A.

Contracte comerciale speciale

Cele trei elemente de bază ale unui contract sinalagmatic:

 părţile;
 obiectul contractului;
 preţul.

1. Contractul de vânzare – cumpărare comercială

Vânzarea – cumpărarea este o operaţie comercială care înlesneşte şi face posibil

schimbul de mărfuri.
Codul comercial nu cuprinde o reglementare totală a contractului de vânzare –
cumpărare. Elementele contractului, încheierea, executarea, desfiinţarea sunt aspecte
reglementate de Codul civil, care constituie principalul izvor de drept în materia
contractului de vânzare – cumpărare. Determinarea comercialităţii unui contract de
vânzare – cumpărare se face, fie în funcţie de criteriul pozitiv, prevăzut în art.3 pct.1 şi 2
Codul comercial, fie potrivit criteriul negativ, prevăzut în art.5 Codul comercial.
Contractul de vânzare – cumpărare este un contract sinalagmatic (bilateral)
perfect, existând o reciprocitate a obligaţiilor ce se incumbă ambelor părţi.
Vânzătorul are obligaţia de a transmite dreptul de proprietate, de a preda lucrul
vândut şi de a-l garanta pe cumpărător pentru evicţiune şi pentru viciile lucrului, iar
cumpărătorul are obligaţia de preluare a bunului, de a plăti preţul şi, de regulă, de a
suporta cheltuielile vânzării (art.1313, 1336, 1337, 1361 C. Civil).
Contractul de vânzare – cumpărare este:
- un contract cu titlu oneros (ambele părţi urmăresc un avantaj);
- un contract comutativ (ambele părţi cunosc bine obligaţiile pe care le asumă);
- un contract consensual (acordul de voinţă a părţilor);
- un contract translativ de proprietate (dreptul de proprietate se transmite de la
vânzător la cumpărător).

2. Contractul de mandat comercial

 Potrivit art.374 C. Comercial, mandatul are ca obiect tratarea de afaceri
comerciale pe seama şi socoteala mandantului.
Mandatul este contractul în temeiul căruia o persoană (mandant) împuterniceşte
altă persoană (mandatar) să încheie anumite acte juridice în numele şi seama
mandantului.
Mandatul comercial, spre deosebire de mandatul civil, are drept obiect afaceri
comerciale şi nu se presupune a fi gratuit.
Mandatul comercial este un act cu titlu oneros, mandatarul fiind remunerat printr-
o sumă fermă sau procentuală.

3. Contractul de comision
Contractul de comision se aseamănă cu contractul de mandat, deosebirea constând
în faptul că actele juridice încheiate de comisionar sunt în nume propriu dar pe seama
comitentului.
Comisionul este una din operaţiile juridice cele mai frecvente în practica
comercială.
Ca operaţie de sine stătătoare, contractul de comision se caracterizează prin faptul
că, intermediarul (comisionarul) are două categorii de obligaţii:
o obligaţii care izvorăsc din relaţiile cu terţii;
o obligaţii faţă de comitent.
În orice operaţiune de comision intervin trei persoane:
o comitentul, care remite marfă spre vânzare;
o comisionarul, care o vinde pe socoteala comitentului;
o terţul, care o cumpără de la comisionar.
Comisionarul este obligat să dea socoteală comitentului asupra îndeplinirii
mandatului primit.
Încetarea contractului de comision:
- revocarea împuternicirii;
- renunţarea la împuternicirea primită;
- moartea;
- interdicţia;
 - insolvabilitatea ori falimentul părţilor (art. 1552 C. Civil).

4. Contractul de consignaţie
Contractul de consignaţie este o varietate a contractului de comision, totuşi
cuprinzând elemente şi ale altor tipuri de contracte, de exemplu: ale vânzării de mărfuri,
ale depozitului.
Pentru serviciul său, consignatarul are dreptul fie la o remuneraţie sau numai la
suprapreţul obţinut din vânzare. Vinderea bunurilor se face întotdeauna pe un preţ
anticipat stabilit de consignant.
Consignatarul este obligat să remită consignantului suma de bani obţinută ca preţ
al vânzării sau să restituie bunul în natură în cazul în care nu este vândut.

