Egiptul elenistic

Primul regat elenistic, in ordine cronologica, a fost Egiptul lagid (numele fiind
preluat dupa cel al tatalui lui Ptolemaios I, pe care il chema Lagos); de
asemenea, regatul lagid va fi ultimul care va disparea, fiind ocupat, ca si
celelalte state elenistice de catre romani. Ptolemaios I (supranumit si Soter)
a facut dovada, spre deosebire de ceilalti diadohi, unui spirit lucid si realist,
nelasandu-se sedus de mirajul refacerii imperiului universal al lui Alexandru
cel Mare. El a dus, de la inceput o politica prudenta, dar ferma, urmarind sa
isi consolideze dominatia dinastiei sale asupra bogatei vai a Nilului. Teritoriul
egiptean a constituit, in permanenta, principalul bastion al suveranilor lagizi,
intreaga lor politica interna si externa avand ca obiectiv consolidarea
dominatiei lor asupra acestuia. Ptolomeii vor actiona constant, cu eficienta,
fara a se angaja in operatiuni de anvergura pentru a-si pastra controlul
asupra acestei parti din imperiul lui Alexandru cel Mare. Politica suveranilor
lagizi nu a avut un caracter agresiv, expansionist. Principalul instrument al
acestora a fost politica de echilibru, bazata pe diplomatie, aliante utile,
cuceriri de teritorii dispuse geografic astfel incat sa constituie un adevarat
„ecran de protectie” pentru teritoriul egiptean. Reflectarea in plan militar a
acestor demersuri politice a fost reprezentata de preocuparea pentru
protectia principalelor linii de comunicatii din estul Marii Mediterane, prin
stapanirea unor baze navale situate in puncte strategice si prin intretinerea
unei puternice flote. Totodata, in politica lor externa, regii lagizi au cautat sa
protejeze interesele Egiptului, incercand sa previna cresterea puterii unor
potentiali adversari prin sprijinirea rivalilor acestora.
Incercand sa garanteze securitatea Egiptului si prosperitatea regatului sau,
legata de libertatea comertului maritim, Ptolemaios I si primii doi succesori ai
sai au instalat baze si garnizoane si pe coasta de vest a Asiei Mici, in sudul
Thraciei si in cetatile insulare din Marea Egee. Aceste teritorii care erau
disputate si de celelalte noi regate elenistice (regatul Seleucid, Macedonia si,
mai tarziu regatul Pergamului) nu au permis instalarea permanenta a
dominatiei lagide. Pe de alta parte, in zona respectiva se aflau numeroase
vechi cetati grecesti, al caror puternic spirit de independenta facea dificila
instaurarea unei dominatii directe, fiind preferata instituirea unor
protectorate, De altfel, in cursul istoriei elenistice, acestea au intrat,
alternativ, sub autoritatea regatelor elenistice, care incercau fie sa isi asigure
dominatia in regiune, fie un anumit echilibru al puterii in Mediterana
Orientala. Regii elenistici au manevrat cu abilitate, dar si cinism, tema „libertatii elenilor”,
sprijinind, in functie de interesele lor, diferite factiuni din interiorul cetatilor grecesti, pentru
a obtine controlul asupra acestora. Exasperate de exonerarile fiscale impuse de Demtrios
Poliorketes, cetatile insulare reunite in Liga Nesiota vor intra, la o data situata intre ani 291-
287 sub protectia lui Ptolemaios I. Acesta a manifestat suplete si moderatie, respectand
autoritatea institutiilor federale ale Ligii. Din acest motiv, consiliulautoritatii lagide in cadrul
Ligii.