O mare parte din activitatea serviciilor secrete britanice şi în această perioadă a

rămas focalizată pe zona Orientului Mijlociu, unde trebuia protejate importante

poziţii politice şi interese economice. Politica britanică de securitate, mai ales în

divergenţă cu poziţia sovietică, a condus la implicarea serviciilor secrete într-o

serie de evenimente precum lovitura de stat din Iran, în 1952, planul de asasinare

a preşedintelui Egiptului, Gamal Abdel Nasser, planul de anihilare a mişcării de

independenţă din Cipru. De asemenea, trebuie menţionată înfiinţarea în Liban, în

1947, a Centrului de Studii Arabice din Orientul Mijlociu, al cărui scop a fost acela

de a instrui agenţi secreţi, proveniţi practic din toată lumea, pentru a învăţa limba

arabă şi a deprinde modul de viaţă al musulmanilor. Organizarea, fondurile avute

la dispoziţie, calitatea personalului şi mijloacele tehnice sofisticate au permis

M.I.6 şi M.I.5 să obţină avantaje substanţiale pe frontul invizibil şi, nu de puţine

ori, succese de rezonanţă. Printre aceste succese s-a numărat şi recrutarea

colonelului Oleg Penkovski din cadrul serviciului de informaţii al armatei sovietice,

G.R.U. El a furnizat serviciilor secrete britanice, din aprilie 1961 până în august

1962, informaţii extrem de importante privind reţeaua G.R.U. şi date de ordin

strategic şi militar. Aceste secrete au fost dezvăluite de Penkovski în speranţa că

regimul din ţara sa va fi răsturnat sau, cel puţin, zdruncinat din temelii şi
reorientat într-o altă direcţie. Descoperit de serviciile de contrainformaţii

sovietice, el a fost judecat şi condamnat la moarte.