Unitatea de studiu 1.

NOŢIUNI DE BAZĂ

Cuprins unitate de studiu

1.1 Ce este econometria?

1.2 Modelul econometric şi etapele formulării unui model econometric
1.4 Principalele tipuri de modele econometrice

Obiective
- definirea conceptelor fundamentale din econometrie
- prezentarea demersului cercetării econometrice
- prezentarea tipurilor de date statistice utilizate în econometrie şi ce probleme ridică atât
colectarea, cât şi utilizarea lor în modelare

Competenţe
- însuşirea noţiunilor fundamentale din econometrie
- înţelegerea demersului unei cercetări econometrice

Termen mediu: 2 h

Bibliografie

1. Berdot, J.P., Économétrie, CNED, Poitiers-Futurscope, 2001

2. Jemna, D.V., Econometrie, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2009

3. Gujarati, D.N., Basic econometrics, McGraw-Hill, New York, 1995

6 Noţiuni fundamentale

1.1. Ce este econometria?

Definiţie
Conform etimologiei termenului, econometrie înseamnă măsurarea fenomenelor economice
sau abordarea cantitativă a realităţii economice. Conform fondatorului Societăţii de
Econometrie, R. Frisch, termenul1 econometrie apare în literatura de specialitate la începutul
secolului al XX-lea într-o lucrare germană mai puţin cunoscută. La apariţia sa în 1910,
termenul econometrie însemna descrierea datelor economice cu ajutorul matematicii. Scopul
descriptiv era atins prin prezentarea grafică, geometrică a datelor.

Părinţii disciplinei au definit econometria astfel: analiza cantitativă a fenomenelor economice,

având la bază teoria economică şi datele de observaţie, utilizând metode specifice ale
inferenţei statistice (“the quantitative analysis of actual economic phenomena based on the
concurrent development of theory and observation, related by appropriate methods of
inference”2).

Econometria este o disciplină care s-a dezvoltat prin integrarea unor elemente specifice din
mai multe ştiinţe: economie politică (teoriile), matematică economică (modelele
matematice), statistică economică şi statistică matematică (instrumentele de culegere şi
prelucrare a datelor şi metodele de inferenţă).

Scop
Scopul econometriei este crearea suportului empiric pentru formularea şi verificarea teoriilor
economice3, precum şi pentru elaborarea deciziilor de politică economică. Acesta este realizat
prin atingerea următoarelor obiective:
- descrierea şi explicarea dependenţelor dintre fenomenele economice;
- testarea ipotezelor elaborate în teoria economică;
- predicţia fenomenelor economice.

Econometria este o disciplină metodologică care s-a dezvoltat îndeosebi pe baza realizărilor
din cercetarea statistică cu privire la: estimarea parametrilor modelelor legăturilor dintre
fenomenele economice, testarea ipotezelor statistice cu privire la teoriile economice, analiza şi
prognoza în timp a fenomenelor economice, fundamentarea politicilor de decizie economică
etc.

Componente
În funcţie de tipul datelor statistice 4 pe care le foloseşte, putem identifica două componente
ale econometriei: econometria seriilor de timp (time-series econometrics) şi econometria
datelor din anchete (cross-sectional econometrics). Când cele două metode de analiză sunt
combinate, se obţine analiza de tip panel, care se divide în alte două tipuri de analiză: analiza

1
R. Frisch, Econometrica, nr. 1, vol. 4, 1936, p. 95.
2
Samuelson, P., Koopmans, T. and Stone, R., Report of the Evaluative Committee for Econometrica,
Econometrica, 1954, p. 142.
3
Maddala, G.S., Introduction to Econometrics, John Wiley & Sons, 2001, p. 3.
4
D. Gujarati, Basic Econometrics, McGraw Hill, 1995, p. 9.
 Noţiuni fundamentale 7
pentru acelaşi eşantion la diferite momente de timp (panel analysis) şi analiza pentru
eşantioane diferite (pooled cross section data). În acest curs se vor prezenta elemente
specifice econometriei datelor din anchete.

1.2. Conceptul de model econometric

În econometrie, conceptul de model a fost preluat din teoria economică şi din matematică.
Pentru economia politică, modelul economic este o schemă, un mecanism care explică modul
în care funcţionează economia ca întreg sau un sector al economiei. Modelul matematic este
un sistem formal determinat de o ecuaţie sau de un sistem de ecuaţii.

