă et .); nu este ͣluptă͟ʹ adi ă eva are să stimuleze a tivitatea vitală.

Page º of
 Gar scopurile poeziei sunt: ͣinspiraţie͟ ʹ adică spiritul care coboară asupra omului; ͣdulci sunete͟ ʹ
adică armonia compusă din sunete; ͣrugăciune͟ ʹ adică adresarea către lumea superioară, către
fiinţele superioare͟.

Poezia ͣExegi monumentum͟ s-a bucurat ƕi se bucură de o atenţie deosebită, aproape de către toţi
puƕkiniƕti ƕi asta poate datorită, în primul rând, pentru că motto-ul a fost luat din oda lui Horaţiu ͣAd
Alpomenna͟ ƕi s-au scris foarte multe asemenea poezii în literatura rusă, iar în al doilea rând, că a
fost scrisă în anul 1836, spre sfârƕitul vieţii sale, ƕi reflectă aproape întreaga viaţă a poetului, care
vorbeƕte foarte mult despre nemurirea artei ƕi totodată de nemurirea creatorului de frumos: ͣAm
deşteptat în inimi cu lira-mi bunătatea,/ De aceea de popoare mult timp voi fi iubit.͟

Puƕkin era sigur că trebuie să scrie această poezie, deoarece s-ar putea să nu-i mai ajungă timpul.
Spre sfârƕitul vieţii este convins că se poate compara în slavă cu oricare dintre marii poeţi antici ƕi că
monumentul spiritual clădit de el va fi: ͣMai sus decât columna lui Alexandru, -n zare/ Se va-nălţa
triumfător.͟

(ͣColumna lui Alexandru͟ Ͷ coloana care se înalţă în piaţa palatului. Puşkin scria în jurnalul său Ga 28
Noembrie 1834: ͣAm plecat din Pb. cu cinci zile înainte de dezvelirea columnei lui Alexandru ca să nu
fiu de faţă la ceremonie͟).

atura

^ema naturii poartă amprenta a două influenţe, una exotică, cum ar fi ͣPe dealurile Gruziei͟
ͣCaucazul͟, ƕi alta, natura Rusiei, având în prim-plan anotimpul preferat al lui Puƕkin ʹ toamna.

Fiecare moment drescris în aceste poezii reprezintă fiecare un moment smuls din viaţa personală, din
amintiri legate de gânduri despre prieteni, sau despre fiinţa iubită.

Dintre toate anotimpurile, Puƕkin, cel mai mult a adorat toamna, după cum ni se destăinuie în poezia
«^oamna»: ͞ʰ̚ ̵̨̨̼̐̔̏ ̬̖̥̖̦̏ ́ ̬̌̔ ̛̣̹̽ ̖̜ ̨̨̦̜̔,/ ʦ ̦̖̜ ̨̨̥̦̐ ̨̨̨̬̔̍̐; ̨̡̛̣̦̀̍̏ ̦̖
̯̺̖̭̣̦̼̜̌̏,/ ˔ ̸̨̦̖̯ ̏ ̦̖̜ ̦̹̖̣̌ ̸̨̥̖̯̀ ̨̨̭̖̦̬̦̜̏̌̏.͟

Primăvara nu era pe placul poetului: ͣ˃̖̪̖̬̽ ̨̥́ ̨̪̬̌: ́ ̦̖ ̣̣̀̍̀ ̖̭̦̼̏;/ˁ̸̡̱̦̌ ̥̦̖ ̨̯̯̖̪̖̣̽;
̨̦̏̽, ̬̐́̽̚ - ̨̖̭̦̜̏ ́ ̨̣̖̦̍;͟

Deƕi Puƕkin asocia acest anotimp cu moarte, moartea, de asemenea, poate fi frumoasă. ^oamna,
odată cu moartea naturii, poetul uită de toate ƕi se trezeƕte la adevărata viaţa creativă, se întoarce la
el inspiraţia ƕi simte cum cresc în corpul său forţe proaspete: ͣʰ ̼̌̍̏̌̀̚ ̛̥̬ - ̛ ̏ ̡̨̭̣̜̌̔
̛̛̯̹̦̖/˔ ̡̨̭̣̌̔ ̱̭̼̪̣̖̦ ̨̛̥̥ ̨̨̬̙̖̦̖̥̏̍̌̽,/ ʰ ̨̪̬̱̙̖̯̭̍̔̌́ ̨̛̪̾́̚ ̨̏ ̥̦̖...͟

Tema prieteniei

Scrie poezia ͣDădacei͟ în 1826 la Moscova, în timpul primei despărţiri de după ce au stat împreună
timp de 2 ani la Mihailovscoe, unde poetul e sigur că îl aƕteaptă: ͣPrietenă cu tâmple sure,/ ^ovarăşa
de vreme rea!/Cu brazii singură-n pădure/Aştepţi de mult sosirea mea.͟

