Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea “Stiinte Economice”

Specialitatea “Finanțe și Bănci”

Proiect

,,Cursul de schimb valutar,modalitățile de formare și

implicațiile acestuia”

Verificat :Dolgopol A. dr.,conf. univ

Elaborat:Șereper Maxim
Cebotari Cătălin
Gr.FB 1902
.

Chișinău 2016

1
 Cuprins

Capitolul 1. Definirea notiunilor de valuta, piata valutara

1.1. Valutele si monedele internationale................................................................................. 3
1.2. Conceptul si formele valutei..............................................................................................3
1.3 Piata valutara...................................................................................................................... 5
1.4. Trasaturi ale pietei valutare..............................................................................................7
1.5. De ce exista schimburile valutare?................................................................................... 8
1.6. Unde se localizeaza pietele de schimburi valutare?........................................................9
Capitolul 2. Cursul valutar – concept, tipologie, functii, formare
2.1. Definirea conceptelor de baza...........................................................................................9
2.2 Tipologia cursurilor de schimb........................................................................................10
2.3. Functiile cursului de schimb........................................................................................... 14
2.4. Formarea cursului valutar..............................................................................................14
2.5. Factorii care influenteaza formarea cursului de schimb..............................................15
Capitolul 3. Mecanismul determinarii cursurilor de schimb
3.1. Determinarea cursului de schimb la vedere.................................................................. 16
3.2. Stabilirea nivelul cursului de schimb la termen („forward”)...................................... 19
3.3. Modalitati de determinare a altor tipuri de cursuri de schimb...................................21
Capitolul 4. Evolutia cursului valutar
4.1. Evolutia istorica a cursului valutar................................................................................23
4.2. Anticiparea evolutiei in timp a cursului de schimb – „Technical Analysis”..............26
Capitolul 5.Piața valutară din Republica Moldova
5.1 .Evoluția pe piața valutară din Republica Moldova 30
5.2 Stabilirea cursului de schimb oficial în RM 32

Bibliografie:..............................................................................................................................37

2
 Capitolul 1. Definirea notiunilor de valuta, piata valutara

1.1. Valutele si monedele internationale

Schimburile economice si prestarile de servicii necesita folosirea unor mijloace de
plata in vederea lichidarii obligatiilor in valuta dintre partenrii de afaceri internationale.
Mijloacele si instrumentele de plata reflecta valutele si devizele ce se utilizeaza in
vederea lichidarii obligatiilor de plata din tranzactiile internationale.
In sfera obligatiilor de plata internationale se incadreaza valutele, monedele
internationale, cambiile, biletele la ordin, cecurile si cardurile.
Valutele asigura lichidarea imediata a obligatiilor de plata din relatiile economice
internationale. Cambiile si biletele la ordin sting obligatiile de plata la o anumita perioada de
timp de la livrarea marfurilor sau prestarea serviciilor.
Mijloacele si instrumentele de plata internationale depind de nivelul si structura
schimburilor comerciale, de cooperarea economica, de interesele partilor contractante, de
locul platii, de capacitatea de plata a debitorilor si de legislatia valutara de la locul platii.

1.2. Conceptul si formele valutei

Disponibilitatile in valuta reprezinta principalul mijloc de plata a obligatiilor in
valuta din schimburile economice internationale. Valuta reprezinta moneda nationala a unei
tari, in masura in care indeplineste functiile de instrument de plata si de rezerva in relatiile
economice internationale.
Valuta se poate prezenta sub forma de numerar (bilete de banca si moneda metalica)
si valuta in cont, in cazul in care se afla sub forma de disponibil intr-un cont bancar. Valuta
in numerar se utilizeaza pentru platile privind deplasarea persoanelor in strainatate. In vederea
evitarii riscurilor ce se manifesta in perioada deplasarii, valuta in numerar se inlocuieste cu
cecul de calatorie sau cu cartea de credit. Valuta in cont se pastreaza la o banca in tara
detinatorului, la o banca din tara emitentului sau la o banca dintr-o terta tara, in functie de
prevederile legislatiei valutare.
In functie de conditiile de preschimbare a unei valute in alta valuta, se deosebesc
valutele convertibile (care pot fi schimbate in mod liber in alta moneda la cursul pietei),
monede neconvertibile, valute transferabile si valute liber utilizabile.
Statutul FMI cere fiecarei tari membre sa nu aplice restrictii asupra efectuarii platilor
si transferurilor internationale curente fara aprobarea fondului (art. VIII, sect. 2) si sa evite

3
practicile monetare discriminatorii. De asemenea, prin statutul FMI, tarile membre se
angajeaza sa cumpere soldurile in moneda nationala detinute de un alt stat membru si
provenite din tranzactii curente (art. VIII, sect. 4).
In conditiile actuale, convertibilitatea reflecta insusirea unei monede de a fi
preschimbata in mod liber pe piata, eliminarea restrictiilor cu privire la suma de schimbat
(tranzactii curente sau miscari de capital) si calitatea persoanei care efectueaza schimbul
(rezident sau nerezident).
Pentru ca o valuta sa devina convertibila, FMI a pus o serie de conditii pentru a fi
indeplinite:
- cursul valutar sa fie real;
- practicarea unei politici economice (monetare si fiscale) corect orientate, respectiv
crearea unei stabilitati financiare interne printr-o „inflatie relativ slaba”;
- eliminarea controlului preturilor prin folosirea cursului liber de piata in schimbul
valutar;
- existenta unei rezerve valutare si de aur suficienta pentru a face fata unor eventuale
deficite ale balantei de plarti externe, pentru asigurarea unor garantii suplimentare in
relatiile de plati si de credit, cat si pentru a sustine cursul monedei nationale pe piata
valutara.
Convertibilitatea reprezinta proprietatea unei monede de a putea fi preschimbata
contra monedelor straine în mod liber pe piata valutara. Se cunosc mai multe tipuri de
convertibilitate si anume:
- convertibilitatea deplina a unei monede reprezinta posibilitatea oricarei persoane
(rezident sau nerezident ) care detine o moneda nationala de a o preschimba, în mod
liber, în orice alta moneda, utilizand cursul valutar practicat pe piata respectiva, atat
pentru operatiunile curente, cat si pentru operatiunile de capital;
- convertibilitatea interna se refera la posibilitatea rezidentilor de a preschimba
moneda nationala contra valuta, iar convertibilitatea externa se refera la acordarea
acestui drept exclusiv nerezidentilor;
- convertibilitatea curenta se refera numai la operatiunile derivate din exportul si
importul de bunuri si servicii, convertibilitatea totala se refera la toate categoriile de
operatiuni de cont curent si de capital.
Convertibilitatea asigura reflectarea directa a eficientei schimburilor economice
internationale, stimuleaza cresterea productivitatii muncii, ridicarea nivelului tehnic al
produselor, imbunatatirea activitatii de productie si atragerea investitorilor straini.

4
 Principalele riscuri ale convertibilitatii monedei sunt reprezentate de epuizarea
rezervelor valutare, cresterea preturilor marfurilor importate, pierderea controlului asupra
circulatiei banesti si inflatiei.
Valutele neconvertibile sunt acele valute care nu sunt recunoscute de catre statul
emitent decat in cadrul granitelor sale.
In anul 1978, prin Statutul sau modificat, FMI a mai creat inca o categorie de valute,
valute liber utilizabile respectiv valutele care sunt larg folosite la majoritatea platilor in
tranzactiile internationale si larg negociate pe pietele valutare internationale. In cadrul
valutelor liber-utilizabile, FMI a incadrat numai 5 valute (dolarul american, marca germana,
lira sterlina, francul francez si yenul japonez), dar de la 1 ianuarie 2002 euro a luat locul
marcii germane si francului francez.
Transferabilitatea reflecta dreptul detinatorului unui activ exprimat in moneda unei
tari de a cere transferarea intr-un activ in alta moneda.
Valuta de rezerva reprezinta moneda unei tari care se atrage, pastreaza si
administreaza de catre autoritatea monetara a unei tari in vederea acoperirii deficitului
balantei de plati, a sustinerii cursului de schimb si a garantarii solvabilitatii externe.
Eurovalutele reflecta depunerile in valuta in conturi la banci comerciale ce isi au
sediul in afara tarii emitente a monedei respective.
Ponderea valutelor in platile internationale depinde de structura importurilor si
exporturilor, de serviciile internationale, de orientarea geografica a schimburilor economice,
de serviciile bancare, de evolutia pietelor valutare.
Diversificarea disponibilitatilor in valuta este de natura sa atenueze influentele
monedelor statelor dezvoltate asupra relatiilor economice internationale. Controlul asupra
procesului diversificarii imbunatatirea gestiunii riscului de transfer pe pietele valutare.

1.3 Piata valutara

Piata valutara reprezinta ansamblul operatiunilor de vanzare-cumparare de valute
liber-convertibile si devize (trate, bilete la ordin, cecuri etc), efectuate in principal de catre
banci sau alte institutii autorizate.
In derularea unor asemenea operatiuni, pe langa bancile comerciale, mai participa si
alti operatori valutari: firme care desfasoara operatiuni de import-export, diversi intermediari
(comisionari, brokeri etc), operatori speculatori etc.