Termenul model are o semnificaţie primară care vizează o realitate fizică. Acesta trimite la un
obiect material sau la o reprezentare a unei structuri la o anumită scară. În economie însă,
termenul îşi pierde substanţa fizică, dar îşi păstrează puterea de reprezentare a realităţii. Pe
linia tradiţiei cercetărilor din fizică, a înţelege un fenomen înseamnă a construi un model care
să imite acel fenomen. Practica economică este dominată de construirea de modele. Pentru a
evalua realităţile şi politicile economice, se construiesc şi se utilizează seturi de date, se
realizează evaluări cantitative. Fenomenele economice nu sunt direct observabile, ci sunt
analizate cu ajutorul datelor statistice. De asemenea, teoriile economice nu vizează observaţii
particulare, ci sunt formulări despre fapte şi fenomene privite ca ansambluri de fapte şi
fenomene individuale. Acestea din urmă nu sunt direct observabile, ci sunt analizate pe baza
unor măsurători sau date de observaţie.

Modelul este o prezentare formalizată, schematică a realităţii economice studiate cu scopul de

a explica modul în care aceasta se manifestă.

Modelul econometric ia forma unei ecuaţii (sistem de ecuaţii) cu două sau mai multe
caracteristici sau variabile statistice. În econometrie, modelul reprezintă instrumentul prin care
se încearcă să se explice realitatea studiată în dimensiunile sale fundamentale. Obiectivul
construirii acestor modele este de a înţelege şi de a explica realitatea economică în vederea
luării unor decizii practice concrete.

Un exemplu este modelul lui Keynes al consumului, o funcţie care explică în ce mod creşterea
veniturilor populaţiei determină o creştere a consumului. Modelul este dat prin ecuaţia:
Y  0   1 X ,
unde Y reprezintă consumul, X este venitul, b0 este consumul autonom şi b1 este înclinaţia
marginală către consum. Acest model reprezintă o schemă simplificată a realităţii economice
privind consumul. Modelul presupune o dependenţă liniară sau proporţională a consumului de
factorul cauzal venit. În mod cert, consumul nu este determinat doar de venit, ci de un număr
mare de factori, aceştia putând fi luaţi în considerare, explicit sau nu, în model.
8 Noţiuni fundamentale

1.3. Noţiuni, termeni şi notaţii

Variabile
Variabilele utilizate în econometrie sunt variabile statistice (se referă la populaţii reale, finite)
construite pe baza variabilelor economice. Pentru diverse probleme teoretice şi metodologice,
pe lângă variabilele statistice sunt utilizate şi variabile teoretice, construite pe populaţii
ipotetice.

În modelul econometric apar următoarele variabile:

- variabila dependentă. Este denumită şi variabilă explicată, endogenă, răspuns şi
cuantifică un fenomen economic complex, determinat de o serie de factori.
Această variabilă se notează de obicei cu litera Y.
- variabila independentă sau variabila explicativă, exogenă, stimul sau variabilă de
control. Se notează cu litera X sau cu Xi, i  1, p , dacă în model sunt p variabile
independente. Variabila independentă este o variabilă statistică prin care se măsoară
acţiunea unui factor economic asupra rezultantei. În poziţia de variabilă independentă, în
anumite modele econometrice, poate apărea variabila timp, care dă caracterul dinamic al
modelului.
- variabila aleatoare sau termenul aleator. Este numită şi variabilă reziduală sau eroare şi
sintetizează influenţa tuturor factorilor care nu apar explicit în model.
Se notează cu e.

Parametri. Estimatori. Estimaţii

Parametrii modelului econometric se mai numesc şi coeficienţi de regresie şi reprezintă acele
mărimi fixe, dar necunoscute, care apar în modelul econometric, pe lângă variabile, în diverse
expresii.

Se notează cu litere greceşti, bi, pentru i  0 , p şi constituie obiectul procesului de estimare.

Într-un model, de regulă, există k = p+1 parametri, unde p este numărul de variabile
independente.

Estimatorii sunt variabile aleatoare construite pe spaţiul de selecţie cu scopul de a estima

parametrii modelului.

Estimaţiile sunt valori posibile ale estimatorilor pe spaţiul de selecţie. La nivelul unui eşantion
sau set de date statistice, estimaţia este o valoare cunoscută, calculată pe baza datelor de
observaţie.

