Testarea nr.

Silivestru Veaceslav 1805

1.

Regulile INCOTERMS definesc obligaţiile reciproce ale vânzătorului şi acumpărătorului

din punct de vedere al costurilor, îndeplinirii formalităților. drepturile și obligațiile părților
contractului de vânzare-cumpărare prin care părțile în contract au stabilit ca Condiții de Livrare
INCOTERMS sunt conditionate de clauza aplicabila modalitatii de livrare.

Se cunosc urmatoarele reguli cu privire la modalitatea de transport: Ex Works –atunci

cand marfa e pusă la dispoziţia cumpărătorului la sediul vânzătorului. Free Carrier Vânzătorul
predă bunurile primului cărăuş numit de cumpărător într-un loc prestabilit. Delivered At
Terminal Livrat la terminal. Delivered At Place Livrat la locul convenit. Delivered Duty Paid
Livrat cu taxele plătite.

Regula DAT –

Ca și în alți termeni ai Incoterms, obligația generală a vânzătorului este de a livra bunuri

de calitate corespunzătoare în cantitățile specificate în contractul de vânzare. De asemenea, toate
documentele însoțitoare sunt transferate la marfă, inclusiv factură, certificate, licențe (dacă este
necesar). De menționat că vânzătorul trebuie să obțină o licență, un certificat de securitate, dacă
sunt necesare pentru export și/sau import, pe cheltuiala sa.

Transportul la terminalul desemnat se efectuează pe cheltuiala vânzătorului (deși este clar

că toate aceste costuri au fost deja incluse în prețul mărfurilor). Daca locul de destinatie nu a fost
indicat in contractul de furnizare sau nu a putut fi determinat, atunci vanzatorul are dreptul de a
alege terminalul care i se potriveste. La sosirea mărfii, vânzătorul o descarcă pe cont propriu și
pe cheltuiala sa. Acesta trebuie să asigure livrarea la timp strict specificat în contract.

Vânzătorul suportă următoarele costuri: Cheltuieli de transport până la sosirea la

destinație; Costuri de ambalare și etichetare; Obținerea de licențe și permise, certificate;
Decontarea formalităților vamale pentru export, precum și traversarea paginilor interstatale, în
cazul în care traseul străbate teritoriile țărilor terțe; Descărcarea mărfurilor la destinație.
Vânzătorul trebuie să notifice în mod corespunzător cumpărătorul cu privire la sosirea mărfii la
terminal. Fie că va fi un mesaj electronic sau o telegramă, o altă formă de transfer de informații,
merită precizat în detaliu în contract. Acuratețea formulării va evita costurile suplimentare ca
urmare a timpului de nefuncționare a mărfurilor în depozitul de depozitare temporară din
terminal.

Vânzătorul suportă următoarele costuri: Cheltuieli de transport până la sosirea la

destinație; Costuri de ambalare și etichetare; Obținerea de licențe și permise,
certificate;Decontarea formalităților vamale pentru export, precum și traversarea paginilor
interstatale, în cazul în care traseul străbate teritoriile țărilor terțe; Descărcarea mărfurilor la
destinație.

Obligația principală a cumpărătorului este de a plăti contravaloarea mărfurilor în suma

specificată în contractul de vânzare. Permisele, licentele de import, certificatele de siguranta
pentru importul si transportul de marfuri pe teritoriul tarilor terte trebuie obtinute de cumparator
pe cheltuiala sa. Niciuna dintre părți nu are obligația de a asigura bunurile. Există doar obligația
de a ne furniza reciproc toate informațiile necesare pentru obținerea asigurării. Cu toate acestea,
se recomandă asigurarea încărcăturii. Părțile însele trebuie să ajungă la un acord în această
problemă.

Când mărfurile au ajuns la destinație și sunt descărcate, cumpărătorul trebuie să le

accepte. Importatorul suportă următoarele costuri: plata taxelor vamale și a altor plăți la import,
încărcarea mărfurilor și transportul acestora de la terminal; Plata serviciilor de depozitare
temporară la trecerea prin vămuire a importurilor sau în cazul în care mărfurile nu au fost
acceptate la timp la depozit; Inspecția încărcăturii înainte de expediere. Cumpărătorul are dreptul
de a stabili în ce zi în perioada convenită și în ce moment va primi marfa. El trebuie să anunțe
vânzătorul în consecință. Momentul transferului riscurilor conform termenilor DAT este livrarea
bunurilor in terminalul specificat in contract. După descărcare, cumpărătorul poartă toată
responsabilitatea pentru siguranța și integritatea produsului.

2.

Prescripţia în materie de vânzare internaţională de mărfuri este reglementată de

Convenţia asupra prescripţiei în materie de vânzare internaţională de mărfuri. Domeniul de
aplicare deducem din insusi continutul conventiei, astfel prezenta convenţie determină condiţiile
în care drepturile şi acţiunile reciproce ale unui cumpărător şi ale unui vânzător, născute dintr-un
contract de vânzare internaţională de bunuri mobile corporale. Conventia are domeniul de
aplicare asupra persoanelor in urmatoarele limite si anume asupra cumpărătorului, vânzătorului
şi partilor desemnate care cumpără sau vând sau care s-au angajat să cumpere sau să vândă
bunuri mobile corporale şi persoanele care sunt succesorii lor sau avânzi cauză privind drepturile
şi obligaţiile decurgând din contractul de vânzare. Vorbind despre domeniul material, acesta se
aplica in domeniul contractelor de vânzare internaţională de bunuri mobile corporale, sau
referitoare la o contravenţie la acest contract, contractelor de vânzare de bunuri între părți al
căror sediu este situat în state diferite. Conditii temporale, termenul de prescripție este de patru
ani. În anumite condiții, această perioadă poate fi prelungită până la maximum zece ani. În plus,
Convenția privind termenul de prescripție reglementează anumite aspecte legate de consecințele
asociate declanșării procedurilor într-unul dintre statele contractante. Convenția prescripție
conține și reguli privind suspendarea și prelungirea termenului de prescripție. Cursul acestui
termen se suspendă atunci când reclamantul începe o procedură de litigiu sau arbitraj sau își
depune cererea în cursul procedurilor începute anterior. În cazul în care procedura se încheie fără
o decizie obligatorie asupra fondului cererii, se consideră că termenul de prescripție pe durata
procedurii nu a fost întrerupt. Cu toate acestea, dacă această perioadă a expirat în cursul
procedurii sau dacă a mai rămas mai puțin de un an înainte de expirare, reclamantului i se acordă
o perioadă suplimentară de un an pentru a începe o nouă procedură.

3.

Frauda si denaturarea reprezinta caie de lezare a caracterului de buna credinta a

contractului de asigurare. Asiguratorul este in drept refuze la incheierea contractului de
asigurare daca asiguratul este vinovata de frauda, si anume nu dezvaluie informatie importanta
ce tine de cuantizare riscului, sau cand sunt expuse toata informatia ce tine de cazul asigurat.
Frauda cumpărătorului poate consta în reclamații exagerate, antecedente medicale falsificate,
politici post-datate, fraudă viatică, moarte sau răpire falsă și crimă. Frauda genereaza riscuri
importante la nivelul tuturor sectoarelor financiare. In asigurari costurile sunt suportate atat de
asiguratori cat si de asigurati. Pierderile generate de activitatile frauduloase afecteaza profiturile
asiguratorilor si pot avea impact negativ si asupra soliditatii financiare a acestora. La fel
asigurator poate refuza la incheierea unui contract daca ofertantul actioneaza neglijent si cu
inocenta ce tin de executarea obligatiilor prevazute de contract de asigurari.