5
 Piata valutara are ca obiect principal vanzarea-cumpararea de valute liber-
convertibile, schimbarea de valute efective pe valute de cont sau invers, vanzarea-cumpararea
de efecte de comert sau vanzarea efectelor de comert pe valuta efectiva sau de cont etc.
Pe piata valutara se desfasoara comertul cu valute, piata valutara centralizeaza
cererea si oferta de valuta (valuta efectiva, valuta de cont) si de devize exprimate in valuta.
In functie de marimea comparativa a cererii si ofertei de valuta se stabileste cursul
valutar .
Desi se ocupa cu tranzactii valutare internationale, pietele valutare sunt organizatii
ale tarii pe teritoriul careia functioneaza si se supun legislatiei tarii respective.
Cu toate acestea, exista piete valutare a caror activitate serveste unor interese
nelocalizate pe un anumit spatiu geografic si care functioneaza ca piete internationale, desi
formal au sediul in una sau alta din aceste tari. Aceasta piata este piata eurovalutelor.
In general, piata eurovalutelor se compune dintr-un numar mare de banci comerciale
care au in profil operatiuni cu valuta, precum si dintr-o bursa valutara, adica o organizatie
interbancara cu activitate reglementata prin lege si care vine in sprijinul comertului cu valute
si devize. Unele piete, printre care si cea din Romania, nu dispun de bursa, ci numai de banci,
care tin o stransa legatura intre ele, din punct de vedere al tranzactiilor valutare.
Pietele valutare permit participantilor la piata sa schimbe o anumita moneda contra
altei monede.
Una dintre parti cumpara o anumita moneda de la cealalta parte, in schimbul unei alte
monede. Sumele corespunzatoare celor doua monede sunt determinate de cursul de schimb
valutar dintre cele doua monede.
Data la care cele doua monede sunt schimbate intre ele este cunoscuta sub numele de
data de reglementare sau data valutei (value date).
Piata valutara constituie o piata unica si este cea mai mare piata din lume. Conform
datelor Bancii Reglementatoare Internationale, care monitorizeaza activitatea pietei valutare,
peste 1.400 miliarde USD sunt tranzactionate in fiecare zi pe aceasta piata.
Pentru a pune aceasta cifra in perspexctiva ei reala trebuie mentionat ca valorile
comertului global total cu marfuri corporale insumeaza, in cursul unui an, cam acelasi volum
ca cel al tranzactiilor realizate pe pietele valutare in numai cateva zile. Rezulta deci ca piata
valutara este cu mult mai mare decat toate celelalte piete luate la un loc.
Pe piata valutara, tranzactiile pot fi executate in sume, la date si sub denumiri
variabile. Nu exista marimi sau termene de contract standardizate.

6
1.4. Trasaturi ale pietei valutare
Piata valutara este subordonata normelor si legilor financiar-valutare ale tarii, pe
teritoriul carei functioneaza, fiind controlata de banca centrala, precum si de autoritatile
financiar-monetare ale statului respectiv.
Chiar daca unele piete valutare au caracter international, cum este cazul pietelor din
New York, Londra, Paris, Frankfurt pe Main, Tokyo etc, acestea se supun prevederilor
legislatiei financiar-bancare ale tarilor din interiorul carora functioneaza.
Piata valutara reprezinta un ansamblu de relatii intre banci (interbancare), intre banci
si clientii lor sau intre clienti prin intermediul bancilor.
Dimensiunea pietei valutare depinde de volumul tranzactiilor din pietele valutare
nationale, care, cu privire la interdependenta lor, formeaza piata valutara internationala.
In general, la baza relatiilor valutare stau relatii economice, insa se intalnesc si cazuri
de relatii valutare fara a avea ca suport tranzactii economice. Asemenea relatii apar in
procesul speculatiilor valutare si al arbitrajului valutar.
Pe piata valutara participa mai multi subiecti, bancile, care sunt operatorii sau
judecatorii principali ai pietei si care detin ponderea tranzactiilor valutare, societatile
comerciale, adica operatorii-comercianti care participa la tranzactiile de import-export de
marfuri si servicii, brokerii sau intermediarii care sunt operatori-speculatori si statul, care
intervine pentru a sustine moneda nationala intre anumite limite rezonabile.
In cadrul bancilor comerciale exista banci dealer, care opereaza pe cont propriu si in
numele lor si al clientilor sai si banci broker, care sunt intermediari ce actioneaza in nume
propriu, insa numai in functie de dispozitiile primite de la clienti.
Un rol aparte il are banca centrala a statului, deoarece ea reglementeaza activitatea
valutara la nivel national.
In cadrul intermediarilor sau brokerilor se intalnesc si curtierii, care reprezinta o
categorie de intermediari aparte, deoarece ei centralizeaza ordinele de vanzare-cumparare de
valute si informeaza clientii cu diferitele aspecte ale pietei valutare.
O pozitie insemnata o au asa-zisii pozitionisti, care sunt preocupati, in general, de
efectul transferurilor bancare, precum si corespondentii bancari care urmaresc gradul de
expunere la risc al bancilor pe valute, in functie de sumele tranzactionate.
Principala activitate care se desfasoara pe piata valutara este vanzarea-cumpararea de
valute convertibile (in anexa 1 este redata „lista valutelor cu acronimele care apar in lista
cursurilor pe pietele valutare).

7
 Vanzarea de valuta reprezinta oferta pe care o pun pe piata firmele din operatiunile
comerciale (exportul de matrfuri), din operatiunile necomerciale (servicii din turism, din
asigurari, din transporturi etc.), precum si banca centrala (BNR), pentru mentinerea cursului
valutar in limitele normale.
Cumpararea de valuta reprezinta cererea si are la baza solicitarea firmelor pentru
plata unor importuri de produse si servicii, diversele cereri pentru interese speculative sau din
partea bancii centrale, pentru achitarea unor imprumuturi externe ori pentru imbunatatirea
rezervei valutare.
Piata valutara contribuie la accelerarea platilor internationale, la marirea ponderii
creditului extern in cadrul fluxurilor de capital, precum si la integrarea pietelor valutare
internationale in procesul de mondializare economica.

1.5. De ce exista schimburile valutare?

Schimburile valutare exista ca rezultat al:
 Comertului si investitiilor
Companiile care importa sau exporta marfuri cumpara aceste marfuri intr-o anumita
moneda si le vand intr-o alta moneda. Aceasta inseamna ca platesc intr-o moneda si incaseaza
intr-o moneda diferita. De aceea ele au nevoie sa converteasca in moneda in care platesc
marfurile respective o parte din banii pe care ii primesc. In mod similar, o companie care
cumpara un activ intr-o alta tara trebuie sa plateasca pentru acesta in moneda locala, asa incat
va trebui sa converteasca moneda sa nationala in moneda locala a respectivei tari.
 Speculatiilor
Cursul de schimb valutar (FX) dintre doua monede variaza in functie de cererea si
oferta corespunzatoare pentru cele doua monede. Traderii pot obtine profituri prin cumpararea
unei monede la un anumit curs si vanzarea acesteia la un curs mai favorabil. Speculatia
constituie de departe cea mai mare parte a tranzactiilor de pe piata valutara.
 Hedging-ului (protectia contra fluctuatiilor)
Companiile care detin active, de exemplu fabrici, in alte tari sunt expuse riscului ca
valoarea acestor active, exprimata in moneda nationala, sa varieze datorita fluctuatiilor
inregistrate de cursul de schimb a doua monede semnificative. In timp ce activele straine pot
pastra aceeasi valoare in moneda straine, ele produc fie profit, fie pierdere in moneda interna a
companiei, in cazul in care cursul de schimb se modifica. Companiile pot elimina aceste
potentiale profituri sau pierderi prin hedging. Acesta implica executarea unei tranzactii

8
valutare ce va compensa cu exactitate profitul sau pierderea inregistrata pe seama activului
strain din cauza modificarilor cursului de schimb valutar.

1.6. Unde se localizeaza pietele de schimburi valutare?

Schimburile de valute sunt tranzactionate in intreaga lume, over-the-counter (OTC),
operand 24 de ore pe zi.
Anumite instrumente de schimb valutar, denumite produse derivate, sunt insa
tranzactionate la burse.
Londra este cel mai mare centru de tranzactii FX din lume, urmata de New York si,
respective, Singapore. Tranzactionarea tinde sa apara intr-un anumit centru, in cursul orelor
sale normale de functionare. Prin urmare, tranzactionarea incepe in Asia, apoi se muta la
Londra, la sfarsitul zilei de lucru asiatice si continua la New York, la sfarsitul zilei de lucru la
Londra.

Capitolul 2. Cursul valutar – concept, tipologie, functii, formare

2.1. Definirea conceptelor de baza

Schimburile economice internationale fiind exprimate in valuta, presupun
cunoasterea cursului valutar si a factorilor ce exercita influenta asupra lui.
Cursul valutar reprezinta raportul valoric dintre moneda unei tari si moneda altei
tari sau pretul unei valute exprimat in alta valuta. Intr-o alta formulare, cursul valutei exprima
pretul la care o moneda nationala se schimba cu alta valuta. Raportul de schimb dintre valute
are un caracter sintetic, deoarece permite compararea produsului intern brut, a preturilor, a
salariilor si a productivitatii muncii.
Legat de cursul de schimb sunt cunoscute notiunile de paritate si cotatie. In ceea ce
priveste paritatea monetara, aceasta exprima raportul dintre unitatea monetara a unei tari si
unitatea monetara a unei alte tari in vederea preschimbarii. Nu trebuie confundata notiunea de
curs valutar cu aceea de paritate, care se exprima prin acelasi raport. Diferenta este aceea ca
paritatea este o notiune abstracta, teoretica si nu corespunde intotdeauna cu aceea de curs
valutar, care rezulta pe piata in urma unei conjuncturi economice,politice etc.
Cotatia (cotarea) urmareste, de asemenea, stabilirea raportului (echivalentei) intre
moneda nationala si valutele straine.

9
 Frecvent este folosita cotatia directa prin care este exprimat pretul monedei straine
in moneda nationala.
Cotatia indirecta este intalnita in Marea Britanie, intrucat este exprimat pretul unei
lire sterline in diferite unitati de moneda straina. Bancile americane folosesc cotatia indirecta
atunci cand negociaza cu banci din Europa (cu exceptia Marii Britanii).
Cotatia incrucisata (cross-rate) presupune interventia unei a treia monede in
vederea echivalarii unei unitati de moneda straina in unitati de moneda nationala. Aceasta
atreia moneda poate fi dolarul, DST etc.