^onul cald ƕi plin de dragoste al poeziei înfăţiƕează un alt Puƕkin. Gmaginea vizuală ͞mâinile-ţi
zbârcite͟ arată toţi anii în care Puƕkin le-a simţit prezenţa ori de cate ori a fost nevoie. Întreaga

Page Ñ of
poezie dă dovadă de o alegere minuţioasă a vocabularului, demonstrând dragostea nemărginită
pentru Arina Rodionovna.

c ezia fil z fică

½elinski spunea ca poezia lui Puskin este uimitor de fidela realitatii ruse, fie ca descrie natura rusa, fie
ca zugraveste caracterele ruse... Atunci, fluenta unor "Versuri scrise intr-o noapte de insomnie" nu
poate decat sa demonstreze evidenta, adaugand inca un accent geniului unui artist: "Noapte, nici un
licarit/Gar veghez ca-ntr-o pustie/Picura monotonie/Ornicul neobosit./Soapta Parcelor vrajeste, /Viata
fuge soriceste:/Prin unghere a fosnit͙/Somnul noptii e trudit, /Si uratul greu m-apasa͙/Ce urziti in
miez de noapte,/Obsedante, triste soapte?/E mustrarea neinteleasa, /Glasul zilei ce s-a
dus?/Prorocind, ce oare-ati spus?/M-ati chemat? Cum sa va-ncheg, /^alcul sa vi-l inteleg?͙"

Lirica de drag ste

Lirica de dragoste a lui Puƕkin se distinge prin tonul ei elegant ƕi prin puritatea sentimentelor. În
poeziile ͣCătre͟, ͣEu te-am iubit͟, ͣGubita mea, e vremea͟, ƕ.a.m.d. Puƕkin cântă iubirea îmbinând, cel
mai adesea, notaţia psihologică subtilă cu muzicalitatea interioară remarcabilă ce le dă o
personalitate artistică aparte.

În poezia ͣCătre͟, scrisă în 1825, Puşkin descrie cum a întâlnit-o pentru prima dată pe A. P. Kern la
Petersburg (în 1819, la o serată dată de familia Olenin), ƕi cum s-a îndrăgostit de ea: Mi-aduc aminte
sfânta clipă:/ Nainte-mi tu te-ai arătat,/ Vedenie ce piere'n pripă,/ Al frumuseţii duh curat.

Gubita, asemuită cu ͣal frumuseţii duh curat͟, este pentru poet un prilej de adorare ƕi admiraţie, ͣde
dulce amintire͟. Gubirea e ͣo sfânta clipă͟ ce aduce în suflet «credinţa, incântarea, viaţa: ͣŞi iarăşi tu
te-ai arătat,/ Vedenie ce trece 'n pripă,/Al frumuseţii duh curat./ Şi inima-mi în piept tresare,/ Şi,
beată, freamătă de dor,/ Şi de credinţă, de'ncântare,/De viaţă, lacrimi şi amor.͟

Poezia de iubire a lui Puskin se caracterizeaza printr-o remarcabilă măsură, distincţie, nobleţe ƕi
spiritualitate, detaƕare de tot ce e egoist ƕi meschin. Femeia iubita Ͷͣal frumusetii duh
curat͟(ͣCatre")Ͷ este întruchiparea idealului spre care tindea poetul.

Puƕkin poate iubi ƕi ͣfără nădejde͟, ͣfără cuvinte͟, deƕi e chinuit de gelozie, totuƕi el poate iubi
necondiţionat: ͣFără cuvinte te-am iubit, fără nădejde,/ De gelozie, de sfială chinuit./Dea Domnul să
mai fii cândva iubită/ Aƕa adânc, aƕa gingaƕ cum te-am iubit.͟( ͣEu te-am iubit͟)

Bibli grafie:

Y A. Korabliov, ͣAlxandr Puşkin: teoria poeziei (trad. Ana-Maria ½rezuleanu)͟, Puşkin Universal
studii, ½ucureşti, 2002.
Ô C. Dobrogeanu-Gherea, ͣStudii critice, Editura pentru literatură͟, ½ucureşti, 1967.
 G. Novikov. ͞A. S. Puşkin. Viaţa şi opera͟, ½uc., Editura tineretului, 1955.
£ ^. Gane, ͣPuƕchin ʹ creator de epocă literară͟, ½ucureƕti, 1954

Chira Mădălina - Dumitra, Facultatea de Limbi ƕi Literaturi Străine, anul I, secţia Rusă ʹ Engleză

Page of