5. Contractul de leasing
Potrivit art.1 din Ordonanţa Guvernului nr.51/1997, republicată şi actualizată,
operaţiunile de leasing sunt acele operaţiuni prin care o parte, denumită
locator/finanţator, transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosinţă asupra
unui bun, al cărui proprietar este, celeilalte părţi, denumită locatar/utilizator, la solicitarea
acesteia, contra unei plăţi periodice, denumită rată de leasing, iar la sfârşitul perioadei de
leasing locatorul/finanţatorul se obligă să respecte dreptul de opţiune al
locatarului/utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing fără a
schimba natura leasingului ori de a înceta raporturile contractuale.
Locatarul/utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului înainte de sfârşitul
perioadei de leasing, dar nu mai devreme de 12 luni, dacă părţile convin astfel şi dacă
achită toate obligaţiile asumate prin contract.
Contractul de leasing se încheie în scris.
Există două tipuri de leasing:
a). Leasing financiar
Reprezintă operaţiunea de leasing care îndeplineşte una sau mai multe din
următoarele condiţii:
- riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate ce trec asupra
utilizatorului din momentul încheierii contractului de leasing;
 - părţile au prevăzut în mod expres că la expirarea contractului de leasing se
transferă utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului etc.
b). Leasing operaţional.
Reprezintă operaţiunea de leasing care nu îndeplineşte nici una din condiţiile
leasingului financiar.
Finanţatorul este un fabricant, bunul este închiriat pe o perioadă mai scurtă decât
durata vieţii sale economice şi deci amortizării.
Finanţatorul poate fi o societate de leasing, persoană juridică, română sau străină.

6. Contractul de franciză (Ordonanţa nr.52/1997 R)

Franciza este un sistem de comercializare bazat pe o colaborare continuă între
persoane fizice sau juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o
persoană, denumită francizor, acordă altei persoane, denumită beneficiar, dreptul de a
exploata o afacere, un produs sau un serviciu.
Francizorul este un comerciant care:
 este titularul drepturilor asupra unei mărci înregistrate; drepturile trebuie sa
fie exercitate pe o durata cel puţin egala cu durata contractului de franciza;
 conferă dreptul de a exploata ori de a dezvolta o afacere, un produs, o
tehnologie sau un serviciu;
 asigura beneficiarului o pregătire iniţială pentru exploatarea marcii
înregistrate;
 utilizează personal şi mijloace financiare pentru promovarea marcii sale,
cercetării şi inovatiei, asigurând dezvoltarea şi viabilitatea produsului.
Beneficiarul este un comerciant, persoana fizica sau juridică, selecţionat de
francizor, care adera la principiul omogenitatii reţelei de franciza, asa cum este ea
definită de către francizori.
Contractul de franciză este un contract bilateral, consensual şi cu titlu oneros.