2.2 Tipologia cursurilor de schimb

Are la baza criterii care se refera la:
1. conditiile modificarii cursului de schimb;
2. locul stabilirii cursului de schimb;
3. termenul la care cursul este valabil;
4. obiectivele de analiza.

1. In ce priveste conditiile modificarii, deosebim:

a. cursul de schimb flotant (fluctuant) – format pe piata valutara in raport cu
cererea si oferta privind valuta respectiva, in conditii similare celor de pe piata marfurilor.
Generalizarea acestui tip de curs s-a produs dupa 1973 si se mentine si in prezent in una dintre
variantele: flotare administrata, controlata („managed floating”, „dirty floating”) in sensul ca,
insituatia unor evolutii perturbatoare, statul intervine prin intermediul bancii centrale care,
intr-o forma declarata sau mascata, vinde sau cumpara valute, influentand astfel cursul de
schimb in sensul stabilitatii acestuia; flotare pura, in care interventia statului pentru efectuarea
de „corectii” nu este presupusa.
b. Cursul de schimb fix (stabil), existent in multe tari inainte de 1973, presupune
obligativitatea guvernelor (pentru statele membre in FMI) de a mentine variatia cursului de
schimb aflat sub influenta factorilor pietei, intre limitele de  1% (ulterior s-a stabilit 
2.25%) in jurul paritatii monetare oficiale. Mentinerea intre astfel de limite se realizeaza prin
vanzari sau cumparari de valute de catre banca centrala.
De asemenea, sunt intalnite variantele:

10
 - curs de schimb ancorat („pegged”) de o valuta forte (in raport cu care este stabilita o
zona monetara) sau de un cos valutar (DST) in raport cu care moneda fluctueaza;
- sistem de paritati glisante – in sensul corelarii cursului de schimb cu evolutia unor
indicatori economici importanti (PIB, IGP);
- acorduri de cooperare monetara, ce presupun o intelegere intre mai multe tari
privind paritatea.

2. In raport cu locul stabilirii cursului unei monede putem deosebi:

a. cursul de schimb oficial – stabilit in modul unilateral de catre autoritatea
monetara din tara respectiva. Legat de cursul de schimb oficial se intalnesc si termenii de curs
de schimb nominal (prin care se specifica pretul unitatii monetare pentru principalele valute in
raport cu moneda nationala), curs oficial conventional (stabilit unilateral de guvernele tarilor
cu moneda neconvertibila) si fixing (curs de caracter oficial stabilit de un grup restrans de
specialisti solicitati de banca centrala; are caracter de curs mediu in ziua t).
b. cursul de schimb al pietei – reprezinta cursul stabilit pe piata valutara in raport cu
cererea si oferta. In acelasi sens este folosit termenul de curs de schimb bancar sau cotatie
oficiala a pietei.
Cursul de bursa reprezinta cursul stabilit in tarile in care preponderent in negocierea
pretului monedelor este sistemul burselor.
Cursul de casa (la ghiseu) reprezinta cursul publicat la care banca efectueaza
preschimbarea in bani lichizi a diverselor valute. Daca se are in vedere in ce postura se
situeaza casa de schimb sau banca in actiunea de vanzare-cumparare de moneda se utilizeaza
termenul curs de cumparare (inscris in pozitia I si intotdeauna mai mic decat cursul de
vanzare, reprezentand pretul in moneda naqtionala la care se cumpara o unitate valutara
straina), respectiv curs de vanzare (inscris in pozitia II, superior celui de cumparare,
exprimand pretul la care este vanduta de catre banca sau casa de schimb valuta straina).
Diferenta dintre aceste doua cursuri reprezinta ecartul, marja („spread”).
Cursul de schimb tolerat (cursul negru sau gri) se stabileste la asa-numita bursa
neagra in situatii in care s4e impun restrictii privind operatiunile institutiilor legale de schimb
sau in cazul unor monede neconvertibile, care nu sunt cotate la banci sau burse.

3. In raport cu termenul (momentul) la care cursul este acceptat, deosebim:

- cursul de schimb la vedere („spot”) se refera la cursul stabilit in ziua respectiva si
care este afisat;

11
 - cursul de schimb la termen („forward”) reprezinta cursul care va fi luat in calcul
la virarea banilor in conturi, actiune care se considera ca se va desfasura dupa trecerea unui
interval mai mare de 48 ore;
- cursul de deschidere reprezinta cursul la care au fost operate tranzactiile la
inceputul zilei respective si care, de regula, nu difera prea mult de cursul de inchidere al zilei
precedente;
- cursul de inchidere – aplicat in cazul ultimelor operatiuni din ziua la care un astfel
de curs se refera. Deseori, acest gen de curs serveste drept element de referinta in contracte,
precum si la stabilirea valorii DST publicata in ziua urmatoare;
- cursul la sfarsitul perioadei, ca si cursul mediu, se poate referi la nivelul cursului
din ultima zi a saptamanii, lunii, trimestrului, respectiv la media cursurilor dintr-o perioada
(zi, saptamana etc) si prezinta interes indeosebi in descrieri si analize statistice.
Referitor la cursul de schimb si timpul la care se refera, intalnim, in limbajul
dealerilor, expresii precum:
- over night – cursul de schimb de astazi pentru maine (la deschidere);
- tom next – cursul la vedere pentru ziua urmatoare (maine) si ziua viitoare
(poimaine);
- spot next – cursul la vedere pentru ziua urmatoare.
Publicarea cursurilor de schimb se realizeaza sub forma listelor de cursuri. Acestea
sunt redate sub forma de afisaje electronice (pentru populatie) sau comunicari interbancare
internationale realizate de institutii specializate (Reuters, Tele Rate etc), dar si in ziare, reviste
de specialitate, pliante ale bancilor.

4. In raport cu obiectivele de analiza economica deosebim:

- cursul de schimb efectiv – se determina ca o medie aritmetica ponderata
(folosindu-se ponderi justificate economic) a modificarilor valutei respective in raport cu
celelalte valute importante;
- cursul de schimb real pentru moneda R (exprimat in unitati de moneda R ce revine
pe o unitate de valuta K) se determina inmultind cursul de schimb nominal cu raportul dintre
indicele de preturi inregistrat in tara R si indicele de preturi inregistrat in aceeasi perioada in
tara K. De mentionat ca indicele de preturi se poate referi fie la varianta care include preturile
la consumatori (PPC), fie la preturile produselor industriale (PPI) sau la pretul unitatii de
munca;

12
 - cursul de schimb de echilibru implica neinterventia guvernului pe piata valutara
(flotare pura) si este reprezentat, pe termen scurt, de cursul dominant in sistemul cursurilor
bilaterale, respectiv pe termen lung, de acel nivel al cursului de schimb care a contribuit
semnificativ la echilibrul balantei de plati externe pentru o perioada suficient de indelungata
(2-3 ani).
In vederea asigurarii unui curs optim al valutelor, statul poate interveni pe pietele
valutare. Prin interventia pe piata valutara se intelege activitatea bancii centrale de a cumpara
sau vinde unele valute in scopul ridicarii, respectiv scaderii cursului acestor valute in raport cu
moneda nationala, prin influentarea cererii si ofertei. Rolul autoritaii monetare consta in a
interveni prin vanzarea sau cumpararea pe piata valutei celei mai solicitate, în vederea
readucerii cursului la nivelul anterior. Statul intervine indirect, folosind taxa scontului. Astfel,
daca intentioneaza sa majoreze oferta de valuta pentru a face presiuni asupra cursului, statul
creste taxa scontului, ceea ce determina cresterea nivelului general al dobanzilor pe piata
respectiva , atragand în felul acesta capitalul strain. Prin aceasta interventie, este facilitata
patrunderea valutei straine in tara . Acest proces se poate
aplica si invers. O alta posibilitate este aceea de interventie directa piata, autoritatea
monetara completand oferta de valuta in cazul în care aceasta este insuficienta sau
completand, în caz contrar, cererea de valuta. Interventia pe piata poate fi: discretionara,
atunci când statul are intentia sa intervina oricând si la orice curs sau limitat la o anumit
perioada si la un anumit nivel al cursului.
Devalorizarea reprezinta micsorarea oficiala a valorii unei monede. Aceasta are
drept consecinta micsorarea puterii de cumparare a monedei si modificarea raportului de
preschimbare fata de alte monede.
Deprecierea valutara reprezinta fenomenul prin care o moneda, pe un interval dat,
isi diminueaza puterea de cumparare in raport cu alte monezi.
In relatiile de comert exterior, devalorizarea si deprecierea favorizeaza exportul si
actioneaza ca o frana la import.
Revalorizarea reprezinta majorarea oficiala, prin lege, a valorii unei monede si are
drept consecinta directa cresterea puterii de cumparare a monedei revalorizate si modificarea
raportului de preschimbare fata de alte valute. Ca si devalorizarea, revalorizarea este tot mai
rar utilizata.
Reprecierea valutara reprezinta fenomenul prin care o moneda , pe un interval de
timp dat, isi mareste puterea de cumparare.

13
 In relatiile de comert exterior, atat revalorizarea cât si reprecierea actioneaza ca o
frana la export si incurajeaza impoturile.

2.3. Functiile cursului de schimb

Cursul de schimb al valutei isi exprima menirea prin urmatoarele functii:
- functia de instrument de evaluare a bunurilor si serviciilor din
relatiile economice internationale;
- functia de instrument de conversie si comparare a puterii de
cumparare a monedelor din diferite tari;
- functia de mecanism de influenta in relatiile economice
internationale prin care pot fi stimulate exporturile, restranse importurile si modificat
echilibrul valutar.