Ipotezele statistice
În econometrie este consacrat un set de ipoteze cu privire la variabilele care compun modelul
econometric. Aceste ipotezele sunt presupuneri cu privire la legea de repartiţie a variabilelor
şi se numesc ipotezele modelului clasic de regresie. Pe lângă acestea, în modelare sunt
întâlnite ipotezele cu privire la parametrii modelului econometric.
 Noţiuni fundamentale 9
Testele statistice
Testele statistice utilizate în econometrie sunt procedee la finalul cărora, pe baza unei reguli,
se ia decizia de a accepta sau de a respinge ipoteza supusă testării. La baza testelor se află
statisticile, adică variabile aleatoare cu legi de repartiţie cunoscute şi complet specificate.

1.4. Demersul metodologic al cercetării econometrice

În sinteză, principalele etape ale cercetării econometrice sunt prezentate mai jos:
- formularea unei teorii sau a unui set de ipoteze. Această etapă se realizează pe
baza teoriilor şi a cercetărilor anterioare, dar şi pe baza datelor de observare culese
pentru un anumit fenomen.
- formalizarea problemei într-un model. În această etapă se propune un model
economic sau matematic (funcţional) pentru teoria sau ipotezele propuse şi apoi se
specifică un model econometric (model cu variabile statistice observabile).
- obţinerea datelor pentru modelare. Este o etapă deosebit de importantă de care
depinde calitatea rezultatelor. În această etapă se specifică tipul datelor şi metodele
prin care acestea pot fi obţinute, care sunt apoi culese după procedeele alese.
- estimarea parametrilor modelului econometric. Estimarea presupune mai întâi
alegerea metodelor de estimare şi a estimatorilor, iar apoi se trece la aplicarea
acestora pe setul de date disponibile.
- testarea ipotezelor. Vizează atât testarea parametrilor modelului, cât şi a modelului
în sine, precum şi a condiţiilor şi proprietăţilor cerute de teoria economică şi de
metodologia statistică.
- predicţia fenomenului. Reprezintă proiectarea fenomenului analizat pentru o
perioadă de timp viitoare sau proiectarea unor scenarii pentru date specificate ale
variabilelor factoriale, având la bază modelul estimat.
- utilizarea modelului în practica economică. Vizează luarea unor decizii de politică
economică, realizarea controlului unor activităţi etc.

Schematic, demersul cunoaşterii econometrice poate fi reprezentat astfel:

Formalizare
Problemă problemă Culegere Estimare Testarea
(Teorie) (Model) date model ipotezelor

Nu

Validare

Da

Practică
(Decizie)

Figura 1. Demersul metodologic al modelării econometrice

10 Noţiuni fundamentale
1.5. Tipuri de date statistice utilizate în econometrie

În econometrie se utilizează de regulă trei tipuri de date: datele furnizate de anchetele

statistice la un moment dat, seriile de timp şi datele obţinute prin anchete de tip panel, care
combină seriile de timp cu datele observate la un moment dat în anchete.

Seriile de moment
Aceste serii de date se obţin din diferite tipuri de anchete. De regulă, datele pentru modelare
se obţin prin cercetări pe bază de sondaj statistic, dar există şi date disponibile din cercetări
exhaustive de tip recensământ. Datele din anchete se referă la populaţii statistice bine
delimitate în spaţiu, timp şi cu privire la natura lor.

Construirea de modele cu ajutorul datelor din anchete presupune obţinerea unui instantaneu, a
unui model explicativ care este valabil la momentul pentru care s-au cules datele. Aceste
modele sunt importante pentru a realiza comparaţii în spaţiu şi în timp.

Pentru datele din anchete de moment, analiza calităţii presupune analiza gradului de
omogenitate a populaţiei după variabilele studiate, analiza metodologiilor de calcul pentru a
asigura comparabilitatea în timp şi în spaţiu, evaluarea reprezentativităţii eşantionului, pentru
datele din sondaje.

Seriile de timp
Sunt seturi de date observate pentru un fenomen la diverse momente sau intervale de timp.
Aceste serii se construiesc cu ajutorul variabilelor numerice sau atributive şi sunt seturi de
date sub forma unor înregistrări orare, zilnice, săptămânale, lunare sau anuale.