7. Contractul de concesiune (OUG nr.34/2006)

Prezentul contract, reglementează procedurile de atribuire a contractului de
achiziţie publica şi a contractului de concesiune de lucrări publice şi de servicii, precum
şi modalităţile de soluţionare a contestaţiilor formulate impotriva actelor emise în
legatura cu aceste proceduri.
Scopul prezentei ordonanţe de urgenta îl constituie:
 promovarea concurentei între operatorii economici;
 garantarea tratamentului egal şi nediscriminarea operatorilor
economici;
 asigurarea transparenţei şi integrităţii procesului de achiziţie
publica;
 asigurarea utilizării eficiente a fondurilor publice, prin aplicarea
procedurilor de atribuire de către autorităţile contractante.
Principiile care stau la baza atribuirii contractului de achiziţie publica sunt:
 nediscriminarea;
 tratamentul egal;
 recunoaşterea reciprocă;
 transparenta;
 proportionalitatea;
 eficienta utilizării fondurilor;
 asumarea răspunderii.
7.1. Tipuri de contracte de achiziţie publica
 Contractul de lucrări este acel contract de achiziţie publica care are ca obiect:
o fie execuţia de lucrări legate de una dintre activităţile cuprinse în
anexa nr. 1 sau execuţia unei construcţii;
o fie atât proiectarea, cat şi execuţia de lucrări legate de una dintre
activităţile cuprinse în anexa nr. 1 sau atât proiectarea, cat şi execuţia
unei construcţii;
o fie realizarea prin orice mijloace a unei construcţii care corespunde
cerinţelor precizate de autoritatea contractantă.
 Contractul de furnizare este acel contract de achiziţie publica, altul decât
contractul de lucrări, care are ca obiect furnizarea unuia sau mai multor
produse, prin cumpărare, inclusiv în rate, închiriere sau leasing, cu sau fără
opţiune de cumpărare.
  Contractul de servicii este acel contract de achiziţie publica, altul decât
contractul de lucrări sau de furnizare, care are ca obiect prestarea unuia sau
mai multor servicii.
 Contractul de achiziţie publica care are ca obiect atât furnizarea de produse,
cat şi prestarea de servicii este considerat:
o contract de furnizare, dacă valoarea estimată a produselor este mai
mare decât valoarea estimată a serviciilor prevăzute în contractul
respectiv;
o contract de servicii, dacă valoarea estimată a serviciilor este mai mare
decât valoarea estimată a produselor prevăzute în contractul respectiv.
7.2. Procedurile de atribuire a contractului de achiziţie publica sunt:
 licitaţia deschisă, respectiv procedura la care orice operator economic
interesat are dreptul de a depune oferta;
 licitaţia restrânsă, respectiv procedura la care orice operator economic are
dreptul de a-şi depune candidatura, urmând ca numai candidaţii selectaţi
sa aibă dreptul de a depune oferta;
 dialogul competitiv, respectiv procedura la care orice operator economic
are dreptul de a-şi depune candidatura şi prin care autoritatea contractantă
conduce un dialog cu candidaţii admişi, în scopul identificarii uneia sau
mai multor soluţii apte sa răspundă necesităţilor sale, urmând ca, pe baza
soluţiei/soluţiilor, candidaţii selectaţi sa elaboreze oferta finala;
 negocierea, respectiv procedura prin care autoritatea contractantă
derulează consultări cu candidaţii selectaţi şi negociaza clauzele
contractuale, inclusiv preţul, cu unul sau mai mulţi dintre aceştia.
Negocierea poate fi:
 negociere cu publicarea prealabilă a unui anunţ de
participare;
 negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de
participare;
 cererea de oferte, respectiv procedura simplificata prin care autoritatea
contractantă solicita oferte de la mai mulţi operatori economici.
 Autoritatea contractantă are dreptul de a organiza un concurs de soluţii, respectiv
o procedura prin care achiziţionează, în special în domeniul amenajării teritoriului, al
proiectării urbanistice şi peisagistice, al arhitecturii sau în cel al prelucrării datelor, un
plan sau un proiect, prin selectarea acestuia pe baze concurentiale de către un juriu, cu
sau fără acordarea de premii.

8. Contractul de schimb (trocul)

Este acel contact prin care părţile transferă proprietatea anumitor bunuri pentru
alte bunuri (adică marfă pentru marfă). Este un contract consensual (încheiat prin
acordul de voinţă al părţilor), sinalagmatic şi comutativ (translativ de proprietate).

B. Contractele reale

Contractul de comodat
Comodatul este contractul prin care o persoană numită comodant dă în folosinţă
unei alte persoane, numită comodatar, un bun nefungibil, cu obligaţia acesteia de a-l
restitui în natură, la termen, în individualitatea sa.
Comodatul este gratuit, dacă ar fi oneros, s-ar transforma în locaţiune de bunuri.

Contractul de depozit
Contractul de depozit este un contract real, în virtutea căruia o persoană numită
deponent, lasă unei alte persoane, numită depozitar, în păstrare, anumite bunuri
determinate, cu obligaţia pentru depozitar, să le restituie la cerere.
Regula generală este aceea că depozitul este gratuit, dar poate fi şi oneros.

Contractul de rentă viageră

Este acel contract prin care o persoană, numită credirentier, înstrăinează anumite
bunuri sau plăteşte o sumă de bani, unei alte persoane, numită debirentier, aceasta fiind
obligată să plătească credirentierului o sumă de bani în rate, până la sfârşitul vieţii.
Credirentierul dă anumite bunuri (chiar şi locuinţe) dar ştie că până la sfârşitul vieţii va
primii o sumă, asigurându-şi existenţa.
Contractul de rentă viageră este un contract aleatoriu, fiindcă durata lui depinde
de un eveniment viitor, incert (cât trăieşte credirentierul).

Contractul de donaţie
Este un contract solemn şi consensual prin care o persoană numită donator
transferă dreptul de proprietate în mod gratuit asupra unui bun mobil sau imobil altei
persoane, numită donatar (art.811 c. Civil).
Donaţiile trebuie făcute prin act autentic.