2.4. Formarea cursului valutar

Cursul de schimb al valutei se formeaza in mod diferit:
- in conditiile in care valorile paritare ale monedelor se exprimau in aur,
cursul valutei se calcula in functie de cantitatile de aur reflectate de monede:
Pm * A
Cv =
Pm * B
- cursul valutar poate fi stabilit in mod conventional de autoritatea
monetara a unei tari;
- cursul valutar se poate forma prin confruntarea cererii si a ofertei de
valuta pe piata valutara;
- cursul valutar se calculeaza in functie de raporturile a doua monede fata
de o alta moneda;
- cursul valutar se poate determina pornind de la puterea de cumparare a
unei monede (Pc1) care se raporteaza la puterea de cumparare a altei monede (Pc2).
Din acest raport rezulta numarul unitatilor monetare nationale (n Mn) pentru o unitate
monetara straina:
Pc1 x * Mn
Cv = ; Cv = y * Ms
Pc 2
Puterea de cumparare a unei monede depinde de bunurile si serviciile oferite si de
nivelul preturilor. Paritatea puterii de cumparare reflecta bunurile si serviciile ce se pot
achizitiona cu unitatile monetare din doua tari.

14
2.5. Factorii care influenteaza formarea cursului de schimb
- situatia balantei de plati – daca o tara inregistreaza deficit al balantei de plati
externe, economia natioanla nu poate sa asigure produsele corespunzatoare sumelor in
moneda nationala existente in strainatate. Detinatorii de moneda vand sumele pe piata
valutara, oferta de valuta depaseste cererea si moneda se depreciaza. Daca tara prezinta
excedent al balantei de plati, sumele in valuta se pot utiliza pentru cumpararea marfurilor si a
serviciilor din strainatate, cererea de valuta este mai mare decat oferta si moneda se apreciaza;
- raportul dintre cererea si oferta de valuta – cererea de valuta depinde de valoarea
importurilor, de serviciile internationale necesare, de termenele de rambursare a creditelor, de
nivelul dobanzilor si de iesirile de capitaluri. Oferta de valuta este determinata de exportul de
marfuri, de incasarile din servicii internationale, de incasarile din rambursari de credite si
dobanzi si de intrarile de capital;
- cresterea masei monetare in circulatie – contribuie la deprecierea valutei; masurile
de reducere a masei monetare determina aprecierea monedei;
- extinderea sau reducerea creditului – influenteaza economia nationala si implicit
cursul de schimb;
- dobanda ridicata – descurajeaza solicitarea de credit, diminueaza masa monetara in
circulatie si genereaza efecte pozitive asupra cursului de schimb;
- raportul dintre preturile de export si preturile bunurilor importate;
- cresterea inflatiei interne – determina deprecierea valutei; scaderea indicelui inflatiei
se reflecta pozitiv asupra cursului valutei;
- deficitele si excedentele bugetare;
- politica de impozite si structura cheltuielilor bugetare – stimuleaza sau restrang
productia interna, consumul in sectorul public si influenteaza cursul de schimb;
- masurile de politica economicaI – favorizeaza sau ingradesc schimburile economice
internationale si implicit exercita influente asupra cursului de schimb;
- cumpararea sau vanzarea de valuta pe piata valutara de catre banci;
- productivitatea ridicata- se reflecta in competitivitate, in cresterea exporturilor si in
asigurarea echilibrului extern, influentand, implicit, cursul de schimb;
- investitiile dirijate spre ramurile cu productivitate si eficienta ridicata;
- aprecierile favorabile sau neincrederea;
- gradul de acoperire a importurilor pe seama exporturilor.

15
 Capitolul 3. Mecanismul determinarii cursurilor de schimb

3.1. Determinarea cursului de schimb la vedere

Cursul de schimb afisat pe panourile electronice ale bancilor, in ziare, pe ecranele
televizoarelor, in vitrinele caselor de schimb etc. se fundamenteaza pe informatii, calcule,
intuitii, conjuncturi de interese, reprezentand, asadar, „ce se vede” dintr-un ansamblu, deseori
cu o baza destul de larga, de informatii si decizii.
Indeosebi cursul de schimb la vedere stabilit de cele mai importante banci
reprezinhta indicatorul principal in raport cu care se formeaza sau se stabilesc prin calcule
celelalte tipuri de cursuri. Din punct de vedere teoretic, stabilirea cursului de schimb la
vedere se bazeaza pe:
- teoria paritatii puterii de cumparare;
- teoria paritatii ratei dobanzii;
- considerente legate de echilibrul balantei de plati.
O unitate monetara (R) exprimata in valuta altei tari (K) presupune stabilirea unui
astfel de curs de schimb incat puterea de cumparare exprimata in unitati monetare (R), ca si a
celei exprimate in valuta (K) sa fie aceeasi.
Teoria paritatii puterii de cumparare sta la baza stabilirii cursului de schimb
indeosebi pe termen lung si mediu. Pe termen scurt, cursul de schimb este influentat indeosebi
de directia fluxurilor de capital care, la randul ei, depinde de nivelul ratei dobanzii. Astfel, o
crestere semnificativa a ratei dobanzii in cazul unei valute convertibile poate atrage fluxurile
de capital daca respectiva valuta este suficient de „puternica” pe piata si, intr-o conjunctura
data, prezinta o deosebita incredere. Intr-un astfel de caz, oarecum de exceptie, pretul acelei
valute va creste (se va aprecia), ea fiind tentanta prin dobanda ce o aduce. Corespunzator,
celelalte valute vor fi cotate (in unitati de moneda cu dobanda marita) la preturi mai mici (se
vor deprecia). Mai frecventa este situatia in care o crestere a dobanzii pentru o valuta (nu
dintre cele mai puternice) este urmarea unui proces inflationist, ceea ce „sperie” capitalurile
si, ca urmare, acea valuta va fi oferita spre vanzare in mod mai intens, ceea ce va avea drept
urmare ieftinirea ei (deprecierea) in raport cu celelalte valute la care rata dobanzii nu s-a
modificat.
Privit prin prisma echilibrului balantei de plati, cursul de schimb se modifica in
cazurile in care apar dezechilibre ale balantei. Astfel, o balanta pasiva la contul curent
presupune, cel putin din punct de vedere teoretic, un deficit de valuta si un exces de moneda

16
nationala. Ca urmare, valuta fiind deficitara in tara respectiva, este normal sa fie solicitata mai
intens pentru „a acoperi gaurile” devenind mai scumpa (valuta se va aprecia) in aceeasi
masura in care moneda nationala, exprimata in respectiva valuta, va deveni mai ieftina (se va
deprecia).
Elementele teoretice isi gasesc un corolar in reprezentarile formale. Astfel, din
egalitatea presupusa de teoria paritatii puterii de cumparare:

CS t 1 I (Pt 1) / t (int ern)

 P
CS t I ( t 1) / t (extern)

se ajunge la relatii care permit stabilirea cursului de schimb in perioada imediat urmatoare
(t+1).
I P (int ern)
CS t 1  CS t *
I P (extern)

In ce priveste fluctuatia cursului de schimb, aceasta este fundamentata teoretic de

diferentele dintre tari privind evolutia inflatiei, rata dobanzii, anticiparile agentilor economici
privind evolutia in viitor a cursurilor.
Din punct de vedere practic, stabilirea cursului de schimb presupune luarea in
considerare a elementelor de teorie mentionate, fie sub forma manifestarii lor directe (ca o
reactie imediata la scumpirea unor produse de baza, ridicarea semnificativa a ratei dobanzii
intr-o tara), fie indirecte (luand in calcul atitudinea clientilor, mersul pietei vizavi de moneda
unei tari). De asemenea, adevarat este faptul ca si alte informatii importante sunt avute in
vedere, precum: necesarul sau excedentul de valuta al bancii, rezultatele prognozelor, relatiile
dintre banci, relatiile interumane (intre angajatii diferitelor banci care realizeaza tranzactii
monetare).
Astfel, avand in vedere cazul unei banci de o anumita anvergura pe piata valutara,
stabilirea cursului de schimb se realizeaza, in varianta initiala, in ziua t (curs de deschidere)
inca inainte de ora 8, cand incep tranzactiile, tinandu-se seama de urmatoarele surse de
informare:
- cursurile de schimb „la inchidere” la bancile din New York (dar si din alte centre de
pe coasta de est a SUA) si functiile privind piata valutara asiatica, care sunt piata care precede
in timp deschiderea pietei europene, asa cum apare pe ecranele calculatoarelor conectate la
agentiile Reuters, Telerate etc. Intereseaza cotatiile din New York stabilite la sfarsitul zilei
precedente intrucat ele au fost realizate in tara care „da tonul” pe piata valutara internationala,
iar pe de alta parte, diferenta de fus orar face ca bancile din SUA sa functioneze suficient de