Calitatea seriilor de timp este analizată prin: evaluarea comparabilităţii datelor – în timp
metodologiile de calcul şi de observare se pot modifica; verificarea surselor şi a metodelor de
culegere a datelor – există mai multe surse de date pentru acelaşi fenomen, iar uneori datele
din aceste surse nu concordă.

Seriile de tip panel

Prin anchetele de tip panel se combină avantajele analizei de moment şi ale analizei în timp a
unui fenomen. Din aceste anchete se obţin serii de timp pentru acelaşi eşantion de unităţi sau
pentru eşantioane care sunt modificate, dar care păstrează aceleaşi caracteristici ale populaţiei.

Anchetele panel permit obţinerea de serii de date de moment, dacă se consideră o anchetă
realizată la un anumit moment, cât şi serii de timp, dacă se consideră rezultatele anchetelor pe
o perioadă de timp. Prin anchetele panel sunt îmbunătăţite condiţiile de calitate a datelor
obţinute atât din anchete, cât şi datele de tip serii de timp. Printr-o cercetare selectivă, datele
din anchetele panel permit observarea şi analiza unui fenomen în dezvoltarea sa în timp,
asigurând reprezentativitatea datelor în spaţiu şi în timp, precum şi comparabilitatea acestora.
 Noţiuni fundamentale 11

Test5

1. Modelul econometric este utilizat pentru:

a) a descrie fenomenele economice
b) a explica dependenţa dintre fenomenele economice
c) a realiza predicţii asupra realităţii economice supuse analizei

2. Parametrii modelului econometric sunt:

a) variabile aleatoare
b) constante reale necunoscute
c) valori reale calculate pe baza datelor empirice

3. Econometria asigură suportul pentru:

a) testarea teoriilor economice
b) dezvoltarea de noi teorii
c) luarea deciziilor economice

4. În modelarea econometrică se utilizează următoarele tipuri de variabile:

a) aleatoare
b) deterministe
c) mixte

5. Conceptul de model vizează:

a) o reproducere fidelă a realităţii
b) un instrument de descriere a unui fenomen
c) o reprezentare schematică a realităţii

Unitatea de studiu 1. NOŢIUNI DE BAZĂ

Cuprins unitate de studiu

1.1 Ce este econometria?

1.2 Modelul econometric şi etapele formulării unui model econometric
1.4 Principalele tipuri de modele econometrice

Obiective
5
Răspunsuri la teste: 1 - a,c; 2 – b; 3 – a,b,c; 4 – a,b; 5 - c
12 Noţiuni fundamentale
- definirea conceptelor fundamentale din econometrie
- prezentarea demersului cercetării econometrice
- prezentarea tipurilor de date statistice utilizate în econometrie şi ce probleme ridică atât
colectarea, cât şi utilizarea lor în modelare

Competenţe
- însuşirea noţiunilor fundamentale din econometrie
- înţelegerea demersului unei cercetări econometrice

Termen mediu: 2 h

Bibliografie

4. Berdot, J.P., Économétrie, CNED, Poitiers-Futurscope, 2001

5. Jemna, D.V., Econometrie, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2009

6. Gujarati, D.N., Basic econometrics, McGraw-Hill, New York, 1995

 Noţiuni fundamentale 13

1.1. Ce este econometria?

Definiţie
Conform etimologiei termenului, econometrie înseamnă măsurarea fenomenelor economice
sau abordarea cantitativă a realităţii economice. Conform fondatorului Societăţii de
Econometrie, R. Frisch, termenul6 econometrie apare în literatura de specialitate la începutul
secolului al XX-lea într-o lucrare germană mai puţin cunoscută. La apariţia sa în 1910,
termenul econometrie însemna descrierea datelor economice cu ajutorul matematicii. Scopul
descriptiv era atins prin prezentarea grafică, geometrică a datelor.

Părinţii disciplinei au definit econometria astfel: analiza cantitativă a fenomenelor economice,

având la bază teoria economică şi datele de observaţie, utilizând metode specifice ale
inferenţei statistice (“the quantitative analysis of actual economic phenomena based on the
concurrent development of theory and observation, related by appropriate methods of
inference”7).

Econometria este o disciplină care s-a dezvoltat prin integrarea unor elemente specifice din
mai multe ştiinţe: economie politică (teoriile), matematică economică (modelele
matematice), statistică economică şi statistică matematică (instrumentele de culegere şi
prelucrare a datelor şi metodele de inferenţă).