17
multe ore dupa ce bancile europene „au inchis” pentru a putea oferi informatii proaspete
privind „mersul pietei”.
- stirile comunicate de principalele agentii de presa privind evenimentele petrecute
„peste noapte” (mai precis anterioarele 14-15 ore care au trecut de la inchiderea activitatii
zilei precedente). Astfel de stiri, precum: calmitati naturale sau calamitati naturale,
compromiterea exporturilor unei tari, schimbari privind politica economica, guvernul,
majoritatea parlamentara intr-o directie care trezeste neincredere, cresterea preturilor la
produsele de baza sau a ratei dobanzii etc. privind tara K fac ca increderea in puterea de
cumparare a minedei K sa scada (uneori vertiginos) si ca urmare este oferita intens spre
vanzare, desi solicitarile scad, ceea ce o va face mai ieftina in raport cu alte valute (are loc o
depreciere vizibila a monedei tarii in care evenimente de genul celor enumerate au avut loc);
invers, daca in tara Z se anunta schimbari in bine (stabilitate sau expansiune pe plan
economic, recolte bune, rata scazuta a inflatiei, excedent al balantei comerciale etc.) ele au ca
urmare mentinerea pretului monedei Z sau chiar scumpirea unei astfel de monede in raport cu
alte valute (apreciere);
- rezultatele analizei si prognozei evolutiei cursului de schimb pentru valutele
importante asa cum rezulta din „citirea” diagramelor speciale (chart systems). Astfel de
analize sunt realizate de catre specialistii din domeniul cunoscut sub denumirea de analiza
tehnica („technical analysis”). Evident, evolutia cursurilor de schimb la banca respectiva (la
care urmeaza a se stabili cursul initial) va fi, de asemenea, obiect de analiza si prognoza
pentru specialistii respectivi;
- pozitia bancii in postura careia ne situam, in sensul luarii in calcul a cursului la
inchidere in ziua precedenta, a rezervelor de valuta, a obligatiilor fata de clienti, intentiilor din
ziua respectiva.
Toate informatiile din sursele mentionate sunt comentate in cadrul „echipei”
(serviciului) care stabileste cursul la deschidere si se ajunge la o cotatie initiala a dolarului
SUA.
Pe baza cotatiilor stabilite similar privind fiecare valuta in raport cu dolarul SUA se
procedeaza la stabilirea cursurilor de schimb incrucisate. In tranzactii care presupun astfel de
„incrucisari” de cursuri se mai poate adauga cursului astfel stabilit o mica valoare
reprezentand „plata” efortului transferului.
Rezultatele privind cursurile la care s-a ajuns trebuie finalizate asa incat, la ora de
deschidere a activitatii bancii, acestea sa fie afisate. Din momentul deschiderii, cursul de
schimb va fi stabilit pe piata. De exemplu, primul apel telefonic este primit de la banca A din

18
Marea Britanie, care solicita acceptarea unui schimb valutar, dolari contra euro. Luand
cunostinta de cursul bancii franceze presupunem ca nu accepta tranzactia, ceea ce confirma
bancii franceze faptul ca a stabilit un curs corect (in limbajul dealerilor un astfel de curs este
etichetat „prity” sau „au pair”). Daca un alt apel telefonic, de aceasta data al bancii B din
Germania, accepta cursul bancii franceze, aceasta acceptare poate reprezenta un semnal ca
este cazul sa fie scumpit dolarul intrucat este posibil sa para si alte cereri masive de dolari.
Semnalul fiind receptat, se modifica cursul de schimb.
Retelele de comunicatii rapide (Reuters, Swift, Telerate etc.) preiau informatia, ca si
alte informatii de acest fel, si le comunica bancilor interesate. Apelurile telefonice se succed,
banca franceza poate deveni si ea interesata sa solicite altor banci diverse valute la schimb. Ca
urmare, cursurile de schimb se pot modifica frecvent si aceasta pana la ora de inchidere a
activitatii bancii, cand „se trage linia” si se stabileste profitul sau pierderea, precum si cursul
la inchidere.

3.2. Stabilirea nivelul cursului de schimb la termen („forward”)

Schimburile pe plan extern permit plata sau incasarea fie imediat, la vedere sau cash,
fie la un termen viitor (mai tarziu de 48 de ore) stabilit prin contract. Motivul pentru care
plata/incasarea sumei, exprimata in valuta specificata in contract, are loc la un termen viitor
cansta fie in protejarea contra riscului de a pierde datorita modificarii, in timp, a cursului de
schimb, fie din ratiuni financiare.
Din punct de vedere teoretic, stabilirea cursului de schimb la termen se bazeaza pe
corespondenta dintre raportul ratelor dobanzii celor doua valute la care se refera cursul si
raportul dintre cursul la termen si cel la vedere.
1  rata.dob.( R ) CS termen
 ,
1  rata.dob. (K )
CS vedere

unde R reprezinta moneda interna in care este evaluata unitatea de valuta K (1 K = n unitati
monetare R).
Din egalitatea de mai sus rezulta:
1  rata.dob.( R )
CS termen  CS vedere *
1  rata.dob.( K )
Corespunzator teoriei paritatii ratei dobanzii, cursul la termen este aproximativ la
paritate cu rata dobanzii (proportia in care difera rata dobanzii monedei R de alte valute este
aproximativ proportionala (direct) cu diferenta dintre cursul la termen si cel la vedere).

19
 Intre cursul de schimb la termen si cel la vedere poate exista egalitate sau,
dimpotriva, inegalitate, in sensul ca una dintre monede (de exemplu K) poate deveni, la un
termen viitor, mai scumpa in raport cu cealalta moneda (R). In acest caz, se afirma ca moneda
K este platita „cu prima” (forward premium); invers, daca moneda K devine mai ieftina
(exprimata in unitati monetare R) la un termen viitor, se afirma ca ea este platita „in pierdere”
(forward discount).
Ratiunea pentru care cursul la termen poate sa difere de cursul la vedere are drept
punct de plecare deosebirile la rata dobanzii. Se cosidera ca aparitia de deosebiri
semnificative in ceea ce priveste rata dobanzii „afisata” la o valuta, comparativ cu altele,
reprezinta un semnal edificator cu privire la puterea de cumparare prezente, dar si viitoare a
valutei respective. Mai concret, daca valuta K se deosebeste de moneda R printr-o rata a
dobanzii mai mare, se considera ca exista „in spatele” monedei K un proces inflationist care
genereaza rate mai mari ale dobanzii si, ca urmare, o astfel de valuta este normal sa fie mai
slab cotata in raport cu alta valuta. Aceasta, cu atat mai mult cu cat cresterea dobanzilor
insoteste, de regula, un proces de depreciere care va continua in decursul timpulului. Pe de
alta parte, avantajul dobanzii sporite obtinute de detinatorul de valuta K pana la termenul
realizarii schimbului valutar (corespunzator contractului) justifica un cost pe care acest
detinator il va suporta prin acceptarea pretului mai mic (discount) al valutei K in moneda R la
termenul platii.
Din punct de vedere practic, la stabilirea cursului de schimb la termen se tine
seama de mai multe aspecte, si in primul rand de diferenta dintre ratele dobanzilor, dar si de
marimea intervalului pana la termenul contractual de efectuare a platii/incasarii, ca si de
previziunile privind evolutia cursului la vedere. In acest sens, cursul la termen poate fi privit
ca o prognoza (dintre cele mai precise) de a carei exactitate depind castigul sau pierderea de
pe urma schimbarilor de curs intervenite pana la termenul stabilit. Termenul la care se va
plati/incasa poate fi stabilit la cateva zile de la data incheierii contractului (3-7 zile), dar si
peste 9 sau 43 de zile (broken dates), insa mai frecvente sunt termenele de 1,3 sau 6 luni. In
putine cazuri si numai pentru valute deplin convertibile, de incredere, termenul este mai mare,
ajungand si pana la 3-5 ani.
Tranzactia la termen se poate realiza la telefon urmand ca actele sa se incheie
ulterior, insa o data perfectata ea nu mai poate fi anulata. Se poate „iesi din afacere” prin
revanzare, respectiv rascumparare a sumei, corespunzator contractului. In ceea ce priveste
stabilirea cursului la termen, si implicit a primei sau pierderii, se poate accepta, in anumite
cazuri de evidenta normalitate pe piata valutara, egalitatea CSvedere = CStermen. Situatia

20
nefiind frecventa in intervale de timp mai mici sau mai mari, mai des intalnita este situatia in
care cursul la termen difera de cel la vedere. Pentru a stabili, in astfel de cazuri, nivelul
cursului la termen se au in vedere urmatoarele:
- pentru cursul de schimb al valutei K, exprimata in unitati monetare R,
se considera ca in cazul in care rata dobanzii pentru valuta K este superioara ratei
dobanzii pentru moneda R se procedeaza la stabilirea unui curs la termen mai mic
decat cursul la vedere (discount pentru K, premium pentru R).
- se stabileste marimea primei/pierderii (d) pe baza relatiei:
CS vedere * [ rata.dob.( R)  rata.dob.( K )] * termen.in.zile
d ,
360 * 100
unde: R – moneda interna; K – moneda externa.
- se determina cursul de schimb la termen insumand algebric diferenta
obtinuta anterior (d) la cursul la vedere (la cumparare):
CS termen  CS vedere  d

O varianta de calcul a cursului la termen include atat acoperirea riscului de valuta

(urmare a deprecierii valutei pentru care vom obtine echivalentul in moneda interna la
termen), cat si avantajul dobanzii superioare a valutei. Relatia de calcul devine:
CS vedere  [rata.dob.( R )  rata.dob( K )] * termen.in.zile
d 
360 * 100  [rata.dob( K ) * termen.in.zile]
- finalizarea tranzactiei la termenul stabilit.
In limbajul operatorilor de curs de schimb (dealeri) se specifica mai degraba
diferenta dintre cursul la vedere si cursul la termen („forwrd outright rate”) prin cifre care
indica asa-numitele puncte („points”, pips) reprezentand zecimalele diferentei mentionate.
Aceasta si pentru a nu fi confundata informatia numerica cu cea care se refera la operatiuni
duble (swap) de valute, ce presupun o vanzare de valute la un curs la vedere si o operatiune de
cumparare a aceleiasi valute la termen (peste un numar de zilesau de luni) la un curs diferit;
diferenta de curs va trebui sa aduca initiatorului un castig cel putin la fel de mare cu dobanda
pe care ar fi obtinut-o daca ar fi deschis un depozit la termen pentru suma in valuta
comercializata.

3.3. Modalitati de determinare a altor tipuri de cursuri de schimb

Cursul de schimb de echilibru reprezinta acel nivel pe o piata libera (pe care nu se
face simtita interventia guvernului) in conditii de stabilitate. Conditia de stabilitate presupune
atat oscilatii mici ale cursului in jurul unui anumit nivel, cat si o inflatie scazuta, de nivel

21
apropiat in tarile cu valute importante, precum si o balanta echilibrata de plati. Nivelul de
echilibru se poate modifica in raport cu oferta si cererea de moneda, iar acestea, la randul lor,
depind de modificari in ce priveste inflatia, rata dobanzii, nivelul rezervelor valutere, soldul
balantei comerciale, directia investitiilor etc.
Interventia bancii centrale pe piata valutara poate conduce la un curs de schimb
supraevaluat daca inflatia interna R este mai mare decat cea din tara a carei valuta o evaluam
K, respectiv cursul este subevaluat daca, dimpotriva, inflatia are o rata interna R mai mica in
conditiile in care cursul este mentinut la acelasi nivel in pofida evolutiei ratei inflatiei. Altfel
spus, desi puterea de cumparare a monedei se modifica, pretul ei exprimat intr-o alta valuta
ramane neschimbat. Evident, daca puterea de cumparare scade in tara R comparativ cu K, dar
cursul ramane nemodificat, moneda R este supraevaluata in raport cu moneda K.
Interventia guvernului si a bancii centrale poat6e fi dirijata in directia realizarii
echilibrului de curs de schimb prin introducerea taxei de egalizare a dobanzilor reale,
controlului salariilor, impozitelor pentru credite destinate investitiilor.
Intr-o abordare mai practica, se considera ca cursul de schimb de echilibru pe termen
scurt este acel curs care este dominant intr-un sistem fluctuant dee evolutie; pe termen lung
este considerat „de echilibru” acel curs pentru care s-a inregistrat un echilibru al balantei de
plati pe o perioada suficient de lunga. Ambele situatii exclud interventia bancii centrale pe
piata valutara.
In ceea ce priveste cursul de schimb efectiv sau mai bine zis indicele cursului
efectiv de schimb, acesta reprezinta un indicator de analiza. Prin obtinerea lui se urmareste
depasirea starii de raport bilateral intre doua valute si obtinerea unui indicator care sa
exprime evolutia raportului in care se afla o valuta in raport cu mai multe valute. Indicatorul
reprezinta o medie ponderata a cursurilor de mschimb pe care se inregistreaza moneda K in
raport cu alte valute intr-un moment t+i fata de un moment de referinta din trecut t. Ponderea
cu care intra in calcul fiecare curs de schimb este data de volumul comertului exterior sau alt
criteriu economic al tarilor ale caror valute intra in calcul. Astfe de calcule privinfd evolutia in
medie a evaluarii unei valute in raport cu celelalte valute importante sunt realizate de FMI,
Reuters, Deutsche Bundesbank si alte cateva institutii monetare internationale.
Cursul de schimb real sau cursul de schimb nominal (efectiv) real este de asemenea
calculat in scopuri legate de analiza competitivitatii economice, precum si in comparatii
internationale.

22
 Modul de calcul al cursului real presupune inmultirea cursului de schimb bilateral
(cel care este comunicat in mod curent) cu raportul dintre preturile inregistrate in cele doua
tari.
In mod practic, intrucat exista atatea preturi cate produse sunt, chiar daca ne limitam
la cele care fac obiectul importului si exportului, ne vor interesa indicatorii sintetici ai
preturilor si anume: indicele general al preturilor din fiecare din cele doua tari.
I (PR )
CS real  CS unitati de moneda R pe 1K.
I (PK )

Indicatorul asfel obtinut impilica o comparatie cu un nivel (si o perioada) de referinta

corespunzator teoriei paritatii puterii de cumparare; o crestere mai intensa a inflatiei in tara R
comparativ cu tara K va face ca valoarea „reala” sa fie superioara celei nominale, adica va
pune in lumina deprecierea monedei R comparativ cu K; invers, daca inflatia in tara K este
superioara celei din R, atunci moneda R va aparea „intarita” (apreciata) in exprimarea reala.

Capitolul 4. Evolutia cursului valutar

4.1. Evolutia istorica a cursului valutar

Intre 1880 si inceputul Primului Razboi Mondial si, pentru scurt timp, in perioada
interbelica, pentru schimburile valutare se utiliza ca baza etalonul international aur. Acesta
presupunea ca fiecare tara isi definea unitatea monetara in termenii unei anumite cantitati de
aur. Rezultatul acestei situatii era ca aurul trebuia sa fie exportat si importat pe baze
nerestrictive, astfel incat guvernele sa poata schimba aur pe bancnote si invers.
Perioada anilor 1920 si 1930 s-a caracterizat atat printr-un haos monetar extins in
intreaga lume, cat si printr-o mare recesiune economica. In scopul evitarii oricarei repetari a
conditiilor economice din perioada antebelica, spre sfarsitul celui de Al Doilea Razboi
Mondial guvernele aliate s-au intalnit in cadrul Conferintei ONU pe probleme monetare si
financiare. Aceasta conferinta a avut loc la Bretton Woods, New Hempshire, SUA, in iulie
1944. In cadrul conferintei au fost infiintate doua organisme:
- Fondul monetar international (International Monetary Fund – IMF);
- Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare – “Banca
Mondiala”.
Obiectivele F.M.I. erau acelea de a crea stabilitate monetara si de a indeparta
restrictiile din cadrul schimburilor, de natura de a afecta comertul international. Valoarea

23
fiecarei monede a fost exprimata in cantitati fixe de aur, dar convertibilitatea dolarului
American, fixate la 35$ pe uncia de aur, este aceea care a constituit substratul sistemului. De
fapt Acordul de la Bretton Woods a facut din dolarul SUA moneda-etalon la nivel
international, care, la randul sau, era convertibil sau rambursabil in aur.
Sistemul valutar de la Bretton Woods (SUA) din anul 1944 a functionat pe baza
mecanismului cursurilor fixe. Cursurile de schimb ale monedelor tarilor membre ale FMI
oscilau in jurul paritatii in limita de  1% . Tarile membre FMI se angajau sa mentina
cursurile monedelor in limitele marjelor de fluctuatie prin interventii pe pietele valutare.
Mecanismul cursurilor de schimb fixe aplicat de tarile membre ale FMI in relatiile
economice internationale a fost justificat de urmatoarele argumente:
- mecanismul cursurilor de schimb fixe urmarea sa formeze si sa mentina
stabilitatea in schimburile economice internationale;
- operatorii care se angajau in contractele comerciale internationale erau supusi
unor riscuri reduse;
- mecanismul cursurilor fixe era menit sa asigure o administrare eficienta si
echitabila a resurselor valutare.
In perioada aplicarii cursurilor fixe s-au manifestat unele efecte negative:
- in masura in care se modifica cursul de schimb peste limitele stabilite se
manifesta incertitudine in derularea tranzactiilor comerciale internationale;
- banca centrala isi dirija rezervele valutare spre sustinerea cursului de schimb si
se diminua influenta lor in stabilirea echilibrului valutar;
- Uneori, politicile economice ale tarilor erau orientate spre sustinerea cursului
de schimb si nu spre stimularea schimburilor economice internationale.
Pe la mijlocul anilor 1960, Germania de Vest si Japonia au devenit concurenti ai
SUA la titlul de cea mai dezvoltata natiune industrializata. In 1971, sub presiunea fluxurilor
masive de capitaluri si a deficitelor comerciale tot mai accentuate, SUA si-au suspendat
politica de convertire a dolarului in aur.
Evolutia economica a statelor capitaliste in anii 1950-1970, presiunile de pe piata
aurului si alti factori economici si monetari au exercitat influente asupra relatiilor economice
internationale si au determinat renuntarea la mecanismul cursurilor de schimb fixe in anul
1971.
Acordul Smithsonian din decembrie 1971 a prevazut un sistem de cursuri raportate la
dolarul SUA cu marje mai mari de fluctuare de pana la  2,25% denumit sistemul cursurilor

24
centrale ce s-a aplicat pana in martie 1973, dupa care tarile dezvoltate au trecut la flotarea
cursurilor valutare.
In acest context, cea de-a doua modificare a statutului FMI din anul 1978 a prevazut
principiul potrivit caruia tarile membre se bucura de libertate in alegerea politicii de curs. In
conformitate cu prevederile art.IV din statutul FMI, tarile membre sunt invitate sa colaboreze
cu Fondul si cu celelalte tari membre in aplicarea flotarii cursurilor valutare. Tarile membre se
mai angajeaza sa nu manevreze cursul de schimb pentru a obtine avantaje unilaterale si sa nu
aplice masuri care sa imoiedice ajustarea balantei de plati.
Flotarea cursurilor valutare (determinarea cursului pe piata valutara) genereaza unele
efecte pozitive in relatiile economice internationale:
- favorizeaza echilibrarea spontana a balantei de plati, daca raportul de schimb al valutei
se situeaza la nivelul de echilibru al cererii si ofertei de pe piata valutara;
- poate sa determine reducerea necesarului de rezerve valutare in cazul in care banca
centrala nu se mai angajeaza sa intervina pe piata valutara pentru sustinerea cursului
de schimb;
- asigura ajustarea economiei nationale in functie de influentele factorilor economici
monetari si financiari;
- descurajeaza interventiile speculative deoarece variatiile de cursuri sunt mai greu de
anticipat;
- contribuie la formarea unui nivel fundamental al cursului de schimb daca nu se aplica
anumite masuri pentru echilibrarea balantei de plati.
In perioada de aplicare a cursurilor flotante, interventiile pe pietele valutare au fost
insemnate si frecvente, s-a impus coordonarea politicilor valutare si s-a manifestat
instabilitate pe pietele valutare.
Cursurile flotante produc si unele efecte negative in relatiile economice
internationale:
- amplifica riscurile comertului international;
- presupun imobilizarea unor sume pentru acoperirea pierderilor din producerea riscului
valutar;
- propaga inflatia ca urmare a tendintei participantilor la schimburile internationale de a
majora preturile in vederea acoperirii pierderilor din modificarea cursului de schimb;
- influenteaza raportul dintre export, import si productia interna;
- pot determina aplicarea unor masuri protectiniste.