Scop
Scopul econometriei este crearea suportului empiric pentru formularea şi verificarea teoriilor
economice8, precum şi pentru elaborarea deciziilor de politică economică. Acesta este realizat
prin atingerea următoarelor obiective:
- descrierea şi explicarea dependenţelor dintre fenomenele economice;
- testarea ipotezelor elaborate în teoria economică;
- predicţia fenomenelor economice.

Econometria este o disciplină metodologică care s-a dezvoltat îndeosebi pe baza realizărilor
din cercetarea statistică cu privire la: estimarea parametrilor modelelor legăturilor dintre
fenomenele economice, testarea ipotezelor statistice cu privire la teoriile economice, analiza şi
prognoza în timp a fenomenelor economice, fundamentarea politicilor de decizie economică
etc.

Componente
În funcţie de tipul datelor statistice 9 pe care le foloseşte, putem identifica două componente
ale econometriei: econometria seriilor de timp (time-series econometrics) şi econometria
datelor din anchete (cross-sectional econometrics). Când cele două metode de analiză sunt
combinate, se obţine analiza de tip panel, care se divide în alte două tipuri de analiză: analiza

6
R. Frisch, Econometrica, nr. 1, vol. 4, 1936, p. 95.
7
Samuelson, P., Koopmans, T. and Stone, R., Report of the Evaluative Committee for Econometrica,
Econometrica, 1954, p. 142.
8
Maddala, G.S., Introduction to Econometrics, John Wiley & Sons, 2001, p. 3.
9
D. Gujarati, Basic Econometrics, McGraw Hill, 1995, p. 9.
14 Noţiuni fundamentale
pentru acelaşi eşantion la diferite momente de timp (panel analysis) şi analiza pentru
eşantioane diferite (pooled cross section data). În acest curs se vor prezenta elemente
specifice econometriei datelor din anchete.

1.2. Conceptul de model econometric

În econometrie, conceptul de model a fost preluat din teoria economică şi din matematică.
Pentru economia politică, modelul economic este o schemă, un mecanism care explică modul
în care funcţionează economia ca întreg sau un sector al economiei. Modelul matematic este
un sistem formal determinat de o ecuaţie sau de un sistem de ecuaţii.

Termenul model are o semnificaţie primară care vizează o realitate fizică. Acesta trimite la un
obiect material sau la o reprezentare a unei structuri la o anumită scară. În economie însă,
termenul îşi pierde substanţa fizică, dar îşi păstrează puterea de reprezentare a realităţii. Pe
linia tradiţiei cercetărilor din fizică, a înţelege un fenomen înseamnă a construi un model care
să imite acel fenomen. Practica economică este dominată de construirea de modele. Pentru a
evalua realităţile şi politicile economice, se construiesc şi se utilizează seturi de date, se
realizează evaluări cantitative. Fenomenele economice nu sunt direct observabile, ci sunt
analizate cu ajutorul datelor statistice. De asemenea, teoriile economice nu vizează observaţii
particulare, ci sunt formulări despre fapte şi fenomene privite ca ansambluri de fapte şi
fenomene individuale. Acestea din urmă nu sunt direct observabile, ci sunt analizate pe baza
unor măsurători sau date de observaţie.

Modelul este o prezentare formalizată, schematică a realităţii economice studiate cu scopul de

a explica modul în care aceasta se manifestă.

Modelul econometric ia forma unei ecuaţii (sistem de ecuaţii) cu două sau mai multe
caracteristici sau variabile statistice. În econometrie, modelul reprezintă instrumentul prin care
se încearcă să se explice realitatea studiată în dimensiunile sale fundamentale. Obiectivul
construirii acestor modele este de a înţelege şi de a explica realitatea economică în vederea
luării unor decizii practice concrete.

Un exemplu este modelul lui Keynes al consumului, o funcţie care explică în ce mod creşterea
veniturilor populaţiei determină o creştere a consumului. Modelul este dat prin ecuaţia:
Y  0   1 X ,
unde Y reprezintă consumul, X este venitul, b0 este consumul autonom şi b1 este înclinaţia
marginală către consum. Acest model reprezintă o schemă simplificată a realităţii economice
privind consumul. Modelul presupune o dependenţă liniară sau proporţională a consumului de
factorul cauzal venit. În mod cert, consumul nu este determinat doar de venit, ci de un număr
mare de factori, aceştia putând fi luaţi în considerare, explicit sau nu, în model.
 Noţiuni fundamentale 15

1.3. Noţiuni, termeni şi notaţii

Variabile
Variabilele utilizate în econometrie sunt variabile statistice (se referă la populaţii reale, finite)
construite pe baza variabilelor economice. Pentru diverse probleme teoretice şi metodologice,
pe lângă variabilele statistice sunt utilizate şi variabile teoretice, construite pe populaţii
ipotetice.