25
 La 22 septembrie 1985, ministrii de finante si guvernatorii bancilor centrale din
SUA, Japonia, Germania, Franta si Regatul Unit s-au reunit la hotelul Plaza din New York.
Acordul de la Plaza a recomandat politica de interventie concertata a bancilor centrale pe
pietele de schimb.
Acordul de la Louvru din 21-22 februarie 1987 incheiat de tarile mai sus enumerate,
la care s-au adaugat Canada si Italia, a recomandat masuri pentru stabilizarea dolarului SUA
(fixarea unor zone mai largi de variatie, ajustarea cursurilor in cazul unor disparitati,
interventia concertata in cazul fluctuatiei cursului de schimb.
Reuniunea grupului celor 7 tari industriale de la Toronto din iunie 1988 a sustinut
intarirea cooperarii internationale prin interventia bancii centrale in limitarea variatiei cursului
de schimb.
La 1 ianuarie 1999, Uniunea Europeana a implementat Uniunea Monetara Europeana
(European Monetary Union – EMU), care presupune ca ratele de schimb dintre monedele
europene sa fie fixate una fata de alta. Monedele europene au fost eliminate de la 1 ianuarie
2002 in favoarea noii monede unice, Euro, care a devenit moneda nationala pentru toate tarile
participante la EMU. Totusi euro floteaza in continuare liber fata de celelalte monede
neeuropene.

4.2. Anticiparea evolutiei in timp a cursului de schimb – „Technical Analysis”

Evolutia in viitor a proceselor economice reprezinta un obiectiv important in
cercetarea economica. In ceea ce priveste studiul anticipativ al evolutiei preturilor hartiilor de
valoare, inclusiv al valutelor tranzactionate pe piata internationala, acesta castiga in interes
fiind legat direct de posibilitatea obtinerii de profituri semnificative sau de evitarea unor
pierderi greu de recuperat.
Prognoza cursului de schimb se bazeaza atat pe elemente de teorie economica
privind paritatea puterii de cumparare si, in consecinta, pe evolutia unor indicatori
fundamentali pentru economie (inflatie, rata dobanzii, deficitul balantei de plati), cat si pe
studierea evolutiilor unor variabile-semnal care preced, ca succesiune in timp, modificarii
cursului de schimb. Pretul unei hartii de valoare si, mai ales, cursul de schimb fiind indicatori
sintetici care „agrega” actiunea unui numar relativ mare de factori, se poate accepta ideea
folosirii modelelor econometrice. In astfel de modele, cursul de schimb apare in postura de
efect, iar factorii determinanti sunt cei recomandati de teoria economica. Unele necunoscute
cu privire la: acuratetea datelor statistice, confirmarea ipotezelor metodelor de estimare,
factorii episodici sau greu de cuantificat, generati deseori de comportamentul uman etc., fac

26
ca prognozele sa nu fie intotdeauna pe masura asteptarilor in pofida fundamentarii matematice
relativ riguroase.
In ceea ce priveste determinarea prin calcule a viitoarei evolutii exista o clasa
de metode care se dispenseaza de factori, considerand ca seria cronologica cu un numar
suficient de mare de termeni este suficient de „elocventa” si deci „a lasa datele sa vorbeasca
despre ele insele” ar fi o cale indicata pentru obtinerea de prognoze (indeosebi pe termen
scurt). Expertii din domeniul analizei seriilor cronologice („technical analysis”) au dezvoltat o
serie de procedee, indicatori si reguli nu intotdeauna riguros fundamentate matematic, dar
care, aplicate cu discernamant, conduc la rezultate satisfacatoare.
Analiza evolutiei fenomenelor in timp, cunoscuta pe Wall Street sub
denumirea de „Technical Analysis”, urmareste cunoasterea „pulsului pietei” in vederea
anticiparii evolutiei viitoare.
Analiza evolutiei in timp include mai multe metode – unele fiind dintre cele
mai simple, bazate pe observatii empirice privind „comportamentul” pietei, altele fiind relativ
complicate, presupunand calcule laborioase.
Dintre consideratiile empirice bazate pe experienta, dar si pe fler, mentionam
recomandarile de genul:
- in activitatile comerciale pe termen scurt, se apreciaza ca in zilele de luni preturile sunt
mai scazute („down days”), in timp ce in zilele de vineri, preturile sunt mai mari („up
days”). Daca preturile incep sa scada spre sfarsitul saptamanii (vineri) aceasta
semnaleaza o tendinta de scadere care se va accentua la inceputul saptamanii (luni
indeosebi);
- in decursul anilor se manifesta o sezonalitate a preturilor in sensul ca in lunile
ianuarie, iulie, noiembrie si decembrie preturile sunt mai mari, in timp ce in februarie,
mai, iunie si octombrie preturile scad. Ca urmare, cei care cumpara in mai-iunie se
asteapta la o crestere in vara (summer rally), asa cum cei care cumpara in octombrie
mizeaza spre o crestere spre sfarsitul anului (year end rally).
- apecieri bazate pe analiza diagramelor privind evolutia preturilor sau a indicilor
sintetici.
Prognozele obtinute in urma aplicarii „technical analysis” au in vedere istoricul
evolutiei, psihologia celor care vand sau cumpara valute, interpretarea unor indicatori-semnal.
Concluziile la care a ajuns R.N. Elliot, conisderat a fi unul dintre initiatorii aceste
tehnici, care a analizat un numar mare de reprezentari grafice privind fluctuatuiile preturilor,
pot fi rezumate asfel: fluctuatiile nu sunt intru totul aleatoare intrucat apar frecvent secvente

27
evolutive repetabile, relativ usor de recunoscut, si care pot fi aplicate de cunoscatorii
psihologiei participantilor de pe pietele devizelor si hartiilor de valoare in general. Ca urmare,
putem deosebi unele elemente comune, precum si o tipologie a oscilatiilor inscrise pe
diagrame, ca si a comportamentelor agentilor economici in raport cu diversele semnale ale
pietei. Printre aspectele care pot fundamenta predictiile mentionam:
a. acelasi set de circumstante face ca participantii sa actioneze aproximativ identic;
b. un proces odata declansat este mai probabil ca el se va consolida, decat ca se va stinge;
c. tendinta evolutiva merita incredere;
d. scaderile de nivel sunt mereu corectate. Ca urmare, se apreciaza frecvent ca o cadere
in ziua t este, foarte probabil, urmata de o revenire;
e. speculatorii indeosebi sunt interesati de momentul in care pretul este maxim (pentru a
vinde), ca si de momentul in care pretul este minim (pentru a cumpara), dar si de
perioade de prefigurare a unor noi tendinte pentru a putea astepta momentul favorabil;
f. oscilatiile ciclice se manifesta la intervale mari si ele se caracterizeaza prin
armonicitate, sincronicitate, proportionalitate.
In ceea ce priveste tipologia modalitatilor de evolutie in timp este necesar sa
mentionam ca evolutia poate fi caracterizata avand in vedere in deosebi varfurile (peaks) si
caderile (bottoms). Se poate trasa o linie care uneste caderile – linie suport, si o linie care
uneste varfurile – linie de rezistenta. Deosebim urmatoarele tipuri de secvente evolutive:
- evolutie consolidata - in sensul ca oscilatiiile sunt in interiorul culoarului limitat de
cele doua linii, denumita si „evolutie in platou”;
- evolutie cu tendinta - in care atat varfurile cat si caderile cresc sau descresc ca nivel;
- evolutie in valuri (oscilatii) din ce in ce mai mari sau din ce in ce mai mici, ceea ce
semnaleaza modificarea tendintei;
- evolutie cap-umeri („head and shoulders”), in care unul sau doua varfuri preced un
varf dominant, urmat simetric de alte doua varfuri mici;
- evolutie tip „steaguri si fanioane” („flags and flatters”), in care tendinta descrie salturi
semnificative la anumite intervale, situandu-se pe alte paliere evolutive.
In literatura economica recenta apar cu o frecventa tot mai mare referiri la asa
numitele valori anticipate („expected values”) si la rolul lor in comportamentul agentilor
economici. In domeniul bancar si in general pe piata hartiilor de valoare, aprecierile, mai mult
sau mai putin riguroase cu privire la ce anume ne putem astepta in viitor au o deosebita
importanta in luarea deciziilor privind depunerile sau retragerile de sume din depozite,
cumpararea sau vanzarea de titluri, valute etc.

28
 Diversitatea punctelor de vedere , dar si multitudinea metodelor de obtinere a
previziunilor, reprezinta semnale cu privire la instabilitatea proceselor din economie, dar si la
faptul ca solutiile cele mai bune in acest domeniu se lasa asteptate. Data fiind curiozitatea
dintotdeaua in ceea ce priveste deconspirarea viitorului, curiozitate care, pentru cei preocupati
de piata valutara este potentata de tentatia castigului, metodele de prognoza continua sa se
perfectioneze, si aceasta cu deosebire in domeniul financiar-valutar. Nu sunt rare cazurile in
activitatea comerciantilor, fie si de valute, in care anticiparea pretului (cotatiei) de catre unii
„avizati”, sau poate inspirati, inainte ca piata sa il stabileasca i-a facut sa castige milioane de
pe urma unor astfel de predictii.