În modelul econometric apar următoarele variabile:

- variabila dependentă. Este denumită şi variabilă explicată, endogenă, răspuns şi
cuantifică un fenomen economic complex, determinat de o serie de factori.
Această variabilă se notează de obicei cu litera Y.
- variabila independentă sau variabila explicativă, exogenă, stimul sau variabilă de
control. Se notează cu litera X sau cu Xi, i  1, p , dacă în model sunt p variabile
independente. Variabila independentă este o variabilă statistică prin care se măsoară
acţiunea unui factor economic asupra rezultantei. În poziţia de variabilă independentă, în
anumite modele econometrice, poate apărea variabila timp, care dă caracterul dinamic al
modelului.
- variabila aleatoare sau termenul aleator. Este numită şi variabilă reziduală sau eroare şi
sintetizează influenţa tuturor factorilor care nu apar explicit în model.
Se notează cu e.

Parametri. Estimatori. Estimaţii

Parametrii modelului econometric se mai numesc şi coeficienţi de regresie şi reprezintă acele
mărimi fixe, dar necunoscute, care apar în modelul econometric, pe lângă variabile, în diverse
expresii.

Se notează cu litere greceşti, bi, pentru i  0 , p şi constituie obiectul procesului de estimare.

Într-un model, de regulă, există k = p+1 parametri, unde p este numărul de variabile
independente.

Estimatorii sunt variabile aleatoare construite pe spaţiul de selecţie cu scopul de a estima

parametrii modelului.

Estimaţiile sunt valori posibile ale estimatorilor pe spaţiul de selecţie. La nivelul unui eşantion
sau set de date statistice, estimaţia este o valoare cunoscută, calculată pe baza datelor de
observaţie.

Ipotezele statistice
În econometrie este consacrat un set de ipoteze cu privire la variabilele care compun modelul
econometric. Aceste ipotezele sunt presupuneri cu privire la legea de repartiţie a variabilelor
şi se numesc ipotezele modelului clasic de regresie. Pe lângă acestea, în modelare sunt
întâlnite ipotezele cu privire la parametrii modelului econometric.
16 Noţiuni fundamentale
Testele statistice
Testele statistice utilizate în econometrie sunt procedee la finalul cărora, pe baza unei reguli,
se ia decizia de a accepta sau de a respinge ipoteza supusă testării. La baza testelor se află
statisticile, adică variabile aleatoare cu legi de repartiţie cunoscute şi complet specificate.

1.4. Demersul metodologic al cercetării econometrice

În sinteză, principalele etape ale cercetării econometrice sunt prezentate mai jos:
- formularea unei teorii sau a unui set de ipoteze. Această etapă se realizează pe
baza teoriilor şi a cercetărilor anterioare, dar şi pe baza datelor de observare culese
pentru un anumit fenomen.
- formalizarea problemei într-un model. În această etapă se propune un model
economic sau matematic (funcţional) pentru teoria sau ipotezele propuse şi apoi se
specifică un model econometric (model cu variabile statistice observabile).
- obţinerea datelor pentru modelare. Este o etapă deosebit de importantă de care
depinde calitatea rezultatelor. În această etapă se specifică tipul datelor şi metodele
prin care acestea pot fi obţinute, care sunt apoi culese după procedeele alese.
- estimarea parametrilor modelului econometric. Estimarea presupune mai întâi
alegerea metodelor de estimare şi a estimatorilor, iar apoi se trece la aplicarea
acestora pe setul de date disponibile.
- testarea ipotezelor. Vizează atât testarea parametrilor modelului, cât şi a modelului
în sine, precum şi a condiţiilor şi proprietăţilor cerute de teoria economică şi de
metodologia statistică.
- predicţia fenomenului. Reprezintă proiectarea fenomenului analizat pentru o
perioadă de timp viitoare sau proiectarea unor scenarii pentru date specificate ale
variabilelor factoriale, având la bază modelul estimat.
- utilizarea modelului în practica economică. Vizează luarea unor decizii de politică
economică, realizarea controlului unor activităţi etc.

Schematic, demersul cunoaşterii econometrice poate fi reprezentat astfel:

Formalizare
Problemă problemă Culegere Estimare Testarea
(Teorie) (Model) date model ipotezelor

Nu

Validare

Da

Practică
(Decizie)

Figura 1. Demersul metodologic al modelării econometrice

 Noţiuni fundamentale 17
1.5. Tipuri de date statistice utilizate în econometrie

În econometrie se utilizează de regulă trei tipuri de date: datele furnizate de anchetele

statistice la un moment dat, seriile de timp şi datele obţinute prin anchete de tip panel, care
combină seriile de timp cu datele observate la un moment dat în anchete.

Seriile de moment
Aceste serii de date se obţin din diferite tipuri de anchete. De regulă, datele pentru modelare
se obţin prin cercetări pe bază de sondaj statistic, dar există şi date disponibile din cercetări
exhaustive de tip recensământ. Datele din anchete se referă la populaţii statistice bine
delimitate în spaţiu, timp şi cu privire la natura lor.

Construirea de modele cu ajutorul datelor din anchete presupune obţinerea unui instantaneu, a
unui model explicativ care este valabil la momentul pentru care s-au cules datele. Aceste
modele sunt importante pentru a realiza comparaţii în spaţiu şi în timp.

Pentru datele din anchete de moment, analiza calităţii presupune analiza gradului de
omogenitate a populaţiei după variabilele studiate, analiza metodologiilor de calcul pentru a
asigura comparabilitatea în timp şi în spaţiu, evaluarea reprezentativităţii eşantionului, pentru
datele din sondaje.

Seriile de timp
Sunt seturi de date observate pentru un fenomen la diverse momente sau intervale de timp.
Aceste serii se construiesc cu ajutorul variabilelor numerice sau atributive şi sunt seturi de
date sub forma unor înregistrări orare, zilnice, săptămânale, lunare sau anuale.

Calitatea seriilor de timp este analizată prin: evaluarea comparabilităţii datelor – în timp
metodologiile de calcul şi de observare se pot modifica; verificarea surselor şi a metodelor de
culegere a datelor – există mai multe surse de date pentru acelaşi fenomen, iar uneori datele
din aceste surse nu concordă.

Seriile de tip panel

Prin anchetele de tip panel se combină avantajele analizei de moment şi ale analizei în timp a
unui fenomen. Din aceste anchete se obţin serii de timp pentru acelaşi eşantion de unităţi sau
pentru eşantioane care sunt modificate, dar care păstrează aceleaşi caracteristici ale populaţiei.

Anchetele panel permit obţinerea de serii de date de moment, dacă se consideră o anchetă
realizată la un anumit moment, cât şi serii de timp, dacă se consideră rezultatele anchetelor pe
o perioadă de timp. Prin anchetele panel sunt îmbunătăţite condiţiile de calitate a datelor
obţinute atât din anchete, cât şi datele de tip serii de timp. Printr-o cercetare selectivă, datele
din anchetele panel permit observarea şi analiza unui fenomen în dezvoltarea sa în timp,
asigurând reprezentativitatea datelor în spaţiu şi în timp, precum şi comparabilitatea acestora.
18 Noţiuni fundamentale

Test10

1. Modelul econometric este utilizat pentru:

a) a descrie fenomenele economice
b) a explica dependenţa dintre fenomenele economice
c) a realiza predicţii asupra realităţii economice supuse analizei

2. Parametrii modelului econometric sunt:

a) variabile aleatoare
b) constante reale necunoscute
c) valori reale calculate pe baza datelor empirice

3. Econometria asigură suportul pentru:

a) testarea teoriilor economice
b) dezvoltarea de noi teorii
c) luarea deciziilor economice

4. În modelarea econometrică se utilizează următoarele tipuri de variabile:

a) aleatoare
b) deterministe
c) mixte

5. Conceptul de model vizează:

a) o reproducere fidelă a realităţii
b) un instrument de descriere a unui fenomen
c) o reprezentare schematică a realităţii

10
Răspunsuri la teste: 1 - a,c; 2 – b; 3 – a,b,c; 4 – a,b; 5 - c