Evolutia cursurilor EUR si USD in ultimii 10 ani

29
5.Piața valutară din Republica Moldova
5.1.Evoluția pe piața valutară din Republica Moldova
În anul 2014, pe piața valutară locală s-a consemnat un decalaj profund dintre cererea și oferta
de valută străină. Acest lucru a fost cauzat de reducerea ofertei de valută, pe fondul
restricțiilor impuse de Rusia la exportul produselor moldovenești, precum și al scăderii
transferurilor de valută din străinătate în favoarea persoanelor fizice.
Evoluţiile negative s-au accentuat în trimestrul IV, 2014, cînd remiterile de peste hotare s-au
diminuat cu circa  20 la sută faţă de perioada similară a anului 2013. În luna noiembrie 2014,
exporturile s-au diminuat cu 18 la sută faţă de luna noiembrie 2013. Datele pentru lunile
decembrie 2014 şi ianuarie 2015 nu au parvenit încă la BNM, dar este probabil că tendinţa
negativă s-a păstrat şi pe durata acestei perioade.
Cererea netă de valută străină generată de agenții economici a continuat să se mențină la
nivelul anilor precedenți. Astfel, în 2014 oferta netă de valută străină de la persoanele fizice 
s-a cifrat  la 2,048.0 mil. USD - mai puțin cu 30.2 la sută față de anul 2013 - și a acoperit în

30
proporție de 78.2 la sută cererea netă de valută din partea agenților economici. Pentru
comparație, în 2013 și 2012 gradul de acoperire a cererii nete de valută din partea persoanelor
juridice prin oferta netă de valută de la persoanele fizice a constituit 109.9 la sută și respectiv
107.8 la sută.
În aceste condiții, în limitele politicii monetare promovate, în 2014 BNM a vîndut pe piaţa
locală suma de 418.5 mil. USD sub forma de intervenţii valutare, acoperind parțial
insuficiența de valută.
Pe parcursul anului 2014 moneda națională s-a depreciat atît faţă de dolarul SUA (USD), cît şi
faţă de moneda unică europeană (EUR) cu 19.6% și, respectiv  cu 5.7% respectiv. 
Tendința de depreciere a monedelor naționale față de dolarul SUA, în anul 2014, a purtat un
caracter regional, inclusiv pe fondul întăririi poziției dolarului SUA pe piețele internaționale
ca urmare a  relansării economice înregistrată de SUA. Astfel, față de această monedă s-au
depreciat și euro – cu 13.1%, leul românesc – 13.6%,  zlotul polonez – cu 17.5%, forintul
ungar – cu 19.9%,  rubla bielorusă – cu 15.4%,  tenghe kazah – cu 18.7%, dramul armenesc –
cu 17.6%,  somul kirghiz – cu 19.4%,  somul uzbek – cu 10%, etc.
În același timp, pe parcursul anului 2014 faţă de dolarul SUA s-au depreciat în proporţii mai
mari hrivna ucraineană - cu 92.0% și rubla rusească – cu 72.5%. 
Presiunile de depreciere asupra monedei naționale continuă să se mențină și în 2015. Potrivit
ultimelor date, comparativ cu finele anului 2014, moneda națională s-a depreciat cu 25.5%
față de dolarul SUA și cu 17.8% față de euro.
Aceasta se atestă în condițiile persistenței evoluțiilor consemnate în 2014, caracterizate prin
extinderea decalajului dintre cerere și oferta de valută. Potrivit datelor preliminare, în ianuarie
2015, procurările nete de numerar în valută străină de către bănci s-au redus în jumătate, până
la 71.0 mil. USD sau cu 55.3 la sută în comparație cu ianuarie 2014, iar cererea netă de valută
străină din partea persoanelor juridice (150.5 mil. USD) a scăzut în proporții mai mici – cu
21.0 la sută. Pe parcursul acestei luni cererea de valută este preponderent generată de
importatorii de resurse energetice.
Astfel, cererea a fost acoperită prin ofertă în proporții de 47.2 la sută comparativ cu 83.4 la
sută în ianuarie 2014. În aceste condiții, BNM a intervenit în ianuarie prin vânzarea a 114.4
mil. USD pe piața locală, astfel temperând deprecierea monedei naționale. În primele 15 zile
ale lunii februarie BNM a vîndut pe piaţa locală suma de 87 milioane USD. La data de 13
februarie 2015, nivelul activelor oficiale de rezervă s-a plasat la 1850.4 mil. USD, acoperind
în proporții suficiente importul de mărfuri și servicii  – 3.3 luni de import.  Pe lângă
intervențiile realizate de BNM, pe parcursul ultimelor 2 luni rata de bază a fost majorată de la

31
3.5 la sută până la 8.5 la sută. În același timp, norma rezervelor obligatorii la mijloacele atrase
în lei a fost modificată de la 14 la 18 la sută. Măsurile luate de BNM au menirea să stimuleze
majorarea ratelor dobînzilor la depozitele în lei şi să încurajeze economisirea în moneda
naţională, ceea ce va diminua presiunile de depreciere a leului moldovenesc.
În perioada următoare, persistența factorilor de depreciere a monedei naționale, în special
reducerea remiterilor de mijloace bănești vor descuraja consumul intern şi importul de mărfuri
și servicii. În consecință, se va atesta o echilibrare a balanței comerciale, și respectiv o
stabilizare a dinamicii cursului de schimb al monedei naționale. 

5.2 Stabilirea cursului de schimb oficial în RM

În funcţie de convertibilitatea monedelor şi de reglementările în vigoare, pot fi identificate
următoarele cursuri de schimb: cursul de piaţă şi cursul oficial.

Cursul de piaţă este determinat pe piaţa valutară în urma confruntării cererii şi a ofertei de

valută, este un curs liber, care reflectă condiţiile pieţei şi care poate varia pe parcursul zilei.
Este afişat de către intermediarii financiari.

Cursul oficial este determinat de către banca centrală şi poate fi mai apropiat sau mai
îndepărtat de cursul de schimb care se formează pe piaţa valutară. Cursul este utilizat pentru
diverse operaţiuni de decontare, evaluări, statistici, rapoarte.
Pentru a determina cursul oficial al leului moldovenesc faţă de dolarul SUA, considerat o
moneda de referinţă în Republica Moldova, se utilizează media aritmetică a cursurilor medii
de cumpărare şi de vânzare ponderate la volumul tranzacţiilor spot efectuate pe piaţa valutară
a Republicii Moldova între orele 12.30 a zilei lucrătoare precedente şi 12.30 a zilei de
raportare.

32
Cursul oficial al leului moldovenesc faţă de o altă valută se determină prin multiplicarea
cursului oficial al leului moldovenesc faţă de dolarul SUA cu cross-cursul valutei respective
faţă de dolarul SUA stabilit pe piaţa internaţională la ora 14:00, ora Chişinăului.

Sursa de bază utilizată pentru preluarea informaţiei privind cross-cursurile valutelor străine
faţă de dolarul SUA în vederea stabilirii cursului oficial al leului moldovenesc faţă de
respectivele valute este sistemul informaţional Bloomberg, alternativ este sistemul Reuters. În
cazul în care cursurile valutare pe piaţa internaţională nu sunt accesibile, la calcularea cursului
oficial al leului moldovenesc se utilizează cursurile valutare disponibile din alte surse sigure
(de exemplu, cursurile valutare stabilite de către băncile centrale ale statelor respective,
cursurile de fixing stabilite la bursele valutare ale statelor respective etc.).

Cursul oficial al leului moldovenesc faţă de valutele străine se stabileşte de către Banca
Naţională a Moldovei în fiecare zi lucrătoare şi este valabil începând cu următoarea zi
lucrătoare. Pentru zilele de odihnă (sărbătoare) este valabil cursul oficial din ziua lucrătoare
precedentă.

Cursul oficial de schimb reprezintă prețul leului moldovenesc fața de valutele altor țări.
Cursul oficial se calculează în baza ratelor de schimb stabilite de către băncile licențiate în
tranzacțiile de cumpărare/vînzare a valutelor efectuate cu clienții lor  și cu alte  bănci. Astfel,
cursul oficial de schimb reflectă raportul dintre   cererea și oferta de valute pe piața valutară
din țară.

Banca Națională a Moldovei  publică zilnic, la ora 16:00, cursul oficial de schimb, valabil
pentru ziua bancară următoare. De menționat că, cursul oficial este o rată indicativă și  nu este

33
obligatorie pentru utilizare în tranzacțiile de schimb valutar  prin  virament sau în numerar. În
cele mai dese cazuri, cursul oficial se utilizează în scopuri contabile, statistice sau analitice.
Este important de remarcat  că Banca Națională nu țintește cursul oficial de schimb, obiectivul
fundamental al BNM este asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor. Intervențiile pe piața
valutară reprezintă unul din instrumentele auxiliare ale politicii monetare.

Cererea și oferta de valută pe piața valutară

în luna februarie 2020
În luna februarie 2020, gradul de acoperire a cererii nete de valută din partea
agenților economici prin oferta netă de valută de la persoanele
fizice1 a constituit 95,7%, comparativ cu 96,9% în luna ianuarie.

În raport cu luna precedentă, oferta netă de valută de la persoanele fizice s-a

diminuat cu 27,8 milioane USD (-16,2%), iar cererea netă de valută
din partea agenților economici - cu 26,9 milioane USD (-15,2%).

34
35
36
Bibliografie:

1. Anghel Marcel - Relatii valutare, Editura Matrix Rom, Bucuresti, 2002

2. Daianu Daniel - Functionarea economiei si echilibrul extern, Editura

Academiei Romane, Bucuresti, 1992

3. Constantin Floricel - Relatii si tehnici financiar-monetare internationale,

Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1994

4. Kiritescu Costin - Relatiile valutar-financiare internationale, Editura

Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1978

5. Pecican Eugen Stefan - Piata valutara, banci si econometrie, Editura

Economica, Bucuresti, 2000

6. www.bnm.md

37